Jump to content
Vesperala Forum
LIVIA BATAIOSU

Iubire, Viata, Tristete......

Recommended Posts

 

Despre tristeČe nu mai vreau sÄ scriu

Ori sÄ-mi deplâng din nou singurÄtatea...

Prea bine eu am ĂŽnČeles fatalitatea,

CÄ prea târziu ĂŽnseamnÄ... prea târziu!

V.R.

Share this post


Link to post
Share on other sites

SÄ nu regreČi!

(Viorel RÄscol)

 

Ne regÄsim, fÄrÄ regii sau planuri,

Când primÄveri ĂŽncep sÄ-nmugureascÄ.

Lungi aČteptÄri, cum spicele ĂŽn lanuri

AČteaptÄ roČul mac sÄ ĂŽnfloreascÄ!

 

Ăn faČa vieČii fruntea sÄ n-o-nclini

CÄci soarta e de multe ori nedreaptÄ;

Amarul greu ĂŽncearcÄ sÄ-l alini:

Atunci când pierzi, ai mai urcat o treaptÄ!

 

Tu sÄ iubeČti mereu, fÄrÄ-ncetare,

Chiar dacÄ soarele-n Apus coboarÄ!

Nu lua ĂŽn seamÄ vechea cugetare:

"A doua oarÄ nu-i ca prima oarÄ"...

 

DacÄ aČa Či-a fost ursitÄ soarta,

Mai cauČi sÄ dezlegi a cui e vina?

Iubirii nu-i ĂŽnchide niciodatÄ poarta,

Nu stinge visele când stingi lumina!

Share this post


Link to post
Share on other sites

âE de necrezut cum uitÄ trupul. Ceea ce-ĹŁi rÄmâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea eroticÄ este cel mai perisabil element al unei legÄturi. Ai sÄ vezi ĂŽntr-o zi cÄ numai spiritualitatea rÄmâne ĂŽntr-o iubireâ. Ileana Vulpescu

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mama si azilul

Pe sub poale de pãdure ,
Plânge frunza cea de fag
Si se-asterne în ograda
Unde am crescut cu drag.

Portile sunt larg deschise ,
Pe sub prispã lemnul doarme
Cã din toamna ce-a trecut
Focu-n sobã nu mai arde.

Piatra din cãrare-i rece ,
Parcã-i lacrimã de-argint
Pe sub geamuri urlã dorul
Lantu-n usã-i ruginit..

C-am plecat în tãri strãine ,
Mama mea cu cin' s-o las?
Am dus-o, chiar de n-a vrut
La azilul din oras.

Am lasat-o lãcrimând ,
Si i-am spus , c-ai s-o duci bine ,
C-o sã mã intorc curând
Si te iau acas' la mine.

A trecut o primãvarã ,
Si-apoi vara , toamna grea
Si mã uit mereu spre usã
Sã o vãd pe fata mea.

Este alb totul în jur ,
Pereti , paturi si-asternut
Dar mie îmi fuge gândul
La peretii mei de lut..

Nu-mi lipseste pâinea caldã ,
Dar mi-o întinde un strãin
Are mâna rece tare
Noaptea somnul mi-este chin.

Nu mai vreau sã stau aici ,
Sã zac pe cearsaf curat
Vreau sã dorm pe tol de lânã
Dar sã fiu în al meu pat.

Si mã tem cã trece toamna ,
Iarna drumul îl înfundã
Si copila mea cea draga
La mine n-o sã ajungã.

S-a lãsat ceata pe ochi ,
Simt un frig pânã în oase
Pe sub geana mea cãzutã
Lacrima sirag îmi coase ,

Cã mi-e dor de casa mea ,
Si-as plãti o liturghie
La biserica din sat
Fata mea înapoi sã vie.

Sã aprind o lumânare
La cel care i-a fost tatã
Pâna când a inchis ochii,
A strigat la a lui fata.

Simt si eu asa...sfârsitul ,
Si-am sã mor intr-un azil
Mi-e dor sã vãd rãsãritul
Casa mea si-al meu copil.

Autor...Mary Otilia Mari

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...

×
×
  • Create New...