Jump to content
Vesperala Forum

Mihai LEONTE

Membru de onoare
  • Posts

    673
  • Joined

  • Last visited

Posts posted by Mihai LEONTE

  1. VEŞNICUL RESPECT

     

    Le păstrez veşnic respect,

    Celor ce mi-au dat povaţă,

    Nu mai am nici un regret,

    Am trecut timid prin viaţă.

     

    Aşternute-s peste noi,

    Amintirile păstrate,

    Anii tineri, anii noi,

    Au plecat departe.

     

    Anii cei trăiţi din plin,

    Transformaţi în amintiri,

    Descătuşatele trăiri.

     

    Din toţi anii tinereţii,

    Cu trăiri acuma arse,

    Am trecut în cartea vieţii,

    Nu mai clipele frumoase.

    post-6-1201201914_thumb.jpg

  2. PETALE DE TRANDAFIR.

     

    Mă uit la-mprăştiatele petale

    Ale trandafirului, cândva o floare,

    Care a fost în mâinile tale

    Privindu-le, continuă să mă-nfioare.

     

    Mă gândesc cu câtă fină gingăşie

    Le-ai sărutat, rupându-le uşor,

    Strecurându-le în hârtie

    Ca ele să-mi aducă al tău dor.

     

    Când plicul l-am deschis cu grijă

    M-a cucerit al rozelor miros,

    Se pare că a fost surpriză

    Şi le-am privit aşa sfios.

     

    Dă-mi voie iarăşi să mă-nfior

    La gândul că în suflet te doresc,

    Şi-n această strofă să strecor

    Sincer, eternul TE IUBESC.

     

    19 ianuarie 1966

    post-6-1201021934_thumb.jpg

  3. IPOSTAZE

     

    Ridic privirea, am în faţă,

    Chipul tău

    Păcat, că amândoi în viaţă

    Nu vom fi mereu

    Mă uit spre cer, e clar, senin

    Şi plin de stele

    M-aş bucura ca un copil

    De-ai fi prin ele

    Merg pe stradă. Sunt atent

    Altfel însă par

    Mai mult ca un om absent

    Cu un surâs amar.

     

    Singura cetate ce nu poate fi cucerită cu sila,

    este sufletul omului

    Nicolae Iorga

    post-6-1201021794_thumb.jpg

  4. Veşnic visător

     

    Iată-mă în curgerea de timp,

    Merg încet, nu mă grăbesc,

    Printre stele chiar mă plimb,

    Viaţa cu iubire-mi împletesc.

     

    Mă lupt şi azi pentru idealuri,

    Voi rămâne veşnic visător,

    Trec prin ale vieţii valuri,

    Să fiu mereu învingător.

     

    Nu am motive ca să plâng,

    De la viaţă totul am luat,

    În continuare zile strâng,

    Să clădesc din ele un palat.

     

    Când va veni Ziua Plecării,

    Acolo, undeva în Infinit,

    Mă voi supune Închinării,

    Ca fiind Ultimul Venit.

    ***

    Iată-mă iubiţi amici,

    Vin acuma, din departe,

    Ca să fiu cu voi aici,

    Pe treapta şaizecişişapte!

  5. DE CE SĂ MORI?

     

    mamei mele decedata in 23 mai 1943

     

    Mama mea nu te-am uitat,

    Îţi păstrez poza ta veche

    Într-un tablou la cap de pat,

    Ca icoană în perete.

     

    Mama mea frumoasă zână,

    A plecat în zi de primăvară,

    Plângea ţinându-mă de mână,

    În suflet cu durere amară.

     

    Când pleci în luna Mai de acasă,

    Cu alai de plâns şi flori,

    O întrebare simplă nu te lasă,

    De ce să mori? De ce să mori?

    post-20-1200577942_thumb.jpg

  6. MÂINE . . .

     

    Mâine ne vom da uitării

    Fără remuşcări

    Alungarea depărtării

    Îndemna-va la visări

    Găsi-vom poate adăpost

    Fiecare pentru sine

    Dorinţa vie care-a fost

    Iluzii doar senine?

    Arzânde doruri vor mai fi

    Esenţa lor pribeagă

    Lucidă pentru a trăi

    Rezistentă şi întreagă.

    Existenţa mea, departe totuşi,

    Ideală va rămâne,

    Neştiută printre lotuşi

    Căutându-te pe tine.

    Arcuri largi de sentimente,

    Pur şi simplu întâmplări,

    Trăi-vor de tine dependente

    Autentice visări.

     

    Valea Călugărească Mai 1966

    post-20-1199972627_thumb.jpg

  7. SIMFONIA CIOFULUI

     

    Nu vreau cedrii din Liban,

    Nici să mă scald în Nil,

    Vreau răchiţi în satul meu natal,

    Să mă simt din nou copil.

     

    Am ascultat la Ciofu simfonia,

    Din ape limpezi curgătoare,

    Cântând prin unde veşnicia,

    Trimisă prin susur de izvoare.

     

    Oare de ce de multe ori,

    Mă cuprinde dor de casă,

    De fânaţele cu flori,

    Şi grădini cu iarba grasă?

     

    Drumule să mă asculţi,

    Revin în satul meu natal

    Încălţat, şi nu desculţ,

    Cu două cârje de metal.

  8. IARNĂ . . .

     

    În noapte luna de pe cer

    Ne priveşte cu răceală,

    E frig, zăpadă şi mult ger

    Dar sunt cuprins de o căldură,

    Cum să spun? Aproape ireală.

     

    Dar fiindcă sângele în vene

    A prins un puls, accelerat,

    Îmi bag capul între perne

    Şi mă las de somn furat.

     

    Viselor veniţi la mine

    Să mă-nconjuraţi când dorm,

    Chipul ce mi-e drag cu mine

    Să-mi fie tovarăş de somn

  9. DISPARIŢIE

     

     

    Unde sunt cuvintele frumoase

    Dar unde eşti să ţi le ofer?

    Relaţiile noastre foarte serioase

    Uneori mă lasă mai stingher.

     

    Am să ţes în jurul tău regrete

    Le voi împleti cu salbe de dureri,

    De buzele tale îmi e atât de sete

    Dar unde eşti să mi le oferi?

     

    Visătoare clipe, în tăcere trec

    Timpul, tot mai monoton se scurge,

    Doar în natură pot să-mi reculeg

    Liniştea ce printre ierburi fuge.

     

    Lăsaţi-mă în plină singurătate!

    Trist n-o să mă vedeţi, doar gânditor,

    Voi fi mai mult, şi iarăşi în seninătate

    Mă voi lăsa cuprins desigur mai uşor.

     

    Valea Călugărească

    16 martie 1966

  10. ÎNCĂ MAI VISEZ

     

    Am visat de când mă ştiu

    Iată mai visez şi-acum

    Versuri simplu ca să scriu

    Cu ele să merg la drum

     

    Astfel am găsit în viaţă

    Lucruri multe şi frumoase

    Care au ieşit în faţă

    Dintre multe rele scoase.

     

    Azi visez mai mulţi nepoţi

    Care să-mi zică bunicul

    Asta vă doresc la toţi

    Şi apoi vină şi sfârşitul.

     

     

    24 martie 2000

  11. Vrednic amator de cultură

     

    Domnul Mihai LEONTE este un exemplar membrul al Asociaţiei Amatorilor de Cultură şi Ştiinţă din România (înfiinţată în anul 1945). Aceasta pentru că, deşi de profesie maistru miner, cu îndelungată activitate în munca direct productivă, dânsul s-a dovedit a fi şi un neobosit autodidact, îmbogăţindu-şi necontenit sipetul cunoştinţelor din varii domenii: istorie, literatură, filatelie, numismatică, fotografie

    Mă voi opri o clipă doar asupra celor trei plachete de poezii personale pe care a reuşit să le publice: Alb Negru (1999), Nostalgii (2000), Reverii adverse (2001). Majoritatea sunt scrise în anii săi de avânt tineresc, sub imboldul firesc pe care i le-au prilejuit dragostea, munca deosebită, natura, societatea. Versurile sale blânde, agreabile, narative, uneori mici spovedanii, dovedesc o rară şi proprie sensibilitate în faţa aspectelor diverse ale vieţii pe care a trăit-o şi a emoţiilor estetice de care a fost cuprins în faţa unora dintre ele.

    Fără pretenţia de a fi un pisc al poeziei, Mihai LEONTE este cu certitudine un adevărat OM de caracter, un căutător de frumos ce nu conteneşte a alege grâul de neghină şi care oferă celor din jur câte ceva din prea-plinul sufletului său luminos, generos, demn de aprecierea noastră cea mai de laudă.

     

    Profesor universitar doctor Emilian M. Dobrescu

    Vicepreşedinte A.S.R.

    4 iunie 2001

  12. A mai trecut un an !

     

    Chiar nu mi se pare mult,

    Din al vieţii larg tumult.

     

    Ai mai pus o cărămidă,

    La a vieţii piramidă.

     

    Aşa trece trenul vieţii,

    Ne ajung anii bătrâneţii.

     

    Dar voi fi băiat cuminte,

    Merg cu viaţa înainte!

  13. DIN AL VIEŢII

     

    Cu toată dragostea soţiei mele ANA

     

    Din al vieţii larg pridvor,

    Te uiţi la diverse suveniri,

    Închise cu lacăte fragile de dor,

    Bătrâneţe scrin cu amintiri.

     

    Alergând prin Univers,

    Am cules stea după stea,

    Astfel m-am oprit din mers,

    mi-am găsit perechea mea.

     

    Ai observat că eu trăiesc,

    Mereu cu zâmbetul pe buze,

    Îţi spun sincer te iubesc,

    Fiind tu singură-ntre muze.

     

    Când iubeşti e lumea plină,

    De trandafiri şi multe flori,

    Orice zi e mai senină,

    Chiar cu cerul plin de nori.

  14. RIDICAREA IN GRAD

     

    - Contactul cu poetul Mihai LEONTE, si ale sale ,,Agate magice este binevenit, noi, cititorii, câştigând prin aceasta, nu numai o mare bogăţie de informaţii, de momente de meditaţie şi spirit. Dar, ceea ce este mai preţios, pătrundem, astfel, în acel sanctuar intim al gândurilor proprii unui om cum este Mihai LEONTE, care prin exemplul personal de competenţă cultură, de integritate morală, şi-a adus contribuţia la sporirea tezaurului făurit de omenire în poezie, şi care va fi ,,recompensat de noi cititorii, printr-o nouă, autentică şi sperăm viitoare inspiraţie.

    Bucuroasă că am putut împărtăşi din înţelepciunea adevărurilor versurilor sale, din experienţa binecuvântărilor vieţii, care-i aduc pace, bucurie şi dragoste în toate clipele, apreciez melodicitatea şi calitatea poetică a textului. Exprimarea este minunată, uşor de citit, versurile curg simplu, simetric, logic şi constant, fiind accesibile tuturor.

    Cuvintele rostite sunt simboluri de bucurie, adevăr şi dragoste, evocă sensibilitate şi bunăvoinţă, un caracter vesel şi optimist,şsi un farmec aparte de o minunată simplitate.

    Pe lângă sentimente şi gânduri foloseşte ca un important mijloc de comunicare experienţa, individualitatea proprie făcând un nou efort de creaţie benefică purtând în sufletul lui anumite doruri, răbdări şi temeri, pe care poetul nu caută să le alunge prin uitare.

    Agatele magice sunt un fel de ierarhizare militară. Poetul Mihai LEONTE a fost ridicat în grad, şi înălţat la un anumit rang superior. Din acest moment, acestuia i se va decerna un anumit obraz, un anumit chip, o anumită valoare superioară, din care nu are voie sa iasă.

    Îi doresc grade cât mai înalte de acum încolo, în ierarhia poeziei. Acest volum va aduce o şi mai mare satisfacţie prietenilor, şi o plăcută surprindere celor care nu l-au cunoscut până în prezent.

     

    Colonel.(r.) Conferenţiar Universitar Doctor

    Doina BUMBUŢ

  15. Cuvântul editorului

     

    Viaţa sa, viaţa lui Mihai LEONTE, trecând prin copilăria plină de necazuri, plină de lovituri nemeritate, dar ,,la umbra binefăcătoare a unei mame extraordinare, a bunicii şi a unor prieteni de calitate, constituie bilanţul firesc al unui băiat pe care experienţa l-a înarmat cu mult bun simţ, cu un mod de a vedea lucrurile foarte onest şi cu măsură exactă în evaluarea oamenilor şi evenimentelor din jur. ,,Programul său de viaţă prezentat cu luciditate şi francheţe în versurile pe care le scrie, reprezintă expresia acestei experienţe şi a educaţiei primite, reprezintă prin urmare ,,arta de a trăi a unui bărbat în multe privinţe: miner foarte bun şi cinstit, soţ corect, părinte iubitor, bun coleg.

    ,,Agate magice e, într-un anume sens, cartea unei formaţii spirituale. Evocându-şi copilăria şi adolescenţa, Mihai LEONTE pune în versurile sale rolul moderator al mamei, imaginile rechemate din trecut se grupează în firul personalităţii exemplare a acestei femei, care exercită, mereu, asupră-i o putere călăuzitoare. Poetul reface cu acest prilej, un întreg sistem etic, de factură ţărănească, în care ethosul autohton, cu adânci rădăcini în istorie, îşi spune, apăsat, cuvântul.

    Intervine aici de asemenea recompunerea minuţioasă de situaţii şi caractere, aparţinând unor vremi mai îndepărtate sau apropiate. Dispoziţia subiectivă a autorului nu-l împiedică să-şi îndrepte, cu un interes egal, atenţia spre lumea dinafară, pe care o evocă în realitatea ei vie, concretă. Sunt de reţinut în acest sens poeziile dedicate minei unde lucrează până îndeplineşte condiţiile pensionării, a celor care încheie viaţa bunicii, prietenilor şi nu în ultimul rand cele în care îşi arată dragostea sa faţă de soţie şi copii.

    Scrise comunicativ aş zice, versurile lui Mihai LEONTE se citesc uşor şi fără îndoială sunt pe gustul acelora care iubesc poezia.

    De altfel, toate poeziile lui Mihai LEONTE ar putea fi considerate o pledoarie pentru înţelegerea vieţii ca act de cultură dacă vreţi, în care trebuie investită, cu generozitate, toată inteligenţa şi capacitatea de înţelegere a omului pentru a-i dărui frumuseţe.

    Poetul Mihai LEONTE nu se află la prima sa ispravă de acest gen. El a mai publicat şi alte cărţi.

    În ,,Agate magice, poetul s-a srtăduit să facă din fiecare poezie o adevărată ,,gură de rai, şi a izbutit. Această carte este o ,,nostimă conversaţie despre lume, adică despre fapte reale, despre trăiri, precum şi despre reacţia faţă de ele. Şi cum faptele noastre sunt în mod obligatoriu, relieful istoric al timpului trăit de fiecare, iată-ne în faţa reacţiei noastre vizavi de epocă şi de principiile pe care le ilustrează sau le calcă în picioare, faţă de cei care ies mereu învingători. Până la urmă, o să vă daţi seama, ceea ce titlul cărţii ascunde paginile ei divulgă!

    Acest volum de poezii este o apariţie memorabilă în stil românesc, de clasă înaltă.

     

    Rodica Elena LUPU

    Directorul Editurii ANAMAROL BucurestI

  16. MIHAI LEONTE

     

     

    AGATE MAGICE

     

    Editura ANAMAROL

    Bucureşti, 2006

     

    Coperta: Nina Vizireanu

     

    Editor: Rodica Elena LUPU

     

    Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

    Leonte, Mihai

    AGATE MAGICE / Mihai Leonte

    Bucureşti, Anamarol, 2006

     

    ISBN: (10) 973-8931-07-X

     

    ISBN: (13) 978-973-8931-07-7

     

    821.135.1-1

  17. Noul An 2008

     

    Anul Nou începe mâine,

    Sperăm să ne aducă bine.

     

    Anul care a trecut,

    Mâine nu va fi demult,

     

    Între a anilor distanţă,

    Îmbrăcăm nouă speranţă.

     

    Prieteni să ne înveselim,

    Atât timp cât mai trăim.

     

    Fiindcă nu se ştie frate,

    Ce va fi pe mai departe?

     

    Anul vechi se schimbă,

    Visurile noi se plimbă,

     

    Căutăm pe noi cărări,

    Să uităm de supărări.

     

    Acum vă urez şi spun,

    Să vă fie anul bun.

×
×
  • Create New...