Jump to content
Vesperala Forum
  • entries
    74
  • comments
    6
  • views
    1,017,226

Corespondenţa din 1879


vesperala

71 views

 

Cristina Zarifopol-Illias, Polirom - Dulcea mea Doamnã/ Eminul meu iubit. Corespondentã ineditã Mihai Eminescu-Veronica Micle

 

Comentariu: Ciudat cum într-un secol al tehnologiei, nu avem scanări ale scrisorilor să li se poată aprecia autenticitatea

 

Bucuresti 17/29 August

 

Scumpã amicã,

 

Te înseli dacã crezi, cã din uitare sau neglijentã n-am rãspuns repede la scrisoarea ta. Cauza întârzierii întâi c-am voit sã mã informez dacã suplica pentru continuarea lefei are vreo perspectivã de succes, si mã tem cã n-are, apoi cã eu însumi sunt în ajunul de a pleca la Botosani - pe câteva zile la Iasi, când as fi avut ocazia de a-ti spune, cã dupã cât informatiile mele sunt exacte, o asemenea suplicã n-ar avea din nefericire rezultatul dorit.

 

Sfatul ce ti-l pot da e cã acuma liberalii având majoritatea în Camerã si rãposatul fiind toatã viata sa liberal, desi de-o pronuntatã moderatiune, amicii sãi politici trebuie rugati a lucra pentru ca sã ti se reguleze o pensie viagerã de înãltimea lefei chiar.

 

Dacã e sau nu necesitate sã vii la Bucuresti nu pot sti, dar eu crez cã nu, numai dacã amicii rãposatului vor sprijini cu putere suplica în Camerã.

 

Peste douã trei zile voi fi, sper, în Iasi când voi avea multe de spus; sper totodatã, cã pe lângã fericirea de a te revedea, voi avea si pe aceea de a-ti inspira curaj.

 

Al tãu

Gajus*

 

17 August 79**

 

* Numele unui personaj din schita La aniversarã, folosit de Mihai Eminescu ca pseudonim cu care a semnat câteva din scrisorile sale cãtre Veronica Micle.

** Scrisoarea este datatã, cu cernealã violetã, si de Veronica Micle.

 

 

 

Botosani 29 August

 

10 Sept. [1] 879

 

Dulcea mea amicã,

 

Nevenind trei zile în oras, cãci am petrecut la tarã, am primit abia astãzi scrisoarea ta sositã de trei zile. Te credeam la vie si nu cutezasem sã-ti scriu. Iar acum luând condeiul în mânã, mã simt incapabil de-a scrie mãcar un sir cuminte, cãci îndatã la primirea scrisorii tale gândul cel întîi a fost sã plec numaidecât la Iasi. Dar lucurile îmi sunt la tarã si afarã de asta stii cã am un plan economicos cu bãtrânul meu, asupra reusitei cãruia nu sunt încã luminat. E verosmil cã nu va succede. Eu voi fi deja la 1 Septembrie noaptea în Iasi cel putin pentru a-ti strânge mâinile încã odatã et pour que je me grise encore une fois en te voyant. Sunt incapabil de-a gândi ceva, incapabil de-a lucra si mii de idei care de care mai curioase si mai nerealizabile îmi strãbat capul întunecându-mi hotãrârea. Un lucru stiu si voi hotãrât: sã fii a mea si pentru totdeauna. Nici nu îmi pot închipui altã viatã decât în apropierea ta si numai sub conditia aceasta voi în genere sã trãiesc. Altfel la ce-as mai târâi o existentã de care mi-a fost silã, de la care n-am avut nimic decât dureri si în cazul cel mai bun urât. Stiu cã-ti scriu lucruri fãrã nici o legãturã si c-as vrea mai bine sã te tin de mânã decât sã-ti scriu si... Dar tu stii toate, ce sã-ti mai spun ceea ce stim de mult amândoi, ceea ce pururea vom sti, ceea ce spus si nespus între noi are cu toate acestea totdeauna un farmec renãscând. De mii, de mii de ori!

 

Te rog mult nu mai uita.

Mihaiu

 

29 August '79*

 

*Scrisoarea este datatã, cu cernealã violetã, si de Veronica Micle.

 

 

 

 

Roman Sâmbãtã 8 dim.

24 Septembrie 1879*

 

Dulce amicã,

 

Am primit în sfârsit biletul si ti-l trimit. Ajungând la Roman tu trebuie sã-ti scoti de la cassã o jumãtate de bilet de clasa a III-ea, arãtându-ti biletul tãu, care va fi stampilat.

 

Cu trenul de la 12 ore plec la Bucuresti.

 

Te sãrut de-o sutã de mii de ori de la picioare începând pân-în vârful crestetului.

 

Petite gentilesse, je t'aime!

Mihaiu*

 

21 Septembrie**

 

*Scrisoare datatã, cu cernealã violetã, de Veronica Micle.

** Datare fãcutã cu aceeasi cernealã pe pagina a patra a scrisorii.

 

 

 

 

Bucuresti 23 Oct. [1] 879

 

Dulcea mea amicã,

 

Abia ieri searã am primit scrisoarea ta, de vreme ce ea a venit la palatul Dacia, din carele noi ne mutaserãm deja. Adresa nouã este: Redactia Timpului, Strada Academiei No. 19 vis-á-vis de poarta Hotelului "Union".

 

Mi-a pãrut bine vãzând cã ai ajuns veselã la Iasi - dulcea mea pãsãricã - si cã nu-ti pasã de nimic. Eu stiu cã-ti duc dorul în singurãtatea, la care sunt osândit. Indealtmintrelea mã mai iau cu grijile, mai am de scris, mai caut casã pentru Sf. Dumitru, mai nu stiu ce sã-mi fac capului.

 

Suplica ta cãtre Camerã am dat-o de Sâmbãtã încã lui Chitu, fostul ministru al instructiei, care a promis lui Teodor Nica, cã o va sustine ca deputat.

 

In lipsã-ti a venit o suplicã de la Mme Livezeanu, adresatã tie. Eu, cunoscând scrisoarea, am desfãcut-o, am dus-o la ministru si am dat-o în mâna Directorului, care mi-a promis a regula cât de curând eliberarea actului de constatare.

 

Rãu e pentru tine cã rosii sunt asupra cãderii, cãci atunci pânã la venirea unui alt guvern is-tar întârzia citirea si trecerea prin camerã.

 

Pe Anton Pann nu-l pot trimite pânã nu mã voiu muta, cãci colectia e-n locuinta cea veche grãmãditã si ascunsã în neorânduialã proverbialã, în care autorii lirici îsi tin bibliotecile.

 

Prin vãzduhul ploios si înnegurat îti trimit mii de sãrutãri si doresc ca una cel putin sã-ti atingã gurita.

 

Al tãu pentru totdeauna

Eminescu

 

 

 

 

Bucuresti 31 Oct. [1]879

 

Draga si dulcea mea amicã,

 

De când ai plecat tu, n-a plecat numai fericirea ci si linistea si sãnãtatea mea. Dureri reumatice am început a simti în picioare, însotite ca totdeauna de dese bãtãi de inimã. Nu este, nu poate fi mai mare deosebire decât între mine acum douã sãptãmâni si între mine astãzi. De unde eram cu tine, fericit si multumit, acum sunt singur, nemultumit, rãu dispus prin singurãtate si boalã, obosit de viatã.

 

Veronicã, dragã Veronicã, când nu m-ei mai iubi, sã stii cã mor. Iti scriu târziu pentru cã abia alaltãieri m-am mutat. Adaugã pe lângã asta, cã abia în ziua de Sf. Dumitru am gãsit casã, c-am trebuit sã-mi mut lucrurile din douã locuri, cã pe lângã aceasta s-a mutat si redactia si tipografia, apoi cã am zilnic de lucru pe lângã tribulatiunile mele personale si vei întelege de ce am preferat a nu-ti scrie, decât a-ti scrie în fugã.

 

Când gândesc la tine mi se umplu ochii de lacrimi si nu mai gãsesc cuvinte sã-ti spun ceea ce de-o mie de ori ti-am spus: cã te iubesc. Aceastã unicã gândire, care e izvorul fericirii si a lacrimilor mele, aceastã unicã simtire care mã leagã de pãmânt e totodatã si izvorul îngrijirilor mele.

 

Veronicã dragã, au n-am fost noi prea fericiti într-o lume, în care fericirea nu poate exista? Este în lume asta destul loc pentru atâta iubire câtã o avem? Nu este amorul nostru o anomalie în ordinea lucrurilor lumii, o anomalie pentru care catã sa fim pedepsiti? Se potriveste amorul si suferintele noastre cu o lume în care basseta, invidia, rãutatea domnesc peste tot si pururea?

 

Si când gândesc cã în viata mea compusã din suferinte fizice si rele morale ca o exceptie tu mi-ai dat zile aurite, pot crede în dãinuirea acestei exceptii?

 

Dulce si dragã Veronicã, doresc ca amorul unui nenorocit ca mine sã nu fi aruncat o umbrã în viata ta seninã, în sufletul tãu plin de veselie precât e plin de un gingas si nesfârsit amor. Iubeste-mã si iartã-mi pãcatele, cãci tu esti Dumnezeul la care mã închin.

 

Deacuma-ti voi scrie mai des, desi sãrmanele foi sunt departe de-a plãti o singurã îmbrãtisare a ta - dulcea mea copilã. Am sãrutat cel putin aceastã foaie care va intra în mâinile tale cele mici, de la care asteaptã toatã fericirea

 

al tãu

Eminescu

 

 

 

Dulcea mea amicã,

 

Cum am ajuns în Bucuresti, cea dintâi grijã a fost sã-ntreb pe Conta dac-a vorbit cu Chitu în privirea suplicei tale. Suplica ta e deja în comisia de petitiuni.

 

Asemenea Ganea (sic) l-a întrebat chiar azi pe Chitu dacã va sustine suplica ta. El a promis-o cu sfintenie.

 

Pân-acum nu stiu ce shtotel sã-ti sfãtuesc. Dar când vei veni te voi primi eu la garã si-ti voi spune.

 

Al tãu pentru totdeauna,

Eminescu

 

19 Noiembrie '79*

 

*Data apare pe pagina a patra, notatã cu cernealã violetã de Veronica Micle.

 

 

 

 

Bucuresti Vineri 1879*

 

Dulcea mea Veronicã,

 

Azi Carp a dat suplica ta lui Cogãlniceanu; Camera însã din nefericire nu tine sedinte din cauza rãscumpãrãrii drumurilor de fier. Chitu e tot la Craiova, scrisoarea ta cãtre dânsul tot la mine.

 

Pe amicii mei îi lucrez cât pot, dar stagnatiunea generalã a afacerilor face cã nici ei nu pot încã urni lucrul din loc.

 

Al tãu pentru totdeauna

Mihaiu

 

* Data nu contine ziua si luna. Este probabil sfârsitul lui noiembrie, începutul lui decembrie.

 

 

 

 

Bucuresti 15 Decemvrie1879

 

Dulcea mea Veronicã,

 

Pricepând mustrãrile tale cele blajine, nu gãsesc nici un chip ca sã-ti închid gurita decât sãrutãrile, pe care vai - din tristã depãrtare - nu ti le pot da.

 

În lumea aceasta în care trãim e caracteristic cã avem dusmani calzi si amici reci, deaceea si afacerile tale merg dupã cum e dispus D.Chitu, care promite oricui marea cu sarea si nu mai ajunge sã dea lucrului un curs. La predarea scrisorii tale împreunã cu copia Comitetului i-a promis lui Jacques*, apoi i-a repromis cel mai tare concurs, dar rosii sunt atât de îngrijiti de iesirea abras a chestiei drumurilor de fier si de pericolul cãderii lor, încât azi nu mai gãsesc timp decât ca sã voteze mereu împãmântenirea a câtorva jidani.

 

Cu toate acestea sã nu desperãm.

 

Suplica ta va veni de sigur în Camerã iar asupra votului sã n-avem nici o grijã. Te rog, printul meu cel scump, sã nu fii supãratã cã nu-ti scriu multe, cãci bucuros as scrie volume întregi dacã as putea sã mã acufund cu totul în dulcile mele amintiri; stii însã cã, gonit de ocupatii zilnice si nemernicii, abia am câteva momente seara nu sã gândesc la tine, cãci asta o fac toatã ziua, dar sã mã rezgândesc si sã te sãrut în închipuire mãcar dulcea mea Veronicutã siratã si cochetã si usuricã si popoticã.

 

70 de mii de mii de sãrutari as vrea si n-am nici una, nici una. Te mângâi cu dulce, te sãrut cu drag, îti pup piciorutele si rãmân ca întodeauna si pentru întotdeauna al tãu

 

Turc cinstit si amorezat

Emin aga

 

* Iacob Negruzzi.

 

 

 

 

10/22 Decemvrie 1879

 

Dulcea mea Veronicã,

 

Chitu tot nu s-a întors încã din Craiova încât nici pân-acuma n-am putut sã fac sã-i parvie hârtiile tale.

 

Iartã te rog, dacã preocupat de atâtea griji si greutãti nu gãsesc timp sã rãspund prin eco gingasei si dulcii tale scrisori si mã mãrginesc numai la indicatiuni de afaceri.

 

Te sãrut de mii de ori si rãmân al tãu pentru totdeauna

Emin

0 Comments


Recommended Comments

There are no comments to display.

×
×
  • Create New...