Jump to content
Vesperala Forum
Lucareli

Mama

Recommended Posts

Ce credem că ştie mama?

 

La 4 ani - Mama ştie tot.

La 8 ani - Mama ştie multe.

La 12 ani - Mama nu ştie tot.

La 14 ani - Mama mea nu ştie nimic.

La 16 ani - Mama mea ? Ce ştie ea ?...

La 18 ani - Bătrâna asta a copilărit cu dinozaurii...

La 25 de ani - Posibil ca Mama să ştie ceva despre asta..

La 35 de ani - Înainte de a decide, vreau să mă sfătuiesc cu Mama.

La 45 de ani - Precis ca Mama poate să mă îndrume...

La 55 de ani - Ce-ar fi făcut Mama în acest caz ?

La 65 de ani - De-aş mai putea să vorbesc despre asta cu Mama...

Dedicat tuturor mamelor din lume

Copile ce te-ai face fara mama ta? Dar fara tatal tau ?

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

Is oameni pentru care nu inseamna nimic insiruirea de mai sus

 

sa-l chemi inapoi se poate :think:

 

O sa revina.

Edited by Radu_RoAp

Share this post


Link to post
Share on other sites
Ce credem că ştie mama?

 

La 4 ani - Mama ştie tot.

La 8 ani - Mama ştie multe.

La 12 ani - Mama nu ştie tot.

La 14 ani - Mama mea nu ştie nimic.

La 16 ani - Mama mea ? Ce ştie ea ?...

La 18 ani - Bătrâna asta a copilărit cu dinozaurii...

La 25 de ani - Posibil ca Mama să ştie ceva despre asta..

La 35 de ani - Înainte de a decide, vreau să mă sfătuiesc cu Mama.

La 45 de ani - Precis ca Mama poate să mă îndrume...

La 55 de ani - Ce-ar fi făcut Mama în acest caz ?

La 65 de ani - De-aş mai putea să vorbesc despre asta cu Mama...

Dedicat tuturor mamelor din lume

Copile ce te-ai face fara mama ta? Dar fara tatal tau ?

 

as plange :(

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cu trecerea timpului fiecare om care-si judeca parintii la un moment dat va ajunge sa inteleaga ca niciodata un parinte nu poate fi inlocuit de soacra, cumnata, prietena... De nimeni pe asta lume. Oricate vorbe blande sau magulitoare ar spune acestia, si oricat de aspre parintii, luati aminte la acestia din urma. Nu veti avea cat veti trai pe altcineva mai cu durere pentru fiecare lucru rau care vi se-ntampla . Din momentul in care ai devenit parinte nu mai traiesti pentru tine.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Ce gânduri fruntea asta

 

Va mai scorni îndată?

 

Ce potrivite lucruri

 

Voi mai găsi de scris?

 

Cu slovele lui strâmbe,

 

Pe masa-ntunecată,

 

Răvaşul mamei zace

 

În faţa mea deschis.

 

 

 

Ea-mi scrie: „Puiul mamei,

 

Dacă ţi-i dor de-acasă,

 

Atunci te rog pofteşte

 

De sărbători la noi.

 

S-aduci nădragi tătucăi,

 

Mie-o broboadă groasă –

 

La noi sunt tare multe

 

Necazuri şi nevoi.

 

 

 

Că eşti poet de seamă

 

N-am nici o bucurie,

 

Că faima cea deşartă

 

Mi te-a băgat în jug.

 

Era cu mult mai bine

 

Ca din copilărie

 

Să fi umblat pe câmpuri

 

Cu braţele pe plug.

 

 

 

Bătrână sunt şi trupul

 

De-abia mă mai ridică,

 

Dar dacă tu departe

 

Prin târguri nu plecai,

 

Eu astăzi aveam noră

 

Frumoasă şi voinică

 

Şi pe genunchi dam huţa

 

Un nepoţel bălai.

 

 

 

Dar tu, copiii voştri

 

I-ai risipit prin lume,

 

Ţi-ai dat uşor nevasta

 

Unui bărbat străin.

 

Şi singur fără sprijin,

 

Nu ştiu de ce anume,

 

În vălmăşagul crâşmei

 

Te-ai cufundat deplin.

 

 

 

Tu sufleţelul maicăi,

 

Serioja, ce-i cu tine?

 

Erai aşa cuminte

 

Şi-aşa de gânditor,

 

Încât spunea tot satul:

 

Ce fericit e-n sine

 

Şi Alexei Esenin,

 

Că are aşa fecior.

 

 

 

Dar tu nădejdea noastră

 

O amăgeşti amarnic,

 

De asta-n suflet chinul

 

Şi grijile se-nfig,

 

Căci tatăl tău, săracul,

 

A tot crezut zadarnic,

 

Că stihurile tale

 

Or să ne dea câştig.

 

 

 

Din ce primeşti pe ele

 

Tu nu ne poţi trimite,

 

De asta dureroase

 

Cuvintele-şi fac loc,

 

Eu una ştiu din cele

 

De tine pătimite:

 

Poeţilor parale

 

Nu li se dau deloc.

 

 

 

Că eşti poet de seamă

 

N-am nici o bucurie,

 

Că faima cea deşartă

 

Mi te-a băgat în jug,

 

Era cu mult mai bine

 

Ca din copilărie

 

Să fi umblat pe câmpuri

 

Cu braţele pe plug.

 

 

 

Acum trăim ca-n beznă,

 

Necazul ne tot bate

 

Şi la gospodărie

 

N-avem un cal măcar,

 

De-ai fi rămas acasă

 

Am fi avut de toate

 

Şi cum eşti plin de minte

 

Erai de mult primar.

 

 

 

Am fi trăit cu lumea,

 

Sub anii ce ne cearcă,

 

Tu nu ştiai ce-i truda

 

Şi zbuciumul pustiu.

 

Eu ţi-aş fi pus nevasta

 

Să ţese şi să toarcă,

 

Pe când tu bătrâneţea

 

Ne-o linişteai, ca fiu.”

 

 

 

…………………………..

 

Mototolesc răvaşul,

 

Neliniştea mă scurmă.

 

Au nu pot fi abateri

 

Din drumul meu afund?

 

Dar tot ce cuget astăzi

 

Voi povesti pe urmă,

 

Voi povesti-n scrisoarea

 

Prin care-am să răspund.

 

[1924]

 

 

 

RĂSPUNS

 

 

 

Tu, scumpa mea bătrână,

 

Trăieşte sănătoasă.

 

Eu te ţin minte veşnic

 

Şi te doresc mereu.

 

Dar nu pricepi o iotă

 

Din tot ce mă apasă,

 

De ce trăiesc pe lume

 

Şi care-i rostul meu.

 

 

 

Acum la voi e iarnă.

 

Iar tu scurmându-ţi chinul,

 

În nopţile cu lună,

 

Stai gânditoare, hăt,

 

Crezând că nu ştiu cine

 

Cutremură mălinul

 

Şi geamul vi-l presară

 

Cu ger şi cu omăt.

 

 

 

Dar cum s-adormi, măicuţă,

 

Când arzi cum arde-o faclă,

 

Când viscolul boceşte

 

Şi geme-n horn, nespus,

 

Te-ai duce la culcare,

 

Dar patul pare-o raclă

 

Şi-n racla strâmtă-mi pare

 

Că sunt la groapă dus.

 

 

 

Cântând ca mii de dascăli

 

Cu voci fârnâitoare,

 

Nemernicul de viscol

 

Se tânguie hai-hui

 

Şi cad în molcom iureş

 

Bănuţii de ninsoare

 

Şi-n urma raclei mele

 

Amici, soţie nu-i…

 

 

 

Mi-e dragă primăvara

 

Cu soare mult şi vrăbii

 

Cu revărsări de ape

 

Ca un potop gonind,

 

Pe ele o surcică,

 

Ca marile corăbii,

 

Aşa lărgime are

 

Cât ochii nu cuprind.

 

 

 

Dar primăvara ceea

 

Ce-aşa de dragă-mi este,

 

Eu marea răzvrătire

 

În visuri o numesc!

 

Din pricina ei sufăr

 

Şi-aştept tânjind o veste,

 

Pe dânsa totdeauna

 

O chem şi o doresc.

 

 

 

Dar pacostea aceasta –

 

Planeta asta rece!

 

Chiar cu-acest Soare-Lenin

 

Se încălzeşte greu!

 

De asta doar o boală

 

Vrea sufletul să-mi sece,

 

Că beau, stârnesc scandaluri

 

Şi-mi fac de cap mereu.

 

 

 

Dar aşteptata vreme

 

Sosi-va, mamă dragă!

 

Ea va veni desigur

 

Cu noul ei temei,

 

Că vezi, nu de pomană

 

Ne-am înarmat, cu vlagă:

 

Şi unii stăm la tunuri,

 

Iar alţii la condei.

 

 

 

Deci uită de parale.

 

Poţi fi mai pricopsită?!

 

Cum, tu eşti asta oare,

 

Ori te-ai schimbat de tot?

 

Că doară nu sunt vacă,

 

Ori cal, ori altă vită,

 

Ca să fiu scos din staul

 

Cu funia de bot.

 

 

 

Ştiu c-am să ies eu singur

 

La hotărâta vreme,

 

Când voi tuna prin lume

 

Şi-n sufletele dragi.

 

Şi-apoi, când m-oi întoarce,

 

Nu uit, tu nu te teme,

 

Să-ţi cumpăr ţie bertă

 

Şi tatălui nădragi.

 

 

 

Deocamdată-i vifor…

 

Năprasnica-i vâltoare,

 

Cântând ca mii de dascăli,

 

Se tânguie hai-hui.

 

Şi cad în molcum iureş

 

Bănuţii de ninsoare

 

Şi-n urma raclei strâmte

 

Amici, soţie nu-i…

Share this post


Link to post
Share on other sites

Aici , ce-ar mai fi de spus? Nimeni nu este mai puternic decat o mama care-si vede odorul in primejdie. Nimic n-o poate opri , nicio ruga nu e mai fierbinte decat a ei, si grija cat duce ea nimeni nu duce. Cand vine vorba de ai ei, orice mama e neinfricata.

Share this post


Link to post
Share on other sites

"Cand sotul meu m-a anuntat extrem de linistit ca, dupa 11 ani de casnicie, vrea sa divorteze si ca se muta…

Cand sotul meu m-a anuntat extrem de linistit ca, dupa 11 ani de casnicie, vrea sa divorteze si ca se muta, primul meu gand a fost “Copiii mei!”. Fiul meu avea doar cinci ani, iar fetita patru. Oare i-as putea creste bine, intr-o “familie”? Ca mama singura, voi putea sa am grija de ei si sa ii invat etica si valorile necesare in viata? Nu eram sigura ca ma voi descurca… insa trebuia sa incerc.

Asa ca, in fiecare Duminica mergeam la biserica. In timpul saptamanii imi faceam timp sa le verific temele si discutam foarte des de ce este important sa faca lucrurile corecte. Aveam nevoie de timp si de energie pentru a ii invata tot ce voiam si nici nu imi dadeam seama ca fac ceea ce este corect.

De Ziua Mamei, la doar doi ani de la divort, in timp ce intram in biserica, am observat multe flori in puse in ghivece mici de fiecare parte a altarului. In timpul slujbei, preotul ne-a spus ca pentru el a fi mama este cel mai dificil lucru din lume… iar toate mamele merita respect din partea copiilor. Apoi, a rugat fiecare copil sa vina in fata si sa aleaga cate o floare pe care sa o ofere mamei sale ca simbol al dragostei si al aprecierii."

Fiul si fiica mea, tinandu-se de mana, au mers pana la altar cu ceilalti copii. Impreuna s-au gandit ce floare sa imi aleaga. Trecuseram prin multe momente dificile, iar aceasta mica atentie era tot ce imi trebuia pentru a avea puterea de a merge mai departe.

M-am uitat la minunatele begunii, la crinii imperiali, la panselute purpurii.. deja ma gandeam unde as putea planta flori atat de frumoase. Eram convinsa ca imi vor alege cea mai frumoasa floare pentru a imi arata dragostea lor.

Micutii mei si-au luat treaba foarte in serios si s-au uitat cu mare atentie la fiecare vaza in parte. Ceilalti copii erau deja la locurile lor, iar mamele lor stateau mandre cu cate o floare in mana… iar ai mei nici nu se hotarasera. Apoi, cu o exclamatie de fericire ei au atras atentia ca au gasit floarea potrivita…

Cu zambetul pe buze, s-au intors la mine si mi-au oferit cadoul lor, acea floare care sa reprezinte dragostea si aprecierea fata de mine.

M-am uitat speriata la acea floare rupta, arsa de soare, bolnava. Fara niciun cuvant, am luat floarea din mana fiului meu. Ei au ales ceea mai mica si urata planta… nici nu avea flori, erau doar frunze. M-am uitat la ei, imi zambeau si aveau o privire calda; erau mandri de alegerea facuta. Stiind ca le-a luat foarte mult sa aleaga aceasta floare, am zambit si am acceptat cadoul.

Dar apoi nu am putut de curiozitate si i-am intrebat de ce din toate florile minunate de acolo au ales aceasta planta pentru mine?

Mangaindu-ma pe obraz, fiul meu a spus: “Aceasta parea ca are nevoie de tine, mama.”

In acel moment, lacrimile au inceput sa curga siroaie pe obrajii mei. Mi-am imbratisat ambii copii; ei imi oferisera cel mai frumos cadou de ziua mamei si eu nici nu imi dadusem seama. Munca mea grea si sacrificiile facute nu au fost in zadar…

Share this post


Link to post
Share on other sites

„Nu vă trataţi copilul ca pe un prieten. Riscurile sunt colosale."

 

O întreagă generaţie creşte cu un comportament deviant pentru că părinţii se tem să îşi disciplineze copiii, avertizează psihologii.

 

„Creşterea numărului «părinţilor-prieteni», care încearcă să fie egalii copiilor lor mai degrabă decât şefii lor – înseamnă că aceşti copii vor intra în adolescenţă prost «echipaţi» pentru a se descurca în lumea reală”, potrivit profesorului Tanya Byron, care tratează copii cu probleme psihice cauzate chiar de un astfel de comportament al părinţilor.

 

Deci, asa, parintii se tem sa-si disciplineze copiii, cadrele didactice se tem si ele la randul lor, avand in vedere ce consecinte poate aduce o simpla mustrare . E bine, bine... :resent:

Share this post


Link to post
Share on other sites

Da, sunt de acord. Si prieten, atunci cand trebuie, dar trebuie sa fii parinte si sa-i mai dai si o palma, tot atunci cand trebuie :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Îngăduie-mi , mamă - Liliana Trif

 

Îngăduie-mi ,mamă, să-ți pun la picioare

Tot cerul albastru al inimii mele,

Iar dacă vreodată te supăr și doare,

Mă iartă că visul mi-l port printre stele.

 

Mereu prea departe sau prea visătoare,

Pierdută prin lumi, fascinată de versuri,

Acum, mă așez lângă tine și-mi pare

Că timpul stă-n loc. Eu aș face demersuri

 

Să nu pierd o clipă din ce ne-a rămas,

Și-n ochii tăi dragi, sfinte aghiazmatare,

Pe Domnul îl rog să mai facă popas

Doar zâmbete calde și raze de soare.

 

Din anii tăi tineri mi-ai dat ce-i mai bun

În suflet, divin, ai pictat curcubeie,

În ziua aceasta mă lasă să-ți spun:

S-același copil într-un trup de femeie.

 

Îngăduie-mi mamă să-ți scriu pe-o petală

Ce simt, cât de sfântă icoană îmi ești,

Azi tot universul în haine de gală

Te ține de mână … tu depeni povești.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...

×
×
  • Create New...