Ideea este că Adolf Hitler a reușit să marcheze ceva important. Cu o țară răvășită în urma Primului Război Mondial, cu evreii care se lăfăiau în mașini scumpe în timp ce germanii abia trăiau.
O țară mică, în comparație cu URSS-ul, a reușit să se extindă pe aproape toată Europa, ajutând Japonia la modernizare (după era Meiji și Primul Război).
Hitler, fiind strateg, a reușit cucerirea Poloniei în blitzkrieg (război fulger). În mare parte, Gestapo și trupele Schutzstaffel (SS) asupreau oamenii din țările cucerite și mau puțin din țările care „aderau”. Auschwitz a fost punctul de exterminare, situat lângă URSS. Locul acela a fost un model pentru cei care nu doreau regimul de extremă dreaptă.
Hitler și Antonescu, fiind aliați, se ajutau fiecare. Noi dădeam materiale pentru arme, vehicule, carburanți și hrană, iar de la ei primeam arme, vehicule și soldați. Pe vremea lui Antonescu, românii au primit de la nemți puștile Mauser, Sturmgewehr 45 (StG 45), Maschinenpistole (MP 40), Parabellum-Pistole (Luger 9mm) și Mauser C96. Ca vehicule, Românii au primit tancurile: Panzerkampfwagen II, Panzerkampfwagen III, Panzerkampfwagen IV (și Ungurii), Panzerkampfwagen VI Tiger Ausfhurung E (SdKfz 181), Sturmgeschutz III (StuG III) și mai sunt, dar nu le mai țin minte.
Ca idee, Hitler a instruit soldații fiecărei țări cucerite sau „aderate”, tocmai pentru a avea mereu un sprijin.