Jump to content
Vesperala Forum
Sign in to follow this  
clau1988

cine, eu ?

Recommended Posts

Cel mai convenabil e sa scrii acolo unde nu-ti raspunde nimeni . Pentru ca n-ai chef sa scrii nimanui care sa-ti raspunda. Ai ramas doar eu si-mi scriu tie .

 

Asta se intampla cand nu stii ce raspunsuri vrei daca ai intrebari si nici ce intrebari vrei sa ti se puna daca ai raspunsuri .

 

Cand iti vorbesti la persoana a doua o faci pe buna dreptate . Nu citesti nimic din ce spun altii , prin urmare orice spui este original si cu drepturi depline de autor. Sa afli ca si altul a gandit asemenea cand tu credeai ca esti unic , ce dezamagire. Te ingrijorezi ca sa nu fii luat drept un fals doar pentru ca celalalt a spus mai devreme ce ai spus tu mai tarziu. Imagineaza-ti cum e sa crezi ca esti unic atunci cand spui " te iubesc " . Sa-ti fie rusine sa spui " te iubesc " pentru a nu fi considerat un hot .

 

Timpul plagiaza gandirea . Ii fura drepturile de autor.

 

Cine esti tu ? pentru ca am uitat cine sunt eu. Sau ce trebuie sa fiu, ce ar fi trebuit sa fiu. Scriu ?

Celuilalt eu, tu care esti observator si ai pastrat ultima bruma de rationament, atat cat sa reflectezi in oglinda ce nu se reflecta in viata.

Ce-mi plac glumele mele…..?

 

Cine m-a plagiat ? Cine mi-a furat drepturile de autor , m-a lasat fara opera ? Cine e eu acum ? Tu sunt eu , am facut schimb cu tine si te-am lasat sa continui sa navighezi corabia in deriva pe furtuna pentru ca busola ne-a fost furata…?

 

Merg la nord sau la sud ? M-a atras ca un magnet ceva ..intr-acolo .. si am mers intr-acolo dar m-am ratacit. Busola nu mai arata drumul, arata indoiala. In orice directie as apuca, nu mai pot ajunge unde doresc. Nu mai ma ghidez dupa busola ci dupa curentii dezordonati ai apei. Ei stiu directia. Eu stiu de tine.

 

Te-am lasat la carma si te privesc . Nu mai sunt in corabie, am iesit din tablou. Te-am pictat cum ratacesti pe ape. Am folosit culori gri si umbre multe iar acum..nu te mai pot descoperi printre ele.

 

Sa sterg totul ? sa pictez altceva ?

 

Iti pun gandurile pe plansa. Paharul aruncat imprastie vopseaua peste tot ,descoperind forme noi, originale . Te-am lasat sa faci ce vrei din mine. Ai facut orice in afara de ce mi-as fi dorit.

 

Cum ai fi putut sa faci ce imi doream, daca nu ti-am spus ?

 

Cum continui sa-mi faci rau daca nu ti-am spus sa te opresti? da-mi eul inapoi si lasa-ma fara tine. Tu m-ai mintit cu ochi frumosi si gatul dezgolit…

 

Decolteul adanc , dune de nisip inalte, miscatoare..

 

Ce-ai facut si ce era de facut ? M-ai lasat pe mine..eu de unde sa stiu cum se traieste ?

 

Cum sa inteleg daca nu vreau ? Dar te-ai dezamagit singur. Care din noi nu vrea sau nu poate ? Daca esti tu , sunt eu..dar daca am fost eu..tu n-ai fost niciodata. Nu te-ai nascut inca.

Share this post


Link to post
Share on other sites

Sfarsitul e intotdeauna frumos, previzibil, simplu. Maiestria sfarsitului nu sta in deznodamant ci in greutatea cu care se ajunge la el. Priceperea povestitorului in a semana indoiala prin nenumarate intamplari care de care mai frumos impodobite cu pericole si neprevazut. Dar sfarsitul unui basm, unei povesti e mereu acelasi, e frumos, e bun, e dorit .Si cel mai mult, e moral . Nu intotdeauna.Asta pentru ca privim din perspectiva si nu putem privi din perspectiva tuturor. Trebuie sa acceptam ca sunt si povesti a caror sfarsit nu e cel asteptat. Gresit insa. Orice sfarsit e previzibil, are o valoare de bine sau rau, formata pe parcurs prin parcurgerea firului epic, prin atasarea de personaje. Daca te indragostesti de personajul negativ sau de cel pozitiv. Daca nu te poti hotara caruia sa-i inmanezi trofeul moral, trofeul gloriei, atunci sfarsesti cu parere de rau indiferent de sfarsit. Asa se intampla in unele povesti, ca sfarsitul sa nu fie dorit, sa nu fie asteptat. Se intampla cel mai des atunci cand povestitorul se inspira din viata, din realitate. Se intampla atunci cand urmaresti fila de fila viata aceluia pe care ajungi sa-l indragesti..si sa detesti tot mai mult povestitorul pe masura ce el continua sa prelungeasca acea viata, dar nu in sensul placut, ci s-o indrepte inevitabil spre sfarsitul real, cel care nu se vrea nici moralist, nici bun, ci doar fatalist. Se intampla sa nu-ti doresti sa se fi sfarsit vreodata, sa continue intriga la nesfarsit, sa nu se ajunga la capat, la moarte. Nu o moarte glorioasa, nu o moarte de sacrificiu, nu o moarte ca si trecere sau transformare, ci o moarte banala, comuna, urata, uda, bolnava. Nu caderea unui patriarh ci infarctul unui batran . Nu mai este nici o urma de arta aici, nici o urma de maiestrie, caci povestitorul a stiut de la inceput cum se va sfarsi, a stiut ca nu va mai putea masca sub metafore ,ca nu va mai putea arunca totul intr-o lumina buna. Lumina a fost inceputul si mijlocul. Apoi pe masura ce declinul incepe, cititorul sufera. Nu vrea sa mai citeasca dar e obligat. Din respect si atasament fata de personaj si din dispret pentru autor. Nu mai este magie. Nu mai este neprevazut.

Ar fi o ipocrizie din partea autorului, ca in ultima clipa sa incerce sa salveze situatia, sa se intoarca la frumos, sa toarne din cupa magiei peste chipul incruntat si necredincios pe care l-a desenat atat timp . O miscare cu totul si cu totul neindemanatica. Sa scrii despre moarte in cateva sute de pagini, prefacandu-te ca scrii despre greutati trecute si intamplari frumoase, si apoi sa invii personajul chiar dupa ce ultimele lacrimi se varsa pe piatra funerara...nu se face. Tristetea isi are farmecul ei, cu nimic mai prejos decat bucuria. Tot atunci te intrebi , dar de ce nu s-a putut opri mai devreme ? din moment ce stia inevitabilul final , de ce nu s-a oprit in culmea gloriei ? de ce nu a spus " si au trait fericititi pana la adanci batraneti" in loc sa descrie adancile batraneti. Ei bine pentru ca autorul e principial. Scriind despre viata nu poate sa omita moartea. E ca si cum ai scrie despre adunare ignorand proprietatile scaderii . E ca si cum ai introduce o variabila minune, care nu are nevoie de deductie, de logica, de multime de valori, caci ea insesi e raspunsul oricarei ecuatii. E fatalismul care inlocuieste magia atunci cand scrii despre lumea in care traim si nu despre lumea in care am fi vrut sa traim.

Un roman de 2000 de pagini nu are farmecul unui basm de 10 pagini. Un basm citesti atunci cand vrei sa ti se spuna ce frumoasa e lumea, pe cand un roman il citesti atunci cand vrei sa patrunzi in urzelile celor care vor sa stapaneasca lumea.

Un basm e sigur, e de incredere , e doza zilnica de optimism. Un roman e periculos, e inselator, e doza zilnica de cinism . Fat Frumos are are un numar nesfarsit de vieti, traieste iar si iar, infrange zmeii iar si iar, mereu in alte locuri, in alte timpuri, in alte lumi. Mereu traieste fericit pana la adanci batraneti pentru ca nu piere niciodata .Si daca moare, autorul il poate invia fara sa intampine proteste. Moromete traieste doar o viata , poate nu infrange toti adversarii si de multe ori e ingenuncheat, traieste in acelasi loc in acelasi timp, in aceeasi lume nepotrivita. Nu traieste fericit pana la adanci batraneti, ci invins, resemnat, zeflemitor. Nu poate invia caci ar fi ridicol. Poate doar sa fie doar un vis urat din care se trezeste chiar inainte sa inchida ochii pentru totdeauna. Si totul sa se intoarca la primele file ale cartii.

Un ochi ager ar spune insa ca Fat-Frumos e unul si acelasi, ca aceeasi viata a sa e repovestita altfel pentru a atrage copii. Totul depinde de perspectiva.

Jean Valjean nu a murit ci a trecut in vesnicie. Bunatatea sufletului sau nu poate avea alta destinatie. Atunci cand realitatea ne da sfarsitul urat si crud, imaginatia noastra ne da un alt sfarsit pe plac.

Si aici cititorul infrange scriitorul . Perspectiva realista se inchina in fata sperantei .

Share this post


Link to post
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...
Sign in to follow this  

×
×
  • Create New...