Jump to content
Vesperala Forum
Sign in to follow this  
Mihai LEONTE

NOSTALGII...poezii de Mihai LEONTE

Recommended Posts

NIHIL NOVE.

 

Nimic nou. Nici vechituri nu-mi scrii,

De ce să te mai oboseşti zadarnic,

În orele nopţii de toamnă târzii,

Adormi în pace. Să nu-mi scrii.

 

Totu-i vechi. Doar din supreme reverii

Adună-ţi amintiri cu gândul harnic,

Căci ştiu precis, n-o să revii

Rugându-te; nici să nu-mi scrii.

 

Nimic adevărat. Pustiu ca în prerii

Un gând mă-nconjură amarnic

De te-aş chema ştiu: n-o să vii.

De aceea e mai bine să nu-mi scrii.

 

Nu studia nimic. Catrene parodii

Nici versul epigramelor zburdalnic

Totul ce reiese din atâtea poezii

Rezultă că te rog, nici să nu-mi scrii.

 

16 Noiembrie 1965 Baia de Arieş

Share this post


Link to post
Share on other sites

VOR FACE-O EI.

 

Zeii se vor răzbuna

Din ceruri liniştite,

Totul se va spulbera,

Clipe fericite.

 

Inima-mi va bate tare,

Tunând dezlănţuită

Mai rezistă oare

Sau e obosită?

 

Creierul în mari probleme

Se va încurca,

În epigrame şi catrene

Se va scufunda.

 

Sufletul ce-i însăşi viaţa

Va fi mai naiv,

La deşteptare dimineaţa

Va fi mai pasiv.

 

Ochii ce privesc o dată

Chipul zvelt al tău,

Cu zâmbire-nseninată

Va zâmbi şi ochiul meu.

 

Buzele aprinse ard

Chiar ca şi atunci,

Dacă în genunchi îţi cad

De ce mă alungi?

 

17 Noiembrie 1965 Baia de Arieş

Share this post


Link to post
Share on other sites

URĂRI ANTICIPATE

 

Când ceasul va bate aspru-n noapte

Trezind spirite, prelungind clipe,

Ascultă văzduhul, ale lui şoapte

Încunună-te toată-n tulipe,

 

Vei fi frumoasă cu roşu carmin,

Înfăşurată în astfel de culoare,

Chipul îţi va fi şi mai senin,

Luând valenţe mult superioare.

 

Când în mari saloane de baluri

Se va aşterne supremă tăcerea,

Mă voi plimba sub a norilor voaluri

Aşteptând a noului an Învierea.

 

Îmbătat de aerul de sărbătoare

Care va pluti în jurul meu,

Voi aştepta în ziua următoare

Să apară chipul drag al tău.

 

23 Decembrie 1965

Baia de Arieş

Share this post


Link to post
Share on other sites

NU ÎNVINS!

 

Acrostih

 

Lungi şiruri nesfârşite-n spaţii

Eterne clipe de visare unde sunt?

Oare s-au pierdut în vaste constelaţii?

Nu le voi găsi tot pe Pământ?

 

Torn în forme nedecise, evazive,

Elocvente fantezii ne demonstrate,

Măsurându-mi gânduri corosive

Încerc să fie cât mai conturate.

 

Hula durerilor puţin mă impresionează

Activă inima se luptă să nu cadă,

Iar valurile negre cu mine dansează

Lacome, cerându-mă drept pradă.

 

Decembrie 1965 Baia de Arieş

Share this post


Link to post
Share on other sites

UNDE SUNT?

 

Câte vise împreună am ţesut,

Călătorind cu visul pe Pământ?

Câte clipe sublime au trecut

La ora asta unde sunt?

 

Câte mărunţişuri am discutat?

Te credeam pur şi simplu pe cuvânt,

Dar multe, multe s-au spulberat

La ora asta unde sunt?

 

Câte şoapte secrete ţi-am spus

Şi toate-s spulberate-n vânt.

Câte omagii înalte ţi-am adus

La ora asta unde sunt?

 

Câte imaginare căi întrevedeam

Şi câte ode şi poeme îţi făceam în gând

Dar toate speranţele ce le aveam,

La ora asta unde sunt?

 

Nu mai există visări senine,

Căci toate într-o clipă au apus

Versuri, melodii şi şoapte sublime

Din inimă oare s-au dus ?

 

20 Ianuarie 1966 Baia de Arieş

Share this post


Link to post
Share on other sites

O SPUN DESCHIS

 

Te aştept să vii cu mersul graţios,

Spre mine zâmbitoare şi splendidă,

Totul mi se pare enorm de grandios,

Fiinţă de gheaţă ce rămâi candidă.

 

Te ascult în nopţile târzii de insomnie

Spunându-mi cuvinte dulci, de miere,

Reintru pentru clipe în farmec şi în reverie

Iar gândul mai aproape mi te cere.

 

Te văd întruchipată în tot ce e frumos,

În fulgi de nea, în mari poeme,

Iar sângele în vene tresaltă furtunos,

Când oare gândul va înceta ca să te cheme?

 

Nimic nu se va pierde din tot ce-a fost,

Doar tu ai fi putut să schimbi ceva.

Dar nu văd vreun oarecare rost

Şi nici motive pentru a te îndepărta

 

20 Ianuarie 1966 Baia de Arieş

Share this post


Link to post
Share on other sites

BLESTEM.

 

Când uiţi de mine , să devii

Un meteor răzleţ pe cer.

Să te îmbraci în haine sinilii

Să ai un spaţiu strict sever.

 

Muzică să nu auzi în jur,

Decât refrene funerare,

Să te rogi să mă îndur

Să-ţi arăt a vieţii cărare.

 

Să plângi şi ochii să te doară

Să te culci şi să n-adormi,

Să te cuprindă o vrajă amară,

Mergând să crezi că te răstorni.

 

Durerilor să nu le găseşti leac,

Mereu să te vaieţi, dar să nu-ţi treacă,

Din ce e frumos, nu-ţi fie pe plac

Când lumea în jur o să petreacă.

 

Să fii mereu tot tristă,

Inima îţi bată, să n-o auzi

Iar mereu uda-ţi batistă

Să nu poţi să ţi-o ascunzi.

 

Să ceri înţelegere şi milă

De la toţi copiii nimănui.

Astfel te blestem. Umilă,

Să-ţi uiţi culoarea ochilor căprui.

 

7 Februarie 1966

Share this post


Link to post
Share on other sites

CĂLĂTORIE

 

Vor trece anii, multe se vor spulbera

Stele din univers, desigur vor dispare,

Lumina lor încă va mai persista

Să se arate în continuare.

 

Poate şi eu voi mai trăi un timp

Existând în gândirea cuiva,

Nu-mi trebuie nimic în schimb.

Şi nici n-aş vrea să cer ceva.

 

Sunt optimist cu rezonanţe grave,

De viaţă inima-mi pulsează

Cu mai multe bătăi pe minut.

Uneori devin din ce în ce mai slabe

Slăbite sunt nu ştiu de care tumult.

 

Baia de Arieş 10 Februarie 1966

Share this post


Link to post
Share on other sites

VÂRFUL MUNTELUI

 

Senzaţional, am cucerit o nouă cotă

Spre piscul muntelui înzăpezit

Neliniştită natura se revoltă

Cum, omule de ai îndrăznit?

 

Dormi uriaşule, de ce te agiţi?

Te dor încheieturile de stâncă,

Nu lăsa ca ochii în soare să-ţi plângă

Căci Primăvara e aproape

Şi vei fi întinerit.

 

Câte inimi ai tu în piept,

De îţi aud o vâlvătaie de bătăi?

De ce îţi ridici vârful drept

Ameninţător peste văi?

 

Binecuvântează natura-n reînviere

Piaptănă-ţi părul de brazi

Lasă-te alinat de a vântului mângâiere

Pentru a-ţi vedea îmbujorat,

Milenarul obraz.

 

Baia de Arieş 1966

Share this post


Link to post
Share on other sites

EVOLUŢIE

 

Zile şi nopţi, nopţi şi zile

Au fost cu mine, vor mai fi

Dar clipe mari de fericire

Cine îmi va oferi?

 

Săptămâni şi luni, trec în zbor,

Lasă-le să treacă, plece

Chiar înconjurat de dor

Eu voi rămâne rece

 

Timpul se va scurge monoton

Sau poate în tempo rapid

Îmi va seca al dragostei izvor

Va dispare ce-i splendid.

 

Va curge râul liniştit

Şerpuind ferice

Eu voi fi mai necăjit

Nu ştiu ce voi zice!

 

Îmi voi împrumuta timid

Masca mulţumirii,

Mă voi încorseta în zid,

Zidul amintirii.

 

Peste tot ceea ce scriu

Se va lăsa uitarea,

Nu cred că va fi târziu

Să-ţi cânte nepăsarea.

 

Baia de Arieş

11 Februarie 1966

Share this post


Link to post
Share on other sites

ANUL 2009

 

An luminat,

Cel care vine,

Gând imaculat,

Pleacă spre tine.

 

Primeşte a mea urare,

Pentru zile viitoare,

Pline mereu cu Soare,

Ca ziua de sărbătoare.

 

Să-ţi împlineşti,

Tot ce îţi doreşti,

Clipele toate senine,

Primite şi de la mine.

*

LA MULŢI ANI…

Cu sinceră preţuire…

Mihai LEONTE

Share this post


Link to post
Share on other sites

ÎNTĂRITURI

 

Dureri m-apasă

Să mă las învins?

De ele nu-mi pasă

Sunt sătul de plâns.

 

Ai gândurilor armurieri,

Scoate-ţi flinte, spade,

Să distrug unele temeri,

Să vedem cum îmi şade?

 

Voi paznici de idei

Întăriţi-mi inima, gândirea,

Căci nu pot fără temei

Să-mi spulber fericirea.

 

Dar oare pot cum vreau

Să menţin această idee

S-o reţin şi să n-o dau

Cu ce s-o închid?

Cu care cheie?

 

15 Aprilie 1966

Valea Călugărească

Share this post


Link to post
Share on other sites

INTREBARE

 

acrostih

 

Limpezi ochi căprui, voi oare,

Etern mă veţi stăpâni ca şi atunci?

Ori veţi uita, căci simplu e-n uitare

Nuanţa cam neclară s-o arunci.

 

Tu vei turna în imprecise forme,

Evazive poate, ca orice idee neclară

Mândria ta de valenţe enorme,

Însă înaltă, victorioasă, sprinţară.

 

Hotărăşte-mi odată soarta stingheră,

Aruncă laţul îndoielilor de gâtul meu

Instabilă-mi inima, acum voiajeră,

Las-o să hoinărească mereu.

 

Valea Călugărească Mai 1966

Share this post


Link to post
Share on other sites

AM PORNIT

poezie aniversară

 

Am fost eu vântul care fuge,

Trecând neobservat prin lume?

Am fost eu râul care curge,

Fără să fi lăsat mici urme?

 

La început am fost un izvoraş,

Căutând o cale spre un râu,

Cu chipul blând de copilaş,

Devenit cu duritate mai târziu.

 

Am pornit ca simplă adiere,

Cu timiditate viaţa s-o prefir,

Prinzând din ce în ce putere,

Transformată în vajnicul Zefir.

 

Am fost un firicel de iarbă,

Prinzând noi rădăcini adânci,

Din ani mi-am făcut o salbă,

Urcând pe ale timpului stânci.

 

19 ianuarie 2009

De Ziua Mea

post-6-1232341858_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

UNDE ?

 

De mă vei întreba, ce aş vrea să-ţi scriu

Nu ţi-aş putea răspunde chiar uşor,

Însă la început îţi spun: încă nu ştiu

Dar mi-a rămas în inimă un dor.

 

Există-n viaţă clipe grele, le învingi,

Te-mpiedici de ceva o dată sau mereu

Ţi-e necaz, te frămânţi şi plângi,

Acest lucru nu-l pot face eu.

 

Mă resemnez tăcut şi îmi ascund

Durerile, adânc de tot mi le îngrop.

Mă-nţeapă undeva, nu le răspund

Şi zi cu zi se adună toate la un loc.

 

Ah! Unde e eliberarea? Pace vreau.

Dar nu găsesc în inimă atâta pace,

Încât să spun: vacanţă-mi iau.

Căci tulburări mai sunt, nu am ce face.

 

Iunie 1966 Valea Călugărească

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

SFERELE POEZIEI LUI NICOLAE SÂRBU

 

Poetul este un om oarecare până în momentul definirii sale ca poet. Definirea poetului se face foarte greu, căci pentru cei din jurul său, el este un om obişnuit. De abia după apariţia unei plachete, încep să apără comentariile pe marginea evenimentului produs.

Despre Nicolaie SÂRBU, definirea ca poet a fost o îndelungă prelucrare în acele creuzete din care ies doar simbolurile cele mai curate. Nu a ieşit în faţă încă de la debutul său în “TRIBUNA” Clujului anului 1965.

Născut la 21-Septembrie-1945, în Ohaba - Forgaci (jud. Timiş) a terminat FILOLOGIA, făcând apoi ucenicia de poet la diverse reviste literare, cu greutate în lumea poeziei, enumerând doar: AMFITEATRU, LUCEAFĂRUL, CONTEMPORANUL, STEAUA, ORIZONT, SEMENICUL, ş.a. Echinoxist prin naştere, dar şi prin aderarea la gruparea denumită “ECHINOX”.

Venind la Reşiţa şi-a început ucenicia în ziaristică, de unde avea să culeagă tematica şi metaforele noilor şi viitoarelor poezii.

Dar ziariştii n-au voie să fie poeţi, ci trebuie să scrie reportaje, cu aspecte din uzine, şantiere, mine. În aceste noi condiţii ziaristul vede tot, nu roade imagini în birou, ci le culege direct de la sursă, cuprinzând astfel tirania observaţiei şi febra muncii forţate. Aceste imagini de o spontaneitate nemăsurată şi necontrolată, sunt prinse apoi în cleştele poetului şi filigranate pentru a deveni poezii.

Astfel în şantier imaginile reale devin cadre ireale ce înconjoară emisferele infinite de betoane, cabluri, cărămizi şi pixul devine coş de fum din vârful căruia se priveşte furnicarul pământean ca noduri în parfum. Iată deci de unde apare POEZIA.

Şi fiindcă ziaristului i se cere reportaj după reportaj, el păzeşte eroul viitor în chiar

clipele de somn, când bolboroseşte cifrele de plan, termeni tehnici, prilej de amuzament pentru chiar fiii eroului.

Dacă înainte de 1989 şi-a strecurat metafora perfidă ca “AURUL DIN ARIPI”, sugerând strălucirea, când de fapt acel aur era plumb. Căci fizic vorbind aurul este mai greu decât plumbul. Aici se poate vedea abilitatea artistului de a trece pe sub nasul cenzurii, care nu lăsa libertatea de exprimare, aceasta însemnând lătratul latinesc al câinilor, iar minereul de India făcând YOGA.

Călătoria poetului este simţită în tot ţinutul cărăşan, acolo unde sunt cazane, turnuri, unde Coşava vântul sălbatic, te poate preface în covrig sau peşte. La trecerea în nefiinţă a creştinului, flacăra sudurii îi ţine loc de lumânare. Cine poate înţelege asemenea trăiri?

Acolo unde nu avea să se termine ceea ce începuse, poetul vede ruinuri de vis, care rămân. De unde această proorocire sumbră?

Sunt mai mult ca sigur că poetul citise pe GEORGE ORWEL, căci totul se preia de cântare automate, în redute inexistente, mergând la poruncă, mâncând culori la o cină dincolo de nori. Curgerea aceasta de interpretări face pe cititor să mediteze mai adânc asupra a ceea ce a fost, dar şi pentru a-şi imagina viitorul, desigur în culori sumbre, chiar dacă el nu este redat astfel.

Şantierul poetului este în veşnică mişcare, generând întrebări retorice care măsoară cimentul cu baniţi pentru stropi de lumină şi ANE legendare sacrificate pentru kilowaţi inexistenţi.

Atenţia este deturnată de la antica ITHACĂ, pământ încă ne explorat suficient, comparat însă cu reportajele altui ziarist celebru, care a fost BRUNEA-FOX (1898-1977), astfel

poezia devine gâtul golaş al unei găini strivite în universul de mălai.

Poetul îşi prepară pergamentul de scris din propria-i piele, după reţete fatale, marcate de întuneric, încropite sub streaşina frunţii.

Poezia lui Nicolae SÂRBU este un rebus ne dezlegat, plin de criptograme care nu pot fi elucidate cu uşurinţă, dar care odată ce şi-au găsit cheile, dau o satisfacţie deosebită.

Salturile imagistice ale poeziei calcă istoria balcanică de la TROIA la Pietroasele de Buzău, descoperind ziduri de trăiri şi tezaure pline de semnificaţii. Astfel Cloşca cu Puii de Aur este coborâtă din neant în spaţiul terestru.

Coordonatele geografice venite din orizonturi imprevizibile surprind Golfstreamul, acel curent cald care întretaie meridianul de la Greenwich sugerând subtil nemişcarea în fotoliul comod al Şefului.

Personajele mitologice se perindă ca la ele acasă prin marea majoritate a versurilor, pornind de la egipteanul RA, trecând la VENERA şi legendarul HOMER, ascultat la calorifer, iar războinicul AHILE se preface într-un microprocesor maturizându-se modern.

Ca cititor comun acord mari şanse de viitor poetului Nicolae SÂRBU, care fusese obligat să asculte “Ceasornicul în baie” şi care acum are deschis un alt “ŞANTIER ÎN CREIER”.

DESIGUR mai rămân foarte multe de spus despre prea puţin cunoscutul POET, dar foarte cunoscutul ziarist şi om de cultură Nicolae SÂRBU.

În viitor îi dorim numai succese şi multă putere de muncă.

Materialul a fost conceput cu mijloacele modeste ale cititorului Mihai LEONTE.

Moldova Nouă 1 Octombrie 1998

Share this post


Link to post
Share on other sites

TE VOI CÂNTA FEMEIE

 

Femeie, pentru a te cânta,

Nu avem destule instrumente,

Rămânem doar a te contempla,

Cu cele mai simple sentimente.

 

Femeie, lumea vine de la tine,

E în continuă, veşnică mişcare,

Adusă din ieri, plecată spre mâine,

Succesiune de vieţi viitoare.

 

Femeie, te iubim aşa cum eşti,

Plecăm din tine, fiindu-ne mamă,

Prin lume simplu călătoreşti,

Până veşnicia iar te cheamă.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

POETUL A MURIT FRUMOS … .

 

Poetul a murit frumos,

Ducându-se la stele,

Căci n-a vrut să coboare jos,

Nici una dintre ele.

 

Acum privind în jos la noi,

Gânditor la zbaterile noastre,

Zicând: Am fost şi eu ca voi,

Şi iată, mă aflu printre astre.

 

V-aştept căci veţi veni

Urmându-vă desigur mersul,

Şi atunci când veţi şi osteni,

Vă veţi închide universul.

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

ANIVERSAREA ŞAPTEZECIŞIDOI

 

Când ajungi la şaptezecişidoi ani ţi se pare ireal. Pentru un om obişnuit nu pare aşa.

Dar dacă tu individul LEONTE Mihai te-ai confruntat în viaţă cu multe probleme deosebite, azi când treci în anul şaptezeişidoi eşti cumva contrariat că ai reuşit să depăşeşti multe probleme, devii mai mult decât mulţumit.

Mulţumesc Divinului Creator pentru că m-a îndrumat să ajung aici.

Mulţumesc familiei mele care m-a sprijinit atunci când mi-a fost greu.

Mulţumesc prietenilor mei care mi-au fost mereu sfătuitori buni. Fie că sunt reali lângă mine sau sunt virtuali, am o mare datorie morală să le aduc cele mai sincere mulţumiri.

Mulţumesc factorilor locali care m-au sprijinit material să pot tipări cele peste 1500 pagini cuprinse în mai multe volume care acum se află în rafturile bibliotecilor.

Vă mulţumesc prieteni că azi vă aduceţi aminte de mine prin diverse mesaje.

Mă simt un om fericit. Asta datorită şi domniilor voastre, tineri cititori sau mai în vârstă.

Celor tineri le doresc să mă ajungă din urmă. Cu cei mai în vârstă îmi doresc să ne întâlnim la centenar. Deviza mea va continua să fie; Viaţa îşi are cele mai frumoase aspecte, doar trecând prin ea. Trăieşte până la adânci bătrâneţe şi te vei convinge.

Mihai LEONTE

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

CITIND

 

Citindu-l pe Anton Pann,

Nici un dubiu nu mai am!

 

Azi avem scene reale,

Desprinse din Caragiale!

 

Mai citim câte un roman,

Doar cu subiect american!

 

Am uitat de eternul Eminescu,

Nu mai agreăm nume cu Escu!

 

Librăriile sunt astăzi pline,

Doar cu volumele străine!

 

Poţi să fii academician,

Dacă nu eşti american!

 

Poţi avea cărţi publicate,

Aici, nu în străinătate!

 

Dacă vrei să fi mai sus,

Trebuie să fii în Larousse!

 

Este greu să mai avem,

Actuali, nu post-mortem!

 

 

http://confluente.ro/Poezie--Pamflet/Citin...1372055445.html

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...
Sign in to follow this  

×
×
  • Create New...