Jump to content
Vesperala Forum

Dedicatii...poetice


laurent-III-rd

Recommended Posts

pentru pufonel :bighug:

 

Cântecul unui om

 

Ce-am fost cândva azi nu mai sunt...

Dar ce sunt azi îmi pare rău

Că n-am putut să fiu mereu -

Acelaşi cântăreţ cu chip de Sfânt...

 

Când am urât am fost iubit,

Când am iubit am fost urât...

Şi-n viaţă n-am cântat decât

Romanţa Celui răstignit...

 

Tot ce-am sperat rămas-a vis,

Şi-am dobândit ce n-am visat...

Dar ce-am fost ieri am şi uitat -

Un titlu de volum nescris...

 

Şi-azi, dacă sunt un chip de Sfânt,

Aşa m-a vrut, pesemne, Dumnezeu -

Să fiu tot altul... Şi să-l cânt mereu

Pe cel ce-am fost cândva, dar nu mai sunt...

Link to comment
Share on other sites

  • Replies 80
  • Created
  • Last Reply

Top Posters In This Topic

  • 3 weeks later...

Pentru vesperali. Inclusiv pentru cei care , din varii motive, ne-au "taiat" de pe agenda lor.

 

 

Rânduri pentru Anul Nou

Ion Minulescu

 

Bine-ai venit, An Nou!...

Bine-ai venit...

De când te-aştept aproape-am şi albit...

Dar fiindcă-mi intri-n casă-ntâia oară,

Te rog să nu-mi faci casa de ocară...

Nu te grăbi să-mi intri pe furiş,

C-abia sosişi...

Noroc că te-aşteptam deştept

Să te previu la timp, să fii atent,

Şi-n clipa marelui eveniment

Să-mi calci în casă cu piciorul drept...

Şi nu uita

Să-ţi laşi ciubotele afară,

 

Aşa te vreau!...

Te vreau la trup curat... neprihănit...

Şi tot aşa la suflet şi la minte -

Te vreau sub chipul celui arvunit

Pe treizeci de arginţi

Şi-un blid de linte!...

 

Şi-acum, că te-nduraşi să-mi intri-n casă,

Poftim la masă...

Dar mai nainte de-a gusta

Din vinul şi din pâinea mea,

Deschide-ţi ochii bine, ca să-nveţi

Povestea Coliviei cu sticleţi...

Şi-n urmă, dacă poţi să te-ntregeşti

Cu sfinţii din icoanele de pe pereţi,

Te rog - de pe parchete si sofa -

Să-mi schimbi covoarele de Buhara,

Şi-n locul lor tu să-mi întinzi

Numai velinţe olteneşti.

Ca să-mi rasfrâng cu ele, în oglinzi,

Podoabele mândriei strămoşeşti...

Iar pe măsuţele pătrate,

În locul florilor de crin, fanate,

Să-mi pui în strachine de lut

Crăiţe sângerii culese

În cinstea viitoarei florărese

Care, probabil, nici nu s-a născut!...

 

An nou...

Ai auzit ce-ţi cer?...

Nu-ţi cer să faci nimic în casa mea,

Mai mult decât ai face tu-ntr-a ta!...

Iar eu, un biet român ursit

Să fiu scuipat şi pălmuit,

Deşi n-am casă cu calorifer,

Te-adăpostesc de viscol şi de ger

Şi te cinstesc aşa cum se cuvine

Să fiu cinstit şi eu - măcar de tine!...

Te-ntâmpin ca pe-un frate-adevărat -

Un frate ce-mi va da napoi

Sticletele ce mi-a furat

Alt frate, mult mai mare decât noi!...

Te-ntâmpin numai cu atât -

Ce mi-a rămas -

Un "Ah" în gât,

Şi-un gest cu care te primesc

Ca pe-un "Specific românesc"!...

 

An nou!...

Fii nou de sus şi până jos!...

Copil al nimănui şi-al tuturor,

Copil din flori,

Copil gălăgios...

Desfăşură-te-ncet de pe mosor...

Încet... cât mai încet... şi liniştit...

Şi fii atent ca nu care cumva

Să ţi se rupă firu-n casa mea!...

Bine-ai venit, An nou,

Bine-ai venit!

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

pentru illudere

 

Prietenia nu tine o clipa,

Nici un ceas

Nici doar un an!

Prietenia e sora cu vesnicia.

Se naste

Pe caile intortocheate ale vietii noastre,

Scruteaza zarile albastre,

Si-n clipe grele ne sustine.

Prietenia nu ascunde adevarul,

E dreapta

Cu mine si cu tine –

Si are in vedere cerul!

Prietenia nu-i bogata

Dar da din saracia ei:

Se da pe sine!

Si daca n-ai cu ce-i plati,

Ramane totusi langa tine

Caci tot ce vrea ca plata

E tot prietenia...

Prietenia e sora buna cu dreptatea,

Adevarul, dragostea,

Si vesnicia!

Link to comment
Share on other sites

Pentru Rhini :rose:

 

mi se potriveste . :kiss_the_star:

 

lui C care nu va intelege niciodata poezia

 

sufletul meu

o mare neagră

dintr-un alb de mare

 

sufletul meu

 

o muză neagră

dintr-o muză albă

 

sufletul meu

 

o imaginație albă

dintr-o realitate neagră

 

Edited by Rhini
Link to comment
Share on other sites

  • 3 months later...

Mie :

 

 

 

Pe cand stateai culcat pe nisipul alb,

Cu o stanca drept perna şi zambind

(inconjurat de scoici moarte) am venit spre tine

Si mi-ai spus, incercand sa-mi prinzi mana

"Intinde-te si tu". O vreme am stat asa unul langa altul

Relaxati; in timp ce marea lingusitoare

Din spatele nostru surpa stancile masurand ziua.

Curand am adormit prabusindu-ma

Intr-un vis cavernos al caderii.

Era un vis al tuturor miturilor pesterii,

Al tunelului sau al turnului sau ei, bine,

Al viziunii iepurelui lui Alice

Sau poate al lui Orfeu: o scara in spirala

Spre iad, mobilata cu pericole si indoieli

Impiedicandu-ma de o treapta m-am trezit si m-am aflat

Inconjurata de apa. Parul mi-era ud

Si tu stateai pe nisipul incaruntit acum

Asteptand sa fiu luata de valuri:

La panda, aprinzandu-ti o tigara.

 

Fleur Adcock, Incident

Link to comment
Share on other sites

Noi ce santem pe aici

in clipele ce vor sa fie vii

privim spre alti cu dojana

de ce sintem iar ... copii?

 

Ne amagim cu clipe scurte

de randuri negre scrise

ce-i atata jale printre versuri?

sa-i dam iubiri sensuri!

 

voua :resent:

 

Link to comment
Share on other sites

Un poem de început de secol XX, scris de Angela Morgan.

 

Către divinul Alexandros:

 

ALEGERE

 

Prefer ca gândul la tine

Să se sprijine de inima mea,

Să-mi înveţi spiritul

Cu suflarea vânturilor de vest,

Decât toate mângâierile calde

Dăruite de către o altă iubire,

Sau toate victoriile din lume

La care nu ai contribuit.

 

Prefer să-mi fii tu inspiraţia

Ce mi se strecoară prin nopţi şi zile,

Prefer să visez cu tine

Şi stele stinse strălucind,

Prefer să te doresc pe tine,

Puternicul, subtilul tău sarcasm

Mereu şi mereu şi mereu nedezvăluit

Decât să cer o nouă bunăstare

A oricărui alt piept.

 

O, iubitule! O, iubitul meu,

Ma voi decide odată!

Prefer să să sper că te voi avea,

O, iubire, prefer să te caut

Înlăuntrul marelui abis

Decât să cer sărutul altuia -

Singură prefer să-mi urmez drumul

Prin eternitate.

Link to comment
Share on other sites

  • 3 months later...
  • 9 months later...
  • 4 months later...

Pentru Big

 

Eugen Jebeleanu

- Confesiune

 

 

Te înteleg mai bine decât multi,

caci am trait aceeasi vreme:

stiu jalea pasilor desculti,

odaia gheata, usa care geme

 

si bucuria de-a simti aripi

crescându-mi lungi, de azurii cerneluri

si grija de-a putea sa înfiripi

o masa înghetata, de mezeluri…

 

si spaimele de mic copil, bolind

de nervi, si cerul plin de stele

si stelaria de paduchi foind

si-acel razboi si chinurile-acele,

 

castanele salbatece din pâini,

si paiele cu ele amestecate,

si-acele urlete de câini

murind de foame-n strazile-nghetate,

 

si soba rece, astru de granit,

sclipind cu dusmanie,

spunându-mi: - Este ger cumplit?

Si ce o sa mai fie!…

 

Fitilul ars al lampii fara gaz,

si lectia ramasa nesfârsita,

si geamu-n zori sticlind de-un alb atlaz

întins de mâna iernii aburita

 

si palma data de un profesor

pe fata mea slabita, nespalata

din pricina ca nu era usor

s-avem sapun, decât doar câteodata.

 

Te înteleg mai bine decât multi,

caci am trait aceeasi vreme:

stiu jalea pasilor desculti,

odaia gheata, usa care geme.

 

 

Link to comment
Share on other sites

In memoria copiilor ucisi la Lidice

 

800px-Lidice_CZ_children_of_Lidice.jpg

 

nu e in alb si negru. desi numai negru iti ramane in suflet.

 

pentru cei tineri :hatoff:

 

CORUL COPIILOR UCIŞI

 

Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă deasă …

Nu mai cunoaştem drumul către casă.

 

Sîntem uşori, şi ceaţa e ca fumul,

Vai, unde-o fi, unde se-ascunde drumul?

 

Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă mare!

Unde-i cărarea, doamnă-nvăţătoare ?

 

Sub talpă n-avem nici un drum ... plutim ...

Vai ! Unde-i casa ? cum să nimerim ?

 

Şi sîntem goi, şi ne cuprinde teama.

Unde e tata? Unde este mama?

 

Nu ne vedem nici între noi deloc

Şi jocul nu ne place, nu e joc.

 

Ce deasă ceaţă, vai, ce ceaţă mare,

Oh, azvîrliţi-ne, voi, o cărare!

 

Nu mai cunoaştem drumul către casă,

Şi ceaţa este deasă ... deasă ... deasă ...

 

Jebeleanu

 

 

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...
  • 3 weeks later...

Pentru Barcelona

 

Gruia

 

Jos, sub nucul uriaș,

Gruia adormise —

Doarme ca un copilaș

Legănat de vise.

 

Paloșu-i atîrnă-n cui,

Aninat de-o cracă ;

Murgul paște-n voia lui,

De urît să-i treacă.

 

„Scoală, Gruio, drag copil,

Scoală, Gruio dragă !

Au nu vezi cum vin tiptil

Turcii și te leagă ?

 

Turcii vin ș-aduc cu ei

Funii de mătase,

Funii răsucite-n trei

Și-mpletite-n șase...”

 

Bate vîntul cătinel,

Pletele-i mîngîie —

Turcii se-ngrozesc de el,

Strîng de căpătîie.

 

Bate vîntul mai avan,

Pletele-i zburlește ;

Turcii plîng: „Aman ! Aman !”

Gruia se trezește.

 

— Măi, dar greu ce-am fost dormit

Zice și se miră.

Ori păiangeni au venit

Și mă înveliră ?

 

Ia să mișc puțin din mîni,

Poate m-oi desface —

Alelei, pui de păgîni,

Nu veniți încoace ?...

 

Sar frînghiile în trei

Și plesnesc în șase,

Turcii fug ca vai de ei,

Fug cu moartea-n oase.

 

Saltă Gruia și — hai-hui ! —

Sus pe cal s-aruncă,

Clocotă pe urma lui

Șapte văi și-o luncă.

 

Tropotă copitele,

Pulberea o scurmă —

Turcii-și pierd săritele,

Alungați din urmă.

 

Surpă Gruia schelele[1],

Coborînd la vale —

Turcii-și pierd giubelele

Și papucii-n cale.

 

Dunării fac turcii vad,

Trăsnet este Gruia.

Șapte popi la Țarigrad

Cîntă: „Aleluia !”.

 

 

 

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

Pentru inteleptull nostru sef . Pentru Asimetric.

 

În trecerea grăbită

 

În trecerea grăbită prin lume, către veci,

Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!

Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând,

Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să le alini, trecând.

 

Fă-ţi timp pentru-adevăruri şi adânciri în vis,

Fă-ţi timp pentru cântare cu sufletul deschis,

Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lâng-un izvor,

Fă-ţi timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

 

Fă-ţi timp s-aştepţi din urmă când mergi cu slăbănogi,

Fă-ţi timp pe-un munte, seara, stând singur să te rogi,

Fă-ţi timp să stai cu mama şi tatăl tău bătrâni,

Fă-ţi timp de-o vorbă bună şi-o coajă pentru câini.

 

Fă-ţi timp să stai aproape de cei iubiţi, voios,

Fă-ţi timp să fii şi-al casei în slujba lui Hristos,

Fă-ţi timp să guşti frumuseţea din tot ce e curat,

Fă-ţi timp, căci eşti de taine şi lumi înconjurat.

 

Fă-ţi timp de rugăciune, de post şi meditări,

Fă-ţi timp de cercetarea de fraţi şi de-adunări,

Fă-ţi timp şi-adună-ţi zilnic din toate câte-un pic,

Fă-ţi timp, căci viaţa trece şi când nu faci nimic.

 

Fă-ţi timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,

Fă-ţi timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,

Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,

Fă-ţi timp să-i dai vieţii şi morţii tale preţ.

 

Fă-ţi timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi;

Comoara risipită a vieţii, n-o mai strângi.

 

Traian Dorz

 

Link to comment
Share on other sites

  • 9 months later...

Pentru cei tineri , antrenati in eterna si umana cautare. Ca noi, cei trecuti pe atat de batatoritele carari, le lasam mostenire toate semnele de intrebare preluate de la strabunii nostri.

 

Geo Bogza - Motto

 

Totul mă chinuia atunci, faptul că aveam zece degete

în loc de o sută, sau mai bine unul singur, putând

să se prefacă în fulger,

că trebuia să calc pe pământ în loc să zbor, sau mai bine

să mă aflu într-o mie de locuri deodată,

 

totul mă chinuia atunci, dragostea dintre bărbat şi femeie,

pe care eu aş fi vrut-o altfel, suprapământească,

o întâmplare fantastică, la care să ia parte oceanele, şi

nebuloasele, cu toată întinderea şi profunzimea lor,

 

deznădăjduit eram şi plin de o cruntă revoltă împotriva

mizerei condiţii umane,

visând mereu flăcări mari, apocaliptice, care să prefacă

în scrum sărmanele noastre fiinţe nedesăvârşite şi

vulnerabile,

tânăr neîmblânzit, haotic, revoltat mai întâi de destinul

biologic al lumii.

 

 

 

 

 

Link to comment
Share on other sites

  • 6 months later...

Pentru prieteni.

 

Pablo Neruda - Poem

 

Moare cate putin cine se transforma in sclavul

obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;

cine nu-si schimba existenta;

cine nu risca sa construiasca ceva nou;

cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

 

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea,

cine prefera negrul pe alb si punctele pe "i" in locul

unui vartej de emotii, acele emotii care fac ochii sa

straluceasca, oftatul sa surada,

si care elibereaza sentimentele inimii.

 

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este

nefericit in lucrul sau;

cine nu risca certul pentru incert pentru a-si

indeplini un vis;

cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte

sfaturile "responsabile".

 

Moare cate putin cine nu calatoreste;

cine nu citeste;

cine nu asculta muzica;

cine nu cauta harul din el insusi.

 

Moare cate putin cine-si distruge dragostea;

cine nu se lasa ajutat.

 

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si

de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

 

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte

de a-l fi inceput;

cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine

nu raspunde chiar daca cunoaste raspunsul.

 

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intodeauna ca

"a fi viu" cere un efort mult mai mare decat simplul

fapt de a respira.

 

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire

splendida.

 

Totul depinde de cum o traim...

 

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.

Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.

Daca va fi sa plangi, plangi de bucurie.

Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.

Daca va fi sa furi, fura o sarutare.

Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.

Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.

Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in

fiecare zi...

 

 

 

Link to comment
Share on other sites

  • 3 months later...

Pentru rubens, care ma tot cheama la Paris :airkiss:

 

 

Adrian Păunescu

Prea târziu la Paris

 

Prea târziu am ajuns la Paris, prea bătrân,

n-am avut nici noroc, nici chemări, nici curaj,

unde sunt, mă trezesc doritor să rămân

şi, cu grele picioare, m-ating de pavaj.

 

Nu-i de mine nimic din infernul modern,

eu în peşteri, acum, aş avea locul meu,

pe o piatră de râu mi-ar fi dor să-mi aştern,

orice drum la Paris mi se pare prea greu.

 

E trei sferturi sub ierbi generaţia mea,

ce să caut aici, fără nimeni din toţi?

invalizi glorioşi, lângă voi aş cădea,

dar mă cheamă absurd nebunia pe roţi.

 

Prea târziu am ajuns, prea bătrân, la Paris,

amintirea s-a şters, în memorie-i gol,

era bine să-l gust, cât mi-a fost interzis,

de pe oricare loc, azi, abia mă mai scol.

 

Şi mi-e dor de Brâncuşi, cel mai mult de Brâncuşi,

dacă nu-ntârziam, într-un straniu pariu,

îi umblam la fereşti, îi dormeam pe la uşi,

pentru opera lui, măcar piatră să-i fiu.

 

Condamnat pentru veci, să fiu numai român,

noapte bună, oraş al eternei lumini,

prea târziu am ajuns la Paris, prea bătrân,

hai acasă, eu plec, n-are rost să rămân,

e prea scump pentru mine să mor în străini.

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

Am furat si eu o strofa dintr-un tezaur, si-o dedic ...autoarei! :airkiss: :flowers:

 

PRIETENE....

 

Autor: LIVIA BATAIOSU

 

Prietene…imi esti aproape

Cand umarul imi cade greu,

Cand funia flamanda sta si roade

Din garbovitul spate al meu

Si cad cu gura in tarana

Muscand ...

Link to comment
Share on other sites

  • 5 months later...

Pentru Mnemosyne :bighug: . Pentru Asimetric. :bighug:

 

Pentru cei care isi cauta drumul in viata , dar si pentru cei care sunt deja la capatul lui. :flowers:

 

Insomnii

 

Eu

Am fost altfel decât s-a văzut...

Nu oricine-a vrut să mă cunoască.

Iar de unii care, să mă știe-au vrut,

Eu m-am protejat purtând o mască.

 

Am iubit pe cine nu m-a vrut

Și am părăsit pe cine m-a iubit,

Am greșit cui nu m-ar fi rănit

Și-am iertat pe cine n-a greșit.

 

Am găsit ce nu am căutat

Și am căutat ce e de negăsit,

Am crezut în ce n-a existat

Și de adevăr prea des m-am îndoit.

 

Mi-au fost refuzate multe vise,

Dar coșmarurile s-au adeverit.

Mi-a fost dat să bat la uși închise,

Însă-n viața mea pe-oricine am primit.

 

Am plâns în momente fericite

Și am râs când sufletu-mi plângea.

Am șoptit când îmi venea să urlu

Și-am urlat când vocea mea șoptea.

 

Am pierdut ce-a fost mai de valoare

Și am câștigat ce nu mi-a trebuit,

Am păstrat comori imaginare

Iar ce-a fost de preț am risipit.

 

N-am cerut și totuși am primit

Bune, rele, toate le-am cărat.

Ce-a fost gratis prea scump am plătit

Ce-a fost scump mi-a fost ușor iertat.

 

Am mers drept pe căi întortocheate

Și m-am rătăcit ades pe drumuri line,

M-am pierdut de multe ori, departe,

Dar mereu am găsit drumul către mine.

 

Aveam totul când n-aveam nimic

Și-am dus lipsuri când aveam de toate,

Am fost moartă, chiar de am trăit

Și-am fost vie când eram pe moarte...

 

Am ales ce-a fost mai rău din bune,

Mi s-a dat ce-a fost mai bun din rău,

M-am pierdut și regăsit în mine

Dar am îndrăznit ca să fiu EU... mereu!

 

Irina Binder

Link to comment
Share on other sites

  • 2 months later...

Mithras cu postarea lui mi-a amintit de Carianopol, mi se stersese de tot din memorie :blush-1:

Iata o poezie pentru visatorii de la malul marii. De fapt, pentru fiecare dintre noi.

 

In fata marii

 

Cum seamăn eu cu tine, mare,

La fel, mereu neliniştit,

Închis din patru părţi de timpul

Din care nu e de ieşit.

 

Mă zbat adânc, fără cruţare,

Mă trag în mine, mă-nvrăjbesc,

Dar , oricât aş lovi de tare,

Degeaba ţărmii mi-i lovesc.

 

E-o luptă fără-asemănare,

Sunt malurile prea de fier.

Nici eu nu-s mulţumit, ca tine,

Doar cu bucata mea de cer.

 

Izbesc mereu, mereu mai aprig

Şi fără să îngenunchez,

Dar nu pot, nu, ieşi din vremea

În care-ncep să-nnegurez.

 

Mi-e dorul , inima şi gândul

Tot răni, la zbatere proscris,

Dar încă lupt să nu stau numai

În ţărmurile mele-nchis.

 

Izbesc, izbesc întotdeauna

Ca tine, tot mereu la fel.

Şi mie timpul mi-a pus maluri

Şi nu pot sa mai ies din el...

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...

mie

 

 

 

Priveai în sus în ochii mei până ieri

Apoi ne-am întâlnit dar tu ai privit în cer

?i-ai crescut spre cer

Acum pleci descul?ă prin iarbă cu genunchii dezgoli?i

Visând c-ai să rămâi acolo...

 

Când m-a atins iubirea ta, am innebunit

?i doar pu?in con?tient de mine

Am în?eles că nu mai suntem posibili

?i creasem în ochii mei un cer

Visând c-ai să rămâi acolo...

 

 

 

Doru-Mihai Melega

Edited by Mnemosyne
Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

Pentru toti copiii mei de pe forum:

 

Aripi de gand

Carmen Pricop

 

Copil frumos, te-aş ţine-ascuns

în locul unde n-au pătruns

nici răutatea, nici mânia,

în locul unde e stăpână bucuria.

 

Şi ţi-aş păstra desţelenită

grădina vieţii, şi-nflorită,

ca un surâs să fie fiecare floare,

pe chipul tău să râdă lumina de la soare.

 

Şi ţi-aş aşterne dragoste în cale,

din suflet aş lăsa să scuture petale,

ca să nu simţi nici pietre ascuţite şi nici spini,

să nu te rătăceşti prin mărăcini.

 

Vise înalte ţi-aş păzi în palmă,

iar zborurilor tale le-aş ţine vremea calmă,

şi timpul l-aş supune şi l-aş îmblânzi,

l-aş pune în clepsidră şi ţi l-aş dărui.

 

Dar nu ştiu cum să fac acestea toate,

nu era scris în nicio carte,

şi nu cred că a fost vreun înţelept

care ştia ceva şi a păstrat secret.

 

Şi-atunci tot ce rămâne e să îţi dau poveţe,

să te învăţ că lumea are multe feţe,

să îţi arăt cum sufletul se oţeleşte,

dar dragostea din el e cea care te creşte.

 

Să-ţi spun că din durere iei putere,

că pentru a clădi un vis de multe ori se cere

să laşi bucăţi de suflet să se sfâşie din tine;

dar să nu-ţi pară rău când tot ce faci e bine!

 

Să nu uiţi idealuri chiar dacă ţi se pare

că s-au pierdut cândva în neagră depărtare!

Oricât de întuneric, mai sunt câteva stele;

să cauţi mereu zborul şi să ajungi la ele!

 

De cazi, să te ridici mai sus

şi să răsari chiar dacă soarele-a apus!

Dacă pierzi astăzi, poţi învinge mâine;

să nu-ţi vinzi inima pe-un colţ de pâine!

 

Să nu uiţi niciodată să fii bun şi drept,

să nu te pleci, dar să fii înţelept!

Şi vieţii să-i surâzi, să ştii cum să te bucuri

de împliniri înalte şi de mărunte lucruri!

 

Iar la sfârşit, când scazi şi când aduni,

când timpul ce-ţi rămâne e cât să-l ţii în pumni,

să-ţi fie gândul liniştit şi inima senină

că ai trăit frumos şi viaţa ţi-a fost plină.

Link to comment
Share on other sites

  • 4 weeks later...

Pentru cei putini, pe care sita i-a pastrat:

 

Balanţa cu un singur talger

 

Sunt vinovată numai pentru ceea ce n-am făcut.

Păduri tropicale crescute printre coloanele

Unor temple în care nu m-am închinat,

Oceane de frunze

În care nu m-am lăsat îngropată,

Duşmani pe care nu i-am urât,

Săbii pe care am refuzat să le mânui,

Cuvinte pe care n-am învăţat să le ţip,

Trupuri pe care nu le-am iubit,

Fiare pe care nu le-am ucis,

Fluvii în care nu m-am înecat,

Răsărituri pe care n-am apucat să le văd,

Piscuri pe care n-am apucat să le urc,

Muzee amenajate în corola unor crini

Pe care nu i-am mirosit niciodată!

Toate vor avea dreptul să mă acuze.

Şi faptele mele, oricât de bune,

Nu vor reuşi să menţină un echilibru

Oricât de instabil,

Pentru că nu între bine şi rău

Va fi balanţa din urmă,

Ci între a fi fost şi a nu fi fost.

 

Blandiana

Link to comment
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...
×
×
  • Create New...