Celor ce nu mai sunt
Un gând mereu spre voi , aţi fost !
Veţi fi o amintire dragă
Păcat ca nu v-am plâns atunci
Nu am ştiut eu cum
Sa plâng a mea mâhnire
Vorbele-mi n-au fost de ajuns
Si prea târziu vorbitu-i
Căci nu mai sunteţi , printre noi
Să-mi plâng amarul pe-un umăr
Să-mi rostesc vorbele-mi de ocara
Ce v-a încântat , ce aţi văzut in abis
Degeaba plâng acum , in fiecare zi
Căci nu v-am plâns eu când v-aţi dus
_tnor7MLbus
SIMPLĂ IPOSTAZĂ.
acrostih
Cununi de raze, cât de cât aureolate,
Rupte din nu ştiu ce generatoare de lumină
Îţi sunt aduse proaspăt înmiresmate
Simple culori de o creaţie divină.
Talentul pictorului rămâne extaziat,
În faţa originalului care eşti tu,
Nu poate să transpună pe curat
Aureola simplă a frumuseţii de acu.
Visaţi voi stele, flori, natură, soare
Aruncaţi-vă privirile fără economie,
Sunt încă mic în lumea asta mare
Iradiază sufletul
BĂRBĂŢIE
Mă prinde din urmă cu paşi măsuraţi
Un vânt, o briză de mare sau de munte
Uşor se apropie, arbori nu vă legănaţi!
Toate vor trece. Sunt chestiuni mărunte.
Tulpinile voastre în infinit înălţătoare coloane
Rezistă tentaţiilor trecătoare de a învinge,
A vântului aprig duşman rădăcinile filoane
Vă întreţin tăria şi nu vă lasă a plânge.
Ce forţă miraculoasă ascunde subsolul?
Ne dezlegate taine, enigme dominante,
Dar pe zi ce trece o somitate ,Omul
Le transf
TOTUL PENTRU TINE!
Ce am în suflet îţi dăruiesc
Sentimente mari , iubire,
Succese-n viaţă iţi doresc
Bucurii şi fericire.
De-aş putea şi universul
Cu tine să-l împart în două
Dar nu. Căci nu ştiu mersul,
Mi-e frică. Dar cu stele n-o să plouă.
Sisteme solare, galaxii întregi
Ţi-aş dărui de aş putea,
Ţi-aş cere o clipă să mă înţelegi
Dar ştiu precis că nu vei vrea.
Tot aurul din lume, briliante,
Împreună cu celebrul Koh I Noor
Toate gândirile-nalte,
Din
Mihai LEONTE şi nostalgiile tinereţii
S-a spus în repetate rânduri că poezia nu se învaţă după un manual, ci poetul se naşte. Poetul creează opere determinate de propria existenţă (fiziologică şi socială). Volumul de poezii ,,Nostalgii'' cuprinde creaţia din tinereţe a lui Mihai LEONTE. Fire discretă, reţinut în a-şi etala în public poezia, creaţia sa cuprinde poezii în care sunt abordate şi stilizate motive precum visul, aspiraţia spre înălţimi, încrederea în iubire, lupta necontenită cu
Dupa un timp de suferinte din nou pescarul se facu mai bine.
Si iar pe mari o apuca si prinse din nou pesti ca mai inainte.
Si fericit de viata pescarul iar isi ridica bordeiul din ruine.
Si fii iar venira ca la miere si peste el prindea tot mai cu viata.
Dar nu uita de intamplarea cea trecuta
Si pasii iar pe plaja insorita si-i purta in fiecare ziua
Cu aceleasi ganduri el traia:
"- De ce la greu, Tu, Doamne, cu mine n-ai mai fost!"
Si a treia zi de chinuri interioare vazu din no
Apoi se imbolnavii pescarul, cazu intins la pat.
Si nimeni ca sa-i fie de ajutor n-a mai catat.
Si prins de vie ganduri spre plaja cu greu a apucat
Sperand cu fiecare a pasului durere
Ca Dumnezeu sa vie iar ca sa-i aline chinul
Dar orisicat s-ar fi plimbat pe plaja
In urma sa nu mai vedea perechi de pasi
Ci doar proprii lui pasi cum asterneau nisipurilor urme
Si se gandea
"-Dumnezeule de ce la greu ma lasi de ce nu esti cu mine!"
"-De ce atata suferinta mi-ai dat si ai pleca
Si mare a sa uimire sa vada pe nisip
Ca-n urma sa lasate-s doua perechi de pasi
Se tot intoarse, coti mergand pe plaja
Pe unde nu sunt urme si iar privi in urma
Dar tot doua perechi de pasi zari.
- Oh! Doamne! Esti langa mine, te simt.
Dar de la un timp pestele nu-i mai cadea in plasa nici cat nevoie avea ca sa traiasca.
Si zi de zi din zori si pana-n seara se tot gandea ca Dumnezeu l-a parasit.
Cu cat privea mai tare la gandul ce-l rodea cu atata bogatia agonisita se pierdea.
Si cum se saracise tare nici fii si nici fica lui nu-l mai vizitara.
Si casa sa cea mare sa o vinda a trebuit. Ramas fara de toate, sarac lipit ajunse.
Si suparata de prezent sotia lui iubita se stinse intr-un tarziu.
Prea macinat de timpuri
Am sa va spun o poveste asa cum am auzit-o eu si pe care mai tarziu am citit-o intr-o carte.
Cum spuneam n-am sa aduc nimic nou sub soare. Doar am sa scriu asa cum imi amintesc sa mi se fi spus odata.
Cica, demult, odata, langa o mare frumoasa traia intr-o coliba mare, un pescar.
Si era bogat, pescarul, si fericit langa sotia sa crescu si trei feciori si o fata.
Si cand baietii se marira plecara toti spre a lor chemare. Mult mai tarziu si fata cea mezina crescand in varsta i-a sosit soro
- Cat e de trist. Desi ai un zambet sfant tu porti cu tine zi de zi presiunea unei triste amintiri, asa e?
- Da, cam asa.
- De vrei poti ca sa-mi spui mai multe...
- Oh! Bun necunoscut, ce suflet! Ti-as spune astazi mult mai multe dar simt ca vine Mosu Ene.
- Ti-e somn, hai fugi si mi te culca, si maine iar, oh inger drag, te astept cu nerabdare si visele fie-ne dragi macar in asta seara. Noapte buna!
- De nu ai fi atata de departe te-as saruta intaia data.
- Distanta doar e o mica a
Era seară.
Aveam pe atunci, poate şi ea, un hâd obicei: mă târam prin ceaţa norilor ce încătuşează pustietaţile şi le dă viaţa.
Iubisem viaţa mai înainte de o întalni pe EA, acel vis minunat ce n-ai mai vrea ca zorile să îl destrame.
Mă aflam în concediu, şi cum eram trist, în căutare de speranţe am intrat să tăifăsuiesc cu alte umbre găsite pur întâmplător, pe internet.
Intru. Nu-i nimeni. Mai aştept rabdator.
Aprind gandindu-mă în trecut, rupându-mă de realitate, o ţigare.
Un fum a
Stolnicul Constantin Cantacuzino :
„Că nici unul în lume nu iaste carele den sine numai să ştie şi nici unul nu au aflat nimic, până când nu au fost de altul învăţat. Nici nimeni nu să poate domiri de nici un lucru, de nu mai nainte au au văzut,au au auzit,au au cetit şi de nu ca acelea, asemene ca acelea, măcar cât de puţin …"
.. ar trebui sa fim multumiti de fiecare data cand ne dam seama de rautatile din jurul nostru,ar trebui sa fim multumiti cand realizam cine ne sunt prietenii,artrebui sa fim satisfacuti cand vedem ca persoanele carora le purtam un respect sunt de fapt patetice, ar trebui ca toate astea sa fie un motiv de bucurie dar nu e asa.Cu ce drept sa judecam noi?nu e oare de ajuns ca sunt demne de mila?nu e oare de ajuns ca prin ceea ce le fac altora se tradeaza pe ei insisi?nu e oare adevarat faptul ca se
Warehouse shelving is most often used for equipment storage areas of various organizations and large stores.
They meet all the requirements of modern systems of warehousing. Used warehouse pallet racking in Milwaukee is designed for storage of large, heavy loads on the metal solid or mesh flooring, decking, plywood, pallets using both manual and mechanical loading. High capacity, reliability, wide range of loads and options are the main advantages characterizing warehouse shelving.
M
Warehouse shelving is most often used for equipment storage areas of various organizations and large stores.
They meet all the requirements of modern systems of warehousing. Used warehouse pallet racking in Milwaukee is designed for storage of large, heavy loads on the metal solid or mesh flooring, decking, plywood, pallets using both manual and mechanical loading. High capacity, reliability, wide range of loads and options are the main advantages characterizing warehouse shelving.
M
If you want to start a medical transportation business, you will need to begin with a business plan. Competition is not tough because most local business owners think that it’s the job of ambulance.
In this type of business, you will be handling non-emergency situations like hospital visits or check ups.
The Idea to Start a Medical Transportation Business
Very few entrepreneurs think of starting a medical transportation business http://transitexec.com/how-to-start-a-non-...ation-busi
Dreptul la moştenire - moştenirea drepturilor
Am moştenit cu toţii dreptul la identitate naţională, dreptul de a sta cu fruntea sus, dreptul de spune surâzând cu uşoară nostalgie şi suspin autentic, chiar şi după 118 ani, atunci când teii îşi scutură creanga-mai lipseşte Eminescu să ne spună o poezie- .
Încă îi simţim lipsa celui care, învingând timpul, ne-a lăsat moştenire dreptul de a ne lăsa troieniţi de amintiri. Suntem un neam atât de norocos, încât nu mă tem decât de ziua în care
STATUIA TA
Soţiei mele Ana LEONTE
Ţi-am dăltuit statui în suflet
Acolo ai un sanctuar al tău
Piedestale cu un etern antet
Pe care le vei avea mereu.
Am adunat culori diverse
Din nesfârşitul curcubeu
Sa-ţi fac tablouri imense
Să le descriu mi-e tare greu
Nu sunt poet că scriu un vers
Sau că iubesc acum la bătrâneţe
N-am trecut destul prin univers
Mai am în suflet multă tinereţe.
În strângerea intensă de mână
Îţi simt pulsaţia febrilă
Aşteptând ca să
