Jump to content
Vesperala Forum
vesperala

Dor de Eminescu

Recommended Posts

Vespe, a fost multa lume?

Părea mai multă decât în iunie, ceea ce m-a surprins din cauza frigului. Ziarele zic vreo 200 de persoane, poate mai mult aș adăuga, dacă socotesc că era un du-te-vino, nu erau mereu aceiași.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Știm toți epigrama lui Macedonski.

 

Iată o replică publicată aproape imediat, în Ciulinul : Ridendo castigantur mores, 1, nr. 012, 18 august 1883

post-1-1400083286_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pășiți încet, cu grijă tăcută, feții mei,

Să nu-i striviți nici umbra, nici florile de tei,

Cel mai chemat s-aline din toți si cel mai teafar

Și-a înmuiat condeiul de-a dreptul în Luceafar..."

 

Tudor Arghezi

post-108-1421325926_thumb.jpg

 

Eu nu stiu nimic despre omul asta .

Stiu cand eram la scoala era ceva cu Luceafarul ,si altceva?

Chiar nu inteleg ce il face special, daca era un cineva se auzea de el si in strainatate , pe langa alte nume de poeti celebri .

 

 

L-am idolatrizat intotdeauna pe Eminescu si daca n-am comentat niciodata opera lui este pentru ca viziunea lui despre lume imi este foarte, apropiata. Tot ce este negativ in el, tot ce este spaima in lume, eu in el o regasesc. Nimic nu te paralizeaza in asa masura pe cat afinitatea intemeiata pe admiratie.

Emil Cioran

...poate ca Emil Cioran va spune ceva...daca nu....

 

Floare-albastră

- Iar te-ai cufundat în stele

Şi în nori şi-n ceruri nalte?

De nu m-ai uita încalte,

Sufletul vieţii mele.

În zadar râuri în soare

Grămădeşti-n a ta gândire

Şi câmpiile asire

Şi întunecata mare;

Piramidele-nvechite

Urcă-n cer vârful lor mare -

Nu căta în depărtare

Fericirea ta, iubite!

Astfel zise mititica,

Dulce netezindu-mi părul.

Ah! ea spuse adevărul;

Eu am râs, n-am zis nimica.

- Hai în codrul cu verdeaţă,

Und-izvoare plâng în vale,

Stânca stă să se prăvale

În prăpastia măreaţă.

Acolo-n ochi de pădure,

Lângă balta cea senină

Şi sub trestia cea lină

Vom şedea în foi de mure.

Şi mi-i spune-atunci poveşti

Şi minciuni cu-a ta guriţă,

Eu pe-un fir de romaniţă

Voi cerca de mă iubeşti.

Şi de-a soarelui căldură

Voi fi roşie ca mărul,

Mi-oi desface de-aur părul,

Să-ţi astup cu dânsul gura.

De mi-i da o sărutare,

Nime-n lume n-a s-o ştie,

Căci va fi sub pălărie -

Ş-apoi cine treabă are!

Când prin crengi s-a fi ivit

Luna-n noaptea cea de vară,

Mi-i ţinea de subsuoară,

Te-oi ţinea de după gât.

Pe cărare-n bolţi de frunze,

Apucând spre sat în vale,

Ne-om da sărutări pe cale,

Dulci ca florile ascunse.

Şi sosind l-al porţii prag,

Vom vorbi-n întunecime:

Grija noastră n-aib-o nime,

Cui ce-i pasă că-mi eşti drag?

Înc-o gură - şi dispare...

Ca un stâlp eu stam în lună!

Ce frumoasă, ce nebună

E albastra-mi, dulce floare!

. . . . . . . . . . . . . .

Şi te-ai dus, dulce minune,

Ş-a murit iubirea noastră -

Floare-albastră! floare-albastră!...

Totuşi este trist în lume!

 

 

post-108-1421326937_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

Nu am citit pana acum replica citata de illudere, dar...

:huh: :blink: Cum sa intrebi cine e Eminescu?

Mda, poate Cioran e mai cunoscut, "ca s-a auzit de el si in strainatate".

 

:doh:

 

Ma rog. Chit ca e vechi acel comentariu. Si, totusi... :unsure: What?!

Sau probabil era doar un troll.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Adineaori. Ma asteptam sa fie deja singur, dar oamenii inca vin.

post-1-1421328891_thumb.jpg

post-1-1421328912_thumb.jpg

post-1-1421328970_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

MISTERELE NOPȚII

 

Când din stele auroase

Noaptea vine-ncetişor,

Cu-a ei umbre suspinânde,

Cu-a ei silfe şopotinde

Cu-a ei vise de amor;

 

Câte inimi în plăcere

Îi resaltă uşurel!

Dar pe câte dureroase

Cântu-i mistic le apasă,

Cântu-i blând, încetinel.

 

Două umbre, albicioase

Ca şi fulgii de ninsori,

Razele din alba lună

Mi le torc, mi le-mpreună

Pentru-ntregul viitor;

 

Iar doi îngeri cântă-n plângeri,

Plâng în noapte dureros,

Şi se sting ca două stele,

Care-n nuntă, uşurele,

Se cunun căzânde jos.

 

Într-un cuib de turturele

Ca şi fluturii de-uşor

Saltă Eros nebuneşte,

Îl desmiardă, l-încălzeşte

Cu un vis de tainic dor;

 

Iar în norul de profume

Două suflete de flori

Le desparte-al nopţii mire

Cu fantastica-i şoptire,

Le resfiră, până mor.

 

Când pe stele aurie

Noaptea doarme uşurel,

Câte inime râzânde,

Dar pe câte suspinânde

Le delasă-ncetinel!

 

Dar aşa ne e destinul,

Vitreg prea adeseori,

Unui lumea i-acordează,

Iar pe altul îl botează

Cu-a lui rouă de plânsori.

 

 

 

O, rămâi, rămâi cu bine

Deși-n sufletu-mi te port,

N-avuși sânge tu în vine

Și născut ai fost tu mort.

 

Da, amor fără de nume

Ce în veci am tăinuit,

Umbră-ai fost în astă lume

Și o umbră ai pierit.

 

Ce m-apuci de gât, iubită,

De ce plângi și de ce tremuri?

În cenușa părăsită

Nu aprinzi tu alte vremuri.

 

În zădar mă ții în brațe,

În zădar îmi plângi pe piept,

Pentru-a-ți spune neadevărul

Al meu suflet e prea drept.

 

Am iubit în tine visul

Tinereței mele scump,

Dar se duse tinerețea-mi

Și din suflet eu te rump.

 

Astăzi trece tinerețea-mi,

Ea în ochii mei se stinge,

Eu te văd o umbră albă

Un cap alb fără de sânge.

 

Cu a vieții mele flacări

Au trecut ș-a ta viață

Și asupra ta se lasă

Nendurații-mi ochi de gheață.

 

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

 

 

OLIOLIO, codrutule

Mihai Eminescu

 

Oliolio, codrutule!

Ce mai faci, dragutule?

Codri, codri, dragul meu,

Parca ti-as fi spus-o eu

Sa framanti frunza mereu.

Din frunzisul frematos

Povestesti asa frumos,

De m-adormi in iarba jos.

Ca de cand nu te-am vazut

Multa vreme a trecut,

Si de cand nu te-am catat

Multa lume am umblat!

Ia, eu fac ce fac de mult,

Iarna lupul il ascult

Cum la margini de parau

Hauleste a pustiu.

Am facut ce fac de mult:

Vara doina mi-o ascult,

Tragana-se tragana,

Frunza de mi-o leagana.

 

 

 

Uşoare sunt vieţile multora…

de Mihai Eminescu

 

Uşoare sunt vieţile multora.

 

Ei prind din zbor plăcerea trecătoare,

 

În orice timp au clipa lor cu soare

 

Şi-n orice zi le-apare aurora…

 

 

 

Dar spune, tu, copilă visătoare,

 

De-am fost şi eu din rândul acelora,

 

De-mi eşti şi mie ce le eşti altora,

 

De nu mi-ai fost o stea nemuritoare?

 

 

 

Trăiam pierdut în umbra amorţirii,

 

Deşarta-mi viaţă semăna cu spuma

 

Şi orb eram la farmecele firii…

 

 

 

Deodată te văzui… o clipă numai

 

Simţii adânc amarul omenirii…

 

Şi iată că-l cunosc întreg acuma

Share this post


Link to post
Share on other sites

NET-pag-6.jpg

 

"În vara anului 1878, Mihai Eminescu venea în judeţul Gorj, la Florești, la recomandarea doctorului Kremnitz (medicul familiei regale), pentru a se îngriji de sănătatea lui șubredă. Aici, pe meleaguri oltenești, pe cărările liniștite ale pădurii ce îmbrăca dealurile Arpadiei, pașii îi erau însoțiți de Elena, fata preotului ce slujea la vechea bisericuță din lemn. Elena era vaduva. În mijlocul naturii, la adăpostul crengilor dese ale copacilor, în cântul păsărilor, s-a țesut o idilă.

 

În „Freamăt de codru“, poezie pe care Eminescu ar fi scris-o inspirat de iubirea de-o vară a Elenei, șoaptele pline de dragoste ale frumoasei fete de preot alinau sufletul poetului. Mihai Eminescu ajungea în frumosul ținut al Arpadiei într-o zi călduroasă de vară a anului 1878. Venise cu trenul până la Filiași. Acolo, o trăsură l-a așteptat în fața gării. Pe capra trăsurii ședea mândru olăcarul Sandu Pătru. Avea misiunea să-l ducă pe marele poet la conacul Mandrea din Florești, unde a fost găzduit întreaga vară. O cruce veche de piatră, măcinată de trecerea timpului, ridicată de Zoe și Nicolae Mandrea, amintește și astăzi de cel care avea să-i înlesnească drumul lui Eminescu în Floreștiul oltenesc. Se află în cimitirul din preajma vechii bisericuțe de lemn, astăzi îmbrăcată atât de trist în tencuială. Doar pridvorul mai amintește de lemnul din care era ridicată odinioară și unde Eminescu venea, pe timpul șederii sale în Oltenia, în căutarea liniștii sufletești, când freamătul creației nu îi dădea pace. Acolo, în preajma bisericii, în foișorul din spatele lăcașului de cult, stătea până noaptea târziu, iar tocul cu cerneală așternea pe foaia albă de hârtie versuri. Tot acolo a cunoscut-o pe fata preotului, Elena, care era văduvă și care avea să se îndrăgostească de marele poet. În liniștea nopții, sub mângâierea dulce a vântului, s-a născut iubirea de-o vară a celor doi." GdS

Share this post


Link to post
Share on other sites

Pe 15 iunie 1889, pleca dintre cei vii poetul nostru național, Mihai Eminescu. Se împlinesc, așadar, astăzi, 127 de ani de când, pe una dintre scenele literaturii romane, cortina s-a lăsat și nu se va mai ridica nicicând.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Lui Eminescu

 

Noi rasuflam adesea si nici nu luam in seama

ca fiece rasuflet iti e dator c-o vama,

si ti-e dator cu visul, urcusul unei trepte

sfaramitoare-a crudei oranduieli nedrepte.

Noi vietuim sub cerul ca niciodata-albastru,

datori cu o legenda legata de un astru.

Alt fosnet are codrul de-argint si de arama.

In fiecare toamna, suntem datori c-o vama.

De-nmladiem vorbirea, prin tine azi femeie,

orice sarut de flacari da vama o scanteie.

 

Veronica Porumbacu

Share this post


Link to post
Share on other sites

Si-a mai trecut un an. Peste vii si morti, peste oameni celebri si oameni de rand.

 

"AstÄzi, când se ĂŽmplinesc 167 de la naČterea celui mai mare poet al românilor, ĂŽČi dezvÄluim câteva lucruri mai puČin Čtiute din viaČa lui:

 

Ăi plÄcea sÄ joace fotbal. Teodor V. Čtefanelli, istoric, prozator, traducÄtor, dramaturg Či memorialist, coleg de liceu, pentru o vreme, cu Eminescu, a lÄsat scris, ĂŽn âAmintiri despre Eminescuâ, cum marele poet se alÄtura adesea studenČilor care bÄteau mingea, ĂŽn orele libere, pe maidanul de lângÄ strada Ciucur Mare, din CernÄuČi.

Nu-i plÄcea deloc matematica Či, prin urmare, era slab la aceastÄ materie. Academicianul George CÄlinescu, critic Či istoric literar, l-a citat pe Eminescu ĂŽn lucrarea âViaČa lui Mihai Eminescuâ: âDeČi aveam o memorie fenomenalÄ, numere nu puteam ĂŽnvÄČa deloc pe de rost, ĂŽntrucât ĂŽmi intrase ĂŽn cap ideea cÄ matematicile sunt ČtiinČele cele mai grele de pe faČa pÄmântuluiâ.

Ăn copilÄrie, obiČnuia sÄ-Či sperie tatÄl prinzând Čerpi Či aducându-i ĂŽn apropierea casei pÄrinteČti. Se pare cÄ figura pe care o fÄcea pÄrintele sÄu la vederea reptilelor ĂŽl amuza teribil.

Când Ioan Slavici i-a oferit un loc de muncÄ la ziarul Timpul, i-an cerut bani pentru drumul de la IaČi (unde se afla atunci) la BucureČti. âN-am cu ce veni. Asta m-a fÄcut sÄ-mi Čin gura pânÄ acuma. 100 de franci am pe lunÄ. Din ce d*cuâ sÄ plec?â, i-ar fi scris poetul.

ExistÄ doar patru fotografii despre care se Čtie cu siguranČÄ cÄ ĂŽl reprezintÄ pe Mihai Eminescu.

Când a scris âPe lângÄ plopii fÄrÄ soČâ era ĂŽndrÄgostit de Cleopatra Leca Poenaru, fiica pictorului Constantin Lecca Či veriČoara lui Ion Luca Caragiale. Fata locuia pe o stradÄ ĂŽncadratÄ de plopi. Poetul ar fi numÄrat copacii Či a constatat cÄ sunt fÄrÄ soČâŚ

Se pare cÄ dragostea pentru poezie a rÄmas la fel de puternicÄ pânÄ ĂŽn ultimele sale clipe, Eminescu scriind chiar Či ĂŽn sanatoriu. DupÄ moarte, ĂŽn buzunarul hainei sale au fost gÄsite douÄ poezii.

Asteroidul 9495, descoperit ĂŽn 1971, a fost redenumit, ĂŽn anul 2000, asteroidul Mihai Eminescu. "

Libertatea

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cleopatra era divortata, avea copii si era cu cativa ani mai in varsta. Nu a raspuns avansurilor lui. Locuia pe strada Caderea Bastiliei, atunci Cometului/Cometei. Nu stiu daca avea plopi, Veronica era sigura ca poezia insemna ca a aparut o alta femeie in viata lui.

 

 

Bani de drum nu avea, asa cum i-a scris lui Slavici. S-a imprumutat de la Vasile Pogor, pânÄ la urmÄ, de 16 galbeni.

 

 

Azi, la Bellu. Ps: nu stiu cine e d-soara din instantaneul meu. Am prins doar cu greu un moment fara aglomeratie.

post-1-1484486925_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cea mai tare chestie pe care am vazut-o azi...asta da devotament pentru Poet!

Chapeau!

post-868-1536317116_thumb.jpg

Share this post


Link to post
Share on other sites

GRIGORE VIERU

19 January 2009

 

LegÄmânt

Lui Mihai Eminescu

 

Ĺtiu: cândva, la miez de noapte,

Ori la rÄsÄrit de Soare,

Stinge-mi-s-or ochii mie

Tot deasupra cÄrĹŁii Sale.

Am s-ajung atuncea, poate,

La mijlocul ei aproape.

Ci sÄ nu ĂŽnchideĹŁi cartea

Ca pe recile-mi pleoape.

S-o lÄsaĹŁi aĹa deschisÄ,

Ca bÄiatul meu ori fata

SÄ citeascÄ mai departe

Ce n-a reuĹit nici tata.

Iar de n-au s-auzÄ dânĹii

Al strÄvechii slove bucium,

AĹezaĹŁi-mi-o ca pernÄ

Cu toĹŁi codrii ei ĂŽn zbucium.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Cum ai putut...

 

Cum ai putut a-Či bate joc

De patimile mele,

De dulci petreceri la un loc

Din ceasuri ca acele?

 

Cum le-ai menit pe toate rÄu,

De sâau ales deČerte?

Dar care â i acel Dumnezeu

Ăn stare sÄ te ierte?

 

Când amândoi vom fi pÄmânt,

CÄci el pe toČi ne-adunÄ,

Sâo stinge dor Či jurÄmânt,

Cu vieČile âmpreunÄ,

 

Ci ân lungul negrei vecinicii

Cântarea-mi se va naČte,

Ce numai tu nâ ai vrut sÄ Čtii

O lume va cunoaČte.

 

Ăn mintea vremilor ce vin

Va rÄsÄri cuvântu-mi,

Cu ântreg al sufletului chin,

Ca iarba pe mormântu-mi.

 

Či-n versul meu ce va trÄi

InfamÄ apÄre â vei,

Cum nâ a fost alta, nici va fi

Ăn neamu ântreg al Evei.

 

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...

×
×
  • Create New...