NU ÎNVINS!

Acrostih

Lungi şiruri nesfârşite-n spaţii

Eterne clipe de visare unde sunt?

Oare s-au pierdut în vaste constelaţii?

Nu le voi găsi tot pe Pământ?

Torn în forme nedecise, evazive,

Elocvente fantezii ne demonstrate,

Măsurându-mi gânduri corosive

Încerc să fie cât mai conturate.

Hula durerilor puţin mă impresionează

Activă inima se luptă să nu cadă,

Iar valurile negre cu mine dansează

Lacome, cerându-mă drept pradă.

Decembrie 1965 Baia de Arieş