Jump to content
Vesperala Forum

Mihai LEONTE

Membru de onoare
  • Posts

    673
  • Joined

  • Last visited

Posts posted by Mihai LEONTE

  1. AI DEVENIT UN NUME SCRIS PE O CRUCE

     

    ÎN MEMORIA SOŢIEI MELE ANA LEONTE.

     

    Ai devenit un nume scris pe o cruce,

    Pe care alţii la groapă îl vor duce.

     

    Vei deveni o veşnică amintire,

    DRAGA MEA, stabila mea iubire.

     

    Nu am crezut ca te iubesc aşa demult,

    În clipa când demult ne-am cunoscut.

     

    O simt acum, când inima îmi plânge,

    Sufletul trist în lacrimi mi se frânge.

     

    Nu pot să fac nimic la viaţă să te întorc,

    Lacrimile fără voie ochii mi le storc.

     

    Tu nu vei mai vedea ce se întâmplă,

    Vei fi încorsetată de recea stâncă.

     

    Nu pot să te întorc la viaţă cum doresc,

    Nu vei mai auzi, simplul TE IUBESC.

     

    Nu am crezut că pot fi aşa de slab,

    Plângând fără să vreau de al tău drag.

     

    Nu-ţi spun ADIO, nici nu îndrăznesc,

    Eu voi rămâne cu eternul TE IUBESC.

     

    Tu vei odihni mereu în recea veşnicie,

    Vei fi prezentă doar pe tărâmul poeziei.

     

    AI DEVENIT UN NUME SCRIS PE O CRUCE,

    ORICÂT AŞ VREA ÎNAPOI NU TE POT ADUCE.

     

    Voi fi un suflet care mereu va plânge,

    Inima în piept cât voi trăi mi se va frânge.

     

    Moldova Veche 1 septembrie 2013

     

    ***

    http://confluente.ro/Ai_devenit_un_nume_sc...1377996746.html

     

  2. Ciclul; Casa de sub Măgulice…autor Mihai LEONTE

     

     

    7 SERI DE TOAMNĂ

     

    Serile pe care le petreceam cu Minica erau o adevărată delectare pentru amândoi. Cu toate că printre colegi fumam, când ajungeam aici nu fumam niciodată. De obicei lăsam ţigările la şcoală în dulapul din vestiar. Minica a sesizat lucrul acesta şi mă aprecia pentru asta. Ascultam secvenţe din viaţa ei, despre copilărie şi şcoală. Părinţii Minicăi aveau casa în Alba Iulia, cea pe care o văzusem şi eu. Şcoala a urmat-o la oraş făcând până la Şcoala Normală. Nu s-a măritat de tânără şi vremea de război a prins-o nemăritată. Tatăl ei fusese ceferist şi cum a început războiul a fost mobilizat pe loc şi mai apoi trimis în diverse misiuni cu trenuri de război sau chiar civile. Într-o misiune din aceasta prin anul 1943 şi-a pierdut viaţa, fiind împuşcat de nu se ştie cine. După începerea luptelor pe frontul de est au locuit în Alba Iulia, dar la începutul anului 1944 au fost evacuaţi din oraş. S-au refugiat în munţi. Au găsit găzduire undeva într-un sătuc de lângă Zlatna, la Dealul Roatei. Aici avea să-l cunoască pe soţul său chiar la familia care îi găzduise. Soţul său cu toate că avea anii să meargă în armată, a stat ascuns până după terminarea războiului, fiind considerat partizan şi simpatizant cu comuniştii. Se pare că asta i-a adus unele beneficii după război! Familia soţului nu era una săracă fiindcă avea o casă în Zlatna şi mai multe proprietăţi prin munţi. Mama Minicăi dacă a văzut că tinerii se plac a căutat pe foştii şefi ai soţului său şi le-a solicitat să-i angajeze ginerele. Astfel că prin toamna lui 1945 familia s-a mutat la Alba Iulia. Lucrând la CFR soţul Minicăi, Todor a solicitat să facă serviciul pe linia Mocăniţei, Alba Iulia – Zlatna ca şi conductor de tren. Dar în decembrie 1957 a murit de un atac de cord, datorită bolii de plămâni de care suferea. Toată lumea a rămas surprinsă când au auzit de moartea fulgerătoare a lui Todor. Era la serviciu şi a plecat spre magazia de mărfuri a gării când a căzut din picioare ca secerat. Avea 39 ani fiind născut în 1918. Astfel că Minica devenea văduvă la numai 37 ani. Nu avuseseră copii şi astfel ea a rămas în casa de aici de sub Măgulice. Minica vizitase de multe ori şi satul Căpud, satul natal al mamei sale şi spunea că era o bună înotătoare, căci altfel nu te puteai scălda în râul Mureş. De fapt corpul ei de mică sirenă o clasa printre bunii înotători. Minica avea o voce caldă şi plăcută auzului, încât eu o ascultam ca pe un fel de melodie. Nu o întrerupeam din povestit, lăsându-i libertatea de a spune tot ce vrea ea. Nu puneam întrebări, căci consideram că nu aveam voie să o interoghez în nici un fel, ce avea ea să-mi spună îmi spunea. Când începea să povestească îi plăcea să stea lângă mine şi mă privea mereu în ochi. Nu gesticula în nici un fel şi avea o cursivitate în vorbire care mă fascina. Aş fi ascultat-o ore întregi, dar se oprea din povestire şi mă întreba; dar tu ce ai mai făcut? Uneori rămâneam surprins, căci mie nu-mi trecea prin minte ce aş putea să-i povestesc despre mine. Ce puteam să-i spun? Că am păscut vitele tatei în satul meu natal? Că am fost băiat la sifonăria din Fălticeni? Când începeam să-i povestesc despre copilăria mea, rămânea tristă şi mă oprea nu ştiu de ce? Astfel că ne mulţumeam cu poveştile Minicăi. Avea în mine un fel de încredere pe care nu mi-o puteam explica! Banii casei erau puşi să pot umbla la ei, cheile casei de asemenea îmi erau puse la dispoziţie. Nu am îndrăznit să iau un bănuţ de unde-i punea ea, nici să vin acasă fără ca ea să fie acolo. Nu am îndrăznit nici să-i solicit bani pentru nimic. Aflase că citesc ziarul Sportul popular, cum îi zicea pe atunci şi m-am trezit că primesc la şcoală ziarul de la poştaş; mă abonase la acel ziar. Din discuţii aflase că adun timbre şi-mi aducea serii de timbre noi pe care atunci nu ştiam câtă valoare au şi le foloseam la corespondenţă. Toate astea luate împreună mă făceau să o respect mai mult şi să fiu mereu aproape de Minica. Mult mai târziu după ani şi ani analizându-mi acel comportament al meu, mi-am dat seama cât de mult am iubit-o eu pe Minica. Acum însă totul se desfăşura parcă după nişte reguli dinainte ştiute. Dacă ne întâlneam pe stradă ne salutam şi dacă Minica avea timp mai stăteam de vorba, însă întotdeauna primeam invitaţia de o vizita la casa de sub Măgulice. Asta era ca un fel de premiu pentru mine. Acolo ne simţeam rupţi de restul lumii şi aveam spaţiul nostru în care nimeni nu ne conturba vreodată.

     

    http://en.calameo.com/books/0001367692aade14afcf9

     

    http://confluente.ro/Manuscris--Povestiri/...1347091418.html

     

     

  3. Zile de primavară

     

    Voi semăna peste tine natură,

    Mantii noi, pline de muguri,

    Va dispărea culoarea sură,

    În pomi vor reînvia florile ruguri.

     

    Pe vârful timpului nou, care vine,

    Se va repeta Facerea Lumii,

    Verdele va cuceri zările senine,

    Să-ţi dărui diademe de petunii.

     

    Din pământul tânăr vor renaşte,

    Ale primăverilor parfumuri,

    Vom aştepta zilelele de Paşte,

    Va fi iarăşi cânt pe drumuri.

     

    Acum va fi primăvară în toate,

    Înspre vară plecăm visători,

    Cu gândul undeva departe,

    Alergăm spre ale timpului vâltori.

     

    1 martie 2008

     

    http://confluente.ro/Stihuri--Anotimpuri/Z..._primavara.html

     

     

  4. ALERG PE PAJIŞTEA ALBASTRĂ

     

    Am căutat pe cer o stea,

    Aruncându-i nocturne priviri,

    Ca drept răspuns îmi trimitea,

    Luminoase, blândele-i sclipiri.

     

    Voiam să plutesc pe Cerul senin,

    Vâslind cu gândul printre raze,

    Zburam cu pieptul de iubire plin,

    Căutând-mi astrale ipostaze.

     

    Oricât am încercat să merg,

    Pe imensa Pajişte Albastră,

    Înaintez încet, nu mai alerg,

    Visând la iubirea noastră.

     

    http://confluente.ro/Stihuri--Nuante/Alerg...1375514167.html

     

     

  5. Stimate domnule LEONTE,

     

     

    Nu am reuşit să vă trimit un material amplu dar vă voi scrie câteva rânduri. În primul rând vreau să vă spun că vă admir curajul de a aşterne pe hârtie, gândurile, amintirile şi pasiunile dumneavoastră, mai ales într-o formă aşa de pretenţioasă cum este poezia. Trebuie să recunoşteam că poezia este forma cea mai delicată, dar şi mai solicitantă, prin care un om îşi poate exprima în mod direct sentimentele, gândurile, fără, a apela la intermediari.

    Dintre poeziile dumneavoastră mi-a rămas întipărită în minte cea cu numele „Edenul copilăriei” în care evocaţi plaiurile plaiurile copilăriei, satul natal. Mi-a rămas în memorie pentru că acele meleaguri au fost şi pentru mine „edenul copilăriei”. Deşi m-am născut, trăit şi învăţat într-un oraş mare, BACĂUL, aşteptăm cu nerăbdare vacanţele pentru a merge la bunici, la Petia. Am colindat, la rândul meu locuri ca, Groapa, Halmul, Dealul lui Vodă, Buna şi altele.

    Ce aş putea să vă mai spun. Vă admir viaţa şi puterea de a merge mai departe, chiar şi la vârsta la care majoritatea oamenilor nu vor decât să se odihnească sau să călătorească sau pur şi simplu să stea cu familia, cu nepoţii. Continuaţi tot aşa.

    Cu respect şi consideraţie a dumneavoastră corespondentă,

     

    Mihaela MURARIU, Profesor de Limba Română

    La Colegiul Agricol FĂLTICENI

     

  6. CITIND

     

    Citindu-l pe Anton Pann,

    Nici un dubiu nu mai am!

     

    Azi avem scene reale,

    Desprinse din Caragiale!

     

    Mai citim câte un roman,

    Doar cu subiect american!

     

    Am uitat de eternul Eminescu,

    Nu mai agreăm nume cu Escu!

     

    Librăriile sunt astăzi pline,

    Doar cu volumele străine!

     

    Poţi să fii academician,

    Dacă nu eşti american!

     

    Poţi avea cărţi publicate,

    Aici, nu în străinătate!

     

    Dacă vrei să fi mai sus,

    Trebuie să fii în Larousse!

     

    Este greu să mai avem,

    Actuali, nu post-mortem!

     

     

    http://confluente.ro/Poezie--Pamflet/Citin...1372055445.html

     

     

  7. Mărţişoare

     

    Mărţişoare, mărţişoare,

    Pentru lumea de sub soare,

    Pentru mame-ncântătoare,

    Pentru fete zâmbitoare!

     

    Toată piaţa este plină,

    De prea multe vânzătoare,

    Care-n pieptu-ţi îţi anină,

    Inocente mărţişoare!

     

    Vino iarăşi mărţişor,

    Şi inundă-ne cu muguri,

    Umple sufletul de dor,

    Celor care mai sunt singuri!

     

    Mărţişorul ca obiect,

    E ceva de pus în piept,

    Mărţişorul ca simbol,

    E ceva...fermecător!

     

    http://confluente.ro/Versuri--Anotimpuri/Martisoare.html

     

     

  8. Nu vrei?

     

    nu vrei dragă să te schimbi?

    să nu mai arunci cu ghimpi?

     

    caută mai multe ţepe,

    şi aruncă în otrepe.

     

    acele îţi sunt cam slabe,

    pentru blăni şi pentru labe.

     

    bine ar fi să fii cuminte,

    cum erai mai înainte.

     

    nu da-n urşii inocenţi,

    care vezi, sunt înţelepţi!

     

    care nu ridică laba,

    munca ta este degeaba!

     

  9. M-A PĂTRUNS...

     

    M-a pătruns privirea inocentă,

    Transmisă prin strângerea de mână,

    În suflet o simt mereu prezentă,

    Cum se strecoară de iubire plină.

     

    Iubito, lacrimi nu-ţi transmit,

    Vreau să primeşti doar bucurii,

    Să te iubesc eu îţi promit,

    Şi să te plimb prin ample reverii.

     

    Am ştiut, şi mereu am visat,

    Ca tu să fii iubirea cea mare,

    Totul a devenit acum adevărat,

    Suntem în realitate, nu în visare.

     

    Stele nu se sting în noapte,

    Căci în Univers ele există,

    Aud permanent a tale şoapte,

    Simt că în suflet persistă.

     

    http://confluente.ro/Stihuri--Nuante/M_a_p...1333025160.html

     

     

  10. AI TRECUTUL...COMUNIST!

     

    dedicată unor politici discriminatorii

     

    Tu va trebui să taci,

    Te ameninţ, şi insist,

    Orişice ai vrea să faci,

    Ai trecutul comunist!

     

    Nu ai voie să lucrezi,

    Poţi să crezi că nu exişti,

    Ce vrei să ne demonstrezi,

    Ai muncit la comunişti!

     

    Tu n-ai voie nici să scrii,

    Ti-o spun drastic şi persist,

    Nici proză, sau poezii,

    Ai trecutul comunist!

     

    Spune la ai tăi părinţi.

    Să te nască încă odată,

    Într-o familie de prinţi,

    Cu emblema nepătată!

     

    http://confluente.ro/Poezie--Vremuri/Ai_tr..._comunist_.html

     

     

  11. LUT ARZÂND

     

    Simt lutul cum arde în pereţi,

    Iar pleava grâului din Lipovan,

    Adun din vechii pantaloni scaieţi,

    Aud vechiul cântec a lui Lican.

     

    Privesc la icoana Marelui Mucenic,

    La care m-am închinat de când mă ştiu,

    Mă credeam mare , când eram mic,

    În sufletul meu fiind un mare pustiu.

     

    Blândule cititor, în taină mă asculţi,

    Citind scrise ale mele memorii,

    În acele vremi, mergeam desculţ,

    Nu ştiam că voi scrie aceste istorii.

     

    Auzeam melodii din ale Ciofului izvoare,

    Trilurile graurilor din vechii nuci,

    Umblam bogat, cu glodul pe picioare,

    Timpul a trecut, ce mult e de atunci.

     

    http://confluente.ro/Stihuri--Nuante/Lut_a...1332952951.html

     

     

  12. ABSORB MIRESME...

     

    Unde să caut primăvara?

    În mugurii tineri? În buzele tale?

    În amurgul ce se se arată seara,

    În florile ce se aştern în cale?

     

    Absorb mireasma lor cu nesaţ,

    În peisajul Terrei etern,

    Mergând cu tine braţ la braţ,

    Privindu-mă atât de matern.

     

    Contopit în al privirilor potop,

    Mă simt atât de fericit,

    Căci iată al vieţii scop,

    Cu tine mi s-a împlinit.

     

    http://en.calameo.com/books/0001367695b6a9a89977a

     

     

    http://confluente.ro/Versuri--Iubire/Absorb_miresme.html

     

     

  13. REVELION 2006

     

     

    Scoateţi pahare de cristal,

    Turnaţi vin, să fie pline,

    Să intrăm în Noul An,

    Cu priviri cât mai senine.

     

    Să fie spumă in pocale,

    De Şampanie Regină,

    Este simpla mea urare,

    Pentru anii ce au sa vină.

     

    Azi prieteni şi colegi,

    Să fiţi cu toţii împreună,

    Să arătăm lumii intregi

    Ne dorim o viaţa bună.

     

    Creatorul Cel Divin,

    Apere-ne de duşmani,

    S-avem viitorul plin,

    LA ANUL ...

    ŞI LA MULŢI ANI...

     

    31 DECEMBRIE 2005

     

    http://confluente.ro/Stihuri--Nuante/Revel...1331443341.html

     

     

  14. CRUCIADA ZĂPEZII...

     

    Vin din cerul zâmbitor,

    Armatele cuceritoare,

    De fulgi albi şi inocenţi,

    Minisculele planoare.

     

    Fără zgomot şi tam-tam,

    Vin şi cuceresc Pământul,

    Au un singur vechi duşman,

    Şi acesta este Vântul!

     

    Da, sunt Fulgii de Zăpadă,

    Asteptaţi cu nerăbdare,

    Pentru a Iernii Cruciadă,

    Sub a Albului splendoare.

     

    Moldova Veche, 19 decembrie 2005

     

     

    http://confluente.ro/Stihuri--Nuante/Cruci...1330704701.html

     

     

  15. CATRENE DESPRE IARNĂ...

    *

    Gerul bijutier neîntrecut,

    A pus pe geamuri noi vitralii,

    Mai mult în glumă a început,

    Să creeze flori, cu mici detalii.

    *

    Nişte pictori fără treabă,

    Au pus albul în zăpadă,

    Aruncându-l pe câmpie,

    Pentru a iernii bucurie!

    *

    Se aşterne albul necuprins,

    Din ceruri curg alte zăpezi,

    Cu fulgi albi, ca părul nins,

    Vino la fereastră să îi vezi!

     

  16. L-am cunoscut pe Mihai LEONTE din anii când eram la liceu şi am rămas impresionat de pasiunea sa de a se cultiva continuu. Cititor de istorie, colecţionar al „Magazinului Istoric”, filatelist, puţin numismat, jucător de şah la masă şi prin corespondenţă, fotograf amator, iubitor de natură şi de literatură, având o bibliotecă proprie, cu multe dicţionare şi diverse cărţi de ştiinţă.

    Mihai LEONTE cultivă o poezie simplă, narativă, normală, cu caracter descriptiv, fără însă a demonta ansamblul prea mult în piese minuscule. Din scrisul său reiese clar ceea ce a fost întotdeauna, un om liber, căci nimic şi nimeni nu l-a îngrădit, chiar spaţiul închis al minei nu i-a redus în nici-un fel creaţia, dimpotrivă şi adâncului limitat găsindu-i o motivaţie poetică. Acesta este poetul scos la lumină acum la 60 de ani.

     

    SĂNĂTATE ŞI LA MULŢI ANI, Nea Mihai.

    27 decembrie 2000 SIMICI Ştefan

     

    *

     

    Am o deosebită preţuire pentru Mihai LEONTE, pasionat om de cultură care m-a ajutat în realizarea cărţii „Conspiraţia Universală”.

    Cu ocazia aniversării a 60 de ani, îi adresez un gând plin de respect distinsului pensionar.

    Gheorghe JURMA

    Director Editura „TIMPUL” REŞIŢA

     

    *

     

    Un gând frumos pentru domnul Mihai LEONTE, un etern luptător şi iubitor de tot ceea ce înseamnă sensibilitate şi suflet.

    Rodica Elena MIHU

    Scriitor şi ziarist „TIMPUL” REŞIŢA

     

  17. Ciclul; Casa de sub Măgulice…autor Mihai LEONTE

     

     

    6 FINAL DE AN ŞCOLAR

     

    Terminam în curând anul doi de profesională. O parte din examene le dădusem şi nu aveam probleme cu învăţătura. Urma ca în luna iulie să facem o lună de practică la sectoarele miniere după care plecam în vacanţa de vară până în 15 septembrie. Pe clasă ocupam locul întâi. La 1 iulie începeam luna de practică la minele din Almaşul Mare. Aici era foarte strict cu intrarea în mină fiindcă civilii lucrau cot la cot cu deţinuţii şi trebuia să avem o legitimaţie specială care nu avea să ajungă în timpul practicii noastre. Pe mine şi pe alţi colegi ne-a luat să lucrăm la magazia minei unde depindeam de un maistru şi de magaziner. Sâmbăta ne întorceam la sediul şcolii din Zlatna pentru a ne schimba, căci la mină nu aveam condiţiile necesare. În această perioadă Minica era destul de supărată pe faptul că nu ne mai întâlneam peste săptămâna. Sâmbătă cum am apărut la şcoală, cineva mi-a adus un bilet cu invitaţia la cină. Nu ştiam ce să fac, dar dirigintele fiind profesor de serviciu m-a trimis la domiciliul cu pricina. Nu am aşteptat altă propunere şi am plecat. Era în plină vară şi soarele era încă sus. Minica mă aştepta cu nerăbdare şi văzându-mă a fost foarte bucuroasă. Nu apucasem să mă spăl şi să mă schimb, dar un schimb de cămăşi curate mă aştepta. Noi ne predam rufele murdare elevului de serviciu pe clasă pentru spălare, iar sâmbăta le preluam curate şi călcate. Nu puteam să refuz oferta căci eram destul de nespălat. Surpriza mea avea să fie când am sesizat că tot ce mi se oferise era nou-nouţ! Deci refuzul meu nu ar fi fost justificat. Ne-am petrecut seara ascultând emisiunea de la un difuzor care era instalat în orice locuinţă din acea vreme. Discuţiile noastre însă aveau să se axeze pe tema vacanţei mele care se apropia. Minica îmi găsise ceva de lucru în Zlatna, ca salahor după nişte zidari unde aveam să câştig bani destul de buni. Mai aveam o săptămână de practică şi trebuia să mă hotărăsc ce voi face. Acasă dacă mergeam nu mă alegeam cu nimic, asta fiindcă ai mei lucrau acum la colectiv, iar eu nu prea aveam de lucru decât doar să lucrez şi eu la colectivă. Mai aveam varianta să mă angajez la exploatarea minieră pentru perioada vacanţei cum se angajau unii colegi localnici. La terminarea practicii am acceptat oferta zidarului care mi-a promis 40 lei pe zi, mâncare asigurată de cei unde lucram, inconvenabil era că trebuia să lucrezi cam zi/lumină. Astfel că i-am solicitat zidarului mai mult, căci el câştiga mult mai mult. Am lăsat să discute preţul pe Minica şi pe dirigintele meu. Astfel mi s-a oferit până la urmă 80 lei/zi. Era o sumă nesperat de bună, dar şi munca era să fie pe măsură. Aveam liber duminica şi sărbătorile religioase. De dormit puteam să dorm la şcoala profesională sau la zidarul meu care îmi oferea găzduire dacă nu aveam unde sta. Dar cum lucram în locaţii mai îndepărtate se întâmpla să dormim chiar acolo unde lucram. În decursul lunii august am lucrat cam 20 zile şi am reuşit să strâng peste 3000(treimii) lei, bani care mi se păreau o adevărată avere. Mi-am cumpărat costum, pantofi şi alte mărunţişuri strict necesare. Restul sumei l-am pus la CEC pentru zile mai grele. La începutul lui septembrie am plecat şi eu în vacanţă să-mi văd familia din satul natal. Minica m-a rugat să nu plec, însă aveam biletele de tren CFR şi în caz că nu le consumam se zicea că le plătim! Am convenit să revin în cel mai scurt timp, pentru a putea să ne bucurăm câteva zile de o libertate deplină. Acasă nu am găsit nici ceea ce mă aşteptam, adică odihna de care aveam nevoie. Tata a vrut să mă bage într-o echipă a colectivei la treieratul grâului. Mama vitregă voia să tencuiesc o cameră cu pământ. Când am văzut care este situaţia nu am aşteptat prea mult şi am plecat retur spre Zlatna. Norocul meu că nu-mi luasem cu mine bagaj prea mare şi am putut să invoc ceva ca să merg la Fălticeni şi dus am fost. Când după numai câteva zile Minica a auzit că m-am întors era în culmea fericirii. Voia să mă ştie aici în oraş lângă ea! Totuşi nu am stat degeaba, maistrul nostru instructor Szylagy, tocmai lucra la casă şi mi-am reluat munca de salahor până la începerea şcolii. Viaţa îşi urma cursul fără alte evenimente. Dacă alta lume era fericită sau nu, două fiinţe îşi trăiau fericirea pământească fără menajamente.

    http://confluente.ro/Manuscris--Povestiri/...1347006355.html

     

    http://en.calameo.com/books/0001367692aade14afcf9

     

  18. LUMINĂ CUANTICĂ

     

    Lumină cuantică,

    Cifră octanică,

    Apă freatică,

    Istorie antică,

    Operă carstică,

    Ne sarcastică,

    Totuşi plastică.

     

    Pădure de carpeni,

    Mulţime de oameni,

    Prinşi în iubiri,

    Diverse povestiri,

    Uneori trăite,

    Dar nedefinite,

    Aştept noi uimiri,

    Cu noile trăiri,

    Ce vor consemna,

    Despre viaţa mea.

     

     

×
×
  • Create New...