Ce părere aveţi despre cei ce se mută de la un partid la altul?

[vesperala]

impresii? cunoaşteţi cazuri? nu neapărat mari politicieni

[the teacher]

de i-as cunoaste pe aia mici ?

poate as stii ca iar romanii vor apuca pe drumul NU ...

[Rocozaur]

Traseisti. Profitori. Clone ale lui Oprescu.

[vesperala]

de i-as cunoaste pe aia mici ?

pentru că probabil şi lângă voi aveţi membri de partide

 

vecini pe scară sau gard în gard

[the teacher]

nu stiu

[Eonica]

Nu stiu daca sunt concludente exemplele de politicieni traseisti mari sau mici. Toti sunt tot o apa si-un pamant. Fenomenul in sine e mai bine de dezbatut.

Motivul e stiut. Se muta la partidul care este la putere, motivul firesc fiind puterea. Intrebarea mea ar fi: Care e mai lipsit de scrupule? Cel care se muta de la un partid la altul sau partidul care-l primeste?

[vesperala]

mie nu îmi iese din minte că şi IL Caragiale a schimbat partidul, pentru un post de revizor şcolar.

era traseist? greu de zis...

de-aia mă întreb: sunt într-adevăr de condamnat?

[Eonica]

Ba eu zic ca e usor de zis. Da. Era traseist. Nu a tinut cont de convingerile politice, ci doar de interesul personal.

Nu poti fi azi de dreapta, maine de stanga si probabil peste vreo saptamana de centru.

[vesperala]

multe partide au doctrine asemănătoare, rareori se trece chiar de la stânga la dreapta

[Asimetric]

Daca fotbalistii pot, politicienii de ce nu?

Serios, nu vad problema. Sunt partide care nici nu stiu (ele) ce "doctrina" le conduce. Fiecare se duce acolo unde are profit mai mare. E normal. Intr-o tara normala, porbabil nu ar fi. (scuze patriotilor care se simt jigniti de faptul ca nu aliniez Romania cu...Marea Britanie, de exemplu)

[Eonica]

multe partide au doctrine asemănătoare, rareori se trece chiar de la stânga la dreapta

 

 

Partide multe sunt, dar numai vreo 5 sunt parlamentare. Iar astea au pretentia ca sunt diferite ca doctrina, chiar daca de la noi, muritorii de rand, se vede altfel. Sa iau doua ca exemplu, la care se face distinctia prin insasi denumire: liberalii si conservatorii.

Am facut referire la partidele parlamentare, caci la ele se practica trasesimul cu precadere.

[Aprig]

Cred că părerea mea e opusă majorităţii. În primul rînd, nu mi se pare anormal să-ţi schimbi orientarea politică. Nu săptămînal, nu după cum bate vîntul, dar după un număr mai mare sau mai mic de ani te poţi pomeni că ai devenit mai de stînga sau mai de dreapta decît în tinereţe. Dacă se întîmplă să fii într-un partid cu doctrina opusă, nu văd rostul să stai în continuare acolo. Prefer un om care evoluează, care-şi schimbă părerile în funcţie de experienţa acumulată, unuia bătut în cap care nu se răzgîndeşte niciodată din principiu, pentru că ce a crezut / gîndit / spus el indiferent cînd e corect prin definiţie. În al doilea rînd, tindem - cu paşi mărunţi - spre votul uninominal. Pentru un reprezentant al unui colegiu ar trebui să fie mai important interesul celor 15.000 de cetăţeni care l-au votat decît interesul şefului partidului; partidul ar trebui să aibă o linie politică generală, pe care membrii s-o urmeze, nu un şef multilateral dezvoltat cu o părere categorică în orice domeniu, pe care toţi membrii să-l urmeze ca oile sub ameninţarea demiterii din partid (şi din Parlament, după cum vrea PSD). Altfel am putea să reducem Parlamentul la 5 inşi mari şi laţi, cîte unul din fiecare partid, şi fiecare să aibă o greutate asociată votului, proporţională cu reprezentativitatea partidului respectiv. Ceea ce mă tem că ar fi o tîmpenie.

 

Părerea mea, nu daţi cu pietre.

[RoAp]

Cred că părerea mea e opusă majorităţii. În primul rînd, nu mi se pare anormal să-ţi schimbi orientarea politică. Nu săptămînal, nu după cum bate vîntul, dar după un număr mai mare sau mai mic de ani te poţi pomeni că ai devenit mai de stînga sau mai de dreapta decît în tinereţe. Dacă se întîmplă să fii într-un partid cu doctrina opusă, nu văd rostul să stai în continuare acolo. Prefer un om care evoluează, care-şi schimbă părerile în funcţie de experienţa acumulată, unuia bătut în cap care nu se răzgîndeşte niciodată din principiu, pentru că ce a crezut / gîndit / spus el indiferent cînd e corect prin definiţie. În al doilea rînd, tindem - cu paşi mărunţi - spre votul uninominal. Pentru un reprezentant al unui colegiu ar trebui să fie mai important interesul celor 15.000 de cetăţeni care l-au votat decît interesul şefului partidului; partidul ar trebui să aibă o linie politică generală, pe care membrii s-o urmeze, nu un şef multilateral dezvoltat cu o părere categorică în orice domeniu, pe care toţi membrii să-l urmeze ca oile sub ameninţarea demiterii din partid (şi din Parlament, după cum vrea PSD). Altfel am putea să reducem Parlamentul la 5 inşi mari şi laţi, cîte unul din fiecare partid, şi fiecare să aibă o greutate asociată votului, proporţională cu reprezentativitatea partidului respectiv. Ceea ce mă tem că ar fi o tîmpenie.

 

Părerea mea, nu daţi cu pietre.

 

Teoria ta ii construita pe ideea de bani publici. Viitor luminos o sa ai.

[Aprig]

Nu. Teoria mea nu ţine cont de bani, e idealistă. Ştiu că majoritatea se mută de la un partid la altul pentru că le miroase a ciolan, dar nu despre ei vorbeam, vorbeam despre ceilalţi zero care ne vor binele.

[Eonica]

Aprig. Hai sa extrapolam un pic. Daca bunica a avut idei conservatoare precum: fata nu trebuie nici sa sarute viitorul sot inainte de nunta, iar fata gandea liber si vroia sa-l sarute (liberalism), atunci nu stiu cum sa faci vreodata sa-i schimbi convingerile bunicii si sa le aduci pe aceleasi lungimi de unda cu ale fetei.

Poate e un exemplu exagerat, dar asa vad eu lucrurile.

Nu poti azi sa crezi in ceva si maine in altceva (cazul politicienilor nostri traseisti).

Nu sunt de acord cu impunerea sub amenintare a unor reguli pentru membrii de partid. Asta poate fi evitata prin schimbarea sefilor prea autoritari. Cine se respecta, pleaca dintr-un partid daca nu-i mai convine si ramane pe liber. De ce neaparat trebuie sa intre in alt partid? Doar pentru faima si bani.

Si ajungem de unde am plecat, caci toti politicienii nostri sunt o apa si-un pamant. Poate doar sa existe pe undeva, intr-un colt de tara, exceptia care confirma regula.

 

 

[pufonel]

Desi nu-l simpatizez pe Ponta, a zis si el o vorba mare la viata lui: toti parlamentarii alesi pe listele unui partid ar trebui sa piarda mandatul daca schimba partidul. Macar pentru ca partidul ala a cheltuit bani si efort pentru a-l baga pe respectivul in Parlament. Sa se organizeze alegeri in colegiul respectiv, iar daca tipul chiar e bun si iubit de popor (sanchi) o sa iasa tot el, dar propus de noul sau partid. Va spun eu ca multor partide n-o sa le convina sa dea niste bani in plus si sa-si mobilizeze oamenii din teritoriu pentru un castig care se poate dovedi destul de mic. In plus mai trebuie tinut cont si de animozitatea noilor colegi care s-au batut cu traseistul si acum vor trebui sa-l sprijine neconditionat.

 

Prin aceasta metoda traseismul nu va fi eliminat intrutotul, dar va fi mult redus si se va concentra inaintea alegerilor, cand vor demisiona multi daca partidul lor e cotat ca perdant.

[Lucareli]

Nu-i putem baga pe toti in aceeasi oala. Intr-adevar, unii isi vad doar propriul interes si de dezbraca de caracter si demnitate, si atunci cand barca lor se scufunda, sar in alta. Gresesc si ceilalti ca ii primesc.

Dar sunt si cazuri in care pur si simplu se mai schimba impresiile. Cand eram copil si pana mai acus, aveam multe convingeri, mi-am schimbat parerea, asta ma face traseista?

[gbrgeorge]

Deontologic vorbind, schimbarea viziunii fata de cea a partidului te poate face sa schimbi partidul. Real vorbind, este doar vorba de ciolan si putere...

[Aprig]

Aprig. Hai sa extrapolam un pic. Daca bunica a avut idei conservatoare precum: fata nu trebuie nici sa sarute viitorul sot inainte de nunta, iar fata gandea liber si vroia sa-l sarute (liberalism), atunci nu stiu cum sa faci vreodata sa-i schimbi convingerile bunicii si sa le aduci pe aceleasi lungimi de unda cu ale fetei.

Poate e un exemplu exagerat, dar asa vad eu lucrurile.

Nu poti azi sa crezi in ceva si maine in altceva (cazul politicienilor nostri traseisti).

În multe cazuri, bunica aia conservatoare era la fel de liberală ca nepoată-sa cînd avea aceeasi vîrstă, în raport cu timpurile sau cu bunica ei. Normal că nu-i mai schimbi ideile la bătrîneţe, dar cînd era tînără gîndea altfel.

 

Deontologic vorbind, schimbarea viziunii fata de cea a partidului te poate face sa schimbi partidul. Real vorbind, este doar vorba de ciolan si putere...

+1

[Narcisa]

Parlamentarii UDMR sunt statornici, ei nu trec niciodata de la un partid la altul si voteaza mereu cum le cere conştiinţa şi oblogaţia morală de a avea măcar un ministru în Guvern.