Jump to content
Vesperala Forum
Lucareli

Mama

Recommended Posts

Am vazut foarte multe exemple. Mergeam pe strada si am vazut o femeie tinandu'si copilul in brate. Bebele plangea , probabil, de frig. Am vazut ca tremura. Ea l-a pus pe jos si l-a batut. Alt exemplu la mine in scara, femeia se misca repede. La ce sa te astepti de la un copil de un anisor-doi? O batea ca nu tinea pasu cu ea.. o batea sa isi verse nervii. Ca astea mai sunt multe exemple ... Mai tarziu, mama se va plange ca acel copil e mai dur, mai agresiv, mai rau.. De ce isi pun problema asta cat timp ele asa au fost/sunt? Cum dau ele lectii de comportament fiind un exemplu contrar?

Ei bine, Gliphy, nu caut o scuza acelor mame, dar poate ce ai vazut tu era o situatie particulara, nu una generala. Tu nu trebuie sa iti formezi o viziune a mamei si ce inseamna ea, pornind de la o scena in scara de bloc.

Mama mea era si profesoara mea, la scoala, iti inchipui, adevarat chin. Si acum stiu formula sifonului, H2CO3, iti poti imagina de ce o retin. Insa fiecare avem niste asteptari, mai egoiste sau mai putin egoiste de la mamele noastre, implinite alteori neimplinite.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Asa e

Dar se pare ca nu se face nimic si e de rau pentru viitorul copiilor si ai Romaniei

Nimeni nu poate face ceva contra mamelor..

Doar cu alt caracter si multe altele pot face din iubire mamele copii si Romania sa aiba grija de ei...

Am multe de spus...dar nu cred ca le pot spune pe toate...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu e un caz. Nu e o singura data. Am vazut multe, de la aceleasi persoane. Nu sunt in masura sa judec,nu-mi formez pareri, dar sa fi mama trebuie sa ai niste calitati si o inima. Fiind mama, trebuie sa fi aproape de copilul tau la primul pas, primul zambet, primul cuvant, primul stranut, prima lacrima. Cate mame sunt in stare sa fie acolo la momentul potrivit?

Share this post


Link to post
Share on other sites
Ti-am multumit vreodata pentru asta? :bighug:

 

Si eu iti multumesc pentru acest topic. Mi-ai dat ocazia sa ma intorc cu gandul peste ani, poate o facem prea rar, prea superficial, nu mai stiu nici eu daca mai mult doare sau mai mult lecuieste. Dulce si amar. Ingredientele din viata, Luc. :airkiss:

 

 

 

 

 

Ce gandesti tu cand taci, gargbird? Nimic nu zici...si fetele se mira...

Share this post


Link to post
Share on other sites
Nu e un caz. Nu e o singura data. Am vazut multe, de la aceleasi persoane. Nu sunt in masura sa judec,nu-mi formez pareri, dar sa fi mama trebuie sa ai niste calitati si o inima. Fiind mama, trebuie sa fi aproape de copilul tau la primul pas, primul zambet, primul cuvant, primul stranut, prima lacrima. Cate mame sunt in stare sa fie acolo la momentul potrivit?

In unele cazuri, lipsa mamei in situatiile mentionate de tine poarta denumirea de sacrificiu.

 

Si eu iti multumesc pentru acest topic. Mi-ai dat ocazia sa ma intorc cu gandul peste ani, poate o facem prea rar, prea superficial, nu mai stiu nici eu daca mai mult doare sau mai mult lecuieste. Dulce si amar. Ingredientele din viata, Luc. :airkiss:

 

 

 

 

 

Ce gandesti tu cand taci, gargbird? Nimic nu zici...si fetele se mira...

Narcisa, daca mama m-ar fi inteles pe jumatate cat de bine ma intelegi tu :bighug: .Cat priveste amintirile, mai mult amar parca aduc. Mereu imi zic sa accept, sa ma impac, sa nu fac greseala sa judec.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Ce as putea sa spun? Eu nu stiu cum e sa ai mama...

 

:bighug: :airkiss:

 

Doctore, de-aia te numesti LOVE. Poate ca, daca nu ti-ar fi lipsit nimic, dac-ai fi fost un copil si-un adolescent rasfatat , n-ai fi avut nici sensibilitatea artistica , nici talentul de narator pe care le ai. Arta din suferinta rasare si cu ea se hraneste. O mama ai avut. Daca te-a parasit fara voia ei, cant-o, ca esti poet si stii a o face. Te va auzi , ca "mortii iute alearga", si mamele inca mai abitir. Daca te-a parasit cu voie, condamn-o, sa ia aminte astfel de mame.

Sau , mai bine, nu. Tot moarta se cheama ca e, dar astfel de morti nu merita pomenire.

 

Gargbird, te-am citit prin alte parti si ce-am citit m-a rascolit profund. Sunt scrieri care merita sa circule. Daca tu crezi ca aici , pe acest forum , nu exista suferinta , nici arsita care asteapta un strop de racoare, ramai in cochilia pe care ti-ai faurit-o si care ti-a fost pavaza. Dar, daca ai vazut multe lacrimi printre randuri, ia-ti trusa si ajuta.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Din fericire, am o relatie deosebita cu mama mea. Nu stiu daca i-am multumit vreodata ca am ajuns la 27 de ani sa stau pe picioarele mele, sa nu am vicii, sa fiu politicos etc.

 

Nu stiu daca i-am multumit mamei mele ca m-a "atins" cum a trebuit si cat a trebuit.

Nu stiu daca i-am multumit ca a fost tare pentru mine atunci cand plangeam si aveam probleme.

Nu stiu daca i-am multumit ca si-a tinut barbatul (pe tata) langa ea.

 

Cazuri de mame care si-au facut copii de ras, in toate felurile, am cunoscut si eu. Inevitabil, au fost in locurile unde am crescut. Din fericire, in familie nu am avut cazuri.

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites
Din fericire, am o relatie deosebita cu mama mea. Nu stiu daca i-am multumit vreodata ca am ajuns la 27 de ani sa stau pe picioarele mele, sa nu am vicii, sa fiu politicos etc.

 

Nu stiu daca i-am multumit mamei mele ca m-a "atins" cum a trebuit si cat a trebuit.

Nu stiu daca i-am multumit ca a fost tare pentru mine atunci cand plangeam si aveam probleme.

Nu stiu daca i-am multumit ca si-a tinut barbatul (pe tata) langa ea.

 

Cazuri de mame care si-au facut copii de ras, in toate felurile, am cunoscut si eu. Inevitabil, au fost in locurile unde am crescut. Din fericire, in familie nu am avut cazuri.

Bravo tie.

Share this post


Link to post
Share on other sites

"Valoarea „serviciilor“ materne a fost cuantificată în cadrul unui studiu, comandat de lanţul britanic de supermarketuri Tesco, care a cerut mai multor specialişti în domeniul relaţiilor parentale să enumere activităţile îndeplinite de o mamă de la naşterea copilului până în momentul în care acesta ajunge la vârsta majoratului. De asemenea, s-a ţinut cont de timpul prestat de fiecare mamă, totul convertindu-se pe baza retribuţiei pe oră pe care ar primi-o cineva care îndeplineşte toate aceste activităţi ca obligaţie de serviciu.

 

La final, suma obţinută a fost în cuantum de 1.704.588 de euro, aici fiind incluse compensaţiile pentru cele 1.600 de ore dedicate treburilor gospodăreşti, care în total valorează 16.700 de euro, cele 364 de ore petrecute în bucătărie, echivalentul a 131.000 de euro, în cazul în care mâncarea ar fi fost pregătită de un bucătar, ca să nu mai vorbim de suma de 52.600 de euro, care ar fi necesară pentru închirierea unui şofer care să îi ducă şi să îi ia de la şcoală sau de cele 718.000 de euro necesare pentru a plăti un babysitter. Nici serviciile de spălătoreasă nu ar fi tocmai ieftine, având în vedere suma de aproape 85.000 de euro pe care ar plăti-o în cei 18 ani pentru rufele spălate şi călcate. Nu trebuie ignorate nici cele 98.000 de euro indispensabile pentru lecţiile de comportament sau cele 8.300 de euro pentru activitatea de PR ori suma de 6.260 de euro pentru angajarea unei infirmiere pentru toţi aceşti ani."

GDS

 

 

Vespeee, cand imi dai datoriaaaa??? :cent:

Treci la negociere! :clapping:

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mama (sens generic) nu are pret.

Este grav atunci cand unii copii devin prizonieri ai parintilor lor.

Poate trebuie sa acceptam mai mult si sa judecam mai putin. De asemenea, sa nu le cerem ce nu ne pot oferi.

E si asta o cale.

Edited by Lucareli

Share this post


Link to post
Share on other sites
"Cat de greu e fara mama! Doar cand nu o mai ai realizezi cat ai pierdut."

Asa este.

Cu toate ca ultima oara cand m-am intalnit cu maica-mea, mergeam spre Craiova tot familionul pana cand a trebuit sa opreasca fratele meu (nervos) pe dreapta, pentru a putea trece eu in locul sotiei lui in fata, deoarece era un scandal cat China in spate.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Sugerezi oarecum ca doar cei bogati ar trebui sa faca un copil.Eronat.

In viata nu trebuie sa vezi multe, multi oameni nascuti saraci au ramas vii in istorie. Destinul, viata, le mai si croiesti de unul singur.

Nu dau nume.

Un barbat a avut o aventura de-o noapte cu o femeie. Ea a ramas insarcinata. A nascut, pentru ca era pe vremea lui Ceausescu, si barbatul nu si-a recunoscut copilul. Ea s-a casatorit si a plecat intr-un oras, iar copilul a ramas la tara la bunica lui. Nu l-o mai cautat nici unul din parinti.

 

Acum e medic in cluj, si, ca printr-o minune, tatal lui il cauta si vorbeste cu el.

 

Amandoi parintii aveau si au stare materiala foarte buna, dar nu i-au dat nici un ban bunicii lui,care l-o crescut. :(

Share this post


Link to post
Share on other sites
Nu dau nume.

Un barbat a avut o aventura de-o noapte cu o femeie. Ea a ramas insarcinata. A nascut, pentru ca era pe vremea lui Ceausescu, si barbatul nu si-a recunoscut copilul. Ea s-a casatorit si a plecat intr-un oras, iar copilul a ramas la tara la bunica lui. Nu l-o mai cautat nici unul din parinti.

Acum e medic in cluj, si, ca printr-o minune, tatal lui il cauta si vorbeste cu el.

Amandoi parintii aveau si au stare materiala foarte buna, dar nu i-au dat nici un ban bunicii lui,care l-o crescut. :(

:)

Am o prietena care are un baietel in varsta de 8 luni. Este foarte simpatic.

Era prietena cu tatal lui din clasa a9a de liceu. Atat de teama i-a fost de o eventuala casatorie si angajament incat s-a pretat sa spuna ca nu e copilul lui si i-a dat cu sutul. Baiatul ii seamana leit, dar nu mai conteaza.

A trecut singura prin sarcina, nastere, botez. La spital il astepta sa vina sa-si vada copilul, dar nu a venit, a considerat ca mai are viata de trait, lume de cutreierat si iubit.

Il creste singura, este o fire foarte puternica.

Recent a cautat-o cuprins de remuscari, spunandu-i ca vrea sa o ajute cu bani (el este foarte bogat) si sa recunoasca pe baietel. L-a refuzat categoric. :)

Sunt cazuri si cazuri.

Edited by Lucareli

Share this post


Link to post
Share on other sites
Recent a cautat-o cuprins de remuscari, spunandu-i ca vrea sa o ajute cu bani (el este foarte bogat) si sa recunoasca pe baietel. L-a refuzat categoric. :)

Sunt cazuri si cazuri.

M-i se pare normal.

Daca copilul il accepta sau nu e altceva, dar ca mama nu poti.

 

Ce parere ai/aveti despre mamele care fac avorturi?

Share this post


Link to post
Share on other sites
Ce parere ai/aveti despre mamele care fac avorturi?

Nu am o experienta palpabila in ceea ce priveste subiectul, dar consider firesc dreptul de a avea optiuni.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Ce parere ai/aveti despre mamele care fac avorturi?

 

N-ar trebui sa mai existe asa ceva in zilele noastre. Exista metode de prevenire .

 

Share this post


Link to post
Share on other sites
Nu am o experienta palpabila in ceea ce priveste subiectul, dar consider firesc dreptul de a avea optiuni.

Inseamna ca tu consideri firesc si sa se omoare un copil care nu are vina. Poate, poate va fi destept.

Exista familii care nu pot face copii si-si doresc unul.

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites
Inseamna ca tu consideri firesc si sa se omoare un copil care nu are vina. Poate, poate va fi destept.

Exista familii care nu pot face copii si-si doresc unul.

Gliphy, sunt cazuri in care varsta sau starea de sanatate a mamei nu permit o sarcina.

In alte cazuri, poate este o sarcina nedorita. Ce sa faci? Sa nasti 10 copii si sa nu ai ce sa le oferi, sa fie nefericiti?

Cum a spus si Narcisa, cu atatea metode, bine ar fi sa nu se ajunga la avort, dar in cazul in care se intampla, mama are dreptul sa aleaga.

Anul trecut, mi-a nascut o eleva in varsta de 15 ani. L-a dat spre adoptie. E mai bine asa? Si-a schimbat viata pentru totdeauna. Nu poti naste un copil cu gandul ca il dai pentru ca altii isi doresc si nu pot avea copii. De-asta sunt orfelinatele pline.

Subiectul este mult prea delicat pentru a fi asa de transanti.

Edited by Lucareli

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu inteleg sub nicio forma mamale care isi lasa copii sa-i creasca altcineva. Fie ei chiar si bunici. Vorbesc de cazul relatat de Gliphy. Oricate necazuri si belele, poa' sa fie razboaie si uragane, n-as putea sa-mi parasesc copilul. Sa nu-l vad cu lunile. Cand sta 2 zile la bunica, mi se pare ca au trecut doi ani. Dar luni de zile, ani... As muri de dor. In afara de suferinta mamei, e si cea a copilului. Nimeni si nimic nu poate inlocui MAMA.

 

In cazul descris de Lucareli. Foarte bine a facut mamica. Un copil nu e un tricou. Azi nu-mi place, nu-l vreau, nu-mi vine biine. Peste o luna sau 1 an. Stai ca de fapt vreau, imi place, ma implic. Iar in cazul persoanelor cu caracter, banii nu rezolva tot. Clipele cand poate mamica avea 8-9 luni de sarcina si nu avea cine s-o ajute sa se incalte, caci nu se mai putea apleca asa usor, clipele cand era doar ea si bebe si poate plangeau amandoi, nopti intregi, bucuria de al increstina si bucuria cand il auzi gangurind prima data sunt momente care ai vrea sa le imparti cu cel care ii este tata. Daca nu a fost prezent in acele momente caci asa a ales, atunci asa sa ramana!! Daca nu a ales cand era momentul, atunci sa-si vada de treaba. Poate a gresit atunci, insa in viata greselile se platesc.

Share this post


Link to post
Share on other sites
In afara de suferinta mamei, e si cea a copilului. Nimeni si nimic nu poate inlocui MAMA.

Nimeni si nimic nu poate sa-i tina locul persoanei care te creste, nu neaparat mama.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...

×
×
  • Create New...