Jump to content
Vesperala Forum

Mihai LEONTE

Membru de onoare
  • Posts

    673
  • Joined

  • Last visited

Posts posted by Mihai LEONTE

  1. ACESTA E POETUL

     

    Acesta e poetul ce-l vedeţi

    Mâna lui scrie cu condeiul şi cu sapa,

    Nu are plete lungi şi nici pomeţi

    Dar ştie cei lopata, dar şi mapa.

     

    Am o inimă în piept

    Ca orice muritor de rând,

    Sfârşitul vieţii mi-l aştept

    Care sigur va veni curând.

     

    Cum te neglijăm, Mărite Timp

    Care curgi în voie printre noi,

    Tu vii departe, din Olimp

    Odată cu al anilor şuvoi.

     

    Senine ceruri, nesfârşite

    Prin care priveai în timp.

    Evitând multiplele ispite

    Altceva cerem în schimb.

     

     

  2. CERŞETOR

     

    Mă uit la tine,

    Lung şi şters,

    Tu ştii ce e cu mine,

    După nesigurul

    Meu mers,

    Cerşesc în stradă,

    Că n-am casă

    Cu ogradă,

    Nici nu-mi pasă.

    Am costumul

    De nuntaş,

    A unui domn

    De la oraş.

    Altceva?

    Nu am nimic,

    Nici nu dreg,

    Dar nici nu stric.

     

     

  3. LUMEA NOASTRĂ

     

    Când vom face lumea dreaptă,

    Va fi mult prea târziu,

    Să devină înţeleaptă,

    Sincer să vă spun, nu ştiu!

     

    Pace vrem să fie-n lume,

    Cât depinde de noi doi,

    Cât v-aş putea eu spune,

    De e pace sau război?

     

    Cineva ne tot trimite,

    Semnele distrugătoare,

    Omenirea îşi permite,

    Să reziste în picioare!

     

    Credeţi în vreo Apocalipsă?

    Vă spun sincer, eu nu cred!

    Tot ce avem astăzi lipsă,

    Face parte din întreg.

     

    Depinde de care termeni,

    Folosim Planeta Albastră,

    Nu vă fie teamă, semeni,

    Viaţa e în mâna noastră!

     

    Lumea e un teritoriu vast,

    Dar şi plină de contrast.

    Un filosof, Cicero anume,

    A zis: ce răsare şi apune.

     

  4. LUME, LUME!

     

    Lume, lume, eu te vreau,

    Însă tu nu mă primeşti,

    Stau în crâşmă şi mai beau,

    La mine nu te gândeşti!

     

    Lume, te ştiu cine eşti,

    Ştiu că tu nu mă iubeşti,

    Dacă traiul este bun,

    Mergem pe acelaşi drum.

     

    Însă când ajung la rău,

    Nu mai sunt amicul tău,

    Nu sunt tânăr, nici frumos,

    N-am maşină, merg pe jos!

     

  5. CÂTE DRAME?

     

    Câte Drame sunt pe lume,

    Cu nume şi fără nume.

    L-ai iubit şi te-a lăsat,

    Fără să ştii când a plecat.

     

    Tu plângi după El,

    Şi în suflet te frămânţi,

    El cu alta la Hotel,

    Tu rugându-te la Sfinţi.

     

    Lasă-l dragă-n pacea lui,

    Inima fă ţi-o de piatră,

    Nu eşti chiar a nimănui,

    Mai fii tare încă odată.

     

    1964

     

     

  6. CASA BUNICILOR

     

    De ce-mi stăruie în minte,

    Vechiul bucium de la stână,

    Prins de cureaua cu albe ţinte,

    Lângă uşa scârţâind, bătrână?

     

    De ce mi se pare frumoasă,

    Acea construcţie simplă de lemn,

    A bunicilor veche casă?

    Cred că e al amintirilor semn.

     

    Odăile cu duşumele de pământ,

    Ferestre mici, tăiate de vergele,

    Pentru mine este locul sfânt,

    Al copilăriei mele.

     

    Nu pot să alung din amintiri,

    Să pun în locul lor palate,

    Să înlocuiesc vechile trăiri,

    Vă spun! Asta nu se poate.

     

  7. Domnule Mihai LEONTE,

     

    Să te ţină Dumnezeu tot aşa, să scrii mereu, să ai realizări pe măsura strădaniilor tale, să ai bucuria faptelor împlinite şi să nu cobori ştacheta, ci din contră, mai înalţ-o cât poţi mai sus. Se pare că ai intuit bine adevăratul sens al vieţii, prin motivaţia faptelor”.

     

    Gheorghe ANDREI – Vicepreşedinte

    Uniunea Generală a Pensionarilor din ROMÂNIA.

     

     

  8. CÂNTEC POPULAR!

     

    Cântă cucul sus pe coastă,

    Unde e Dragostea noastră.

    Cântă cucul jos în Vale,

    Dragă nu-mi mai ieşi în cale?

     

    Cu toate că m-ai lăsat,

    Eu încă nu te-am uitat!

    Să mai ştii dragă, mai ştii,

    Noi ne-am iubit de copii.

     

    Nu-i nimic Timpul se schimbă,

    Şi Dragostea se mai plimbă!

    Cauta-ţi tu drumul tău,

    Că nici eu nu mor Flăcău.

     

     

  9. IUBIREA PURĂ

     

    Iubirea cea pură şi sfântă,

    O port în suflet pentru tine,

    Perpetuu fiinţa-mi încântă,

    Pe culmile cele sublime.

     

    Desigur, mereu ai intuit,

    Că te am aşa de dragă,

    Căutându-te, am ocolit

    Prin toată lumea largă.

     

    Vreau să te păstrez intactă,

    Ca pe darul cel mai de preţ,

    Iubirea pentru tine compactă,

    Este ţelul meu cel mai măreţ.

     

     

  10. CĂLĂTORIE

     

    Vreau să mă destind vioi,

    Încercuirea oarbă nu mă lasă

    Aleargă dorul către casă

    Mi-apare o imagine frumoasă

    Dar multe triste mai apoi.

     

    Sunt triste oare într-adevăr ?

    Nu pot să le evoc precis

    În sufletul meu plin de vise

    Cu gândul la poiana cu narcise

    Sau poate la albul nufăr.

     

    05 februarie 1965

     

    ***

    BLOCURI

     

    Piramidele pătrate,

    Cu ochi sparţi,

    Pietre măcinate,

    Foste munţi înalţi.

    Varul cu semne

     

    Vechi, soroc,

    Dragul meu,

    Eşti la bloc.

     

     

  11. Ciclul; Casa de sub Măgulice…autor Mihai LEONTE

     

     

    5 MEDITAŢII

     

    În zilele care au urmat am încercat să-mi analizez situaţia mea în această relaţie. Cine eram eu? Ce voiam de fapt? Eram încă destul de tânăr şi necopt. Mai aveam de urmat doi ani de şcoală pentru a avea şi eu o meserie. Pe seama mea unii colegi făceau glume, alţii mă încurajau. Îmi persista în memorie discuţia avută cu doamna Minica în seara venirii de la Alba Iulia. Dumneaei mi-a interzis să-i mai spun doamnă ci să fim ,,servus” cum se obişnuia între prieteni. Astfel că depăşisem un prag psihologic prin care nu ne simţeam chiar în largul nostru. Vara se apropia şi trebuia să mergem în vacanţă. Acum ştiam mai multe despre Minica şi trebuia să-mi urmez şcoala în continuare. Pe la mijlocul săptămânii de cursuri am fost invitat de un coleg să merg la bibliotecă în oraş. Aici aveam să o întâlnesc pe Minica, întâmplător sau nu! Printre alte discuţii mi-a strecurat un bilet de voie permanent semnat de director, diriginte şi de un pedagog. Am rămas mai mult decât surprins! Mi-a spus că mă aşteaptă acasă după ce ies de la bibliotecă. La vremea aceea citeam Cronica de familie de Petru DUMITRIU şi astfel am mai solicitat un volum. Între timp colegul cu care venisem a plecat şi am rămas doar cu bibliotecara. Aceasta m-a întrebat dacă o cunosc pe Minica? Am spus că DA, cu un fel de convingere personală, la care bibliotecara mi-a răspuns că nu e rău! Ce a vrut să spună cu asta nu ştiam nici eu? Am urmat solicitarea de a merge acasă la Minica, însă am ocolit traseul obişnuit. M-am întâlnit cu un coleg de clasă şi i-am spus că voi întârzia cu venirea la şcoala în seara aceea. Ajuns la destinaţia Minica, aceasta mă aştepta. Am crezut iniţial că îmi va da ceva de lucru. Dar nu acesta era scopul convocării mele. Am fost invitat direct în casă şi cum eram singuri m-a îmbrăţişat şi sărutat cum ştia ea. Eram cucerit de acest fel de comportament şi nu ştiam ce aveam de făcut. Dar asta nu era treaba mea. Ce trebuia făcut ştia Minica. Stăteam aşa cu mâinile lipite de corpul parcă mai minuscul decât în realitate al Minicăi, iar ea mă strângea la pieptul ei cald, încât eu mi se părea că se contopeşte cu mine.

    După lungi poveşti destul de banale, dar din care fiecare se alegea cu câte ceva, am adormit într-un târziu. Printre altele mi-am povestit situaţia mea ingrată în raport cu ea. Minica mi-a propus chiar să mă mut la ea şi să nu mai stau la internat. Nu am fost de acord. Nu s-a supărat. Am rugat-o să analizeze mult mai bine situaţia noastră fiind mult mai matură. Minica nu avea copii iar soţul ei murise de câţiva ani buni şi acum era liberă să aleagă ce voia să facă în viitor. Prin natura funcţiei pe care o avea la poştă stătea destul de bine, în plus avea şi ceva bază materială destul de bună în comparaţie cu alte persoane. Perspectiva unei relaţii cu astfel de persoană ar fi încântat pe oricine. În mintea mea vedeam lucrurile cu totul altfel şi nu-mi plăcea să dau înapoi de la ce îmi plănuiam eu. Timpul era în faţa mea şi nu voiam să mă grăbesc. Din discuţii i-am spus şi Minicăi planurile mele, la care ea nu avea pentru moment un răspuns. Nu ştiu dacă pentru vârsta mea gândeam corect? La Ploieşti şi Valea Călugărească refuzasem multe alte oferte care îmi puteau aduce avantaje. Un exemplu ar fi acela când un maistru de la Rafinăria Vega a vrut să mă înfieze şi l-am refuzat fără să mai întreb pe alţii. Acum mă aflam cam în aceeaşi situaţie. Părinţii mei nu-mi trimiteau bani la profesională şi trebuia să mă descurc singur cum puteam. Asta nu mă descuraja absolut deloc ceea ce mă făcea să par în ochii dirigintelui, profesorilor şi a colegilor un luptător. Timpul avea să decidă, însă mai aveam mult de mers. Dacă aş fi solicitat ajutor, Minica mi-ar fi dat orice, dar nu voiam nimic de la ea. Asta o punea pe gânduri şi credea că o voi părăsi. Nu putea să accepte ideea că ne puteam despărţi acum după ce eram împreună chiar şi într-o relaţie precară. După această noapte parcă ceva ne apropiase mai mult totuşi, căci la despărţire am îndrăznit să o sărut eu primul, lucru ce a făcut-o nespus de fericită. Pentru moment aveam să lăsam timpul să decidă pentru noi, pentru că noi singuri nu puteam să mergem spre un ţel sau altul.

     

    http://en.calameo.com/books/0001367692aade14afcf9

     

     

  12. INTRĂ ÎN LUMINĂ

     

    acrostih

     

    L una salbe de argint în păr îţi agaţe,

    Când vor veni acele vremuri,

    E terniza-voi în versuri măreţe,

    Viaţa senină a noastră,

    O dihnă găsi-voi în a tale poveţe,

    Zburând spre zarea albastră.

    N icicând nu voi simţi în al meu glas,

    Vreo undă de tristeţe,

    T e voi iubi mereu ca-n primul ceas,

    Până la bătrâneţe.

    E xistă în aceste versuri multă iubire,

    Extrase din viaţa mea,

    M ăsura-voi încă multe luni de zile,

    Pentru a fi aievea,

    I ntactă inima îmi vei găsi oricând,

    Să nu păşeşti timidă,

    H otărâtă fii în suflet şi în gând,

    În dragoste nu se imită.

    A lege nuanţa cea mai senină,

    Lasă false sentimente,

    I ntră cum eşti, în plină lumină,

    Cu purtări independente.

     

  13. ASEMĂNARE

     

    Nu risipesc din sufletu-mi melancolia

    S-ar putea ca niciodată să nu dispară

    Mereu în amintirea mea copilăria

    Va fi o senină zi de primăvară.

     

    Şi nu voi şterge niciodată

    Din amintire clipe dragi

    Copilăria nu va fi uitată

    Ca şi ochii celor dragi.

     

    1964

     

     

    BĂTRÂNI...

     

    Am rămas doar,

    Două străchini de lut,

    Ciobite de vreme,

    Muşcate de timp,

    Una arsă şi neagră,

    Din transilvanul Corund,

    Cealaltă albă,

    Cumpărată demult.

    Avem feţe brăzdate,

    De plugul anilor mulţi,

    Smochine uscate,

    Ochii martori tăcuţi.

    Vocile ne sunt,

    Sugrumate,

    De amintirea,

    Anilor trecuţi.

     

  14. RĂMÂN CONSTANT

     

    Acum ce să mai caut în visare?

    De ce să mai alerg după stele?

    Când Universul ca tine nu-i mai mare,

    Vreau să am gânduri tot rebele.

     

    Dar mi-aş pierde romantismul pur

    Aş deveni un egoist, s-o crezi,

    Desigur sufletul mi-ar fi mai dur

    Nu m-ar încânta fiorul ochilor verzi.

     

    04 februarie 1965

     

  15. AM PARCURS...

     

    Am parcurs drumul în viaţă,

    A fost greu, dar nu m-am plâns,

    Am avut o tentă îndrăzneaţă,

    La necazuri, am şi râs.

    Nu încerca să treci prin lume,

    Astfel ca nimeni să te vadă,

    Să nu laşi nici un fel de urme,

    Sau fără să faci vreo treabă.

    Obrazul ţi-e brăzdat,

    De urma anilor trecuţi,

    Ce fără teamă au săpat,

    Să rămână semne,

    Să nu uiţi.

     

     

     

    ASELENIZARE

     

    Freamăt mare,

    Lume multă,

    Peste tot,

    Grupuri ascultă.

     

    Noutate, sentimente

    A plecat, un Om

    În Lună.

    Toată lumea-i

    Bucuroasă

    Şi plină de voie bună.

     

    A câta încercare reuşită?

    N-a reţinut arbitrul

    Soare

    Dar Luna a rămas

    Vrăjită

    Cu faţa întrebătoare.

     

     

  16. ÎNŢELEPCIUNE

     

    Înţelepţii spun de viaţă,

    Că este foarte trecătoare,

    E adevărat, şi drept povaţă,

    Trăiţi-o cu veşnică ardoare!

     

    Căutând în jur ce e frumos,

    În muzică sau în pictură,

    În iubire să fii mai sfios,

    Ai grijă de tine şi natură!

     

    Învaţă, să ştii cât mai mult,

    Nu te lăsa să fii mai jos,

    Oricât vei şti, nu eşti cult,

    Iar în credinţă fii pios!

     

    Înţelepciune vei acumula,

    Fiind oricând stăpân pe tine,

    Printre semeni vei umbla,

    Senin, având doar bine.

     

  17. ALEARGĂ

     

    Aleargă

    Şi vei prinde,

    Din urmă,

    Visul dintâi,

    Al copilului,

    Inocent.

     

    ***

    AM LUAT

     

    Am luat din munţii României,

    Rezistenţa rocii dure,

    Cântând Oda Bucuriei,

    Am găsit esenţa vieţii pure.

     

    Mi-am încărcat sufletul cu flori,

    Care au cea mai aleasă gingăşie,

    Acumulând înaltele-i splendori

    Ce emană în juru-mi bucurie.

     

    Ce ştii de cântecul de ape?

    De simfonia linului izvor,

    Pe care o asculţi când eşti aproape,

    Aducându-ţi linişte în grai odihnitor.

     

    Acesta e cerul fără nori,

    Albastru ca marea liniştită,

    Acesta e câmpul plin de flori,

    Ca rochia ta fiinţă iubită.

     

     

  18. ACESTA E POETUL

     

    Acesta e poetul ce-l vedeţi

    Mâna lui scrie cu condeiul şi cu sapa,

    Nu are plete lungi şi nici pomeţi

    Dar ştie cei lopata, dar şi mapa.

     

    Am o inimă în piept

    Ca orice muritor de rând,

    Sfârşitul vieţii mi-l aştept

    Care sigur va veni curând.

     

    Cum te neglijăm, Mărite Timp

    Care curgi în voie printre noi,

    Tu vii departe, din Olimp

    Odată cu al anilor şuvoi.

     

    Senine ceruri, nesfârşite

    Prin care priveai în timp.

    Evitând multiplele ispite

    Altceva cerem în schimb.

     

     

  19. STIMATE DOMNULE Mihai LEONTE

     

     

    Confirm primirea volumului dvs. de poezii „Valenţe medii”, versuri ce m-au încântat prin sensibilitatea metaforei şi pasionanta abordare tematică a iubirii ca izvor al înţelegerii între oameni.

    Vă mulţumesc pentru frumoasa dedicaţie şi vă urez ca Praznicul Naşterii Domnului nostru Isus Hristos să vă aducă dumneavoastră şi întregii familii, multă sănătate, împlinirea multor dorinţe, ani îndelungaţi, iar sărbătoarea Anului Nou să vă găsească fericiţi şi încrezători într-un viitor mai bun, să vă aducă liniştea sufletească şi prosperitatea atât de mult aşteptate într-o Românie Mare aşa cum şi-au dorit strămoşii noştri.

    Sărbători fericite şi La mulţi Ani.

     

    Dr. Ec. Gheorghe FUNAR

    Primar al municipiului Cluj – Napoca.

     

  20. RIDICAREA IN GRAD

    Contactul cu poetul Mihai LEONTE, si ale sale ,,Agate magice” este binevenit, noi, cititorii, câştigând prin aceasta, nu numai o mare bogăţie de informaţii, de momente de meditaţie şi spirit. Dar, ceea ce este mai preţios, pătrundem, astfel, în acel sanctuar intim al gândurilor proprii unui om cum este Mihai LEONTE, care prin exemplul personal de competenţă cultură, de integritate morală, şi-a adus contribuţia la sporirea tezaurului făurit de omenire în poezie, şi care va fi ,,recompensat” de noi cititorii, printr-o nouă, autentică şi sperăm viitoare inspiraţie.

    Bucuroasă că am putut împărtăşi din înţelepciunea adevărurilor versurilor sale, din experienţa binecuvântărilor vieţii, care-i aduc pace, bucurie şi dragoste în toate clipele, apreciez melodicitatea şi calitatea poetică a textului. Exprimarea este minunată, uşor de citit, versurile curg simplu, simetric, logic şi constant, fiind accesibile tuturor.

    Cuvintele rostite sunt simboluri de bucurie, adevăr şi dragoste, evocă sensibilitate şi bunăvoinţă, un caracter vesel şi optimist,şsi un farmec aparte de o minunată simplitate.

    Pe lângă sentimente şi gânduri foloseşte ca un important mijloc de comunicare experienţa, individualitatea proprie făcând un nou efort de creaţie benefică purtând în sufletul lui anumite doruri, răbdări şi temeri, pe care poetul nu caută să le alunge prin uitare.

    Agatele magice sunt un fel de ierarhizare militară. Poetul Mihai LEONTE a fost ridicat în grad, şi înălţat la un anumit rang superior. Din acest moment, acestuia i se va decerna un anumit obraz, un anumit chip, o anumită valoare superioară, din care nu are voie sa iasă.

    Îi doresc grade cât mai înalte de acum încolo, în ierarhia poeziei. Acest volum va aduce o şi mai mare satisfacţie prietenilor, şi o plăcută surprindere celor care nu l-au cunoscut până în prezent.

     

    Colonel.(r.) Conferenţiar Universitar Doctor

    Doina BUMBUŢ

     

  21. Cuvântul editorului

     

    Viaţa sa, viaţa lui Mihai LEONTE, trecând prin copilăria plină de necazuri, plină de lovituri nemeritate, dar ,,la umbra” binefăcătoare a unei mame extraordinare, a bunicii şi a unor prieteni de calitate, constituie bilanţul firesc al unui băiat pe care experienţa l-a înarmat cu mult bun simţ, cu un mod de a vedea lucrurile foarte onest şi cu măsură exactă în evaluarea oamenilor şi evenimentelor din jur. ,,Programul” său de viaţă prezentat cu luciditate şi francheţe în versurile pe care le scrie, reprezintă expresia acestei experienţe şi a educaţiei primite, reprezintă prin urmare ,,arta de a trăi” a unui bărbat în multe privinţe: miner foarte bun şi cinstit, soţ corect, părinte iubitor, bun coleg.

    ,,Agate magice” e, într-un anume sens, cartea unei formaţii spirituale. Evocându-şi copilăria şi adolescenţa, Mihai LEONTE pune în versurile sale rolul moderator al mamei, imaginile rechemate din trecut se grupează în firul personalităţii exemplare a acestei femei, care exercită, mereu, asupră-i o putere călăuzitoare. Poetul reface cu acest prilej, un întreg sistem etic, de factură ţărănească, în care ethosul autohton, cu adânci rădăcini în istorie, îşi spune, apăsat, cuvântul.

    Intervine aici de asemenea recompunerea minuţioasă de situaţii şi caractere, aparţinând unor vremi mai îndepărtate sau apropiate. Dispoziţia subiectivă a autorului nu-l împiedică să-şi îndrepte, cu un interes egal, atenţia spre lumea dinafară, pe care o evocă în realitatea ei vie, concretă. Sunt de reţinut în acest sens poeziile dedicate minei unde lucrează până îndeplineşte condiţiile pensionării, a celor care încheie viaţa bunicii, prietenilor şi nu în ultimul rand cele în care îşi arată dragostea sa faţă de soţie şi copii.

    Scrise comunicativ aş zice, versurile lui Mihai LEONTE se citesc uşor şi fãrã îndoială sunt pe gustul acelora care iubesc poezia.

    De altfel, toate poeziile lui Mihai LEONTE ar putea fi considerate o pledoarie pentru înţelegerea vieţii ca act de culturã dacã vreţi, în care trebuie investitã, cu generozitate, toatã inteligenţa şi capacitatea de înţelegere a omului pentru a-i dãrui frumuseţe.

    Poetul Mihai LEONTE nu se află la prima sa ispravă de acest gen. El a mai publicat şi alte cărţi.

    În ,,Agate magice”, poetul s-a srtăduit să facă din fiecare poezie o adevărată ,,gură de rai”, şi a izbutit. Această carte este o ,,nostimă “ conversaţie despre lume, adică despre fapte reale, despre trăiri, precum şi despre reacţia faţă de ele. Şi cum faptele noastre sunt în mod obligatoriu, relieful istoric al timpului trăit de fiecare, iată-ne în faţa reacţiei noastre vizavi de epocă şi de principiile pe care le ilustrează sau le calcă în picioare, faţă de cei care ies mereu învingători. Până la urmă, o să vă daţi seama, ceea ce titlul cărţii ascunde paginile ei divulgă!

    Acest volum de poezii este o apariţie memorabilă în stil românesc, de clasă înaltă.

     

    Rodica Elena LUPU

    Directorul Editurii ANAMAROL Bucuresti

  22. Mihai LEONTE

     

    AGATE MAGICE

     

    http://en.calameo.com/books/000136769e44a8bc351e6

     

     

     

    Editura ANAMAROL

    Bucureşti, 2006

     

     

    Coperta: Nina Vizireanu

     

     

    Editor: Rodica Elena LUPU

     

     

     

    Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

    Leonte, Mihai

    AGATE MAGICE / Mihai Leonte

    Bucureşti, Anamarol, 2006

     

     

    ISBN: (10) 973-8931-07-X

     

    ISBN: (13) 978-973-8931-07-7

     

     

    821.135.1-1

     

     

    Soţiei mele Ana.

    Dragei mele!

     

    8cc2e36f4f52ac708ee98101a4510bb9.jpg+

  23. ÎN CĂUTARE MEREU

     

    Dacă vei şti gândurile mele,

    Cum caută în Univers un punct,

    Printre alte planete şi stele,

    Pe alt teritoriu necunoscut.

     

    În zbucium inima se zbate,

    Precum o pasăre captivă,

    Ciripind între gratii,

    Privind galeş spre grădină.

     

    Din neantul înaltelor gândiri,

    Se plimbă gândul neîncetat,

    Adunând vechile amintiri,

    Care inima mi-au zdruncinat.

     

    Eu? Un mic atom sau moleculă!

    Mă descompun în milioane,

    De bucăţi, pornind în aventură,

    Prin largile spaţii astrale.

     

    Datorită unor elemente neştiute,

    Mă combin iarăşi cum sunt,

    Pe tărâmuri încă necunoscute,

    Revin la realitate, pe Pământ!

     

    Turda 1964

     

×
×
  • Create New...