Jump to content
Vesperala Forum

Simona75

Stars
  • Content Count

    19
  • Joined

  • Last visited

Posts posted by Simona75


  1. --------------------------------------------------------------------------------

    Poveste sentimentală

     

    Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.

    Eu stăteam la o margine-a orei,

    tu - la cealaltă,

    ca două toarte de amforă.

    Numai cuvintele zburau intre noi,

    înainte şi înapoi.

    Vârtejul lor putea fi aproape zărit,

    şi deodată,

    îmi lăsam un genunchi,

    iar cotul mi-infigeam în pământ,

    numai ca să privesc iarba-nclinată

    de caderea vreunui cuvânt,

    ca pe sub laba unui leu alergând.

    Cuvintele se roteau, se roteau între noi,

    înainte şi înapoi,

    şi cu cât te iubeam mai mult, cu atât

    repetau, într-un vârtej aproape văzut,

    structura materiei, de la-nceput.

     

     

     

     

    Nichita Stanescu

     

     

    post-748-1236848768.png


  2. Aş vrea sa zbor pe o petală

    Şi să ajung in palma ta...

     

     

    Aş vrea sa pot privi

    Privirea ta...

     

    Cântec de primavara

     

    Şi deodata m-am trezit...

    Vocea ta imi mangaia obrajii

    Si pleoapele ,

    Si buzele,

    Cu mii de cuvinte albe

    Dansand prin cer...

     

    O ploaie de cuvinte

    Sub care cresteam,

    Ridicand bratele ca niste muguri orbi

    Cautandu-ti inima...

     

     

    post-748-1236615289_thumb.jpg


  3. Un tip cu amanta in pat...la un moment dat suna cineva la usa.Amanta, calma, ii spune sa fie linistit ca este sotul,dar rezolva ea!Se duce la usa deschide si spune:

    -Aaa,Iubi! Ce bine ca ai venit...du si tu gunoiul!...si ii pune galeata in mana. Sotul pleaca.

    Amantul se imbraca si pleaca linistit si pe scari isi zice:''Si frumoasa si desteapata...''Ajunge acasa, suna la usa, deschide sotia:

    Aa,Iubi, Ce bine ca ai venit! Du si tu gunoiul!....Ia tipul galeata, coboara scarile si in sinea lui isi zice: '' Si urata si cu tupeu...''

     

     

     

     

    :lol:


  4. Aşa e mama şi a fost bunica

    Aşa suntem femei lângă femei

    Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica

    Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

     

    Ei neglijenţi, iar ele foarte calme

    Ei încurcând ce ele limpezesc

    Ei numai tălpi şi ele numai palme

    Acesta e destinul femeiesc.

     

    Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?

    Nimic măreţ, nimic impunător.

    Schimbându-şi după ei şi drum şi nume

    Pun lucrurile iar la locul lor.

     

    Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă

    Şi pentru care plată nici nu cer

    De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă

    Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

     

    Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede

    Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot

    Şi de aceea nimeni nu le crede

    Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

     

    Aşa e mama şi a fost bunica

    Şi ca ele mâine eu voi fi.

    Ce facem noi, femeile? Nimica,

    Decât curat şi uneori copii.

     

    Suntem veriga firului de aţă

    În fiecare lanţ făcut din doi

    Ce greu cu noi femeile în viaţă

    Dar e şi imposibil fără noi…

     

    CÂNTEC FEMEIESC ADRIAN PĂUNESCU

     

     

     

     

     

    post-748-1235812315_thumb.jpg


  5.  

    La circ…

    Un accident banal –

    Un acrobat,

    Un salt mortal

    Şi…

    Acrobatul nu s-a mai sculat…

     

    Alămurile din orchestră au tăcut,

    Iar clovnii din arenă au ţipat…

    Dar publicul din staluri n-a crezut

    Că poate fi şi-un accident adevărat

    Şi-a fluierat…

    Zadarnic-

    Mortul n-a mai înviat…

     

    Păcat de el ! …

    Era un tânăr acrobat frumos,

    Cu corpul tatuat de sus şi până jos,

    De care publicul se minuna,

    Când îl vedea – ndoit ca un inel.

     

    Sau când bara fixă se învârtea

    Ca o morişcă de cafea

    Cu balerina lângă el ! …

     

    Dar balerina nu-l iubea !…

     

    Povestea lui ?

    Hm ! …

    Povestea mea-

    A mea

    A ta

    Şi-a altora ! …

     

    Acelaşi accident de circ, banal…

    O zi relache,

    Şi – apoi, la fel,

    Cu-aceeaşi balerina lângă el

    Alt acrobat …

    Alt salt mortal !…

     

     

     

     

    Ultima ora-Ion Minulescu

    post-748-1235319282.png


  6. Ion Minulescu - Nu sunt ce par a fi

     

     

     

    Nu sunt ce par a fi -

    Nu sunt

    Nimic din ce-as fi vrut sa fiu!...

    Dar fiindca m-am nascut fara sa stiu,

    Sau prea curând,

    Sau poate prea târziu...

    M-am resemnat, ca orice bun crestin,

    Si n-am ramas decât... Cel care sunt!...

     

    Sunt cel din urma strop de vin

    Din rustica ulcica de pamânt

    Pe care l-au sorbit pe rând

    Cinci generatii de olteni -

    Cei mai de seama podgoreni,

    Dintre mosneni

    Si oraseni -

    Stramosii mei, care-au murit cântând:

    "Oltule... râu blestemat...

    Ce vii asa turburat"...

    Dar Oltul i-a platit la fel

    Cum l-au cântat si ei pe el...

    Si cum - mi-e martor Dumnezeu -

    Astazi, nu-l mai cânt decât eu!...

     

    Pe mine, însa -

    Ce pacat

    Ca vinul vechi, de Dragasani,

    M-a întinerit cu trei sute de ani,

    Când fetele din Slatina

    Cu ochii mari cât strachina,

    De câte ori le-am sarutat,

    M-au blestemat

    Sa-mi pierd cu mintile

    Si datina,

    Sa nu mai fiu cel care sunt

    Cu-adevarat,

    Si ca sa fiu pe placul lor,

    Sa le sarut doar la... culesul viilor,

    În zvonul glumelor zvârlite-n vânt

    Pe care Oltul, când le prinde -

    Oricât ar fi de turbure -

    Se limpezeste

    Si se-ntinde

    Cu ele pâna-n Dunare!...

     

    La fel si eu, ca orice bun crestin,

    Pe malul Oltului, cândva,

    Ma voi întinde tot asa,

    Când cel din urma strop de vin

    Îl voi sorbi tot din ulcica mea,

    Nu din paharul de argint, al altuia -

    Pahar strain!...

    Si-abia atunci voi fi cu-adevarat

    Cel care-am fost -

    Un nou crucificat -

    În vecii vecilor... Amin!...

    post-748-1235111865_thumb.jpg


  7. Pe malul Oltului

     

    Pornind din Lotru spre Cornet,

    Şoseaua urcă-ncet... încet...

    Ţinându-se parcă de mână

    Cu linia ferată,

    O vecină,

    Ce-i pare totuşi o străină,

    Fiindcă nu seamănă cu ea,

    O biată bătrână şosea

    Banală -

    Dar naţională!...

     

    Şoseaua urcă-ncet, ca de-obicei,

    Proptindu-se doar în copacii ei...

    Urcă tăcută

    Şi timidă

    Ca o omidă...

    În timp ce linia ferată

    Urcă ţipând,

    Parcă-ar fi beată,

    Ca şi locomotiva "Malaxa",

    A unui tren de marfă,

    Care -

    Pornit din Piatra-Olt

    Spre Turnu-Roşu -

    Când dă cu ochii, pe şosea,

    De câte-o ţărăncuţă

    Cam prostuţă,

    Crezând că-şi poate bate joc de ea

    Ţipă sulemenindu-şi coşul

    Cu fumul negrilor cărbuni,

    Ca o cocoană din elită

    Cu ochii plini de dinamită

    Scăpată dintr-o casă de nebuni.

     

    Doar Oltul - apă blestemată -

    Nu vrea să urce niciodată,

    Nici cu şoseaua demodată,

    Nici cu moderna linie ferată...

    El singur, săltăreţ, coboară

    Spre Dunăre -

    Dunărea noastră

    Cu apă multă

    Şi albastră...

    Şi coborând -

    Iarnă sau vară -

    Surâde fredonând la fel

    Ca orice egoist rebel,

    Acelaşi veşnic menuet

    Discret,

    Pe care nu-l dansează decât el!...

     

    La fel şi-n viaţă...

    Uneori -

    Dacă te urci

    Sau te cobori -

    Cu-aceeaşi ură te privesc ai tăi,

    C-aşa suntem cu toţii -

    Oameni răi!...

    Şi-oricare-ar fi cel care urcă -

    Duşmani

    Sau prieteni -

    Toţi îl spurcă...

    Iar când, întâmplător, coboară,

    Toţi îl omoară!...

     

     

     

    Pe malul Oltului-Ion Minulescu

    post-748-1235026176_thumb.jpg


  8. Epilog sentimental

     

     

    Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,

    Şi lasă-mă să plec!...

    Tu nu-nţelegi

    Că-n orchestrarea întregirii noastre

    Nu-i ciripit de păsărele-albastre,

    Ci-i răcnet doar de bestie turbată,

    Ce-ţi sângerează-obrajii şi te muşcă

    De câte ori încerci s-o-nchizi în cuşcă

    Sau de piciorul patului s-o legi?...

     

    Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,

    Şi nu-ţi mai cer nimic!...

    Tu n-ai ghicit

    Că melodia întregirii noastre s-a sfârşit

    Şi toată fericirea-mprovizată

    Cu care ne-avântăm tot mai departe

    N-a fost decât iluzia că ne-am iubit

    Ca două manechine cu suflete de vată,

    Păstrate-ntr-o vitrină cu geamurile sparte?...

     

    Dă-mi ochii-ţi plânşi, să-i mai sărut o dată,

    C-atâta doar mi-e dat să-ţi mai sărut,

    În cinstea întregirii noastre din trecut,

    Din care-acum n-a mai rămas nimic

    Decât o falsă frescă-n mozaic,

    Pe care nişte gheare de bestie turbată

    Însângerează două imagini omeneşti!...

    Nu le cunoşti?...

    Încearcă -

    Şi-ai să ţi le-aminteşti!...

     

    Ion Minulescu-Epilog sentimental...

     

     

     

    post-748-1234784212.jpg

×
×
  • Create New...