Jump to content
Vesperala Forum
Sign in to follow this  
Mihai LEONTE

NOSTALGII...poezii de Mihai LEONTE

Recommended Posts

Mihai LEONTE şi nostalgiile tinereţii

 

S-a spus în repetate rânduri că poezia nu se învaţă după un manual, ci poetul se naşte. Poetul creează opere determinate de propria existenţă (fiziologică şi socială). Volumul de poezii ,,Nostalgii'' cuprinde creaţia din tinereţe a lui Mihai LEONTE. Fire discretă, reţinut în a-şi etala în public poezia, creaţia sa cuprinde poezii în care sunt abordate şi stilizate motive precum visul, aspiraţia spre înălţimi, încrederea în iubire, lupta necontenită cu viaţa, reflecţii pe teme existenţiale. Poeziile cuprinse în acest volum au diferite teme căci poetul nu trăieşte fenomenul poetic doar cu prilejul poeziei, ci de atâtea ori în faţa naturii care strecoară în suflet fiorul poetic, în atâtea împrejurări ale vieţii sale, când trăieşte momentele mari ale iubirii, ale visului, ale căutării şi aşa mai departe.

Se remarcă printr-un stil clar cursiv şi plăcut. Deşi autodidact, Mihai LEONTE este un poet cultivat, izbânzile sale literare fiind rodul setei sale de cultură poetică. Se observă o uşurinţă uimitoare cu care scrie versurile, fluiditatea gândului şi limpezimea vorbei, toate fiind, probabil, atributele tinereţii. O tinereţe a spiritului evident probată de luciditatea şi pasiunea cu care poetul dezbate liric viaţa.

Poezia lui Mihai LEONTE ,,extrage” sensuri din această lume, atât de densă prin evenimentele ei spirituale.

În oraşul Moldova Nouă Mihai LEONTE este o prezenţă veşnic în căutare, ale cărui iniţiative insolite dau relief prezentului cultural.

Profesor Camelia STOICEVICI

post-6-1202986706_thumb.jpg

post-6-1202986804_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

TOTUL PENTRU TINE!

 

Ce am în suflet îţi dăruiesc

Sentimente mari , iubire,

Succese-n viaţă iţi doresc

Bucurii şi fericire.

 

De-aş putea şi universul

Cu tine să-l împart în două

Dar nu. Căci nu ştiu mersul,

Mi-e frică. Dar cu stele n-o să plouă.

 

Sisteme solare, galaxii întregi

Ţi-aş dărui de aş putea,

Ţi-aş cere o clipă să mă înţelegi

Dar ştiu precis că nu vei vrea.

 

Tot aurul din lume, briliante,

Împreună cu celebrul Koh I Noor

Toate gândirile-nalte,

Din trecut, prezent şi viitor.

 

Dar, dă-mi în schimb noţiunea

Că timpul poate să stea în loc,

În sens invers să meargă lumea

Şi inima să-mi scot din foc.

 

Baia de Arieş 1964

post-6-1203571202_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

BĂRBĂŢIE

 

Mă prinde din urmă cu paşi măsuraţi

Un vânt, o briză de mare sau de munte

Uşor se apropie, arbori nu vă legănaţi!

Toate vor trece. Sunt chestiuni mărunte.

 

Tulpinile voastre în infinit înălţătoare coloane

Rezistă tentaţiilor trecătoare de a învinge,

A vântului aprig duşman rădăcinile filoane

Vă întreţin tăria şi nu vă lasă a plânge.

 

Ce forţă miraculoasă ascunde subsolul?

Ne dezlegate taine, enigme dominante,

Dar pe zi ce trece o somitate ,Omul

Le transformă-n realităţi pregnante.

 

Nu ZEUS personalitate legendară

A făcut minuni pe mica Terră, în Univers,

Ci Omul cu mintea lui sprinţară

Enigmele le-a dezlegat, le-a şters.

 

Ploieşti iunie 1966

post-6-1203837635_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

SIMPLĂ IPOSTAZĂ.

 

acrostih

 

Cununi de raze, cât de cât aureolate,

Rupte din nu ştiu ce generatoare de lumină

Îţi sunt aduse proaspăt înmiresmate

Simple culori de o creaţie divină.

Talentul pictorului rămâne extaziat,

În faţa originalului care eşti tu,

Nu poate să transpună pe curat

Aureola simplă a frumuseţii de acu.

 

Visaţi voi stele, flori, natură, soare

Aruncaţi-vă privirile fără economie,

Sunt încă mic în lumea asta mare

Iradiază sufletul de o mare bucurie

Liniştit mă întreb: Se poate oare?

E posibil totuşi, căci totu-i poezie.

 

Valea Călugărească Iulie 1966

post-6-1204035576_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

VIGOARE

 

Cu vârful spânzurat de nori

Înfruntând nori de furtună

Privind galeş nopţile cu lună

Din inimă-i se nasc vâltori.

 

În noapte tulnicul voios răsună

Săpând în inimă adânci fiori

În sat şi fete şi feciori

Sunt cuprinşi de voie bună

 

Rămânând în mijlocul naturii

Un enorm terestru uriaş

Îl atacă valurile furtunii,

Dar el nu se retrage laş

Şi din adâncurile Genunii

El o întâmpină trufaş.

 

Baia de Arieş 1963

post-6-1204520824_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

DOAR PENTRU TINE

 

Pentru tine ce-i mai scump în lume

Aş cumpăra la orice preţ,

Fericirea mea n-ar avea nume

Şi totul mi-ar părea măreţ.

 

Iar tu surâzând în lumina-nserării

Timidă nu ştiu din ce motiv,

Curând poate o să mă dai uitării

Şi totuşi mi-ar părea splendid.

 

Dar nu uita că undeva

O inimă bate pentru tine

Cuprinsă de un dor, de ceva

Sau poate de visări senine.

 

Fălticeni August 1964

post-6-1204611991_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

CU TINE

 

Cu tine aş vrea să mă avânt

Spre înălţimi ameţitoare,

Spre abisuri!

Din inimă să-mi zboare un cânt,

Inegalabil de frumos

Şi plin de visuri . . .

 

Cu tine aş vrea să mă avânt

În rotirea lentă a unui vals,

Să-mi înflorească-n inimă un gând,

Iubirii mele să-i dau glas.

 

Cu tine aproape lângă mine

Mă simt atât de fericit,

Văd toate lucrurile sublime.

Când nu eşti tu,

Mă simt tot necăjit.

 

Fălticeni August 1964

post-6-1206508591_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

DECLARAŢIE

 

Din îndepărtate bolţi astrale

Lumina ta la mine a ajuns,

Imense gânduri personale

Atracţiei tale le-am supus.

 

Orbita mea îşi schimbă sensul

Într-o direcţie încă imprecisă,

Dar calea încă mi-e deschisă

Prin constelaţii cât ţine Universul.

 

Tu radiezi lumini necunoscute mie

Făcându-mi inima ca să tresalte,

Mai expansivă şi plină de bucurie

Spre ţeluri noi, tot mai înalte.

 

Baia de Arieş 28 Decembrie 1963

 

http://store.e-felicitari.net/membri_poze/...3f9b173966d.swf

post-6-1206591670_thumb.jpg

post-6-1206591698_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

DEDICAŢIE

 

E noapte senină, pe cer

Sclipesc mereu aceleaşi stele,

Caut cu privirea printre ele

Pe una poate, care o prefer.

 

Dar în zadar atâta căutare

Degeaba străbat nesfârşitul,

Până unde mă duce gândul

Nu e atâta depărtare.

 

Nu-s ani lumină până la ea

Dar calea ce-o străbat alene,

Va fi mai lungă sau pesemne,

Va avea un Fine undeva.

 

Să ştiu precis cât va dura

Aş alerga voios prin spaţii,

Şi timpul l-aş accelera,

Plimbându-mă prin constelaţii.

 

Pentru o minunată clipă de visare

Ţi-aş face orişice pe plac,

Şi n-aş vrea alt prilej să scap,

Pentru a deveni o stea mai mare.

 

Baia de Arieş 1964

post-6-1206877175_thumb.jpg

post-6-1206877185_thumb.jpg

post-6-1206877204_thumb.jpg

post-6-1206877219_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

SĂ ZBOR

 

Priveşte zborul liber nestingherit

Al păsărilor ce zarea o străbat,

Ele se îndreaptă spre infinit

Şi îl parcurg în lung şi-n lat.

 

Dorinţa-mi e să pot zbura

Să spintec cerul cu line aripi,

Mă stăpâneşte însă frica

Şi nu încerc, cred m-aş strivi.

 

Baia de Arieş 1964

Share this post


Link to post
Share on other sites

UNEORI. . .

 

Buzele încă îmi ard

Doar amintirea ţi-o păstrez

Când uneori pe gânduri cad,

Pe tine iarăşi te visez.

 

Da, te păstrez în amintire

Intactă, chiar şi parţial,

Când în vreo clipă de gândire

Zbor în neant, spre ireal.

 

Fălticeni 1964

Share this post


Link to post
Share on other sites

MI-AR PLACE

 

Îmi place nespus să te privesc

Statuie înfiptă pe al inimii piedestal

Să te ador? Eu însă aş vrea să te iubesc

Îmi eşti aproape dar, rămâi ideal.

 

Îmi place părul să-ţi răvăşesc

Şi să-l transform în constelaţii

Aş vrea inimile să le unesc

Şi apoi să ne avântăm în spaţii.

 

Fălticeni August 1964

Share this post


Link to post
Share on other sites

SIMPLĂ DECLARAŢIE

 

Dacă codrul îmi şopteşte

Lin izvorul se prăvale

Totul zbuciumat trăieşte

Când oricui apari în cale.

 

Vezi că totul ţi se-nchină,

De frumuseţea ta Pământul e vrăjit.

De ai lăsat spre mine o rază de lumină

De ce n-aş fi de ea îndrăgostit?

 

Fălticeni 1964

post-6-1208057433_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

REALITATE, NU VIS !

 

Nu vreau să trăiesc din idealuri,

Nici să mă-nchin vreunui zeu,

Vreau să trec pe ale râurilor maluri

În mijlocul naturii, doar tu şi eu.

 

Lasă-ţi principiile tale amorfe

Şi treci de partea mea fără frică

Uită-ţi spaţiile tale limitrofe,

Vei deveni mai mare, nu mai mică.

 

Nu-ţi place oare natura vioaie?

Şi viaţa ce pulsează vijelios?

Când totul se cufundă în ploaie

Câmpul devenind atâta de frumos . . .

 

Codrii din juru-ţi nu te apasă

Sau zidurile crunte şi reci?

De ce să-ţi pierzi viaţa frumoasă?

Când poţi şi tu prin ea să treci.

 

Nu-i frumos tumultul tineresc?

Elanul şi legănarea unui vals?

Peisajul acesta atât de pământesc

Decât idealul tău ce este fals?

 

Îmi dai dreptate uneori fugind

Cu gândul doar din chilioara ta,

Vii lângă mine răspândind

În miresme voalate tinereţea .

 

Fălticeni 1964

Share this post


Link to post
Share on other sites

RELATIVITATE

 

Pornind din punctul cel mai mic,

Din apa mării ridicând talazuri,

Te superi din totul, zâmbind la nimic

Produci reacţii, bucurii şi uneori necazuri.

 

Urcând pe culmi deasupra tuturor

Relativă-ţi este stăpânirea absolută,

Scrutezi o clipă zarea şi vezi în viitor

Şi cuprinsă de sfială, tu rămâi tăcută.

 

Când eşti la înălţimea care sunt şi eu

Pieptul îţi pulsează în ritm vioi.

Îmi spui, sunt fericită şi mereu

Fericiţi aş vrea să fim amândoi.

 

Dar taci în faţa feluritelor păreri,

Trecând neobservată şi nepăsătoare.

Eşti prea puţin atentă la dureri

De ce? Căci eşti încântătoare.

 

Filozofând pe teme încă ne găsite

Abstracte uneori dar şi reale

Cuvintele ce par atât de ponosite

Devin deodată ţinte ideale.

 

Sunt încă mic în faţa ta ca şi a tuturor

Nu pot să cresc, ca fumul de explozii

Şi nu m-aş pierde-n studiul rimelor,

Pentru a nu mă critica rapsozii.

 

Turda 1965

Share this post


Link to post
Share on other sites

STABILITATE

 

Mă joc. Cuvinte indirecte

Arunc oricui. În serios, în glumă

Purtarea mea n-o ştiu de bună

Nici versurile cum sună,

Concrete.

 

M-astâmpăr. Oare, crezi?

Că jocul ăsta-l voi sfârşi

Şi că-ndrăgostit n-aş fi

De tine poţi s-o ştii

Şi poţi să crezi.

 

N-am terminat. Abia încep

Să simt pulsaţia vieţii,

Să măsor seninul dimineţii,

În înflorirea tinereţii

Dar nu pricep.

 

De ce tu rămâi mai gânditoare

Privind în ochii mei adânc?

Vezi lacrimi, dar nu plâng.

Şi de mă clatin când şi când

Sunt în picioare.

 

Câmpeni 1965

post-6-1210580428_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

ÎNDEPĂRTEAZĂTE!

 

Nu mai reveni! Tăcerea îndelungă

Şi gândurile tale absolute, reci

M-au înveninat ca să-mi ajungă

De-acu-nainte secole întregi.

 

Iubeam în tine surâsul, tinereţea,

Expansivitatea prea copilărească

Nevinovăţia falsă îmbinată cu supleţea,

Oricine era îndemnat să te iubească.

 

Dispari, imaginea frumos creată

De mult, din suflet tu mi-ai dispărut,

Din inimă fiindu-mi dislocată,

Definitiv de tine eu m-am rupt.

 

A reveni în sufletu-mi la loc,

Păşind cu-ncrederea de altădată

Nu cred că vei găsi vreun loc

Inima fiindu-mi la ora asta ocupată.

 

Câmpia Turzii 1965

Share this post


Link to post
Share on other sites

Frumoase-s florile postate, domnule Leonte...dar poeziile dumneavoastra le-ntrec. :flowers:

 

"Si de ma clatin cand si cand

Sunt in picioare."

 

Pana la urma ,asta conteaza ...sa nu ne prabusim.E splendid ca motto...Sanatate si putere de munca va dorim.

Share this post


Link to post
Share on other sites
Frumoase-s florile postate, domnule Leonte...dar poeziile dumneavoastra le-ntrec. :flowers:

 

"Si de ma clatin cand si cand

Sunt in picioare."

 

Pana la urma ,asta conteaza ...sa nu ne prabusim.E splendid ca motto...Sanatate si putere de munca va dorim.

***

Distinsa Narcisa,

Florile sunt proaspat fotografiate cu mobilul.

Aprecierea ta ma copleseste. Iti MULTUMESC.

 

NU VREAU!

 

 

Nu mă desfăt în veselia tuturor

Ce are a face?

Mie îmi place crângul foşnitor

Scufundat în pace.

 

Nu mă atrage jazzul, muzica modernă

Ci triluri de privighetori.

Orchestrele ce fac o gălăgie infernă

Acestea nu-mi produc fiori.

 

 

Nu caut să-mi astâmpăr setea

Cu bere de la gheaţă.

Mai bună-i apa de izvor

Mai plină-i de viaţă.

 

Nu vreau jeleuri aromate

Ci zmeură şi fragi.

Dau mai multă sănătate.

Nu vreau! Ce poţi să-mi faci?

 

Turda Băi 14 August 1963

post-6-1211553158_thumb.jpg

post-6-1211553170_thumb.jpg

post-6-1211553188_thumb.jpg

post-6-1211553201_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

CARE-I MINUNEA?

 

Caut minunile în plante

Sau poate în inima ta.

Lumina pe piscurile înalte,

Minune este însăşi realitatea.

 

Minune este şi când tac

În faţa unei persoane feminine

Şi nu ştiu ce să mai fac?

Ne mai ştiind ce e cu mine. . .

 

Minune când privesc la stele,

Visând la aventuri astrale,

Văzându-te pe tine printre ele,

Conturându-te în linii ireale.

 

Dar nu-i minune când eşti

Lângă mine visată închipuire,

Îmi pari frumoasă ca-n poveşti

Şi sunt plin de fericire.

 

Câmpeni 1965

post-6-1211600109_thumb.jpg

post-6-1211600122_thumb.jpg

post-6-1211600141_thumb.jpg

post-6-1211600162_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

O NOTĂ DE EGOISM

 

Iradiind speranţe doar visate,

Jocuri de stele ce dansează uşor

Aducând lumină în al inimii pridvor,

Un mare nesecat de viaţă izvor,

Fără gânduri de moarte.

 

Lasă-mi gândul să alerge vioi

Spre constelaţii, sisteme vecine,

În univers nimeni nu fie ca mine

S-adun meteoriţi şi pulberi fine.

Podoabe pentru voi!

 

Coborând din înălţimile astrale,

Din Lebăda şi până la Steaua Polară,

Îmi voi găsi o situaţie mai clară

Căutând în adâncuri calea normală

În linişti abisale.

 

Dar nu. Nimic nu-mi place,

Nici pulberile fine de asteroizi,

Nici aripile rechinilor flămânzi,

Nici ochii unora perfizi,

Cu ei nu am ce face.

 

Baia de Arieş 25 Ianuarie 1965

post-6-1211860026_thumb.jpg

post-6-1211860045_thumb.jpg

post-6-1211860055_thumb.jpg

post-6-1211860078_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

LĂSAŢI-MĂ !

 

Nu mă căutaţi în sonore ipostaze

Nici pe culmea înaltelor gândiri

Nu mă pierd niciodată în miraje,

Doar câteodată în roze amintiri.

 

Nu aruncaţi spre mine violete raze,

Nici acele duioase, gingaşe priviri

Ce mi le-aţi da ca false suveniri.

Chiar fără ele încă multe se durează.

 

Deci, lăsaţi-mă să fiu cum sunt

Simplu în gândire, inimă şi port

Rămânând cu capul totuşi pe pământ.

 

Şi-ntotdeauna optimism am să export

Chiar şi dincolo de mormânt,

Vei rămâne universu-mi tot.

 

Baia de Arieş 30 Septembrie 1965

post-6-1212384616_thumb.jpg

post-6-1212384634_thumb.jpg

post-6-1212384646_thumb.jpg

post-6-1212384673_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

CONTEMPLAŢIE

 

Tu m-ai făcut ca printre aştri

Să-mi fie locuinţa,

Cu farmecul ochilor albaştri

Să-mi alin dorinţa.

 

Tu m-ai făcut să uit de toate

De griji şi de necazuri,

Să am clipe fericite

În cele mai diverse cazuri.

 

Tu eşti însăşi natura

Şi de la tine viaţa eu o cer

Dă-mi-o pentru totdeauna

Şi altceva n-o să prefer.

 

Tu eşti Soarele, Lumina

Spre care tind ca să revin

Întinde-mi o clipă mâna

Pentru a nu mai fi străin.

 

Eu sunt izvorul mic

Sub stânca dură şi enormă

Caut oricum să mă ridic

Într-o fâşie fuziformă.

 

Turda Iunie 1965

post-6-1215404975_thumb.jpg

post-6-1215404994_thumb.jpg

post-6-1215405004_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

RIDENS MORIAR

 

Chiar de va trebui să plâng

Nu cred ca voi putea s-o fac

Mă va stăpâni un tainic gând

Şi cred, va trebui să tac.

 

Mormântul rece, nicidecum

Nu mă va face să mă sperii

Aş vrea să merg pe acelaşi drum,

Prin Infern cu Dante Alighieri.

 

Nu. Nu-mi trebuie mie paradis

Tărâm incert de false plăsmuiri

În care mă voi pierde, am zis,

Să-mi fac tot felul de închipuiri.

 

Când va trebui să cobor în criptă

Tu, să-mi stai aproape lângă sicriu

Să nu te laşi de durere înfrântă

Căci vreau optimistă să te ştiu.

 

Să fii atentă la a feţei mimă,

Vei observa că zâmbetul înfloreşte

Iar când vor cădea bulgării de ţărână

Sufletu-mi în juru-ţi trăieşte.

 

Pe mormânt drept epitaf,

Vreau versuri amestecate, volume

Învechite, roase de vreme şi praf

Să simt mereu că sunt pe lume.

 

24 Mai 1965 Baia de Arieş

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...
Sign in to follow this  

×
×
  • Create New...