Narcisa Posted December 17, 2011 Report Share Posted December 17, 2011 pentru pufonel Cântecul unui om Ce-am fost cândva azi nu mai sunt... Dar ce sunt azi îmi pare rău Că n-am putut să fiu mereu - Acelaşi cântăreţ cu chip de Sfânt... Când am urât am fost iubit, Când am iubit am fost urât... Şi-n viaţă n-am cântat decât Romanţa Celui răstignit... Tot ce-am sperat rămas-a vis, Şi-am dobândit ce n-am visat... Dar ce-am fost ieri am şi uitat - Un titlu de volum nescris... Şi-azi, dacă sunt un chip de Sfânt, Aşa m-a vrut, pesemne, Dumnezeu - Să fiu tot altul... Şi să-l cânt mereu Pe cel ce-am fost cândva, dar nu mai sunt... Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
poem Posted December 17, 2011 Report Share Posted December 17, 2011 frumoase versuri de Minulescu Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted January 3, 2012 Report Share Posted January 3, 2012 Pentru vesperali. Inclusiv pentru cei care , din varii motive, ne-au "taiat" de pe agenda lor. Rânduri pentru Anul Nou Ion Minulescu Bine-ai venit, An Nou!... Bine-ai venit... De când te-aştept aproape-am şi albit... Dar fiindcă-mi intri-n casă-ntâia oară, Te rog să nu-mi faci casa de ocară... Nu te grăbi să-mi intri pe furiş, C-abia sosişi... Noroc că te-aşteptam deştept Să te previu la timp, să fii atent, Şi-n clipa marelui eveniment Să-mi calci în casă cu piciorul drept... Şi nu uita Să-ţi laşi ciubotele afară, Aşa te vreau!... Te vreau la trup curat... neprihănit... Şi tot aşa la suflet şi la minte - Te vreau sub chipul celui arvunit Pe treizeci de arginţi Şi-un blid de linte!... Şi-acum, că te-nduraşi să-mi intri-n casă, Poftim la masă... Dar mai nainte de-a gusta Din vinul şi din pâinea mea, Deschide-ţi ochii bine, ca să-nveţi Povestea Coliviei cu sticleţi... Şi-n urmă, dacă poţi să te-ntregeşti Cu sfinţii din icoanele de pe pereţi, Te rog - de pe parchete si sofa - Să-mi schimbi covoarele de Buhara, Şi-n locul lor tu să-mi întinzi Numai velinţe olteneşti. Ca să-mi rasfrâng cu ele, în oglinzi, Podoabele mândriei strămoşeşti... Iar pe măsuţele pătrate, În locul florilor de crin, fanate, Să-mi pui în strachine de lut Crăiţe sângerii culese În cinstea viitoarei florărese Care, probabil, nici nu s-a născut!... An nou... Ai auzit ce-ţi cer?... Nu-ţi cer să faci nimic în casa mea, Mai mult decât ai face tu-ntr-a ta!... Iar eu, un biet român ursit Să fiu scuipat şi pălmuit, Deşi n-am casă cu calorifer, Te-adăpostesc de viscol şi de ger Şi te cinstesc aşa cum se cuvine Să fiu cinstit şi eu - măcar de tine!... Te-ntâmpin ca pe-un frate-adevărat - Un frate ce-mi va da napoi Sticletele ce mi-a furat Alt frate, mult mai mare decât noi!... Te-ntâmpin numai cu atât - Ce mi-a rămas - Un "Ah" în gât, Şi-un gest cu care te primesc Ca pe-un "Specific românesc"!... An nou!... Fii nou de sus şi până jos!... Copil al nimănui şi-al tuturor, Copil din flori, Copil gălăgios... Desfăşură-te-ncet de pe mosor... Încet... cât mai încet... şi liniştit... Şi fii atent ca nu care cumva Să ţi se rupă firu-n casa mea!... Bine-ai venit, An nou, Bine-ai venit! Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Mithras Posted January 12, 2012 Report Share Posted January 12, 2012 pentru illudere Prietenia nu tine o clipa, Nici un ceas Nici doar un an! Prietenia e sora cu vesnicia. Se naste Pe caile intortocheate ale vietii noastre, Scruteaza zarile albastre, Si-n clipe grele ne sustine. Prietenia nu ascunde adevarul, E dreapta Cu mine si cu tine – Si are in vedere cerul! Prietenia nu-i bogata Dar da din saracia ei: Se da pe sine! Si daca n-ai cu ce-i plati, Ramane totusi langa tine Caci tot ce vrea ca plata E tot prietenia... Prietenia e sora buna cu dreptatea, Adevarul, dragostea, Si vesnicia! Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Mnemosyne Posted January 13, 2012 Report Share Posted January 13, 2012 (edited) Pentru Rhini mi se potriveste . lui C care nu va intelege niciodata poezia sufletul meu o mare neagră dintr-un alb de mare sufletul meu o muză neagră dintr-o muză albă sufletul meu o imaginație albă dintr-o realitate neagră Edited January 13, 2012 by Rhini Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Yelle1 Posted April 21, 2012 Report Share Posted April 21, 2012 Mie : Pe cand stateai culcat pe nisipul alb, Cu o stanca drept perna şi zambind (inconjurat de scoici moarte) am venit spre tine Si mi-ai spus, incercand sa-mi prinzi mana "Intinde-te si tu". O vreme am stat asa unul langa altul Relaxati; in timp ce marea lingusitoare Din spatele nostru surpa stancile masurand ziua. Curand am adormit prabusindu-ma Intr-un vis cavernos al caderii. Era un vis al tuturor miturilor pesterii, Al tunelului sau al turnului sau ei, bine, Al viziunii iepurelui lui Alice Sau poate al lui Orfeu: o scara in spirala Spre iad, mobilata cu pericole si indoieli Impiedicandu-ma de o treapta m-am trezit si m-am aflat Inconjurata de apa. Parul mi-era ud Si tu stateai pe nisipul incaruntit acum Asteptand sa fiu luata de valuri: La panda, aprinzandu-ti o tigara. Fleur Adcock, Incident Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
poem Posted April 21, 2012 Report Share Posted April 21, 2012 Noi ce santem pe aici in clipele ce vor sa fie vii privim spre alti cu dojana de ce sintem iar ... copii? Ne amagim cu clipe scurte de randuri negre scrise ce-i atata jale printre versuri? sa-i dam iubiri sensuri! voua Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Alexandros Posted April 23, 2012 Report Share Posted April 23, 2012 Un poem de început de secol XX, scris de Angela Morgan. Către divinul Alexandros: ALEGERE Prefer ca gândul la tine Să se sprijine de inima mea, Să-mi înveţi spiritul Cu suflarea vânturilor de vest, Decât toate mângâierile calde Dăruite de către o altă iubire, Sau toate victoriile din lume La care nu ai contribuit. Prefer să-mi fii tu inspiraţia Ce mi se strecoară prin nopţi şi zile, Prefer să visez cu tine Şi stele stinse strălucind, Prefer să te doresc pe tine, Puternicul, subtilul tău sarcasm Mereu şi mereu şi mereu nedezvăluit Decât să cer o nouă bunăstare A oricărui alt piept. O, iubitule! O, iubitul meu, Ma voi decide odată! Prefer să să sper că te voi avea, O, iubire, prefer să te caut Înlăuntrul marelui abis Decât să cer sărutul altuia - Singură prefer să-mi urmez drumul Prin eternitate. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Mnemosyne Posted August 21, 2012 Report Share Posted August 21, 2012 străină de azur, am împărțit cerul în tine și mine străină de azur am împărțit sufletul în tine și mine străină de azur, am împărțit metafora în tine și mine așa-i că în poezie se pot iubi ființele străine? Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted June 6, 2013 Report Share Posted June 6, 2013 D-lui Janet Nica. D-lui Mihai Leonte. "Poetul e un prefacut. Asa desavarsit el minte, Incat prezinta drept durere Durerea ce cu-adevarat o simte." Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted October 22, 2013 Report Share Posted October 22, 2013 Pentru Big Eugen Jebeleanu - Confesiune Te înteleg mai bine decât multi, caci am trait aceeasi vreme: stiu jalea pasilor desculti, odaia gheata, usa care geme si bucuria de-a simti aripi crescându-mi lungi, de azurii cerneluri si grija de-a putea sa înfiripi o masa înghetata, de mezeluri… si spaimele de mic copil, bolind de nervi, si cerul plin de stele si stelaria de paduchi foind si-acel razboi si chinurile-acele, castanele salbatece din pâini, si paiele cu ele amestecate, si-acele urlete de câini murind de foame-n strazile-nghetate, si soba rece, astru de granit, sclipind cu dusmanie, spunându-mi: - Este ger cumplit? Si ce o sa mai fie!… Fitilul ars al lampii fara gaz, si lectia ramasa nesfârsita, si geamu-n zori sticlind de-un alb atlaz întins de mâna iernii aburita si palma data de un profesor pe fata mea slabita, nespalata din pricina ca nu era usor s-avem sapun, decât doar câteodata. Te înteleg mai bine decât multi, caci am trait aceeasi vreme: stiu jalea pasilor desculti, odaia gheata, usa care geme. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Mithras Posted October 22, 2013 Report Share Posted October 22, 2013 In memoria copiilor ucisi la Lidice nu e in alb si negru. desi numai negru iti ramane in suflet. pentru cei tineri CORUL COPIILOR UCIŞI Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă deasă … Nu mai cunoaştem drumul către casă. Sîntem uşori, şi ceaţa e ca fumul, Vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul? Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă mare! Unde-i cărarea, doamnă-nvăţătoare ? Sub talpă n-avem nici un drum ... plutim ... Vai ! Unde-i casa ? cum să nimerim ? Şi sîntem goi, şi ne cuprinde teama. Unde e tata? Unde este mama? Nu ne vedem nici între noi deloc Şi jocul nu ne place, nu e joc. Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă mare, Oh, azvîrliţi-ne, voi, o cărare! Nu mai cunoaştem drumul către casă, Şi ceaţa este deasă ... deasă ... deasă ... Jebeleanu Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted October 29, 2013 Report Share Posted October 29, 2013 Voua, celor plecati! Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted November 15, 2013 Report Share Posted November 15, 2013 Un catren pentru Barcuta Să fii copil şi să nu-ţi dai seama ce greu e să-i creşti pe tata şi pe mama.... Costel Zăgan Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted December 2, 2013 Report Share Posted December 2, 2013 Pentru Barcelona Gruia Jos, sub nucul uriaș, Gruia adormise — Doarme ca un copilaș Legănat de vise. Paloșu-i atîrnă-n cui, Aninat de-o cracă ; Murgul paște-n voia lui, De urît să-i treacă. „Scoală, Gruio, drag copil, Scoală, Gruio dragă ! Au nu vezi cum vin tiptil Turcii și te leagă ? Turcii vin ș-aduc cu ei Funii de mătase, Funii răsucite-n trei Și-mpletite-n șase...” Bate vîntul cătinel, Pletele-i mîngîie — Turcii se-ngrozesc de el, Strîng de căpătîie. Bate vîntul mai avan, Pletele-i zburlește ; Turcii plîng: „Aman ! Aman !” Gruia se trezește. — Măi, dar greu ce-am fost dormit Zice și se miră. Ori păiangeni au venit Și mă înveliră ? Ia să mișc puțin din mîni, Poate m-oi desface — Alelei, pui de păgîni, Nu veniți încoace ?... Sar frînghiile în trei Și plesnesc în șase, Turcii fug ca vai de ei, Fug cu moartea-n oase. Saltă Gruia și — hai-hui ! — Sus pe cal s-aruncă, Clocotă pe urma lui Șapte văi și-o luncă. Tropotă copitele, Pulberea o scurmă — Turcii-și pierd săritele, Alungați din urmă. Surpă Gruia schelele[1], Coborînd la vale — Turcii-și pierd giubelele Și papucii-n cale. Dunării fac turcii vad, Trăsnet este Gruia. Șapte popi la Țarigrad Cîntă: „Aleluia !”. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted December 16, 2013 Report Share Posted December 16, 2013 Pentru inteleptull nostru sef . Pentru Asimetric. În trecerea grăbită În trecerea grăbită prin lume, către veci, Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci! Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând, Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să le alini, trecând. Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adânciri în vis, Fă-ţi timp pentru cântare cu sufletul deschis, Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lâng-un izvor, Fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor. Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă când mergi cu slăbănogi, Fă-ţi timp pe-un munte, seara, stând singur să te rogi, Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrâni, Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru câini. Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios, Fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Hristos, Fă-ţi timp să guşti frumuseţea din tot ce e curat, Fă-ţi timp, căci eşti de taine şi lumi înconjurat. Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări, Fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări, Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic din toate câte-un pic, Fă-ţi timp, căci viaţa trece şi când nu faci nimic. Fă-ţi timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai, Fă-ţi timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai, Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi, Fă-ţi timp să-i dai vieţii şi morţii tale preţ. Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi; Comoara risipită a vieţii, n-o mai strângi. Traian Dorz Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted September 17, 2014 Report Share Posted September 17, 2014 Pentru cei tineri , antrenati in eterna si umana cautare. Ca noi, cei trecuti pe atat de batatoritele carari, le lasam mostenire toate semnele de intrebare preluate de la strabunii nostri. Geo Bogza - Motto Totul mă chinuia atunci, faptul că aveam zece degete în loc de o sută, sau mai bine unul singur, putând să se prefacă în fulger, că trebuia să calc pe pământ în loc să zbor, sau mai bine să mă aflu într-o mie de locuri deodată, totul mă chinuia atunci, dragostea dintre bărbat şi femeie, pe care eu aş fi vrut-o altfel, suprapământească, o întâmplare fantastică, la care să ia parte oceanele, şi nebuloasele, cu toată întinderea şi profunzimea lor, deznădăjduit eram şi plin de o cruntă revoltă împotriva mizerei condiţii umane, visând mereu flăcări mari, apocaliptice, care să prefacă în scrum sărmanele noastre fiinţe nedesăvârşite şi vulnerabile, tânăr neîmblânzit, haotic, revoltat mai întâi de destinul biologic al lumii. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted April 2, 2015 Report Share Posted April 2, 2015 Pentru prieteni. Pablo Neruda - Poem Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste. Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru. Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul unui vartej de emotii, acele emotii care fac ochii sa straluceasca, oftatul sa surada, si care elibereaza sentimentele inimii. Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile "responsabile". Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi. Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat. Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza. Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste raspunsul. Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intodeauna ca "a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira. Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim... Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare. Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul. Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie. Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale. Daca va fi sa furi, fura o sarutare. Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica. Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire. Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi... Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted July 13, 2015 Report Share Posted July 13, 2015 Pentru rubens, care ma tot cheama la Paris Adrian Păunescu Prea târziu la Paris Prea târziu am ajuns la Paris, prea bătrân, n-am avut nici noroc, nici chemări, nici curaj, unde sunt, mă trezesc doritor să rămân şi, cu grele picioare, m-ating de pavaj. Nu-i de mine nimic din infernul modern, eu în peşteri, acum, aş avea locul meu, pe o piatră de râu mi-ar fi dor să-mi aştern, orice drum la Paris mi se pare prea greu. E trei sferturi sub ierbi generaţia mea, ce să caut aici, fără nimeni din toţi? invalizi glorioşi, lângă voi aş cădea, dar mă cheamă absurd nebunia pe roţi. Prea târziu am ajuns, prea bătrân, la Paris, amintirea s-a şters, în memorie-i gol, era bine să-l gust, cât mi-a fost interzis, de pe oricare loc, azi, abia mă mai scol. Şi mi-e dor de Brâncuşi, cel mai mult de Brâncuşi, dacă nu-ntârziam, într-un straniu pariu, îi umblam la fereşti, îi dormeam pe la uşi, pentru opera lui, măcar piatră să-i fiu. Condamnat pentru veci, să fiu numai român, noapte bună, oraş al eternei lumini, prea târziu am ajuns la Paris, prea bătrân, hai acasă, eu plec, n-are rost să rămân, e prea scump pentru mine să mor în străini. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted July 25, 2015 Report Share Posted July 25, 2015 Am furat si eu o strofa dintr-un tezaur, si-o dedic ...autoarei! PRIETENE.... Autor: LIVIA BATAIOSU Prietene…imi esti aproape Cand umarul imi cade greu, Cand funia flamanda sta si roade Din garbovitul spate al meu Si cad cu gura in tarana Muscand ... Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted January 6, 2016 Report Share Posted January 6, 2016 Pentru Mnemosyne . Pentru Asimetric. Pentru cei care isi cauta drumul in viata , dar si pentru cei care sunt deja la capatul lui. Insomnii Eu Am fost altfel decât s-a văzut... Nu oricine-a vrut să mă cunoască. Iar de unii care, să mă știe-au vrut, Eu m-am protejat purtând o mască. Am iubit pe cine nu m-a vrut Și am părăsit pe cine m-a iubit, Am greșit cui nu m-ar fi rănit Și-am iertat pe cine n-a greșit. Am găsit ce nu am căutat Și am căutat ce e de negăsit, Am crezut în ce n-a existat Și de adevăr prea des m-am îndoit. Mi-au fost refuzate multe vise, Dar coșmarurile s-au adeverit. Mi-a fost dat să bat la uși închise, Însă-n viața mea pe-oricine am primit. Am plâns în momente fericite Și am râs când sufletu-mi plângea. Am șoptit când îmi venea să urlu Și-am urlat când vocea mea șoptea. Am pierdut ce-a fost mai de valoare Și am câștigat ce nu mi-a trebuit, Am păstrat comori imaginare Iar ce-a fost de preț am risipit. N-am cerut și totuși am primit Bune, rele, toate le-am cărat. Ce-a fost gratis prea scump am plătit Ce-a fost scump mi-a fost ușor iertat. Am mers drept pe căi întortocheate Și m-am rătăcit ades pe drumuri line, M-am pierdut de multe ori, departe, Dar mereu am găsit drumul către mine. Aveam totul când n-aveam nimic Și-am dus lipsuri când aveam de toate, Am fost moartă, chiar de am trăit Și-am fost vie când eram pe moarte... Am ales ce-a fost mai rău din bune, Mi s-a dat ce-a fost mai bun din rău, M-am pierdut și regăsit în mine Dar am îndrăznit ca să fiu EU... mereu! Irina Binder Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted March 30, 2016 Report Share Posted March 30, 2016 Mithras cu postarea lui mi-a amintit de Carianopol, mi se stersese de tot din memorie Iata o poezie pentru visatorii de la malul marii. De fapt, pentru fiecare dintre noi. In fata marii Cum seamăn eu cu tine, mare, La fel, mereu neliniştit, Închis din patru părţi de timpul Din care nu e de ieşit. Mă zbat adânc, fără cruţare, Mă trag în mine, mă-nvrăjbesc, Dar , oricât aş lovi de tare, Degeaba ţărmii mi-i lovesc. E-o luptă fără-asemănare, Sunt malurile prea de fier. Nici eu nu-s mulţumit, ca tine, Doar cu bucata mea de cer. Izbesc mereu, mereu mai aprig Şi fără să îngenunchez, Dar nu pot, nu, ieşi din vremea În care-ncep să-nnegurez. Mi-e dorul , inima şi gândul Tot răni, la zbatere proscris, Dar încă lupt să nu stau numai În ţărmurile mele-nchis. Izbesc, izbesc întotdeauna Ca tine, tot mereu la fel. Şi mie timpul mi-a pus maluri Şi nu pot sa mai ies din el... Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Mnemosyne Posted April 17, 2016 Report Share Posted April 17, 2016 (edited) mie Priveai în sus în ochii mei până ieri Apoi ne-am întâlnit dar tu ai privit în cer ?i-ai crescut spre cer Acum pleci descul?ă prin iarbă cu genunchii dezgoli?i Visând c-ai să rămâi acolo... Când m-a atins iubirea ta, am innebunit ?i doar pu?in con?tient de mine Am în?eles că nu mai suntem posibili ?i creasem în ochii mei un cer Visând c-ai să rămâi acolo... Doru-Mihai Melega Edited April 17, 2016 by Mnemosyne Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted April 30, 2016 Report Share Posted April 30, 2016 Pentru toti copiii mei de pe forum: Aripi de gand Carmen Pricop Copil frumos, te-aş ţine-ascuns în locul unde n-au pătruns nici răutatea, nici mânia, în locul unde e stăpână bucuria. Şi ţi-aş păstra desţelenită grădina vieţii, şi-nflorită, ca un surâs să fie fiecare floare, pe chipul tău să râdă lumina de la soare. Şi ţi-aş aşterne dragoste în cale, din suflet aş lăsa să scuture petale, ca să nu simţi nici pietre ascuţite şi nici spini, să nu te rătăceşti prin mărăcini. Vise înalte ţi-aş păzi în palmă, iar zborurilor tale le-aş ţine vremea calmă, şi timpul l-aş supune şi l-aş îmblânzi, l-aş pune în clepsidră şi ţi l-aş dărui. Dar nu ştiu cum să fac acestea toate, nu era scris în nicio carte, şi nu cred că a fost vreun înţelept care ştia ceva şi a păstrat secret. Şi-atunci tot ce rămâne e să îţi dau poveţe, să te învăţ că lumea are multe feţe, să îţi arăt cum sufletul se oţeleşte, dar dragostea din el e cea care te creşte. Să-ţi spun că din durere iei putere, că pentru a clădi un vis de multe ori se cere să laşi bucăţi de suflet să se sfâşie din tine; dar să nu-ţi pară rău când tot ce faci e bine! Să nu uiţi idealuri chiar dacă ţi se pare că s-au pierdut cândva în neagră depărtare! Oricât de întuneric, mai sunt câteva stele; să cauţi mereu zborul şi să ajungi la ele! De cazi, să te ridici mai sus şi să răsari chiar dacă soarele-a apus! Dacă pierzi astăzi, poţi învinge mâine; să nu-ţi vinzi inima pe-un colţ de pâine! Să nu uiţi niciodată să fii bun şi drept, să nu te pleci, dar să fii înţelept! Şi vieţii să-i surâzi, să ştii cum să te bucuri de împliniri înalte şi de mărunte lucruri! Iar la sfârşit, când scazi şi când aduni, când timpul ce-ţi rămâne e cât să-l ţii în pumni, să-ţi fie gândul liniştit şi inima senină că ai trăit frumos şi viaţa ţi-a fost plină. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Narcisa Posted May 24, 2016 Report Share Posted May 24, 2016 Pentru cei putini, pe care sita i-a pastrat: Balanţa cu un singur talger Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut. Păduri tropicale crescute printre coloanele Unor temple în care nu m-am închinat, Oceane de frunze În care nu m-am lăsat îngropată, Duşmani pe care nu i-am urât, Săbii pe care am refuzat să le mânui, Cuvinte pe care n-am învăţat să le ţip, Trupuri pe care nu le-am iubit, Fiare pe care nu le-am ucis, Fluvii în care nu m-am înecat, Răsărituri pe care n-am apucat să le văd, Piscuri pe care n-am apucat să le urc, Muzee amenajate în corola unor crini Pe care nu i-am mirosit niciodată! Toate vor avea dreptul să mă acuze. Şi faptele mele, oricât de bune, Nu vor reuşi să menţină un echilibru Oricât de instabil, Pentru că nu între bine şi rău Va fi balanţa din urmă, Ci între a fi fost şi a nu fi fost. Blandiana Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Recommended Posts
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.