bendis

Iarna!

Poezia copilului meu cel mare de la gradinita: Zile de toamna de George Cosbuc Ieri vedeam pe lunca flori Mandrii fluturi zburatori Ieri vedeam zburand albine Si era si cald si bine Azi e frig si nor si vant Frunzele cad la pamant Florile stau suparate Vestejesc de bruma toate Ieri era frumos afara Ca o zi calda de vara Azi e toamna pe pamant Vremere rea si bate vant Poate-acum imi trece obsesia

Sanse de ce? De insanatosire?

M-a necajit tupeul ridicat la rang de nesimtire si m-a amuzat ca inca ma mai necajeste asta

curcubeu amestecat frigul?

Zurgalind din ei

cititul Ce ai vrea sa faci in ultima zi a vietii tale?

galben Noaptea de sambata?

De ce nu?

umbra

Prea rosie e frunza dusa, prea galbena in vant de toamna Pluteste, prea departe dusa, de verde amintind in goana Padurea-i moarta fara viata, asteapta crud-sarutul iernii Cand in sticloasa dimineata, o vor acoperii troienii

O! Tu licoare parfumata cu-arome de treziri de-acasa Oriunde esti, ne-mbeti pe data de amintiri de buza arsa Amar, durere impreuna, sorbim incet de dimineata Ne scuturam de clar de luna, si ne-afundam direct in viata

epic

Verde padurea?

Ca un mielusel