Jump to content
Vesperala Forum

Mihai LEONTE

Membru de onoare
  • Posts

    673
  • Joined

  • Last visited

Posts posted by Mihai LEONTE

  1. VISURI VIITOARE!

     

    Cerul Senin surâzător,

    Împarte peste tot lumină,

    Spre ţeluri încrezător,

    De iubirea ta divină.

     

    Încerc să trec peste pârleaz,

    În al grădinii tale parfum,

    Întrezăresc sa fiu treaz,

    Nu visător cum sunt acum.

     

    Sclipirile din noapte, relative,

    Mi le doresc conturate mai viu,

    Visurile nu le vreau tardive,

    Chiar dacă se nasc mai târziu.

     

    În noapte mai bântuie vise,

    Nu înseamnă că sunt visător,

    Îmi vreau gândurile concise,

    Ca ele să meargă spre viitor.

     

  2. GÂNDURI, GÂNDURI

     

    Gânduri, gânduri inocente,

    Aleargă-n pâlcuri, dispersate,

    Şi nu sunt indiferente,

    Când spre tine-s îndreptate.

     

    Doamne, cum mă mai gândesc

    La tine, zeiţă pământească,

    Nu ştiu cum să îndrăznesc,

    Gândurile să te găsească.

     

    Va veni şi ziua-n care

    Vom fi iarăşi împreună

    Nu cred că voi fi în stare,

    Să te strâng puţin de mână.

     

     

     

  3. VECHI AMINTIRI

     

    - În simplul concert de tălăngi

    Al turmei de liniştite oi,

    Vechi amintiri încă încerci,

    Mergând prin colb şi prin noroi.

     

    - Acolo în Paradisul satului pierdut,

    Prin acel vechi cadru natural,

    Unde nici nu ştiu când am crescut

    La Ciofu, în Petia, satul meu natal.

     

    - În cântecul de toacă se ascund

    Şi plâns, şi cântec împreună

    Acestea toate te străpung,

    În suflet îţi produc furtună.

     

    - În al clopotelor dangăt lung

    E o arhivă-ntreagă de credinţă,

    Că multe vieţi nu îţi ajung,

    Să-ţi înţelegi a ta fiinţă.

     

    - Al buciumului cântec de seară,

    Ce îţi aduce somnul lin,

    În scurta noapte de vară,

    Din viaţa când eram copil.

     

    - În drumul stelelor pe cer

    Am mers călătorind agale,

    Fără un ţel sau un reper

    Prin nesfârşita, Lactee Cale.

     

    Moldova Veche 2003

     

     

  4. LA MUZEUL GRUESCU

     

    Nestemate, flori de mină,

    Venite din depărtatul timp,

    Scoase astăzi la lumină,

    Pentru cei de pe pământ.

     

    Cristale fine, ajurate,

    Lucrate de orfevru neştiut

    Şi cu grijă adunate,

    De un om prea cunoscut.

     

    Nea Costică cu migală,

    Cu dragoste de părinte

    Le-a adus aici în sală,

    Pentru a fi de noi privite.

     

    12 aprilie 2003

     

     

  5. MANE, TEKEL, FARES!

     

    Toamna se apropia,

    Ploaia inunda,

    Trupul biciuia,

    Sufletul îmi fumega,

    Doar ea dăinuia,

    Şi nu şovăia,

    EA, IUBIREA TA.

     

    Eu nu cântăream,

    Nici nu număram,

    Nici nu împărţeam,

    Să primesc întreagă,

    A iubirii fragă,

    Cu miros de crin,

    Sub cerul senin.

     

    Voi fi contrazis,

    Că este un vis,

    Mergem mai departe,

    În realitate.

     

  6. ARMONII MAJORE 2010 autor Mihai LEONTE

     

    Volumul ARMONII MAJORE 2010 cuprinde creaţii inedite nepublicate în alte volume, versuri şi proză. Parte dintre ele au fost postate pe NET pe diverse forumuri sau reţele literare.

    Volumul cuprinde şi proză care a fost primită de cititorii NET-işti cu multe aprecieri pozitive. Am cules mesaje de pe NET de la diverşi cititori prin care se relevă unele aspecte văzute de aceşti utilizatori ai netului despre creaţia lui Mihai LEONTE.

    De asemenea ca şi în volumul anterior va cuprinde eseuri ale autorului despre alţi colegi condeieri incluse ca prezentări de carte în volume tipărite.

    ***

    Doritorilor le pot trimite formatul electronic al volumului ARMONII MAJORE 2010

     

    http://mihai419.ning.com/group/armoniimajore2010

     

    http://agathe.ning.com/group/armoniimajore2010

     

    http://axiome.ning.com/group/armoniimajore2010

    post-6-1268055312_thumb.jpg

  7. TE VOI CÂNTA FEMEIE

     

    Femeie, pentru a te cânta,

    Nu avem destule instrumente,

    Rămânem doar a te contempla,

    Cu cele mai simple sentimente.

     

    Femeie, lumea vine de la tine,

    E în continuă, veşnică mişcare,

    Adusă din ieri, plecată spre mâine,

    Succesiune de vieţi viitoare.

     

    Femeie, te iubim aşa cum eşti,

    Plecăm din tine, fiindu-ne mamă,

    Prin lume simplu călătoreşti,

    Până veşnicia iar te cheamă.

     

  8. ACEASTA MI-A FOST URSITA!

     

    Cum pot să caracterizez zodia mea?

    Voi nu ştiţi? Născut sunt în plin rezbel!

    În mijlocul iernii mi-am început viaţa!

    Ascuns după al Ursitelor secret crenel!

     

    Când paşii au început să-mi curgă,

    Să facă mamei mele multă bucurie,

    Ştia că viaţa ei începea să se scurgă,

    Pentru plecarea departe, în veşnicie.

     

    Ştia prea bine că mă aşteaptă necazuri,

    Se ruga Divinului să o ţină în viaţă,

    Să mă vadă plutind pe a lumii talazuri,

    Cu zâmbet plin, în fiecare dimineaţă.

     

    Când carul cu boi o ducea la mormânt,

    Avea pe faţă o mimică interesantă,

    Faţa îi era zâmbitoare, dar ochii plângând,

    Drumul ducea spre lumea cealaltă!

     

    Eu am rămas să merg pe acest Pământ,

    Fără să înţeleg ce se întâmpla!

    Până la urmă am uitat să plâng,

    Continuând ce mi-a hărăzit Ursita!

     

    Moldova Nouă 17 ianuarie 2010

    ***

    Dedicată tuturor prietenilor

     

  9. SIMPLITATE

     

    Pe faţa ta e cerul senin,

    Părul tău e plin de stele,

    Tu ai zâmbetul sublim,

    Mâini simple, fără inele.

     

    Tu nu ai avut mărgele albe,

    În urechi nu ai avut cercei,

    Gâtul iţi e frumos fără podoabe,

    Ai fost şi eşti frumoasa, fără ei.

     

    O brăţară simplă de argint,

    Cu dragoste îţi strânge mâna,

    Eşti divină pe acest pământ,

    Ochii-ţi oglindesc lumina.

  10. MĂ ÎNTREBI ?!

     

    Mă întrebi ce va mai fi

    Crezi că-ţi pot răspunde?

    În viitor eu pot privi,

    Dar nu ştiu până unde.

     

    E uşor să dai verdicte

    Când nimic nu e concret

    Visând la clipe fericite

    Uităm că nimeni nu-i perfect.

     

    Fiind un om de rând

    Cu o biografie oarecare,

    Nu mă voi uita plângând

    Înspre Carul Mare.

     

    Ce distinsă eşti aşa

    În curatele-ţi vesminte

    Vei rămâne tot o stea

    Neschimbată în cuvinte.

     

  11. KEMET, COPILUL HALELOR

     

    Cine nu îl cunoştea pe Kemet în Halele din Ploieşti? Toată lumea! Era peste tot unde apărea o căruţă cu zarzavaturi, din primăvară până în toamnă. Cei care îl cunoşteau îl chemau dintr-o privire, căci Kemet ştia de unde şi când vin căruţele cu zarzavaturi. Ţăranii îl chemau pe el fiindcă nu se tocmea cu cei care aduceau marfa. Nu era un copil prea bine făcut, era chiar pirpiriu, dar muncea cu spor la tot pe ce punea mâna. Era îmbrăcat cu un palton făcut dintr-o pătură cazonă se pare, fiindcă avea nişte litere pe spate; KMT, de aici i se trăgea şi numele său. Nimeni nu ştia să aibă alt nume. De fapt nici el nu prea ştia cum îl cheamă, se pare că uitase că ar avea un nume propriu. Piaţa halelor din Ploieşti era lumea lui, şi mică şi mare. Ajunsese aici printr-o întâmplare hazlie. Plecase de acasă de copil, şi un anume nenea Luţă îl luase acasă la el să stea cu cei 2 băieţi ai lui până ce soţia lui, tanti Filica şi mama ei tanti Fănica erau la muncă. Tanti Fănica era vânzătore la un aprozar în Hale, şi când era acasă tanti Filica, îl lua pe Kemet cu ea să o ajute la ghereta ei din Hale. Cine cunoaşte Halele din Ploieşti, ştiu că este o clădire impunătoare, construită asemănător cu Halele din Paris! Astfel lumea lui Kemet începuse să se extindă. La început a stat pe lângă tanti Fănica, dar nu putea sta numai lângă ea. A început să exploreze spaţiile din hală. Astfel a ajuns să cunoască pe ţăranii veniţi din Bărcăneşti sau Blejoi. Toamna începuse să-i cunoască pe cei din Vintileanca şi din apropierea Mizilului care veneau cu marii harbuji ce de abia îi ţineau în braţe. La intrarea în Hale venise cu opincile sale de acasă, căci nu avea altceva, apoi a început să strângă bani să-şi cumpere o pereche de tenişi. Tanti Fănica nu pre îl onora cu bani cu toate că seara când ajungea acasă făcea tot felul de socoteli numai de ea ştiute şi de tanti Filica. Locuiau într-un fel de şandrama care începea la poarta de intrare şi se termina undeva în fundul unei curţi ce dădea în altă stradă. Lui Kemet pe timpul iernii, i se oferise să doarmă într-o bucătărioară care avea avantajul de a avea încălzire cu gaz metan. Zilele când trebuia să stea acasă cu cei doi băieţi ai familiei Luţă erau cumva bune, căci copii nu erau răi şi se jucau mai tot timpul în camera lor. Tanti Filica lucra în ture la o fabrică nedenumită pentru Kemet, asta fiindcă toată lumea îi zicea fabrică, şi atât! Astfel că în anumite săptămâni întregi Kemet era prezent la Hale. Într-o zi însă când Kemet a venit seara să se culce în mica lui cămăruţă, a găsit poarta închisă. A încercat de mai multe ori să intre, iar când a văzut că nu poate intra, s-a întors la Hale. Venise primăvara şi putea să se aciueze undeva. Cum învăţase mai multe cotloane din Hale şi-a găsit un culcuş pentru acea noapte. Dimineaţa a aşteptat-o pe tanti Fănica să afle ce s-a întâmplat, dar tanti Fănica nu a mai venit, şi nici nu avea să mai vină. O ridicase miliţia pentru delapidare, ziceau ei. Astfel că Kemet pierduse un aliat. Cei care au aflat de ,,trăsnaia” Fănicăi, au început să-l întrebe pe Kemet ce ştie, dar acesta era mut, nu ştia nimic! Fie că nu voia să spună, sau chiar nu ştia. Nenea Luţă a venit la Hale şi i-a spus să nu mai vină pe la ei. Fără alte explicaţii.

     

     

  12. CUVINTELE …

     

    Mai întâi a fost cuvântul,

    Rostit de însuşi Creatorul,

    Astfel s-a născut Pământul,

    Lumea noastră, viitorul…

     

    Printre lucrurile sfinte,

    Şi credinţa-n Dumnezeu,

    Am şi lucrul cu cuvinte,

    Folosite-n scrisul meu.

     

    Te întrebi puţin contrariat

    Ca un aer cam fierbinte

    Cine? Ce s-a mai schimbat

    Doar folosul de cuvinte.

     

    Mulţi se-mbată de cuvinte

    Spuse la un oarecare semn,

    Folosite mai-nainte

    Elegii al limbilor de lemn.

     

    Cuvinte, cuvinte

    Nişte simple elemente

    Puse sigur înainte

    Întâmplări, evenimente.

     

    Reşiţa 16 februarie 2001

     

  13. PRIMĂVARA …

     

    Când iese frunza la răchită,

    Cu verdele atât de crud

    Şi e câmpia iarăşi înverzită,

    Frumoasă ca un tânăr nud.

     

    Îmi pun câmpul aşternut,

    Căpătâi snop de strujeni

    Şi mă văd la început,

    Mic copil la Rădăşeni.

     

    Îmi vreau cenuşa risipită,

    Prin glodul satului natal,

    Prin pâraie pline de răchită,

    Pe unde cânta cândva LICAN.

     

    Aprilie 2003

     

     

  14. TE-AM CĂUTAT...

     

    Te-am căutat peste tot,

    Prin visuri, prin stele,

    Am obosit. Nu mai pot,

    Stăpâni gânduri rebele.

     

    Chiar aşa, fiind departe,

    Te cuprind doar din priviri,

    Ascult acele astrale şoapte,

    Ce renasc doar amintiri.

     

    De câte ori te voi chema,

    Gândul să îmi luminezi,

    Vei rămâne în inima mea,

    Steaua la care visez.

     

  15. SPUNE-MI DE CE?

     

    Spune-mi de ce oare,

    Tu, steaua mea,

    Din Carul Mare,

    Nu vrei să fi tot stea?

     

    Stelele ce sunt pe cer

    Vor fi în continuare

    Ca şi aceea care o prefer

    Va fi acolo-n Carul Mare.

     

    Nu pot merge-n infinit

    Nici n-am cum să fac

    Totul are un sfârşit,

    De aceea, iată, tac.

     

    În locul meu altcineva

    Va scrie poate, iar un vers

    Pentru că persoana ta

    Eternă fi va-n univers.

     

  16. DOR NEPOTOLIT

     

    Cum eram de însetat,

    Rătăceam să caut un izvor,

    Iată astăzi am aflat,

    Că mi s-a împlinit un dor.

     

    Sete de iubire mi-a rămas,

    Potolită doar din priviri,

    Strălucirea unui ceas,

    Care va naşte amintiri.

     

    Ai plecat, aşa în grabă,

    Nu te puteam reţine, bine ştii,

    Sufletele încă se întreabă,

    De ce-s iubirile târzii?

     

    Poate, în timpul trecător,

    Numărăm clipele pierdute,

    Nu poate fi întâmplător,

    Aceleaşi zile sunt trecute.

     

  17. TE AM AŞTEPTAT SĂ VII...

     

    Te-am aşteptat să vii

    În lumea-mi inocentă,

    Ştiam că n-ai să întârzii,

    Ştiindu-te corectă,

    Iar tu ai fost prezentă.

     

    Sincer, am avut emoţii clare,

    Îmi pierdusem şirul de cuvinte,

    Tu ai apărut din depărtare,

    Magie simplă, în vara fierbinte.

     

    Nu te-ai oprit, precum lăstunii,

    Ai plecat iarăşi la cuibul tău,

    La casa cu cerdac şi cu petunii,

    Lăsând în urmă păreri de rău.

     

    Din visuri magice ne-am împletit,

    Ca îndrăgostiţii frumoasele iluzii,

    În clipa când ne-am despărţit,

    Ne-am încurcat printre concluzii.

     

  18. MEDITAŢIE

     

    Trupul meu e rupt din pământ

    De care nu m-am dezlipit niciodată,

    Din plante am cules ce e sfânt

    Şi dragostea mereu curată.

     

    Pământul m-a făcut mai puternic,

    Atunci când munceam din greu,

    În credinţă am fost cucernic,

    Fiindu-mi alături DUMNEZEU.

     

    Prin pământ am căutat comori,

    Pe care le-am adus la lumină,

    Având satisfacţii, cuprins de fiori,

    Când intram sau ieşeam din mină.

     

    Nu m-am lăsat niciodată învins,

    Chiar dacă nu mi-a fost uşor,

    În jocul vieţii eu m-am prins,

    Căci oricând viaţa o ador.

     

    31 decembrie 2003

     

  19. Volumul antologic IZVOARELE VIETII 2009

     

    Dragă cititorule,

     

    Volumul antologic “Izvoarele vieţii” reprezintă una dintre cele mai ample lucrări de creaţie literară aparţinând unor generaţii poetice de diferite vârste, care permite delicat şi atent ca fiecare debutant ales de muza artei lirice să se manifeste.

    Creţiile din acest volum demonstrează, cu argumente covingătoare, că în poezia românească a anilor de tranziţie există puternice generaţii care-şi onorează cu strălucire menirea de rezonatori ai epocilor prin care au trecut.

    Practicând stiluri şi formule de creaţie variate, uneori foarte moderne, poeţii care o compun exprimă o stare de suflet comună, dragostea mare faţă de poezie şi frumos.

    Cu adevărat dotaţi, stăpâni pe tainele creaţiei, semnatarii din această antologie şi-au acordat lira pentru ca din ea să izvorască sunetul cel mai pur cu putinţă, care să atingă sufletul cititorului, pentru a-i aduce clipe de linişte, de regăsire, de fericire.

    Îţi doresc, dragă cititorule, să-ţi încarci sufletul cu energia debordantă ce izvorăşte din jocul cuvintelor frumos încondeiate în acest nou volum al prieteniei.

    Lectură plăcută!

     

    Coordonator: Simina Silvia ŞCLADAN

    Cei interesati de citirea scrierilor din volum se pot adresa autorilor.

     

     

     

    Cuvant pentru coperta Izvoarelor vietii

     

    "Volumul antologic "Izvoarele vieţii", purtând un titlu simbol, se înscrie în şirul ciclic al apariţiilor literare de excepţie, al căror iniţiator este poetul Mihai Leonte. Volumul de debut al acestei serii „Spiralele vieţii”, a fost publicat în anul 2006 continuându-se în 2007 cu „Drumurile vieţii” şi în 2008 cu volumul „Mirajele vieţii”. Volumul „Izvoarele vieţii” este a IV-a apariţie literară apărută sub egida editurii Lidana, aceeaşi editură care s-a ocupat şi cu tipărirea volumului „Mirajele vieţii”din 2008, primele două volume fiind apărute sub tiparul editurii Anamarol. Coordonatorul direct al acestui volum, precum şi al volumului „Mirajele vieţii” este poeta Simina Silvia Şcladan, care prin eforturi susţinute şi o tenacitate de invidiat, a reuşit să reunească un număr mare de autori, cu stiluri şi viziuni diferite, (mulţi dintre ei cunoscuţi deja în lumea literară contemporană, alţii proaspăt debutanţi), dar având toţi acelaşi ideal: dragostea pentru poezie şi pentru oameni. Ca editor al volumului „Izvoarele vieţii”, cât şi a volumului anterior, Liviu Clement a acordat un real sprijin în realizarea celor două proiecte menţionate mai sus. Cititorii iubitori de frumos, se vor regăsi în versurile acestui volum creat pentru a încânta acele suflete aflate în căutarea unei dimensiuni noi de iubire şi lumină guvernată de înţelepciunea celestă.”

     

    Adina-Cristinela Ghinescu

     

     

    Poetii participanti la volumul antologic IZVOARELE VIETII 2009 a poetilor de pe NET.

     

    Silvia Simona BODEA si Valeria TAMAŞ din Timişoara,

    Aristiţa BUCIU-STOIAN si Dan DEŞLIU din Drobeta Turnu Severin,

    Floarea CĂRBUNE, Cristina CĂRBUNE, Niculina VIZIREANU din Constanta,

    Valeriu CERCEL din Canada,

    Andrei Claudiu DAROCZI din Jibou-Cluj,

    Raluca IORDAN din Tulcea,

    Victoriţa Duţu si Craita MOROIENI din Bucuresti,

    Aneta GEORGESCU din Vaslui,

    Adina-Cristinela GHINESCU din Galati,

    Iuliana GHIOCA din Calarasi,

    Dan IORDACHE si Simina Silvia SCLADAN,

    Mihai LEONTE din Moldova Nouă,

    Costel MACOVEI,

    Gabriela MIHAIL din Caracal,

    Georgeta OLTEANU,

    George PENA din Draganeşti Vlaşca,

    Gabriela PETCU,

    Virginia POPESCU,

    Ştefania PUSCALAU din Oneşti,

    Tania ROMAN,

    Liliana TOMACHE din Roman,

    Ionela van REES-ZOTA din Germania

    *

    Cei interesati de citirea creatiilor din volum se pot adresa autorilor.

    Fie pentru formatul electronic, fie pentru un volum tiparit

    post-6-1243679421_thumb.jpg

  20. AM AVUT . . .

     

    Cunoscându-te pe tine

    Am avut mare noroc

    Zilele îmi sunt mai pline

    De singurătate nu e loc

     

    Cum să te înţeleg iubire

    Eşti mult prea cuprinzătoare

    Depăşind orice închipuire

    Te-am transpus în Carul Mare.

     

    Cum aş putea să definesc

    Ceea ce simt eu pentru tine

    Sintagma veche „TE IUBESC”

    Are cuvinte prea puţine.

     

     

  21. PRIN CODRII SECULARI

     

    Mă pierd prin codrii seculari,

    Ca gândurile să le împânzesc,

    Mă alătur altor solitari,

    Cum aş putea să mă opresc?

     

    Cu toate că merg înspre tăcere,

    Aş vrea să întrevăd infinitul,

    Am o deosebită plăcere,

    Să îndepărtez sfârşitul.

     

    Îmi înfăşor un brâu de stele,

    Preluate din Pajiştea Albastră,

    Te numeri şi tu printre ele,

    Frumoasă muşcată în fereastră.

     

  22. TRECUTE ARHIVE

     

    Părul de culoarea crinului alb,

    În suflet ca muguri, viguros,

    Dorinţe în inimă încă îţi ard,

    Iar mersul îl vrei impetuos.

     

    Din ale timpului trecute arhive,

    Aduni rătăcită vreo scrisoare,

    Amintirile renasc, desigur tardive,

    Constituind ale vieţii sfinte altare.

     

    Nu am folosit ca armă cuvântul,

    Doar ca prieten m-a însoţit,

    Căci mi L-a dăruit Prea Sfântul,

    Să-l transform în Infinit.

     

  23. NOSTALGIE … .

     

    Stau ore-ntregi şi mă gândesc

    La tine, la chipul tău fermecător,

    De la gânduri mereu mă hrănesc,

    Hrana necesară unui visător.

     

    Aş vrea să fiu pictor, compozitor, poet

    Să te pot prinde în diverse ipostaze

    Într-un stil cât de concret

    Aureolată de mii şi mii de raze.

     

    Nu găsesc declaraţii, cuvinte potrivite

    Pentru ca tu să fi mai fericită,

    Am lăsat în urmă multe flori strivite

    Şi am venit spre tine cu inima topită.

     

    Nu găsesc în univers, pe pământ,

    Cu cine să te-asemăn mai bine,

    Nu găsesc cel mai frumos cuvânt

    Care să-l rostesc pentru tine.

     

    Caut versul cel mai frumos

    Să-l aştern pe acest caiet,

    Caut ritmul cel mai melodios

    Să ţi-l transmit în mod direct.

     

    Nu ştiu ce aş putea să-ţi dăruiesc…

    Să simt că tu eşti tot ce-i mai înalt,

    Că într-adevăr în suflet te iubesc

    Da, nu sunt cuvinte spuse în neant.

     

×
×
  • Create New...