Jump to content
Vesperala Forum
Sign in to follow this  
EM!L

Hotărârea de a avea un copil

Recommended Posts

Numai că de multe ori "frica de Dumenzeu" şi dorinţa de-a nu ieşi "din cuvântul Lui" &stuff, pe mulţi îi împiedică să gândească, să se uite în jur să aleagă ce e mai bine pentru ei.

Ai dreptate, nu mă poţi convinge în aceeaşi măsură în care nici eu nu te pot convinge. Numai că eu nici nu mi-am propus. Am dorit, oarecum, ca cei care citesc să aibă şi un alt punct de vedere asupra căruia să "mediteze" :)

Totuşi, după părerea mea "crede şi nu cerceta" e o mare minciună :)

 

 

P.S Poate-ar merge al topic, pentru partea religioasă.

Share this post


Link to post
Share on other sites

...pai nu ca nu ma superi...vad ca s-au generalizat,si fiecare se gandeste la ceea ce vrea,dar faza e ca eu am fost nevoita sa ma mut in chirie ,statea ca "nora"in casa socrilor mei,dar deoarece dupa ce am nascut s-a realizat ca spatiul e mic(2 cam) si ca noi suntem cei multi....a trebuit sa plecam,si asta am facut,eu de obicei nu starnesc discutii si nu indraznesc sa supar pe cei mai invarsta nu se cuvine,chiar daca aveam ceva de spus atunci,....si nu crede ca ma astept sa ma inteleaga toata lumea...nu am zis ca de' acum realizez ca de fapt nu sunt inteleasa de nimeni..tragic.. :hm:

pur si simplu am zis ca am mai postat pe forumuri...dar nu mi s-au adus astfel de replici...

cine a dorit sa ne ajute ne-a ajutat cine nu si-a vazut de treaba...sau ne-a ignorat..

...si sti cum e deja s-a tras atata de povestea asta incat ..se ajunge la aceeasi concluzie:da cine te-a pus sa faci copii daca nu aveai conditii"..si revin eu iar la ale mele...Dumnezeu a hotarat asa!....ca nu cu Dzeu faci copii......etc...DOAMNE IARTA-MA CA VB ACUM SI EU...GATA

PAPA zi buna,multa sanatate,ma mai destin si eu vorbind sa nu ma atrofiez cumva...

 

Cand am spus ca adevarul este undeva la mijloc, insemna ca acest aspect al existentei copiilor in viata noastra, a situatiilor delicate in care ajungi cu ei uneori, a conceperii lor, trebuie privit ceva mai larg.

Nu contrazic, repet, ca unele cupluri, din lipsa de educatie sau discernamant, concept copii, pe care din start, nu constientizau sau nu stiau, ca nu-i vor putea intretine, educa ori creste.

Dar ar fi bine sa ne aplecam, un pic, si asupra unui alt aspect, care din pacate face parte tot mai des din completul vietii noastre.

Decizia conceperii unui copil, poate fi luata atunci cand toate planetele sunt aliniate, cand conditia ne permite sa o facem....cand beculetul verde se aprinde.

Astfel apare pe lume, in lumina si caldura parinteasca, fructul dorintei noastre.

Lucrurile par sa mearga bine un timp, si suntem felicitati de toti ce bine am ales momentul conceperii.

Insa sunt situatii care se pot schimba foarte rapid, unul din parteneri decedeaza, divorteaza, paraseste, este dat in somaj, are un accident ce-l trimite cu handicap intr-o lume a refuzatilor, situatii ce fac ca ceea ce la inceput era de bun augur sa devina foarte complicat de sustinut.

La aceste situatii ma gandesc ca ar fi bine sa reflectam si nu numai la iresponsabilitate.

Poti ajunge aratat cu degetul si pornit de la o situatie laudabila, de aceea consider ca nu trebuie sa fim doar procurori ci si avocati, cand dezbatem asemena subiect.

Sarut- mana,ma inchin :mousquetaire:

laudabile vorbe,multumesc din suflet pentru ele :hug:

cu deosebita stima ,carmen

Share this post


Link to post
Share on other sites
Poti ajunge aratat cu degetul si pornit de la o situatie laudabila, de aceea consider ca nu trebuie sa fim doar procurori ci si avocati, cand dezbatem asemena subiect.

Ai perfectă dreptate. Totuşi, mergând pe firul ideilor "combatanţilor" mei, în respectivele cazuri nu văd ce ai avea de făcut... "dai vina pe stat/sistem", "te rogi la Dumnezeu, că voia lui a fost..." sau încerci să te descurci...

Şi procurorul, până la urmă, tot un avocat e :)

 

Share this post


Link to post
Share on other sites
Numai că de multe ori "frica de Dumenzeu" şi dorinţa de-a nu ieşi "din cuvântul Lui" &stuff, pe mulţi îi împiedică să gândească, să se uite în jur să aleagă ce e mai bine pentru ei.

Ai dreptate, nu mă poţi convinge în aceeaşi măsură în care nici eu nu te pot convinge. Numai că eu nici nu mi-am propus. Am dorit, oarecum, ca cei care citesc să aibă şi un alt punct de vedere asupra căruia să "mediteze" :)

Totuşi, după părerea mea "crede şi nu cerceta" e o mare minciună :)

 

 

P.S Poate-ar merge al topic, pentru partea religioasă.

da cu siguranta ar merge...sunt atatea pareri despre divinitate ca nici nu stiu unde ar incapea... :hm:

 

Share this post


Link to post
Share on other sites
..nu am zis ca de' acum realizez ca de fapt nu sunt inteleasa de nimeni..tragic.. :hm:

pur si simplu am zis ca am mai postat pe forumuri...dar nu mi s-au adus astfel de replici...

ai zis şi că pe alte forumuri nu s-au oferit să te ajute

 

dacă nu te înţelegea nimeni , nu se oferea nimeni să plătească tot ce îţi trebuie :mellow:

 

decât să critici locul unde ai intrat, mai bine ai rezolva cu acea factură, ca să primeşti ce spui că îţi trebuie.

 

 

cu bune şi cu rele, suntem toţi vesperala.com

mai credincioşi sau mai toma necredinciosul. important este că problema are o rezolvare, salutată de toţi.

 

P.S Poate-ar merge al topic, pentru partea religioasă.

:grin: se cheamă că abia aştept ziua când acest "poate" va cădea în spinarea ta.

până atunci, nu poate. problema are mai multe faţete, dar nu are rost să o facem franjuri. puteţi discuta şi de Budha tot aici

Share this post


Link to post
Share on other sites
ai zis şi că pe alte forumuri nu s-au oferit să te ajute

 

dacă nu te înţelegea nimeni , nu se oferea nimeni să plătească tot ce îţi trebuie :mellow:

 

decât să critici locul unde ai intrat, mai bine ai rezolva cu acea factură, ca să primeşti ce spui că îţi trebuie.

imi pare rau ca s-a inteles asa...am zis ca da am mai postat dar ca da nu s-a mai dezbatut asa situatia mea,adica nu doar a mea!hotararea de a avea copii!...nu am criticat nimica,doamne fereste,si daca am facut-o in vreun fel,imi cer scuze...fiecare forum are regulamentul sau...

bineanteles ca sunt deosebit de recunoscatoare ca voi fi ajutata!cum asputea fi altfel...

inca o data imi cer scuze,carmen

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cum zicea si Orpheus, nimeni nu-ti poate garanta ca daca ai un start bun ai casa masina, job bun asa va fi toata viata si copiii tai vor avea un trai decent. La fel nu poti spune nici ca daca ai inceput cu stangul ( in chirie etc. ) nu poti ajunge sa ai pana la urma de toate. Ar fi oarecum placut sa stii ca poti controla viata, ca sa nu facem referire la o divinitate. Nu putem controla toate aspectele din viata. Nu detinem controlul.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Argumentele lui Emil sunt de necombatut, dupa parerea mea.

Cine nu stie sa innoate e mai bine sa stea departe de apa. :)

 

Emile, daca tot vroiai pareri de la oameni trecuti prin asemenea situatii, uite, eu am 2 copii si pot sa spun ca sunt 99% de acord cu tine. De ce spun 99? Pentru a lasa loc situatiilor exceptionale.

 

Sa zicem ca iti faci calculele si ajungi la concluzia ca poti asigura conditii decente unui copil. Bun... dar ai surpriza sa vezi niste gemeni la ecograf. Poate 2 ... Poate chiar 3 ... :) Aici nu mai e vorba de iresponsabilitatea partenerilor. La asta se rezuma restul de 1%, respectiv partea la care chiar si eu spun: "asta este. Asa a vrut Dumnezeu". Ce faci in situatia asta? ... :pardon: ... pai, unde incape unu, mai incape unu.

 

Dar oricum, de obicei nu astea sunt cazurile in care se ajunge la vaicareli in stanga si in dreapta, ca nu sunt bani de lapte praf, scutece, sau doamne-fereste; ceva medicamente mai speciale.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Dar oricum, de obicei nu astea sunt cazurile in care se ajunge la vaicareli in stanga si in dreapta, ca nu sunt bani de lapte praf, scutece, sau doamne-fereste; ceva medicamente mai speciale.

 

 

Solicitari umanitare....suna mai .... plastic. :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

In cazul de fata suna mai plastic. Ai dreptate. :)

Eu aveam in minte o femeie imbracata in zdrente colorate, cu un copil in brate, care cerseste pe la terasele barurilor.

 

Scuze.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites
Eu aveam in minte o femeie imbracata in zdrente colorate, cu un copil in brate, care cerseste pe la terasele barurilor.

 

 

Absolut, nici nu incape comparatie, desigur ca si acelea sunt niste cazuri sociale, insa sunt din categoria cazuri premeditate, acei copii au destinatia stabilita inca dinainte de concepere, pentru asta sunt facuti. Nu se vrea o discriminare, doamne fereste, si asta deoarece relele tratamente la care sunt supusi acei copii, in mod constient, voit, umbresc ideea discriminarii.

 

Pentru asemenea situatii "vaicareală" este o forma chiar indulgenta :D:

Share this post


Link to post
Share on other sites
Sa zicem ca iti faci calculele si ajungi la concluzia ca poti asigura conditii decente unui copil. Bun... dar ai surpriza sa vezi niste gemeni la ecograf. Poate 2 ... Poate chiar 3 ... :) Aici nu mai e vorba de iresponsabilitatea partenerilor. La asta se rezuma restul de 1%, respectiv partea la care chiar si eu spun: "asta este. Asa a vrut Dumnezeu". Ce faci in situatia asta? ... :pardon: ... pai, unde incape unu, mai incape unu.

Total de acord! Asta zic şi eu... când ai condiţii pt. 1, sunt ok 2, poţi creşte (bănuiesc) şi 3 dacă se întâmplă să apară :)

Problemele sunt cu cei care au dificultăţi în a-şi menţine viaţa proprie pe linia de plutire şi consideră că nu e niciun impediment "o mică relaxare" în urma căreia poate apărea un suflet.

Mi se pare ok ca atunci când duci o viaţă decentă să plănuieşti un copil, căruia poţi să-i asiguri anumite condiţii (le-am enumerat şi eu în câteva posturi, le-a sintetizat perfect Orpheus într-unul din posturile lui, la care am făcut referire ceva mai devreme) dar socotesc absolut condamnabil gestul de a face un copil în ideea că POATE pe viitor situaţia ta (indiferent de nivel) se va modifica în bine, iar dacă nu se va întâmpla oricum eşti "dator" să laşi ceva în urma ta (un copil), asta e voia Domnului, iar respectivul copil poate va avea o soartă mai bună...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Tot citesc postarile voastre de ceva timp si avand in vedere faptul ca si eu am copil (7 ani) , consider ca ganditi totul in termeni prea "financiari", copilului trebuie sa ii oferi si dragoste, atentie, in serviciul meu ma confrunt cu situatii in care am de a face cu copii deprimati, dar cu multi bani, neglijati din cauza parintilor...in plus nu poti sa prevezi tot timpul viitorul, poti sa ai bani si situatie stabila azi, si maine sa se rastoarne situatia..de exemplu, acum ceva timp, doua fetite au ramas fara parinti pentru ca ei au murit intr-un accident de masina la 30 de ani, ce sa facem? sa invinuim parintii pentru ca le-au facut si acum o duc greu? Un lucru trist in ziua de azi este ca tinerii se casatoresc foarte greu si pe primul loc sunt casa si masina, apoi copilul

Share this post


Link to post
Share on other sites

Si eu sunt de acord cu lucareli, cel putin la barbati vad ideea ca ar putea controla totul, ei bine nu pot. Iar tot asa nu poti controla nici banii. Copiii sefac in special cand te simti psihic pregatit pentru a-i primi, nu cand ai cat mai multi bani, ca aia vin si se duc, dar dragostea parinteasca, rabdarea, grija astea nu se vor duce niciodata. Si ciudat, nu toti parintii si le dezvolta dupa nasterea copilului, chiar dac aau bani si le pot asigura un trai decent din punct de vedere material, dar la capitolul afectiune au carente extraordinare. Si sa lasam la o parte parintii care sunt in strada si fac copii fara numar sau pe cei care-i fac doar pentru alocatie sau ca sa-i vanda etc etc . Astea sunt cazurile extreme si nu sunt majoritatea. Sau cel putin asa sper. Majoritatea suntem noi omul de rand care mereu a dus-o mai greu cu banii si o viata o va duce. Pentru asta ar insemna ca nici unii din noi nu ar fi trebuit sa facem copii caci banuiesc ca nu avem vile si masini la discretie. Credeti ca acel copil de cativa ani stie ca tu i-ai luat o pereche de sandale cu 100 lei sau cu 1000 euro sau ai dat 10 lei de la chioscul din colt? Putin ii pasa, le va trata la fel. Se va baga cu ele in toate baltile, toate noroaiele si in nisip si le va face praf. El are mare nevoie de dragostea ta, sa ai rabdare sa-i citesti, sa-i explici, sa fi acolo cand are nevoie de tine, sa-l pupi de noapte buna, sa-l educi bine, sa-l inveti sa fie curajos, sa aiba demnitate, sa fie muncitor, cinstit ... sa stii sa-i zici ca il iubesti. Am tanjit o viata si inca tanjesc dupa acest "te iubesc" din partea parintilor care nu a venit niciodata.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mi se pare o discutie foarte potrivita de Paste . Ce sa facem : sa-i lasam pe cei saraci sa se inmultesca ?

Neeeaaah . Hai sa nu-i lasam !

N-ar trebui ca statul sa fixeze un venit minim sub care amarasteanul sa n-aiba voie sa-si transmita genele mai departe ? Sau mai bine altfel :sa-i sterilizeze statul pe toti sarantocii care nu pot acumula o anumita suma , intr-o perioada bine determinata de timp.

Ganditi-va daca s-ar extrapola ideea asta la nivel global . Dupa vreo 60-70 de ani , Africa si o buna parte din Asia ar fi pustii si numai bune de colonizat cu urmasii celor ce-si permit acum copii . Si nici in Romanica n-o sa fie prea multa inghesuiala .

 

[admin edit] umpic ( sau mai mult ) si cinic ...

Edited by vesperala
:)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Dar femeia nu a facut 3 copii unul dupa altul, asta nu intelegeti voi...cine are puterea sa spuna cine este sarac sau bogat? Dati dovada de insensibilitate, sunt oameni care au nevoie de ajutor, copiii nu au nici o vina, traiesc, dupa cum vorbiti voi, ar trebui sa se emita o lege prin care cei saraci ar trebui executati, de ce exista cuvantul "caritate", pentru oameni bogati sau saraci?

Share this post


Link to post
Share on other sites
de ce exista cuvantul "caritate", pentru oameni bogati sau saraci?

l-au inventat cei care ajung în vârful piramidei trebuinţelor şi vor să fie remarcaţi de toată lumea :) să zicem

Share this post


Link to post
Share on other sites

Fetelor, s-a inteles cumva ca noi baietii ne-am scalda in bani?

Eu vorbesc de scutece si hainute, ca accesorii obligatorii pentru un copil.

Vorbesc de situatiile in care copiii au probleme medicale la care nu i se dau de cap decat la Cluj, poate dupa un an de zile. Cand te duci la un consult, sau la farmacie, sa dai comanda de nu stiu ce medicamente speciale, trebuie sa duci niste bani, nu iubire. La gradinita... bun bun, iubire,, dar si acolo se duc niste bani.

 

Stiu ca veti trage concluzia ca barbatii reduc totul la bani, dar culmea, femeile sunt cele care cauta cu cea mai mare disperare "siguranta". ... iar daca bine am inteles eu, in topicul initial era vorba tocmai de ajutor MATERIAL, si nu de ajutor afectiv. :) Nu fiti ipocrite.

 

vesperala, nu specifica nimeni o suma anume de bani, fara de care nu se pot face copii. Nu imi vine sa cred ca exista cupluri care fara o suma X in cont nu isi asuma un copil.

 

Insa uite, exemplul Statelor Unite: Daca vreunui asistent social i se pare ca o familie nu poate asigura conditii decente, i se ia copilul pe loc. Iar cand spunem ''conditii decente'' la standardele lor, apoi nu vorbim de o tricicleta.

Share this post


Link to post
Share on other sites
vesperala, nu specifica nimeni o suma anume de bani, fara de care nu se pot face copii.

am zis eu că specifică cineva o sumă de bani?

 

 

 

Insa uite, exemplul Statelor Unite: Daca vreunui asistent social i se pare ca o familie nu poate asigura conditii decente, i se ia copilul pe loc. Iar cand spunem ''conditii decente'' la standardele lor, apoi nu vorbim de o tricicleta.

:) recunosc că nu cred

 

ghetourile nu sunt invenţie românească

Share this post


Link to post
Share on other sites

Mă bucur, ca iniţiator indirect al topicului (#2)să citesc atâtea posturi/păreri. Totuşi, dacă iniţial, când nu aveam niciun "sustinător" îmi făceam probleme că sunt incapabil să mă fac înţeles corect, acum tind să cred că pe măsură ce nr. de reply-uri creşte, toate se interpretează şi nimic nu se mai judecă "la rece". În fine, dat fiind faptul că ce am încercat eu să transmit a fost "întărit" de afirmaţiile a încă cel puţin 2 colegi, îmi spulberă îndoiala iniţială, şi mă face să vă adresez rugămitea de a citi cu atenţie, şi de a încerca să răspundeţi cu obiectivitate şi cât mai puţină implicare... emoţională, să zic aşa. De obicei judecăţile "de valoare" sunt alterate de "suflet" :)

consider ca ganditi totul in termeni prea "financiari", copilului trebuie sa ii oferi si dragoste, atentie, in serviciul meu ma confrunt cu situatii in care am de a face cu copii deprimati, dar cu multi bani, neglijati din cauza parintilor...in plus nu poti sa prevezi tot timpul viitorul, poti sa ai bani si situatie stabila azi, si maine sa se rastoarne situatia..de exemplu, acum ceva timp, doua fetite au ramas fara parinti pentru ca ei au murit intr-un accident de masina la 30 de ani, ce sa facem? sa invinuim parintii pentru ca le-au facut si acum o duc greu? Un lucru trist in ziua de azi este ca tinerii se casatoresc foarte greu si pe primul loc sunt casa si masina, apoi copilul

A suţinut cineva că partea financiară e 100% importantă şi că dragostea, atenţia nu sunt câtuşi de puţin importante?! Nu cred.

Am fost de acord că nu poţi să prevezi, dar nu sunt de acord că totul este la voia întâmplării.

Mie mi se pare un lucru lăudabil, dacă ar fi aşa. Ar însemna că lumea începe să gândească, şi că fiecare gândeşte pentru el. Numai că nu prea se întâmplă.

Hai să analizăm altfel. Cum consideri tu că e ok... Un copil făcut când nu ai nici un fel de stabilitate, riscând în ideea că pe măsură ce trec anii, pe măsură ce el creşte, te vei "împlini" sau un copil făcut atunci când ajungi la un oarecare nivel de cultură, de înţelegere al vieţii, de independenţă şi stabilitate financiară?

El are mare nevoie de dragostea ta, sa ai rabdare sa-i citesti, sa-i explici, sa fi acolo cand are nevoie de tine, sa-l pupi de noapte buna, sa-l educi bine, sa-l inveti sa fie curajos, sa aiba demnitate, sa fie muncitor, cinstit ... sa stii sa-i zici ca il iubesti.

Am tanjit o viata si inca tanjesc dupa acest "te iubesc" din partea parintilor care nu a venit niciodata.

Îţi mulţumesc pentru zâmbetul pe care mi l-ai provocat, indirect, stârnind nişte amintiri foarte plăcute cu postul tău.

Îmi pare rău :hug:

copiii nu au nici o vina

A zis cineva că au copii vreo vină?

Edited by EM!L

Share this post


Link to post
Share on other sites

.... continutul acestui post l-am sters integral.

 

Esti sarcastic si esti la un fir de par de o suspendare.

Te rog sa postezi numai daca ai ceva de spus in legatura cu subiectul.

Edited by NightShift

Share this post


Link to post
Share on other sites
Mă bucur, ca iniţiator indirect al topicului (#2)să citesc atâtea posturi/păreri.

e o temă dezbătută , e drept..:sadwalk: şi multe certuri...

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu certuri, doar "intepaturi", pentru ca unele persoane nu accepta sa fie contrazise, vorbele sunt rastalmacite, eu cred ca problema si "surpriza" femeii au fost ca in loc de un copil au fost 3, nu? te descurci greu cu unu, daramite cu 3, eu aici o aparam, ca nu a putut sa prevada acest lucru, iar unii judeca prea aspru, oricum, in ziua de azi oamenii sunt foarte preocupati de nevoile materiale, care intr-adevar nu tin de cald, poate asa este in viata, nu poti sa le ai pe toate, eu ma bucur de parte financiara, dar nu si emotionala, poate de aceea sunt mai sensibila in ceea ce priveste acest capitol...

Share this post


Link to post
Share on other sites
unele persoane nu accepta sa fie contrazise, vorbele sunt rastalmacite,

eu cred ca problema si "surpriza" femeii au fost ca in loc de un copil au fost 3, nu? te descurci greu cu unu, daramite cu 3, eu aici o aparam, ca nu a putut sa prevada acest lucru, iar unii judeca prea aspru

He-he, iar unii se contrazic singuri :)

Fix asta ziceam şi eu, că nu poţi prevedea 3 copii la o naştere.

Dar cel puţin 1 da. Şi când te descurci greu cu acel singur copil, care e "ideea"?! de ce te mai "apuci"? Pentru ca apoi să dai vina pe stat că nu are grijă de tine şi că nu e el cel responsabil în a se ocupa de tine şi de copii tăi? Sau pt. ca apoi să te plângi?

Din punctul ăsta, ideea şi argumentele se reiau :)

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...
Sign in to follow this  

×
×
  • Create New...