Jump to content
Vesperala Forum

Mihai LEONTE

Membru de onoare
  • Content Count

    673
  • Joined

  • Last visited

Everything posted by Mihai LEONTE

  1. DISPARIŢIE Unde sunt cuvintele frumoase? Dar unde eşti să ţi le ofer? Relaţiile noastre foarte serioase Uneori mă lasă mai stingher. Am să ţes în jurul tău regrete Le voi împleti cu salbe de dureri, De buzele tale îmi e atât de sete Dar unde eşti să mi le oferi? Visătoare clipe în tăcere trec, Timpul tot mai monoton se scurge Doar în natură pot să-mi reculeg Liniştea ce printre ierburi fuge. Lăsaţi-mă în plină singurătate Trist nu voi fi, doar gânditor Voi fi mai mult în libertate Mă voi lăsa să fiu cuprind uşor. Valea Călugă
  2. Europa mea, Europa noastră din Atlantic la Ural, eu am fost european. de la Pol în Mediterana, Europa mi-a fost MAMA de am fost slugă sau stăpân, EU EUROPEAN RĂMÂN umblă unii cu înscrisuri, ca să facem compromisuri să le spunem noi concret, merităm numai RESPECT.
  3. DOUĂ EMISFERE Suntem două emisfere, De sensuri contrarii, Energii noi să transfere, Fără alte comentarii, Nu facem nicicum economii, Nici nu prea avem reţineri, Ne prindem în jocuri de copii, Redevenind iarăşi tineri. Nu vrem să facem simulări, În lumea imensă, virtuală, Ne pierdem în multe sărutări, Ca elevii inocenţi de şcoală. Totul în timp se scurge, Nu ştiu când trece cu tine, Doar iubirea poate să alunge, Infuzia altor persoane străine.
  4. CASA PĂRINTEASCĂ. Casa din lut bătut cu pleavă, Acoperită cu draniţă de brad, Grădina cu meri şi cu otavă, Unde mă-ntorceam cu drag. Ochii blânzi ai mamei nu erau, Trecuţi demult în nefiinţă, Eu totuşi îi vedeam mereu, Şi îi purtam în conştiinţă. Fântâna din larga ogradă, Săpată de nu ştiu care bunic, Este aproape de livadă, O ştiam de când eram mic. *********** Iată că din florile fragede cu rădăcini în pământul hleios al CIOFULUI, o văgăună plină totuşi de viaţă, una a reuşit să dea mireasma binecuvântată a poeziei, aceasta fiind Mihai LEONTE, fiu a
  5. DRAGA MEA Tu nu eşti Venus din Millo Dar pentru mine eşti o stea, Cândva îţi spuneam: copilo! Şi astăzi te strig, tot aşa. Mă priveşti cu ochii-ţi căprui Şi îmi zâmbeşti cu drag, Cuvinte blânde îmi spui, Tu ştii că astea îmi plac. Te privesc şi astăzi cu plăcere, Şi la pieptul meu te strâng, Cu gingăşie, să nu-ţi provoc durere, Sprijinit doar în piciorul stâng. Te sorb în fiecare dimineaţă, Ca pe cafeaua îndulcită cu-n sărut, Parcă ar fi cel dintâi din viaţă, Din ziua când ne-am cunoscut.
  6. DRAGOSTEA MAMEI Mamă, tu mi-ai fost dragostea dintâi, Şi mâna-ţi caldă - primul căpătâi, Mi-ai dat cu dragoste primul sărut, Al iubirii tale primul început. Ziua în care am venit pe lume, Era Capricornul spre sfârşit, Lumea atunci era în spume, Pământul nu era liniştit! Pentru cei din jur eram micuţ, Venisem să încerc un zbor, În braţele mamei eram puiuţ, Simţindu-mă ca pe un fulguşor.
  7. DOAR SIMPLE FLORI Aş vrea să-ţi dau în dar un diamant, Cea mai râvnită piatră preţioasă, Să te ridic pe soclul cel mai înalt, Dintre femei cea mai frumoasă. Reuşesc să-ţi ofer doar simple flori, Printre care o muşcată de fereastră, Să te plimb sub cerul fără nori, Bucurându-ne pe Pajiştea Albastră. Oare ce să-ţi mai dau cadou? Mă întreb, doar pentru mine, Totu-i vechi, nimic nu-i nou, Dar îmi este foarte dor de tine.
  8. ASELENIZARE Freamăt mare, Lume multă, Peste tot, Grupuri ascultă. Noutate, sentimente A plecat, un Om În Lună. Toată lumea-i Bucuroasă Şi plină de voie bună. A câta încercare reuşită? N-a reţinut arbitrul Soare Dar Luna a rămas Vrăjită Cu faţa întrebătoare. 1963
  9. DIN AUZITE! Auzisem eu câte ceva, Că guvernul nu mai vrea, Să mai dea salarii mari, La ai noştri bugetari! Unii au avut depresii, Fiind vorba despre pensii, Nu mai cresc, au zis siniştrii! N-avem bani. Decid miniştrii! Criza ne-a adus belele, Zilele ne sunt mai grele, Leul scade, chiar dolarul, E mai slab ca acu anul! Fiindcă sunt vremuri de criză, Guvernul adaugă o acciză, Deschid drum spre alte porţi, Impozite şi pentru…morţi!
  10. Dragobete! azi e zi de Dragobete, băieţi umblă după fete. însă fetele frumoase, acum sunt pretenţioase. vor băieţi cu bani în cont, cel puţin maşină Ford. vor să aibă şi o vilă, iar soacra puţin...senilă! băieţii caută fotomodel, cu trupşor tras prin inel. toţi umblă după ceva, Dragobete, e ziua ta.
  11. DE UNDE? De unde pui atâta soare? De unde ai luat culoarea, Cu nuanţă de bujor? Zâmbetul deschis ca floarea, Primind o nouă mângâiere, De unde ai tu oare? De la zei din alte ere, Sau din plaiuri pământene Cu Ilene Consânzene?
  12. În 18 mai 2011 poetul Mihai LEONTE din Moldova Noua şi-a prezentat volumul MEMORII ACCESIBILE 2011 în faţa Consiliului Local Moldova Nouă în chiar deschiderea şedinţei ordinare de consiliu din această zi. ***
  13. IARTĂ-MĂ! Părinte Ceresc mă iartă, Am greşit, căci sunt un om Chiar conştiinţa mea mă ceartă Dar tu eşti mare şi eşti Domn. Sincer să fiu greşit am început, Zi de zi încerc să nu greşesc Privind la mine în trecut, Iartă-mă Te rog, mai îndrăznesc. Greşelile au fost umane, Altfel poate n-ar fi fost, Greşesc doar suflete sărmane Precum săracii mai ţin post. Persist şi astăzi în greşeală Îmi place tot ce-i pământesc, Trăind în lumea mea reală Cum aş putea să nu greşesc? 28 decembrie 2000 Moldova Veche
  14. CUVINTE REALE Ţi-am spus cuvintele reale, Luate din vorbirea curentă, Tu le-ai tradus în magistrale Fraze, mai mult recurente. Timpul a ros fără încetare Tot ce a rămas frumos, Iar azi fără remuşcare, Îmi aduci câte un reproş! Oare cine este vinovatul? Tu desigur nu eşti! Încrederea unul în altul Este tărâm de poveşti!
  15. --- Eu nu imi creez iluzii, Doar de dragul Muzii! Am scris mereu concret, Muncind sa ajung poet! Prieten e un bun calificativ, Dintr-un suflet foarte afectiv. Urarea asta fiind scrisă. Mulţumesc dragă NARCISĂ. Mihai LEONTE ---
  16. 1 MAI 2011 Cât de mult îmi mai doresc, Acel întâi mai muncitoresc! Eşti încă o amintire vie. Ce ai fost tu Românie? Nu mai ai tu muncitori, Fiindcă ei sunt migratori! Ei aleargă tropa-tropa, Să colinde toată Europa! Căutând în aste zile, Vechile noastre uzine! Le privim doar prin poze, Multor le produc psihoze! Totul este nostalgie, Unde eşti tu Românie? Nu mai vezi roşii stindarde, Vezi doar noile cocarde! Priveşti la scumpele poşete, Ale doamnelor cochete! Ai noştri conducători, Ne privesc tot zâmbitori! Ei au buzunare pline, Cu euro şi cu lire!
  17. CULOAREA VIEŢII Doamne, mă întreb pe mine, Căci nu am pe cine să întreb, Unde este rău şi unde bine În lumea asta? Nu mai pricep. Matusalem, bătrânul biblic, Se plimbă agale printre noi, El vede totul frumos, idilic, Chiar când calcă prin noroi. Seneca, filosof în vechea Romă, Învăţase carte pe împăraţi, Îi dă vieţii a anumită aromă, Îndemnându-ne: LUPTAŢI! Astăzi însă, vrem nu vrem, Noi ne luptăm cu greutăţi, Înseamnă că înţelegem, Să dăm culoare acestei vieţi.
  18. VIGOARE Cu vârful spânzurat de nori Înfruntând nori de furtună Privind galeş nopţile cu lună Din inimă-i se nasc vâltori. În noapte tulnicul voios răsună Săpând în inimă adânci fiori În sat şi fete şi feciori Sunt cuprinşi de voie bună Rămânând în mijlocul naturii Un enorm terestru uriaş Îl atacă valurile furtunii, Dar el nu se retrage laş Şi din adâncurile Genunii El o întâmpină trufaş. Baia de Arieş 1963
  19. CREZI CĂ VIAŢA? - Filosofule care gândeşti profund, Crezi că viaţa este complicată? Consideri că nu se mai ascund Enigme nedezlegate vreodată? - Dragul meu, pe Pământ truditor, Îmi port gândul în adâncul străfund, Voi rămâne un filosof gânditor, Dar sincer, nu pot să-ţi răspund! - Viaţa existentă e foarte complicată, Cunoşti tu asta, desigur foarte bine, Problema va rămâne nerezolvată, Nu aştepta răspunsul de la mine!
  20. PĂCĂLICI…autor Mihai LEONTE Care sunteţi pe aici, În ziua de Păcălici? Spune-mi tu când ne zici, Bancuri bune cu urzici, Cu scumpe ace de arici Să tot râzi până ce pici! Lasă jocul să nu-l strici, Când te plesneşte un bici! Mergi la harnice furnici Sau la bluze cu arnici! E o zi de primăvară, Cu soare plin prin ţară, Dacă-mi tragi o păcăleală, Voi ţine la tăvăleală! Haide nu mai fi copil, Când este întâi Aprilie!
  21. CLIPĂ EUFORICĂ! Dragostea? Un tren accelerat, Aducând fluierături stridente, Nu orice suflet este cel strigat, Nu orice inimă are bătăi perfecte. Dacă acest tren opreşte în gara ta, Fii atent în ce vagon vrei să te urci, Căci mai târziu poate vei regreta, Auzind alte fluierături prelungi. Cu trenul dragostei lumea o traversezi, Spre o minunată, frumoasă călătorie, Dar se mai întâmplă să şi deraiezi, Regretând clipa aceea de euforie.
  22. Mult stimate prieten Mihai LEONTE Vă mulţumesc mult pentru volumul „ Reverii Adverse”, care mi-a adus multă bucurie prin varietatea ideilor abordate cât şi prin profunzimea gândirii omului care a poetizat munca grea a minerilor, realizând buchete de cristale literare acolo unde alţii nu văd decât suferinţă şi durere. Vă admir sincer şi doresc să ne dăruiţi nouă care ştim să apreciem eforturile minerilor care aduc lumină din negura cea mai profundă a adâncurilor. Constantin GRUESCU – născut 12 aprilie 1924. Tehnician geolog miner – colecţionar flori de mină.
  23. CHIAR CREZI? Omule, de ce tu crezi, C-am să văd doar caii verzi? Îmi pun totuşi întrebarea, Care-ţi este supărarea? Ştiu, nimic nu îţi convine, Că trăieşti aceste zile, Sincer nu am ce să-ţi fac, Chiar de m-aş preface, tac!
  24. DE ZIUA TA FEMEIE în fiecare clipă mă topesc, fiindcă FEMEIA o iubesc. mă întreb care a fost ideea, când Divinul a creat FEMEIA? se spune că acastă creatură, ar fi cea mai rea de gură! considerăm FEMEIA de aur, preţuind-o, deţii un tezaur! de ziua ta preţioasă FEMEIE, îţi dăruim frumoase orhidee.
  25. CER SENIN Am adunat tolbe de nori, Să-ţi fie cerul mai senin. Dintr-un cer întunecat, A devenit unul înstelat. Am să alung toţi norii, Pe unde zboară cocorii, Să ai cerul tot senin, Un suflet de iubire plin. Cer albastru, cer senin, În faţa ta am să mă-nchin. Căci ăsta e al meu destin, De la Creatorul cel Divin. Oare cum te pot cânta, Să se audă şi în viitor? Nu voi uita privirea ta, Cu ochi blând şi iubitor.
×
×
  • Create New...