Jump to content
Vesperala Forum

Mihai LEONTE

Membru de onoare
  • Content Count

    673
  • Joined

  • Last visited

Blog Entries posted by Mihai LEONTE

  1. Mihai LEONTE
    O NOTÄ DE EGOISM
     
    Iradiind speranĹŁe doar visate,
    Jocuri de stele ce danseazÄ uĹor
    Aducând luminÄ ĂŽn al inimii pridvor,
    Un mare nesecat de viaĹŁÄ izvor,
    FÄrÄ gânduri de moarte.
     
    LasÄ-mi gândul sÄ alerge vioi
    Spre constelaĹŁii, sisteme vecine,
    Ăn univers nimeni nu fie ca mine
    S-adun meteoriĹŁi Ĺi pulberi fine.
    Podoabe pentru voi!
     
    Coborând din ĂŽnÄlĹŁimile astrale,
    Din LebÄda Ĺi pânÄ la Steaua PolarÄ,
    Ămi voi gÄsi o situaĹŁie mai clarÄ
    CÄutând ĂŽn adâncuri calea normalÄ
    Ăn liniĹti abisale.
     
    Dar nu. Nimic nu-mi place,
    Nici pulberile fine de asteroizi,
    Nici aripile rechinilor flÄmânzi,
    Nici ochii unora perfizi,
    Cu ei nu am ce face.
     
    Baia de ArieĹ 25 Ianuarie 1965
     
  2. Mihai LEONTE
    AM DĂLTUIT…
     
    Am dăltuit în versul meu,
    Imaginea frumos creată,
    Rămasă în suflet mereu,
    Pe care n-o uit niciodată.
     
    Nu voi uita acele mângâieri
    Primite de la tine-n dar
    Le aştept şi azi, ca ieri
    Depuse pe al dragostei altar.
     
    Cum să uit calda-ţi privire,
    Care sincer m-a uimit?
    Aducând imensa fericire
    Pe care tu mi-ai dăruit.
     
    Însetat de a ta fiinţă,
    Buzele mi s-au uscat,
    Dar cu veşnică credinţă,
    Ochii tăi nu i-am uitat.
     
     
    http://confluente.ro/Stihuri--Mozaic/Am_daltuit.html
     
     
  3. Mihai LEONTE
    AM CULES . . .
     
    Am cules salbă de stele
    Pentru tine nestemată
    Să fii tot mai minunată,
    Cu şiragul de mărgele.
     
    Văzând cerul înstelat,
    În a nopţii strălucire
    Din priviri m-ai captivat,
    Oferindu-mi doar iubire.
     
    Îţi mulţumesc Tată Ceresc
    Că m-ai făcut aşa de fericit
    Am zis că n-o să mai iubesc,
    Şi totuşi iubirea a venit.
     
    Cu chip frumos, de nedescris,
    Această stea m-a fermecat
    Cum nu credeam în nici un vis,
    Dar iată că-i adevărat.
     
    http://confluente.ro/Versuri--Iubire/Am_cules.html
     
     
  4. Mihai LEONTE
    AM AVUT . . .
     
    Cunoscându-te pe tine
    Am avut mare noroc
    Zilele îmi sunt mai pline
    De singurătate nu e loc
     
    Cum să te înţeleg iubire
    Eşti mult prea cuprinzătoare
    Depăşind orice închipuire
    Te-am transpus în Carul Mare.
     
    Cum aş putea să definesc
    Ceea ce simt eu pentru tine
    Sintagma veche „TE IUBESC”
    Are cuvinte prea puţine.
     
    http://confluente.ro/Versuri--Iubire/Am_avut.html
     
     
  5. Mihai LEONTE
    O SPUN DESCHIS
     
    Te aştept să vii cu mersul graţios,
    Spre mine zâmbitoare şi splendidă,
    Totul mi se pare enorm de grandios,
    Fiinţă de gheaţă ce rămâi candidă.
     
    Te ascult în nopţile târzii de insomnie
    Spunându-mi cuvinte dulci, de miere,
    Reintru pentru clipe în farmec şi în reverie
    Iar gândul mai aproape mi te cere.
     
    Te văd întruchipată în tot ce e frumos,
    În fulgi de nea, în mari poeme,
    Iar sângele în vene tresaltă furtunos,
    Când oare gândul va înceta ca să te cheme?
     
    Nimic nu se va pierde din tot ce-a fost,
    Doar tu ai fi putut să schimbi ceva.
    Dar nu văd vreun oarecare rost
    Şi nici motive pentru a te îndepărta
     
    20 Ianuarie 1966
    Baia de Arieş
     
  6. Mihai LEONTE
    UNDE SUNT?
     
    Câte vise împreună am ţesut,
    Călătorind cu visul pe Pământ?
    Câte clipe sublime au trecut
    La ora asta unde sunt?
     
    Câte mărunţişuri am discutat?
    Te credeam pur şi simplu pe cuvânt,
    Dar multe, multe s-au spulberat
    La ora asta unde sunt?
     
    Câte şoapte secrete ţi-am spus
    Şi toate-s spulberate-n vânt.
    Câte omagii înalte ţi-am adus
    La ora asta unde sunt?
     
    Câte imaginare căi întrevedeam
    Şi câte ode şi poeme îţi făceam în gând
    Dar toate speranţele ce le aveam,
    La ora asta unde sunt?
     
    Nu mai există visări senine,
    Căci toate într-o clipă au apus
    Versuri, melodii şi şoapte sublime
    Din inimă oare s-au dus ?
     
    20 Ianuarie 1966 Baia de Arieş
     
  7. Mihai LEONTE
    NU ÎNVINS!
     
    Acrostih
     
    Lungi şiruri nesfârşite-n spaţii
    Eterne clipe de visare unde sunt?
    Oare s-au pierdut în vaste constelaţii?
    Nu le voi găsi tot pe Pământ?
     
    Torn în forme nedecise, evazive,
    Elocvente fantezii ne demonstrate,
    Măsurându-mi gânduri corosive
    Încerc să fie cât mai conturate.
     
    Hula durerilor puţin mă impresionează
    Activă inima se luptă să nu cadă,
    Iar valurile negre cu mine dansează
    Lacome, cerându-mă drept pradă.
     
    Decembrie 1965 Baia de Arieş
     
     
  8. Mihai LEONTE
    STATUIA TA
     
    Soţiei mele Ana LEONTE
     
    Ţi-am dăltuit statui în suflet
    Acolo ai un sanctuar al tău
    Piedestale cu un etern antet
    Pe care le vei avea mereu.
     
    Am adunat culori diverse
    Din nesfârşitul curcubeu
    Sa-ţi fac tablouri imense
    Să le descriu mi-e tare greu
     
    Nu sunt poet că scriu un vers
    Sau că iubesc acum la bătrâneţe
    N-am trecut destul prin univers
    Mai am în suflet multă tinereţe.
     
    În strângerea intensă de mână
    Îţi simt pulsaţia febrilă
    Aşteptând ca să rămână
    Ca imaginea fertilă
     
    Corpul tău vibrând de viaţă
    Desigur, ca şi altădată
    Privirea ta încă semeaţă
    Şi mirosul ce îmbată.
     
     
    24 noiembrie 2000
    Moldova Veche
  9. Mihai LEONTE
    VIGOARE
     
    Cu vârful spânzurat de nori
    Înfruntând nori de furtună
    Privind galeş nopţile cu lună
    Din inimă-i se nasc vâltori.
     
    În noapte tulnicul voios răsună
    Săpând în inimă adânci fiori
    În sat şi fete şi feciori
    Sunt cuprinşi de voie bună
     
    Rămânând în mijlocul naturii
    Un enorm terestru uriaş
    Îl atacă valurile furtunii,
    Dar el nu se retrage laş
    Şi din adâncurile Genunii
    El o întâmpină trufaş.
     
    Baia de Arieş 1963
     
     
  10. Mihai LEONTE
    STATUIA TA
     
    Soţiei mele Ana LEONTE
     
    Ţi-am dăltuit statui în suflet
    Acolo ai un sanctuar al tău
    Piedestale cu un etern antet
    Pe care le vei avea mereu.
     
    Am adunat culori diverse
    Din nesfârşitul curcubeu
    Sa-ţi fac tablouri imense
    Să le descriu mi-e tare greu
     
    Nu sunt poet că scriu un vers
    Sau că iubesc acum la bătrâneţe
    N-am trecut destul prin univers
    Mai am în suflet multă tinereţe.
     
    În strângerea intensă de mână
    Îţi simt pulsaţia febrilă
    Aşteptând ca să rămână
    Ca imaginea fertilă
     
    Corpul tău vibrând de viaţă
    Desigur, ca şi altădată
    Privirea ta încă semeaţă
    Şi mirosul ce îmbată.
     
    24 noiembrie 2000
    Moldova Veche
     
  11. Mihai LEONTE
    SIMPLĂ DECLARAŢIE
     
    Dacă codrul îmi şopteşte
    Lin izvorul se prăvale
    Totul zbuciumat trăieşte
    Când oricui apari în cale.
     
    Vezi că totul ţi se-nchină,
    De frumuseţea ta Pământul e vrăjit.
    De ai lăsat spre mine o rază de lumină
    De ce n-aş fi de ea îndrăgostit?
     
    Fălticeni 1964
     
     
  12. Mihai LEONTE
    DOAR PENTRU TINE
     
    Pentru tine ce-i mai scump în lume
    Aş cumpăra la orice preţ,
    Fericirea mea n-ar avea nume
    Şi totul mi-ar părea măreţ.
     
    Iar tu surâzând în lumina-nserării
    Timidă nu ştiu din ce motiv,
    Curând poate o să mă dai uitării
    Şi totuşi mi-ar părea splendid.
     
    Dar nu uita că undeva
    O inimă bate pentru tine
    Cuprinsă de un dor, de ceva
    Sau poate de visări senine.
     
    Fălticeni
    August 1964
     
     
  13. Mihai LEONTE
    PETALE DE TRANDAFIR.
     
    Mă uit la-mprăştiatele petale
    Ale trandafirului, cândva o floare,
    Care a fost în mâinile tale
    Privindu-le, continuă să mă-nfioare.
     
    Mă gândesc cu câtă fină gingăşie
    Le-ai sărutat, rupându-le uşor,
    Strecurându-le în hârtie
    Ca ele să-mi aducă al tău dor.
     
    Când plicul l-am deschis cu grijă
    M-a cucerit al rozelor miros,
    Se pare că a fost surpriză
    Şi le-am privit aşa sfios.
     
    Dă-mi voie iarăşi să mă-nfior
    La gândul că în suflet te doresc,
    Şi-n această strofă să strecor
    Sincer, eternul „TE IUBESC”.
     
    19 ianuarie 1966
  14. Mihai LEONTE
    IPOSTAZE
     
    Ridic privirea, am în faţă,
    Chipul tău
    Păcat, că amândoi în viaţă
    Nu vom fi mereu
    Mă uit spre cer, e clar, senin
    Şi plin de stele
    M-aş bucura ca un copil
    De-ai fi prin ele
    Merg pe stradă. Sunt atent
    Altfel însă par
    Mai mult ca un om absent
    Cu un surâs amar.
     
    „Singura cetate ce nu poate fi cucerită cu sila,
    este sufletul omului”
    Nicolae Iorga
  15. Mihai LEONTE
    MI-AR PLACE
     
    Îmi place nespus să te privesc
    Statuie înfiptă pe al inimii piedestal
    Să te ador? Eu însă aş vrea să te iubesc
    Îmi eşti aproape dar, rămâi ideal.
     
    Îmi place părul să-ţi răvăşesc
    Şi să-l transform în constelaţii
    Aş vrea inimile să le unesc
    Şi apoi să ne avântăm în spaţii.
     
    Fălticeni August 1964
     
  16. Mihai LEONTE
    UNEORI. . .
     
    Buzele încă îmi ard
    Doar amintirea ţi-o păstrez
    Când uneori pe gânduri cad,
    Pe tine iarăşi te visez.
     
    Da, te păstrez în amintire
    Intactă, chiar şi parţial,
    Când în vreo clipă de gândire
    Zbor în neant, spre ireal.
     
    Fălticeni 1964
     
  17. Mihai LEONTE
    MÂINE . . .
     
    Mâine ne vom da uitării
    Fără remuşcări
    Alungarea depărtării
    Îndemna-va la visări
    Găsi-vom poate adăpost
    Fiecare pentru sine
    Dorinţa vie care-a fost
    Iluzii doar senine?
    Arzânde doruri vor mai fi
    Esenţa lor pribeagă
    Lucidă pentru a trăi
    Rezistentă şi întreagă.
    Existenţa mea, departe totuşi,
    Ideală va rămâne,
    Neştiută printre lotuşi
    Căutându-te pe tine.
    Arcuri largi de sentimente,
    Pur şi simplu întâmplări,
    Trăi-vor de tine dependente
    Autentice visări.
     
    Valea Călugărească Mai 1966
     
     
  18. Mihai LEONTE
    IARNĂ . . .
     
    În noapte luna de pe cer
    Ne priveşte cu răceală,
    E frig, zăpadă şi mult ger
    Dar sunt cuprins de o căldură,
    Cum să spun? Aproape ireală.
     
    Dar fiindcă sângele în vene
    A prins un puls, accelerat,
    Îmi bag capul între perne
    Şi mă las de somn furat.
     
    Viselor veniţi la mine
    Să mă-nconjuraţi când dorm,
    Chipul ce mi-e drag cu mine
    Să-mi fie tovarăş de somn
     
  19. Mihai LEONTE
    DISPARIŢIE
     
    Unde sunt cuvintele frumoase
    Dar unde eşti să ţi le ofer?
    Relaţiile noastre foarte serioase
    Uneori mă lasă mai stingher.
     
    Am să ţes în jurul tău regrete
    Le voi împleti cu salbe de dureri,
    De buzele tale îmi e atât de sete
    Dar unde eşti să mi le oferi?
     
    Visătoare clipe, în tăcere trec
    Timpul, tot mai monoton se scurge,
    Doar în natură pot să-mi reculeg
    Liniştea ce printre ierburi fuge.
     
    Lăsaţi-mă în plină singurătate!
    Trist n-o să mă vedeţi, doar gânditor,
    Voi fi mai mult, şi iarăşi în seninătate
    Mă voi lăsa cuprins desigur mai uşor.
     
    Valea Călugărească
    16 martie 1966
     
  20. Mihai LEONTE
    ÎNCĂ MAI VISEZ
     
    Am visat de când mă ştiu
    Iată mai visez şi-acum
    Versuri simplu ca să scriu
    Cu ele să merg la drum
     
    Astfel am găsit în viaţă
    Lucruri multe şi frumoase
    Care au ieşit în faţă
    Dintre multe rele scoase.
     
    Azi visez mai mulţi nepoţi
    Care să-mi zică bunicul
    Asta vă doresc la toţi
    Şi apoi vină şi sfârşitul.
     
    24 martie 2000
     
  21. Mihai LEONTE
    Vrednic amator de cultură
     
    Domnul Mihai LEONTE este un exemplar membrul al Asociaţiei Amatorilor de Cultură şi Ştiinţă din România (înfiinţată în anul 1945). Aceasta pentru că, deşi de profesie maistru miner, cu îndelungată activitate în munca direct productivă, dânsul s-a dovedit a fi şi un neobosit autodidact, îmbogăţindu-şi necontenit sipetul cunoştinţelor din varii domenii: istorie, literatură, filatelie, numismatică, fotografie…
    Mă voi opri o clipă doar asupra celor trei plachete de poezii personale pe care a reuşit să le publice: Alb Negru (1999), Nostalgii (2000), Reverii adverse (2001). Majoritatea sunt scrise în anii săi de avânt tineresc, sub imboldul firesc pe care i le-au prilejuit dragostea, munca deosebită, natura, societatea. Versurile sale blânde, agreabile, narative, uneori mici spovedanii, dovedesc o rară şi proprie sensibilitate în faţa aspectelor diverse ale vieţii pe care a trăit-o şi a emoţiilor estetice de care a fost cuprins în faţa unora dintre ele.
    Fără pretenţia de a fi un pisc al poeziei, Mihai LEONTE este cu certitudine un adevărat OM de caracter, un căutător de frumos ce nu conteneşte a alege grâul de neghină şi care oferă celor din jur câte ceva din prea-plinul sufletului său luminos, generos, demn de aprecierea noastră cea mai de laudă.
     
    Profesor universitar doctor Emilian M. Dobrescu
    Vicepreşedinte A.S.R.
    4 iunie 2001
     
  22. Mihai LEONTE
    URĂRI ANTICIPATE
     
    Când ceasul va bate aspru-n noapte
    Trezind spirite, prelungind clipe,
    Ascultă văzduhul, ale lui şoapte
    Încunună-te toată-n tulipe,
     
    Vei fi frumoasă cu roşu carmin,
    Înfăşurată în astfel de culoare,
    Chipul îţi va fi şi mai senin,
    Luând valenţe mult superioare.
     
    Când în mari saloane de baluri
    Se va aşterne supremă tăcerea,
    Mă voi plimba sub a norilor voaluri
    Aşteptând a noului an Învierea.
     
    Îmbătat de aerul de sărbătoare
    Care va pluti în jurul meu,
    Voi aştepta în ziua următoare
    Să apară chipul drag al tău.
     
    23 Decembrie 1965 Baia de Arieş
     
  23. Mihai LEONTE
    VOR FACE-O EI.
     
    Zeii se vor răzbuna
    Din ceruri liniştite,
    Totul se va spulbera,
    Clipe fericite.
     
    Inima-mi va bate tare,
    Tunând dezlănţuită
    Mai rezistă oare
    Sau e obosită?
     
    Creierul în mari probleme
    Se va încurca,
    În epigrame şi catrene
    Se va scufunda.
     
    Sufletul ce-i însăşi viaţa
    Va fi mai naiv,
    La deşteptare dimineaţa
    Va fi mai pasiv.
     
    Ochii ce privesc o dată
    Chipul zvelt al tău,
    Cu zâmbire-nseninată
    Va zâmbi şi ochiul meu.
     
    Buzele aprinse ard
    Chiar ca şi atunci,
    Dacă în genunchi îţi cad
    De ce mă alungi?
     
    17 Noiembrie 1965 Baia de Arieş
     
  24. Mihai LEONTE
    NIHIL NOVE.
     
    Nimic nou. Nici vechituri nu-mi scrii,
    De ce să te mai oboseşti zadarnic,
    În orele nopţii de toamnă târzii,
    Adormi în pace. Să nu-mi scrii.
     
    Totu-i vechi. Doar din supreme reverii
    Adună-ţi amintiri cu gândul harnic,
    Căci ştiu precis, n-o să revii
    Rugându-te; nici să nu-mi scrii.
     
    Nimic adevărat. Pustiu ca în prerii
    Un gând mă-nconjură amarnic
    De te-aş chema ştiu: n-o să vii.
    De aceea e mai bine să nu-mi scrii.
     
    Nu studia nimic. Catrene parodii
    Nici versul epigramelor zburdalnic
    Totul ce reiese din atâtea poezii
    Rezultă că te rog, nici să nu-mi scrii.
     
    16 Noiembrie 1965 Baia de Arieş
  25. Mihai LEONTE
    RIDENS MORIAR
     
    Chiar de va trebui să plâng
    Nu cred ca voi putea s-o fac
    Mă va stăpâni un tainic gând
    Şi cred, va trebui să tac.
     
    Mormântul rece, nicidecum
    Nu mă va face să mă sperii
    Aş vrea să merg pe acelaşi drum,
    Prin Infern cu Dante Alighieri.
     
    Nu. Nu-mi trebuie mie paradis
    Tărâm incert de false plăsmuiri
    În care mă voi pierde, am zis,
    Să-mi fac tot felul de închipuiri.
     
    Când va trebui să cobor în criptă
    Tu, să-mi stai aproape lângă sicriu
    Să nu te laşi de durere înfrântă
    Căci vreau optimistă să te ştiu.
     
    Să fii atentă la a feţei mimă,
    Vei observa că zâmbetul înfloreşte
    Iar când vor cădea bulgării de ţărână
    Sufletu-mi în juru-ţi trăieşte.
     
    Pe mormânt drept epitaf,
    Vreau versuri amestecate, volume
    Învechite, roase de vreme şi praf
    Să simt mereu că sunt pe lume.
     
    24 Mai 1965 Baia de Arieş
     
×
×
  • Create New...