vesperala

Welcome Guest ( Log In | Register )

2 Pages V  < 1 2  
Reply to this topicStart new topic
> Sfinții lunii curente (ortodocsi)

vesperala
post Jun 8 2009, 12:38 PM
Post #21


Miradoniz
Group Icon
**********

Group: *vesperala*
Posts: 37,072
Joined: 30-December 07
From: În castel de treci prin colonade...
Member No.: 1



Tasos îmi zice că la ei azi se sărbătorește omomastica acelora care poartă numele Corina




http://www.eortologio.gr/

Γιορτάζουν σήμερα Δευ 08 Ιουν 09 :
Αγίου Πνεύματος, Καλλιόπη, Καλλιοπία, Πόπη, Κορίνα, Κορίνος, Ναυκράτιος, Ναυκράτης, Τριάδα, Τριάς, Κόρη


la noi nu apare în calendar? unsure.gif





User's Signature

O raclă mare-i lumea. Stelele-s cuie/Bătute-n ea Ɵi soarele-i fereasta/La temniƣa vieƣii
Mihai Eminescu

Stelele-n cer, deasupra mărilor, ard depărtărilor, pùnă ce pier...

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Tasos
post Jun 8 2009, 12:47 PM
Post #22


FallingStar
Group Icon
**

Group: Stars
Posts: 60
Joined: 11-September 08
From: Ptolemaida-Grecia
Member No.: 420



La voi nu apare ca sa nu faci cinste tu emo-rade.gif
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

vesperala
post Jun 8 2009, 12:48 PM
Post #23


Miradoniz
Group Icon
**********

Group: *vesperala*
Posts: 37,072
Joined: 30-December 07
From: În castel de treci prin colonade...
Member No.: 1



emo-lol.gif toată viața mi-am dorit și eu un sfânt să serbez o zi în plus pe an..smile.gif


User's Signature

O raclă mare-i lumea. Stelele-s cuie/Bătute-n ea Ɵi soarele-i fereasta/La temniƣa vieƣii
Mihai Eminescu

Stelele-n cer, deasupra mărilor, ard depărtărilor, pùnă ce pier...

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Jun 17 2009, 03:16 PM
Post #24


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



IULIE 2009
Pe 20 Iulie cinstim pe
Sf.Prooroc Ilie Tesviteanul

Mai multe puteti citi aici:
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie20.htm


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Jan 16 2010, 02:13 PM
Post #25


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



SARBATORILE LUNII IANUARIE
Sarbatorile din luna ianuarie, prima luna a anului, cuprind obiceiuri si practici specifice inceputului de an prin care oamenii doresc sa obtina prosperitate, pace, liniste si sanatate.
Caracterul esential al sarbatorilor este bucuria si increderea cu care oamenii intampina trecerea de la anul vechi la anul nou, inceputul unei noi perioade de vegetatie, al unei noi etape in viata lor.
In prima zi a noului an, credinciosii ortodocsi il sarbatoresc pe Sfantul Vasile cel Mare, supranumit si "ocrotitorul saracilor".
Calendarul sarbatorilor din luna ianuarie:
- 5 ianuarie: Ajunul Bobotezei
- 6 ianuarie: Boboteaza (Iordanul, Botezul Domnului)
- 7 ianuarie: Sf. Ioan Botezatorul (Santion)
- 16 ianuarie: Sanpetrul Lupilor
- 16-17 ianuarie: Atanasiile
- 16-18 ianuarie: Circovii de Iarna
- 29-31 ianuarie: Filipii de Iarna


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Jan 28 2010, 05:32 AM
Post #26


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



FEBRUARIE
Sinaxar 2 Februarie
În această lună, în ziua a doua, se prăznuiește Întâmpinarea Domnului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, când L-a primit dreptul Simeon în brațele sale.

În această zi Biserica sărbătorește un eveniment important din viața pământească a Domnului Nostru Iisus Hristos (Luca 2:22-40). După patruzeci de zile de la nașterea Sa, Pruncul Sfânt a fost dus la Templul Ierusalimului, centrul vieții religioase a națiunii. După Legea lui Moise (Lev. 12:2-8), femeia care a născut un prunc de parte bărbătească nu avea voie să intre în Templul Domnului timp de patruzeci de zile. La împlinirea acestora, mama venea cu fiul la Templu și aducea jertfă Domnului un miel sau un porumbel pentru sacrificiul purificării. Preasfânta Fecioară, Maica Domnului, nu avea nevoie de purificare deoarece ea a născut fără stricăciune pe Izvorul Curăției și Sfințeniei. Cu toate acestea, ea s-a supus cu smerenie Legii timpului.
Mai multe puteti gasi aici:http://www.calendar-ortodox.ro/luna/februarie/februarie02.htm


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 16 2010, 07:01 AM
Post #27


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



Postul Sfintelor Pasti 15 Februarie - 3 Aprilie 2010

Incepand cu 15 februarie, crestinii au intrat in Postul Sfintelor Pasti. Acest post, fiind cel mai lung si cel mai aspru din posturile de durata intalnite in Biserica Ortodoxa, este cunoscut si sub denumirea de Postul Mare. Tinand seama ca el aminteste si de postul celor 40 de zile tinute de Hristos inainte de inceperea activitatii Sale mesianice (Luca IV, 1-2), a primit si numele de Paresimi. In vechime, Postul Sfintelor Pasti avea menirea de a-i pregati pe cei ce urmau sa primeasca botezul in noaptea Invierii.

Postul Sfintelor Pasti - felul postirii
In primele secole unele persoane posteau doar in Vinerea Patimilor, altele doua zile inainte de Pasti, altii o saptamana, in vreme ce unii posteau opt saptamani.
La sfaristul secolului al III lea, Postul Sfintelor Pasti a fost impartit in postul prepascal (Postul Paresimilor) care tinea pana la Duminica Floriilor, cu o durata variabila si Postul Pastilor (postul pascal), care tinea o saptamana, adica din Duminica Floriilor pana la cea a Invierii Domnului. Dupa Sinodul I ecumenic de la Niceea din anul 325, Biserica de Rasarit a adoptat ca durata acestui post sa fi de sapte saptamani, durata prezenta si astazi.

Postul Mare era tinut cu rigozitate
Canonul 69 apostolic osandea cu excomunicarea pe credinciosi si cu caterisirea pe slujitorii Bisericii, in cazul in care acestia nu tineau Postul Sfintelor Pasti. Erau aceptate exceptiile, doar in caz de boala.

Liturghia din Postul Sfintelor Pasti
Liturghia avand un caracter de sarbatoare si bucurie, iar Postul Sfintelor Pasti fiind un timp al infranarii, Sfintii Parinti au randuit ca in perioada acestui post sa nu se savarseasca Sfanta Liturghie decat sambata si duminica. In celelalte zile se poate oficia Liturghia Darurilor mai inainte sfintite, cu exceptia zilelor aliturgice, cand nu se oficiaza nicio Liturghie. Liturghia Darurilor mai inainte sfintite a luat fiinta datorita dorintei unor credinciosi de a se impartasi si in cursul saptamanii. Amintim ca in cadrul acestei Liturghii, Sfintele Daruri sunt sfintite la Liturghia oficiata duminica, sunt pastrate pe Sfanta Masa, iar in cursul saptamanii, atunci cand se savarseste Liturghia Darurilor sunt oferite credinciosilor spre impartasire. Pentru ca potrivit randuielii de postire a Bisericii, in zilele de rand din Postul Mare se ajuneaza pana la apusul soarelui, impartasirea se face seara dupa Vecernie.
In sambatele din Postul Mare se savarseste Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, iar in primele cinci duminici de post se oficiaza Liturghia Sfantului Vasile cel Mare. In duminca Floriilor - Liturghia Sfantului Ioan Gura de Aur, iar in

Saptamana Patimilor, joi si sambata, Liturghia Sfantului Vasile cel Mare.
"Daca am pacatuit, vom posti pentru ca am pacatuit. Daca n-am pacatuit, vom posti ca sa nu pacatuim. Sa dam ceea ce avem: postul, si vom primi ceea ce nu avem: nepatimirea".


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 19 2010, 10:03 AM
Post #28


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



Istoria minunata a colivei - Sfantul Teodor Tiron - "Sambata lui Toader"
Cea mai cunoscută minune a Sfântului este cea „a colivei”, în cinstea căreia este pomenit în prima sâmbătă a Postului Mare. Împăratul Iulian Apostatul (361-363) a urmat gândul diavolesc de a stropi toate produsele comerciale destinate hranei, din piețele Constantinopolului, cu sânge de la jertfele idolilor, fără știrea creștinilor. Începuse prima săptămână a Postului Paștelui și cu atât mai mult se bucura acela, să strice rânduiala creștinească. Înainte de a fi cumpărate acele produse, Dumnezeu i-a încredințat Sfântului Mucenic Teodor sarcina de a vesti episcopului Eudoxie punerea la cale.
Pentru cei care nu aveau hrană depozitată – adică săracii orașului – Sfântul Teodor a indicat modalitatea preparării colivei: grâu fiert îndulcit. Se pare că până atunci coliva se făcea în unele regiuni, nefiind strict legată de pomenirea morților. „Așa ne-am obișnuit noi a numi grâul fiert în Evhaita”, a mărturisit Sfântul Teodor Tiron, potrivit sursei citate.Creștinii din zonă au scăpat de ispită, iar împăratul a renunțat la procedeul său de falsificare, fiindcă mâncarea din piețe nu a mai fost cumpărată și s-a stricat.
Pomenirea Sfântului Teodor din prima sâmbătă a Postului Mare, consfințită în Sinod, pe vremea Patriarhului Nectarie al Constantinopolului (381-397), a fost corelată cu pregătirea colivei, în amintirea minunii. De atunci, coliva a fost asociată, astfel, cu pomenirea morților, în nădejdea învierii. Se poate vorbi astăzi despre o semnificație teologică explicită a colivei – element nelipsit la slujba parastasului și a înmormântării – „ca expresie materială a credinței noastre în nemurire și înviere, fiind făcută din boabe de grâu, pe care Domnul Însuși le-a înfățișat ca simboluri ale învierii trupurilor” (cf. „Liturgica specială”, pr. prof. dr. Ene Braniște; vezi și I Corinteni XV, 36).
Dulciurile și ingredientele care intră în compoziția colivei reprezintă virtuțile sfinților sau ale răposaților pomeniți, ori dulceața vieții celei veșnice, pe care nădăjduim că a dobândit-o mortul”, continuă studiul citat.
Între alte minuni ale Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron sunt menționate: descoperirea hoților și a obiectelor furate, înapoierea persoanelor luate în robie, ocrotire pe timp de furtună.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post May 20 2010, 01:43 PM
Post #29


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



SFINTII CONSTANTIN SI ELENA

Crestinii ortodocsi si cei romano-catolici ii sarbatoresc la data de 21 mai pe Sfintii Imparati Constantin si mama sa Elena.
Gaius Flavius Valerius Aurelius Constantinus (n. 272/274 – d. mai 337), cunoscut sub numele Constantin I sau Constantin cel Mare, a fost imparat roman intre 306 si 337, devenind conducator al intregului Imperiu Roman dupa infrangerea lui Maxentiu si a lui Liciniu.
Initial, religia sa era pagana – tinand cultul sincretist al soarelui - Sol invictus, introdus de imparatul Aurelian. Insa pasii pe care i-a urmat pana la imbratisarea religiei crestine au fost deosebit de insemnati.Constantin stia insa prea bine ca mare parte dintre supusi erau de credinta crestina, astfel ca indata ce a ajuns la putere a dat ordine sa ia sfarsit persecutiile crestinilor in teritoriile sale.Mai mult, in toamna anului 312, in ajunul luptei cu Maxentiu, Constantin a zarit pe cer, in plina zi, o cruce stralucitoare, deasupra soarelui, ce avea inscriptia : “in hoc signo vinces” – “prin acest semn vei birui”; iar pe timpul noptii i s-a aratat in vis insusi Iisus Hristos, cu semnul crucii, cerandu-i sa puna acest semn sfant pe steagurile soldatilor sai, urmand sa fie protector in focurile bataliei;.
Constantin asa a procedat si l-a infrant in lupta pe Maxentiu – cel care avusese o armata mult mai numeroasa. De altfel, pe Arcul de Triumf al lui Constantin aflat la Roma, este inscriptionat “instinctu divinitatis” – “prin inspiratie divina”.
Astfel, in anul urmator izbandei sale, Constantin, alaturi de Liciniu, da Edictul de la Milan (313) – iar din religie persecutata crestinismul devine religie permisa si chiar protejata, dupa cum vor arata si actele ulterioare.
Prin acest edict se recunoaste in stat religia crestina, clerul crestin este scutit de obligatia costisitoare a functiunilor municipale, a anumitor impozite, se acorda subventii, se acorda dreptul de a primi donatii, sunt inlaturate din legile penale acele pedepse care nu erau conforme spiritului crestin – rastignirea, stigmatizarea, zdrobirea picioarelor. Mai apoi, in 321 Constantin cel Mare a consacrat ca zi de repaus in Imperiu Duminica - sarbatoarea odihnei saptamanale a crestinilor.
Un alt lucru de o deosebita importanta savarsit de Constantin l-a reprezentat decizia de a parasi Roma cea pagana , restaurand orasul Byzantion, de pe Bosfor, si a-l transforma intr-o capitala maiestuasa a Imperiului.
Acesta a primit numele de Constantinopol – orasul lui Constantin, devenind un centru al crestinismului, resedinta de patriarh, avand dimensiuni comparabile cu cele ale Romei ori Alexandriei, mostenind institutiile politice ale vechii Rome precum si traditiile culturale ale Rasaritului grec. Constantin a purces si la ridicarea a doua marete biserici – Hagia Sophia (Sfanta Intelepciune) si Hagia Eirene (Sfanta Pace), iar la 11 mai 330 au avut loc festivitatile de inaugurare a Constantinopolului drept noua capitala a Imperiului Roman – eveniment anuntat lumii intregi si prin monedele batute in acel an.
Imparatul Constantin a mai luat inca o masura de importanta istorica pentru linistea Bisericii crestine – convocarea celui dintai Sinod ecumenic de la Niceea din anul 325. Aici a fost enuntata si recunoscuta ideea ca Fiul lui Dumnezeu este de aceeasi fiinta cu Tatal si din veci cu El, a fost stabilita o prima formulare a Simbolului de credinta – Crezul, precum si o prima regula pentru calcularea datei Pastilor, si au mai fost adoptate si o serie de canoane necesare disciplinei bisericesti.
Insa Constantin s-a botezat abia pe patul de moarte, murind la scurta vreme dupa aceea – pe 22 mai 337, in Duminica Rusaliilor, fiind inmormantat cu mult fast in biserica Sfintii Apostoli din Constantinopol –ctitoria sa. Iar pentru faptele sale si remarcabila contributie adusa crestinismului, Biserica Ortodoxa l-a pretuit deosebit, punandu-l in randul Sfintilor si numindu-l “Cel intocmai cu Apostolii”.


Imparateasa Elena – Flavia Iulia Helena (c.248 - 329) a fost casatorita cu generalul roman Constantinius Chlorus, fiind mama Imparatului Sfantului Constantin cel Mare, si a fost o femeie deosebit de credincioasa si cunoscuta pentru piosenia ei.
Sotul ei divorteaza de ea, la indemnul imparatului Diocletian, in anul 293 , pentru a se putea casatori cu Teodora, fiica vitrega a lui Maximian . Elena insa nu s-a mai recasatorit, gasindu-si alinare in dreapta credinta si fiindu-i aproape fiului sau Constantin care a devenit mai apoi imparat al Imperiului Roman.
Imparateasa Elena a infaptuit pelerinajul in Palestina si in provinciile rasaritene, fiindu-i atribuite gasirea moastelor Sfintei Cruci a lui Hristos si aflarea ramasitelor celor trei magi.
Povestea descoperirii pe dealul Golgotei a crucii pe care a fost rasignit Mantuitorul a fost urmatoarea : dupa multe cercetari si in urma sapaturilor au fost gasite trei cruci, o scandura cu inscriptia lui Pilat si cele patru piroane care strapunsesera corpul Domnului; pentru a se putea afla care dintre cele trei era adevarata cruce pe care a fost ratignit Hristos au fost atinse de trupul unui om mort ce urma sa fie ingropat, iar acesta a inviat in momentul atingerii de Crucea Domnului.
Imparateasa Elena a ridicat Biserica Sfantului Mormant si a zidit mai multe lacasuri sfinte, pe care le-a infrumusetat cu podoabe si le-a oferit numeroase bogatii, i-a ajutat pe cei nevoiasi si pe orfani, revenind apoi la Constantinopol si aducand o parte din lemnul Sfintei Cruci.

***

Numele de Constantin este de origine latina si provine de la constans, constatis – insemnand “constant”, “neclintit”, “stabil”, “ferm”.

Numele de Elena este de origine greaca si unii specialisti considera ca provine de la gr. helane - insemnand “torta”, “faclie”, chiar “foc sacru” , iar altii de la gr. hele – “lumina arzatoare a soarelui” – “raza de soare”.

Asadar, tuturor celor care poarta numele Sfintilor Imparati Constantin si Elena - un cald La Multi Ani , cu noroc si multa fericire!

Surse info:
www.crestinortodox.ro
http://ro.wikipedia.org/wiki/Constantin_cel_Mare
http://ro.orthodoxwiki.org/



User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post May 20 2010, 02:22 PM
Post #30


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



RUSALIILE - sarbatoare, obiceiuri, superstitii


Sarbatoarea Rusaliilor mai este cunoscuta sub denumirea de Duminica Cincizecimii sau cea a Pogorarii Sfantului Duh , sau Duminica Mare, si este sarbatoarea anuala a pogorarii Sfantului Duh peste Sfintii Apostoli, carora le-a conferit puteri/daruri divine in vederea raspandirii in lume a cuvantului lui Iisus Hristos.
In 2010 Rusaliile se sarbatoresc pe 23 mai.
Aceasta sarbatoare cade intotdeauna la 50 de zile dupa Paste sau la 10 zile dupa Inaltare, si este totodata sarbatoarea intemeierii Bisericii Crestine intrucat, in aceeasi zi, in urma predicii rostite de catre Sfantul Apostol Petru, s-au alaturat crestinismului 3.000 de suflete ce au format astfel prima comunitate crestina din Ierusalim si nucleul Bisericii de mai tarziu.
Pastele si Rusaliile sunt cele mai vechi sarbatori crestine fiind praznuite inca din vremea Sfntilor Apostoli, ca o increstinare a sarbatorii iudaice corespunzatoare.
Ca vechime si importanta sarbatoarea Rusaliilor vine indata dupa cea a Pastelui; pe timpuri, erau oprite ingenuncherea si postirea in toate zilele Cincizecimii, interzise jocurile din circuri si palestre, spectacolele pagane de teatru etc. In semn de mare praznuire si bucurie casele se gateau cu flori si ramuri verzi de tei sau nuc, obicei mostenit de la evrei care sarbatoreau si ei Cincizecimea cu flori si fructe.
In zilele noastre, acest obicei s-a pastrat aducandu-se in biserici frunze verzi de tei sau de nuc, care se binecuvanteaza si se impart credinciosilor, simbolizand limbile de foc ale puterii Sfantului Duh, Care S-a pogorat peste Sfintii Apostoli.

Obiceiuri si superstitii de Rusalii

In sambata Rusaliilor se tin Mosii de vara (numiti si Mosii de Rusalii, Mosii cei mari sau Mosii de samburi) – moment important al cultului mortilor de la noi. Pe vremuri exista credinta ca sufletele celor morti paraseau mormintele in Joia Mare (inainte de Pasti) , zburand slobode ori preumblandu-se printre cei vii cele 50 de zile, dupa care se reintorceau in lumea de dincolo, in ajunul Rusaliilor.
Pentru ca aceasta reintoarcere sa se petreaca fara evenimente neplacute se tin anumite ritualuri de imbunare a spiritelor celor morti - oamenii impodobesc cu ramuri de tei gospodariile, mormintele sunt curatate, de asemenea impodobite cu flori, si sunt aprinse lumanari , iar la portile cimitirelor se intind mese cu flori, cu colaci, placinte, ulcele cu vin, iar preotii satelor oficiaza slujbe de pomenire, dupa care bucatele se impart.
Povestile spun ca ar fi existat cazuri in care spiritele celor morti nu erau induplecate, amanand momentul reintoarcerii, transformandu-se in Iele sau Rusalii si avand capacitatea de a putea face mult rau oamenilor.
In mitologia noastra, Rusaliile – cuvant ce provine din lat.”rosalia” semnificand sarbatoarea trandafirilor – sunt niste femei fantastice, din categoria Ielelor, fiicele lui Rusalim Imparat; iar “ielele” nu este un nume ci pronumele personal “ele” din vorbirea populara. Rusaliile, de altfel inzestrate cu puteri magice, indeosebi de seductie, pot fi adeseori malefice, umbla in acele zile prin vazduh si pot provoca multe suferinte oamenilor : ii schimonosesc sau innebunesc pe toti cei ce nu le respecta zilele.
Sunt vestite legendele potrivit carora Rusaliile se scalda pe timpul noptii, in lumina argintie a lunii, goale si despletite; apoi se prind intr-o Hora a Ielelor, dansand cu patima intr-un cerc, cu sanii goi, parul lung despletit, purtand clopotei la picioare si voaluri transparente, executand un dans fantastic, si bogat in taine neintelese muritorului de rand – iar din aceste descrieri putem lesne intelege de ce acesta putea fi atat de irezistibil atras. Insa nepoftitului surprins ca priveste dansul lor ii sunt luate mintile.
De aceea, de mai demult exista credinta ca drumetii care umbla in noaptea de Rusalii sa tina la brau usturoi, fire de busuioc, frunze de tei ori de nuc pentru a putea inlatura puterea misterioasa a Ielelor. Sunt evitate in aceasta noapte rascrucile de drumuri, malurile apelor, marginile de padure tocmai pentru a nu surprinde dansul lor tainic si astfel a-si pierde mintile.
De Rusalii este legat si vestitul dans al Calusarilor – dans ritual pastrat din mosi-stramosi, ce se refera la saritul peste foc, fiind singurul remediu pentru vindecarea acelui suflet care a privit Dansul Ielelor si a fost fermecat, luandu-i-se mintile.
Originile acestui mit al Ielelor/ Rusaliilor se pierde in negura timpurilor; acesta asadar s-a suprapus peste sarbatoarea crestina a Cincizecimii, pastrandu-se anumite datini si superstitii.

Alte datini si superstitii in ziua (duminica) de Rusalii:

- In aceasta zi se duc la biserica crengute de tei si frunze de nuc, care, dupa ce sunt sfintite, se agata la icoane si stresinile caselor pentru a apara de rele; s-ar parea ca frunzele si florile de tei sfintite lecuiesc surzenia.
- Ramurile de tei pentru Rusalii sunt tinute vara pentru a putea fi folosite in alungarea grindinii si furtunilor.
- Cine munceste in aceasta zi “este luat de Rusalii”, isi pierde mintile.
- Exista obiceiul numit “udatul nevestelor” – femeile ce sunt udate in aceasta zi de sarbatoare vor fi mai frumoase si sanatoase tot anul.
- Este bine ca femeile sa poarte pelin si sa bea vin cu pelin pentru a fi sanatoase si voinice.
- Daca de Rusalii este timp frumos, se prea poate ca toata vara sa fie frumoasa, si rodnica.

…Si cum prin decizie a Parlamentului, de vreo doi ani, prima si a doua zi de Rusalii au devenit sarbatori legale, va urez sa aveti o mini-vacanta cat se poate de placuta, impreuna cu cei dragi!

Surse info:
http://www.crestinortodox.ro


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Dec 7 2010, 09:11 AM
Post #31


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



Sfanta Filofteia, ocrotitoarea Tarii Romanesti

În salba de mărgăritare a numelor sfinților din fiecare zi, la 7 decembrie, se face pomenirea Sfintei Mucenițe Filofteia – Fecioara.
Această frumoasă stâlpare aducătoare de roduri vrednice de împărăția cerurilor s-a născut pe la 1206 în marea cetate a Târnovei, capitala împărăției românilor și bulgarilor, din sudul Dunării. Părinții sfintei erau creștini și se ocupau cu agricultura.
Mama fecioarei, de neam valah, fire evlavioasă și temătoare de Dumnezeu, urma pilda sfintelor femei, ca: Emilia – mama Sfântului Vasile cel Mare; Antuza – mama Sfâtului Ioan Gură de Aur; Monica – mama Fericitului Augustin și altele. Mergea adesea la sfintele slujbe bisericești, ascultând cu luare aminte dumnezeieștile Scripturi, străduindu-se să fie împlinitoare a lor. Rugăciunile făcute cu multă căldură sufletească și posturile ținute cu multă grijă erau podoabele ei duhovnicești. Pe lângă buna chivernisire a gospodăriei nu uita să-și păzească de gânduri tulburătoare curată cămara cea lăuntrică a inimii. Milosteniile și alte fapte bune erau lucrarea ei din fiecare zi.
Copila Filofteia, trup din trupul mamei sale și fire din firea ei, era nelipsită de lângă dânsa la biserică, la rugăciune, la postiri, la milostenii și la faceri de bine.

Când ea a ajuns la vârsta deprinderii învățăturii creștinești, a frumuseții fecioriei, a iubirii de străini și a altor virtuți, care fac pe om plăcut lui Dumnezeu, mama ei scumpă s-a mutat la cele cerești, lăsând-o în grija tatălui. Rămânând orfană de mamă, fetița s-a arătat un pământ bogat în rodiri de fapte bune. Ea nu s-a dedat la pierzătoare cântece lumești, nici la iubirea hainelor scumpe, nici la împodobirea părului, fapte care moleșesc sufletul. Urmând învățătura Sfântului Apostol Petru, ea căuta să împodobească „omul cel tainic al inimii, întru nestricăcioasa podoabă a duhului blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu” (I Petru 3, 3-4).
După pilda mamei sale, tânăra fecioară se îndeletnicea îndeosebi cu lucrarea milosteniei, știind că Mântuitorul Iisus Hristos nu numai că fericește pe cei darnici, dar Se și face una cu cei suferinzi. Sădind în inima ei aceasta poruncă, buna Filofteia nu mai trăia pentru ea, ci pentru mirele ei, Iisus Hristos, după cum o arată și numele: „iubitoare de Dumnezeu”. Hainele ei încălzeau trupurile săracilor și hrana ei îndestula pe cei flămânzi. Toate acestea le săvârșea fericita în taină, că foarte se temea de slava oamenilor, care pierde toate ostenelile făcătorului de bine. De aceea și Mântuitorul zice: „Deci, când faci milostenie, nu trâmbița înaintea ta, cum jac fățarnicii în sinagogi și pe ulițe, ca sa fie slăviți de oameni; adevărat grăiesc vouă: și-au luat răsplata lor. Tu, însă, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta ta, ca milostenia ta să fie într-ascuns și Tatăl tău, Care vede în ascuns, îți va răsplăti ție” (Matei 6, 2-4).

Îndeletnicindu-se cu plugăria, tatăl fericitei avea și el credință creștină, dar nelucrătoare. Grijile acestei lumi și deșertăciunile vieții înăbușiseră îndemnurile evanghelice, care se ofileau înainte de rodire. De aceea, binefacerile și milosteniile fiicei sale le socotea o pagubă, se mânia, adesea o certa și chiar o bătea, în loc să ia aminte la psalmistul care zice: „Bun este bărbatul care se îndură și împrumută, își rânduiește vorbele sale cu judecată, că în veac nu se va clinti” (Ps. 111, 5).
După ce a trecut la cele veșnice mama fetei, tatăl ei și-a luat după o vreme, o femeie străină de viețuirea creștină, nemilostivă și plină de zavistie. De aceea ura de moarte pe fericita copilă, deși aceasta o ajuta în gospodărie și o asculta, însă nu mai mult ca pe Dumnezeu. Mergerea la biserică a tinerei i se părea mamei vitrege o pierdere de timp, postirile și rugăciunile ei o porneau spre mânie la îndemnul celui urâtor de oameni și al firii ei pline de răutate. S-a pornit, așadar, cu ură neîmpăcată asupra bunei fecioare, pe care o bătea, chinuind-o cu felurite munci, și căuta, ca o altă Irodiadă, vreme potrivită să învrăjbească și mai mult pe tată asupra propriei sale fiice, însă nici ispitirile diavolești, nici bătăile părintelui său, nici chinurile pe care le răbda de la vitrega mamă n-au putut să o oprească de la milostenii și de la lucrarea faptelor bune, după cum zice proorocul David: „Gata am fost și nu m-am tulburat să păzesc poruncile Tale” (Ps. 118, 60).

Între multele ascultări pe care i le dăduse mama vitregă bunei Filofteia era și aceea de a duce tatălui hrană la câmp. Mergând ea cu bucate în fiecare zi la țarina unde lucra acesta, unii oameni sărmani știind-o milostivă, îi ieșeau înainte, cerându-i cu multă stăruință să-i miluiască. Fericita, văzându-i atât de lipsiți, se înduioșa și, neavând altceva să le dea, le punea înainte din bucatele pe care le ducea tatălui său. Făcând în mai multe zile astfel de fapte, părintele său era hrănit neîndestulător. De aceea el îi reproșează soției: „- Pentru ce nu-mi trimiți bucate îndeajuns?”. Iar femeia i-a răspuns, învinovățind-o pe fată: „- Eu totdeauna ți-am trimis bucate destule. Dar știu eu ce face fiica ta cu ele? Poate, după obiceiul ei, le împarte la săraci”. Auzind acestea, tatăl copilei a tăcut, punându-și în gând să o urmărească.
Mergând într-o zi la țarină ca să lucreze, când s-a apropiat vremea să vină fericita cu hrana obișnuită, s-a așezat la pândă, să vadă ce face fiica lui cu bucatele. După obiceiul lor, săracii i-au ieșit înainte și, cu mai multă sârguință, i-au cerut să le împartă din cele ce ducea tatălui ei. Neavând altceva, aceasta a început să le împartă mâncarea pe care i-o dăduse mama vitregă.

Din locul în care se ascunsese, tatăl vedea cum fiica lui miluia din bucatele pe care le aștepta. În loc să se bucure de buna deprindere și de o faptă ca aceasta, pornit fiind pe fericita de învinuirile mamei vitrege și orbit de urâtorul binelui, el s-a aprins într-atât de mânia cea dobitocească, încât n-a mai avut răbdare și, scoțând de la brâu barda pe care o purta de obicei, a aruncat-o asupra ei. Rănind-o grav la picior, sângele a început să curgă șiroaie. Fericita Filofteia, la vârsta de 12 ani, dându-și în mâinile lui Dumnezeu feciorescul ei suflet, a adormit pentru viața cea veșnică. O seninătate a luminat atunci fața ei îngerească, după cuvântul proorocului: „nu te teme de ocara oamenilor și de batjocura lor să nu te înfricoșezi” (Isaia 51, 7).

Nevrednicul ei tată a fost cuprins pe loc de spaimă și cutremur. El se făcuse ucigașul fiicei sale pe care o vedea acum strălucind de mărirea lui Dumnezeu care se revărsase asupra ei. Venindu-și întru părintească milă, s-a gândit să o ridice spre a o înmormânta în mod obișnuit. Dar Dumnezeu, preamărind-o cu darul facerii de minuni, a îngreuiat trupul ei cel tânăr și fecioresc ca pe o stâncă de piatră și nimeni n-a putut să o ridice. Nedumerindu-se de cele întâmplate, mâniosul ucigaș a alergat în cetate la arhiepiscop, unde a istorisit toată întâmplarea și cum trupul fecioarei se află pe pământ proslăvit de Dumnezeu cu cerească lumină.
Acesta, împreună cu mai marii cetății, cu clerici și cu mulțime de credincioși, au venit cu făclii și tămâie la locul unde se afla sfânta. Văzând trupul ei strălucind de o lumină mai presus de fire, au preamărit pe Dumnezeu, Care Se arată minunat întru sfinții Săi. După ce au înălțat cu toții rugăciuni fierbinți către Dumnezeu, au slăvit pe prea-plăcuta cerului cu imne ca acesta: „Veniți, iubitorilor de praznic, să fericim pe preasfânta fecioară Filofteia și să-i mărim nevoințele cele pentru fapta bună. Că ea, Fericita, nu și-a miluit vasul cel de lut, ci cu multe feluri de bătăi l-a chinuit; pălmuiri și scuipări a răbdat, pândiri și moarte mucenicească de la cel ce a născut-o a suferit” (1). După îndelungată slujire, membrii soborului au voit să ridice sfintele ei moaște și să le așeze cu cinste în catedrala cetății Târnovo, dar n-au putut să o clintească din loc. Arhiepiscopul și toți ceilalți clerici, spăimântându-se și mai mult, au făcut rugăciuni cu toată evlavia către Dumnezeu, dar moaștele nu se lăsau nicidecum ridicate.
Înțelegând că nu este voia sfintei să fie dusă în cetatea aceasta, au început slujitorii să enumere numele diferitelor orașe, biserici și mănăstiri din dreapta și din stânga Dunării. Dar, minune, când au rostit numele bisericii cu hramul Sfântul Nicolae de la Curtea de Argeș, din țara noastră, trupul sfintei s-a arătat mai ușor decât era firesc. Înștiințând și pe voievodul Radu Negru despre vrerea Sfintei Mucenițe Filofteia-Fecioara, el a venit în grabă cu mare evlavie la Dunăre, înconjurat de vlădici, clerici și nu puțin popor dreptmăritor. Cu slavoslovii, cu tămâieri și cu făclii au fost întâmpinate sfintele ei moaște. Și a „mers așa mărețu alai prin târguri și sate, zile și nopți de-a rândul. Și pe unde trecea, bolile celor ce o primeau cu credință se tămăduiau. Și ducând-o, au așezat-o în „Biserica Domnească”, din vechea cetate a Argeșului”.

De atunci, cinstitele moaște ale Sfintei Mucenițe Filofteia au devenit pentru țara noastră o binecuvântare a lui Dumnezeu, iar pentru dreptcredinciosul popor român, ca una ce era de același neam cu el, izvor nesecat de binefaceri.

De aproape opt veacuri, ea ocrotește mănăstirea Curtea de Argeș și pe credincioșii ortodocși.
Multe locașuri mărețe s-au ridicat întru pomenirea Sfintei Mucenițe. Icoana ei se află la loc de cinste în casele creștinilor. Nenumărate dreptcredincioase îi poartă numele. De aceea, ea a devenit izvor tămăduitor de multe suferințe, celor lipsiți, ajutătoare, celor întristați, mângâietoare către Domnul Iisus Hristos – tuturor mijlocitoare (2).

† Gherasim
Episcopul Râmnicului și al Argeșului


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Jul 19 2011, 07:56 AM
Post #32


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



Sinaxar 20 Iulie
În aceasta luna, în ziua a douazecea, pomenirea suirii la cer cea de foc purtatoare a Sfântului, Maritului Prooroc Ilie Tesviteanul.


Sfântul si marele Profet Ilie, acest inger intrupat in carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide si inchide cerurile, era de origine din Tesvi in Galaad. Traditia apocrifa, care a transmis aceste detalii despre nasterea Profetului, precizeaza ca el era din tribul lui Aaron si deci era Preot. Dar nu se gaseste nici o urma despre acestea in relatarea Scripturii pe care o rezumam in cele ce urmeaza (cf. III Regi 17-20 ; IV Regi 1 si 2).

Se spune ca la nasterea sa tatal sau a vazut oameni imbracati in alb invelindu-l in scutece de foc si, dându-i numele, i-au dat sa manânce o flacara, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul intregii sale vieti. Inca din copilarie, tinea strict toate poruncile Legii si se tinea in permanenta in fata lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferenta, post neîncetat si rugaciune arzatoare, care ii facura sufletul ca focul si facura din el modelul vietii manastiresti.

Mai multe puteti citi aici:
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie20.htm
Attached File  Sf.Ilie.jpg ( 14.83K ) Number of downloads: 0



User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Aug 29 2011, 09:11 AM
Post #33


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



Sinaxar 29 August
În aceasta luna în ziua a douazeci si noua, pomenirea taierii cinstitului cap al cinstitului slavitului Prooroc înainte-mergator si Botezator Ioan.


Sfântul Ioan, Inaintemergatorul si Botezatorul Domnului a primit de la însusi Domnul Hristos marturia ca el era cel mai mare dintre toti oamenii nascuti din femeie si cel dintâi intre Profeti. Pe cind inca se afla in pântecele mamei sale, el a tresarit de bucurie in preajma lui Mesia pe care il purta in ea Prea Sfinta Maica a Domnului. La maturitate, el, "de care lumea nu era vrednica" (cf Evrei 11:38), se retrase in pustiu, acoperit cu o haina din par de camila si incins cu o curea de piele, aceasta semnificând stapânirea tuturor pornirilor trupesti. Regasind, ca un nou Adam, starea de armonie a firii noastre create pentru a se dedica numai lui Dumnezeu, el se hranea cu cosasi si cu miere salbatica, si isi tinea in contemplare mintea netulburata de grijile acestei lumi. In anul 15 al domniei lui Tiberiu Cezar (anul 29), Ioan, când a auzit Cuvântul lui Dumnezeu in pustie, se duse in regiunea Iordanului, pentru a predica pocainta catre multimile care veneau la el, atrase de viata sa ingereasca. El ii boteza in apele Iordanului in semn de curatire de pacatele lor, si pentru a-i pregati sa il primeasca pe Mântuitorul el ii indruma sa faca mai curând roade vrednice de pocainta, decit sa se laude ca sint fiii lui Avraam. Reluând cuvintele profetului Isaia, el le spunea : "Glasul celui care striga in pustiu. Pregatiti calea Domnului, drepte faceti in loc neumblat cararile Dumnezeului nostru. Toata valea sa se umple si tot muntele si dealul sa se plece; si sa fie cele strambe, drepte, si cele colturoase, cai netede. Si se va arata slava Domnului si tot trupul o va vedea caci gura Domnului a grait". (Is. 40:3-5).
Pentru ca poporul se intreba daca nu era el Mântuitorul asteptat de atitea generatii, Ioan le spuse: "Eu va botez cu apa, dar vine altul mai mare decât mine, El va va boteza cu foc si cu Duh Sfânt". Curatenia sa si dragostea sa pentru feciorie erau intr-atât de mari incât fu considerat vrednic nu doar de a-l vedea pe Mântuitor, al carui Inaintemergator fusese pus, ci chiar sa Il boteze in Iordan si sa fie martorul descoperirii Sfintei Treimi.


Mai multe puteti citi aici:
http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august29.htm


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Sep 7 2011, 08:21 AM
Post #34


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



Nasterea Maicii Domnului - Sfanta Maria Mica

Nasterea Maicii Domnului este prima mare sarbatoare din cursul anului bisericesc care a inceput la 1 septembrie. Ea este praznuita pe data de 8 septembrie. Sfanta Scriptura nu ne relateaza acest eveniment. Insa, scrierile apocrife ofera foarte multe amanunte despre originea si copilaria Fecioarei Maria. Cea mai importanta sursa in acest sens, o reprezinta Protoevanghelia lui Iacov, o lucrare iudeo-crestina din sec. al II-lea. Fragmentul referitor la Fecioara Maria a fost scris in jurul anului 140. Desi nu este considerata o scriere canonica, informatiile oferite pot fi considerate veridice, cu rezervele de rigoare.

Mai multe despre aceasta sarbatoare, gasiti aici:
http://www.crestinortodox.ro/stiri/crestin...mica-74448.html


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Sep 13 2011, 08:22 AM
Post #35


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



INALTAREA SFINTEI CRUCI (Post)

Inaltarea Sfintei Cruci este praznuita pe 14 septembrie. Este cea mai veche sarbatoare inchinata cinstirii lemnului sfant.
In aceasta zi sarbatorim amintirea a doua evenimente deosebite din istoria Sfintei Cruci:
– Aflarea Crucii pe care a fost rastignit Mantuitorul si inaltarea ei solemna in fata poporului de catre episcopul Macarie al Ierusalimului, in ziua de 14 septembrie din anul 335;
– Aducerea Sfintei Cruci de la persii pagani, in anul 629, in vremea imparatului bizantin Heraclius, care a depus-o cu mare cinste in biserica Sfantului Mormant (a Sfintei Cruci) din Ierusalim.

Mai multe puteti citi aici:
http://saccsiv.wordpress.com/category/inal...-sfintei-cruci/


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Oct 12 2011, 08:10 AM
Post #36


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



CUVIOASA PARASCHIVA

In fiecare an , sarbatoarea Cuvioasei Parascheva din ziua de 14 octombrie atrage la Iasi mii de credinciosi , gata de a rabda corvoada unui pelerinaj extrem de obositor si de a infrunta orice capriciu al vremii pentru a putea atinge si a se inchina la sfintele moaste facatoare de minuni , vindecatoare de boli si izbavitoare de multe nevoi si necazuri.
Putini sunt aceia care cunosc povestea Sfintei Parascheva , precum si peripetiile prin care au trecut moastele ei inainte de a poposi pe meleagurile noastre ...

Inca de timpuriu , viata Cuvioasei Parascheva a fost marcata de impactul cu credinta crestina.Parascheva a vazut lumina zilei in satul Epivata din Tracia , in sanul unei familii instarite de crestini.Dupa implinirea varstei de 10 ani , mama ei a inceput sa o initieze intru credinta , mergand cu ea la slujbele oficiate la Biserica Preacuratei Nascatoare de Dumnezeu.Intr-o astfel de ocazie , fetita a fost patrunsa de cuvintele din Evanghelia lui Marcu (8:34) : "Oricine voieste sa vina dupa Mine , sa se lepede de sine , sa-si ia crucea sa-Mi urmeze Mie".Impresia a fost atat de coplesitoare , incat Parascheva si-a schimbat straiele cu cele ale unui sarac imediat dupa ce a iesit din biserica.Parintii ei au fost suparati de aceasta purtare , asa ca fata a parasit caminul familiei si a pornit intr-un pelerinaj , mergand pe jos pana la Constantinopole.Dupa alte pribegii , a ajuns in localitatea Iracia din Pont , unde si-a gasit adapost intr-o biserica a Maicii Domnului , dedicandu-se vreme de 5 ani rugaciunilor si faptelor bune.Dupa aceea , a ramas intr-o manastire din Ierusalim pana a implinit 25 de ani.La aceasta frumoasa varsta , s-a hotarat sa se intoarca acasa , asa ca a mers pana la Iope , de unde s-a imbarcat pe o corabie.Ambarcatiunea s-a ratacit de la tinta , iar Parascheva a revenit in Constantinopole .Cu acest prilej , ea a colindat mai multe locuri de inchinaciune , printre care biserica Maicii Domnului Vlaheme si biserica Sfanta Sofia.Ultimii doi ani de viata si i-a petrecut in singuratate , pe malul golfului Athira , in satul Kallicrateia (Mir Marsanian).Trecuta in eternitate la varsta de 27 de ani , Parascheva a fost ingropata in preajma tarmului marii.Dupa ani de zile , trupul ei neputrezit a fost descoperit de un calugar care sapase o groapa pentru a inmormanta un marinar.Calugarul nu a acordat atentie semnelor de sfintenie , asa ca a asezat corpul inapoi in pamant , dar dupa un rastimp , un barbat si o femeie de credinta crestina au visat despre o frumoasa fata investmantata in alb , protejata de mai multi osteni.Certati in vis pentru nesocotirea trupului Paraschevei , cei doi l-au scos la lumina si l-au dus la biserica Sfintilor Apostoli din Kallicrateia.Moastele sfintei au oferit prilej de minuni si vindecari miraculoase , devenind vestite in intreaga regiune.
Adapostit in Epivat , si nu in Kallicrateia , dupa parerea unor cercetatori , trupul Paraschevei a ajuns in Bulgaria, la Tirnovo in anul 1238 , in 1393 fiind mutat la Vidin.Dupa batalia de la Nicopole (1396) , Bulgaria a fost inglobata Imperiului Otoman , iar moastele au fost recuperate de tarina Milita din Belgrad , care i le-a cerut sultanului Baiazid.Pastrat cu sfintenie intr-o biserica inchinata Sfintei Parascheva , trupul neputrezit nu si-a aflat inca linistea intrucat , in urma cuceririi Belgradului de catre turci , el a fost purtat la Biserica Ecumenica din Constantinopole .Vasile Lupu, Domnitorul Moldovei , a primit apoi sfintele moaste drept multumire pentru mai multe fapte de binefacere , printre care platirea datoriilor Bisericii Ecumenice.
Pentru a le asigura o cat mai mare protectie , Vasile Lupu si Mitropolitul Varlaam au sigilat moastele si le-au acoperit cu un blestem urmand sa loveasca pe oricine ar avea indrazneala de a instraina fragmente din ele.
Dupa atatea peregrinari , trupul Sintei Parascheva si-a gasit , in fine , adapost statornic in Iasi , incepand cu ziua de 13 iunie 1641.Asezate mai intai in biserica Trei Ierarhi , moastele au fost mutate , dupa un incendiu din 1888 , in Catedrala Metropolitana , loc unde se odihnesc pana in zilele noastre.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Oct 26 2011, 09:58 AM
Post #37


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



Sfantul Dumitru - Poveste si legenda

Dincolo de povestea oficiala a Sfantului Dumitru , asa cum o aflam in "Vietile Sfintilor" , exista o incantatoare legenda romaneasca care il infatiseaza ca un cioban traind izolat de lume, nestiutor de faptul ca ar mai exista si alti oameni in afara lui.
Intr-o noapte, Dumitru a avut un vis in care i s-a dezvaluit ca sunt si alte fapturi pe pamant asemeni lui, asa ca , dimineata, a pornit fara zabava departe de locurile sale familiare si ajuns , in cele din urma , intr-un sat.Cel dintai lucru care i-a atras atentia era ca oamenii intrau , unul dupa altul, intr-o casa mare , fara a mai iesi apoi afara.Era o zi de duminica si toti crestenii se duceau la biserica.
Nevrand sa ramana mai prejos, a luat si el drumul bisericii, dar , observand ca toti oamenii duceau cate un sac in spate , nu a stat mult pe ganduri, si-a umplut un sac cu paie si l-a aruncat pe spinare. Cand a intrat in biserica , toata lumea i-a zis , mustratoare , sa lase sacul jos , insa el a intrebat , nedumerit , de ce nu si-l leapada si cei din jur.De fapt, ceea ce zarea Dumitru in carca semenilor sai nu erau altceva decat pacatele lor.
Toti oamenii din locasul sfant susoteau si radeau fara vreo rusine, iar dracul , protapit intr-o strana , ii insemna pe necuvinciosi in cartea lui cu pacate.Furios ca Dumitru se arata prea evlavios, necuratul si-a infipt dintii intr-o piele de bivol si a tras de ea pana cand a slobozit un part cutremurator.Nimeni nu a vazut si nu a auzit fapta asta scarboasa, cu exceptia lui Dumitru , care n-a putut rezista ispitei si inceput sa hohoteasca.Diavolul a respirat usurat : omul rasese in biserica si avea motiv sa il treaca si pe el la catastif.
Amarat de greseala lui fata de Dumnezeu, Dumitru s-a intors fara preget la turma lui, hotarat sa nu mai paseasca niciodata in lumea pacatoasa din preajma sa.Au trecut ani dupa ani, si intr-o zi , oamenii l-au gasit in batatura lui , mort de multa vreme , dar fara nici o urma de putreziciune.Asa s-a facut ca i-au recunoscut sfintenia si au ridicat pe locul stanei o biserica care sa aduca aminte de smerenia si curatenia celui numit de atunci incoace Sfantul Dumitru.

Sursa : Antoaneta Olteanu - "Calendarele poporului român"


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Nov 7 2011, 09:53 AM
Post #38


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



Sinaxar 8 Noiembrie
În această lună, în ziua a opta, pomenirea Soborului mai-marilor Arhistrategi (arhangheli) Mihail și Gavriil (și Rafail), și al tuturor cereștilor puteri celor fără de trup.

La adunarea celor 9 cete, Serafimii, Heruvimii, Scaunele, Domniile, Stapâniile, Începătoriile, Puterile, Arhanghelii și Îngerii.
Mihail, preaîncuviințatul mai-marele peste cetele puterilor celor fără de trup, și în Legea Veche și în cea Nouă a arătat ce este harul Evangheliei, și arată multe faceri de bine neamului omenesc. Că de vreme ce pizmașul și luptătorul mântuirii noastre, înălțându-se s-a mândrit împotriva Ziditorului său și a zis: "Pune-voi scaunul meu deasupra norilor" și lăudându-se că "voi fi asemenea cu Cel înalt", a căzut din cinstea de arhanghel, precum grăiește Domnul ("Văzut-am, zice, pe satana, ca fulgerul din cer căzând"). Asemenea cu el și ceata ce era sub el, înălțându-se, a căzut. Acest de-a-pururea lăudat, păzind ca o slugă credincioasă credința către Stăpânul și arătând multă nevoință spre neamul nostru, a fost rânduit de Atotputernicul Dumnezeu ca să fie mai mare peste cetele înțelegătoare. Că văzând că a căzut vicleanul, a strâns cetele îngerești și a zis: "Să luăm aminte: Lăudat-au cu glas pe Domnul tuturor", ca și cum ar fi zis: Să luăm aminte noi cei ce suntem zidiți ce au pătimit cei ce erau cu noi, care până acum au fost lumină, și acum s-au făcut întuneric.
Pentru aceasta o adunare ca aceasta s-a numit Soborul îngerilor, adică luarea aminte și înțelegere și unire. Acesta dar, marele folositor și de bine-făcător mântuirii noastre, înmulțind și întinzând spre mulți multe faceri de bine mântuirii, s-a arătat la mulți văzându-se. Că s-a arătat lui Avraam și lui Lot la pustiirea și pierderea Sodomei. Arătatu-s-a lui Iacov când fugea de fratele său. Mers-a înaintea taberei fiilor lui Israel, când se izbăveau și au scăpat de robia și de chinul egiptenilor. Arătatu-s-a lui Valaam, când mergea să blesteme pe Israel. Și către Iosua al lui Navi a zis, când l-a întrebat: "Eu, Arhistrategul puterilor Domnului, acum am venit". Acesta a cufundat de tot și râurile ce se revărsaseră de păgâni asupra aghesmei și a locașului de închinare. Se află și altele multe ce se spun despre el în Sfânta Scriptură. Pentru aceasta și noi, având pe acesta ajutor și păzitor vieții noastre, prăznuim astăzi preacinstitul lui praznic. Împreună cu Sfântul Arhanghel Mihail, prăznuim astăzi și pe prea frumosul și prea veselitorul Arhanghel Gavriil. Pentru că și acesta multe faceri de bine a făcut neamului omenesc, atât în Legea Veche, cât și în cea Nouă. Căci în proorocia lui Daniil se pomenește însuși numele lui, când tâlcuiește Daniil visul ce a văzut pentru împărații mezilor și ai perșilor și ai elinilor: "Gavriile, zice, fă-l pe acela (adică pe Daniil) să înțeleagă vedenia" (Daniil. 8, 16). Și iarăși același Gavriil a arătat aceluiași Daniil că după șaptezeci de săptămâni de ani, adică după patru sute nouăzeci și șapte de ani, are să vină Hristos. "Și iată, zice Gavriil, bărbatul pe care l-am fost văzut la începutul vedeniei zburând, s-a atins de mine ca în ceasul jertfei de seară. Și m-a făcut să înțeleg și celelalte" (Daniil 9, 21). Acesta este cel care a binevestit femeii lui Manoe că are să nască pe Samson. Acesta este cel care a binevestit lui Ioachim și Annei că au să nască pe Doamna și Stăpâna de Dumnezeu Născătoarea.
Iar în Legea Nouă, acesta a binevestit lui Zaharia, stând de-a dreapta altarului tămâierii, că va naște pe marele Ioan înaintemergătorul. Acesta a hrănit și pe pururea Fecioara Maria doisprezece ani înăuntru în Sfintele Sfintelor cu hrană cerească. Acesta însuși, și cine se îndoiește? a binevestit Născătoarei de Dumnezeu că va naște de la Duhul Sfânt pe Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta s-a arătat lui Iosif în vis, precum zic mulți, și i-a zis să nu se teamă, ci să ia pe Mariam, femeia sa, că ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt. Acesta s-a arătat și pastorilor și le-a binevestit, că S-a născut Hristos Mântuitorul lumii. Acesta și în vis a zis lui Iosif să ia pruncul și pe Mama lui și să fugă în Egipt. Și iarăși acesta însuși i-a zis să se întoarcă în pământul lui Israel. Mulți însă din sfințiții învățători și din scriitorii de cântări socotesc că dumnezeiescul Gavriil a fost și îngerul cel îmbrăcat în veșmânt alb, care, pogorându-se din cer, a răsturnat piatra de pe ușa mormântului lui Iisus, Dătătorului de viață, și a șezut deasupra ei. Și el a fost cel care a binevestit mironosițelor învierea Domnului. Și ca să spunem mai cuprinzător, dumnezeiescul Gavriil a slujit la iconomia tainei întrupării Cuvântului lui Dumnezeu din început până în sfârșit.
Pentru aceasta și Biserica lui Hristos îl prăznuiește pe el, împreună cu Arhanghelul Mihail, și cheamă harul și ajutorul lui, rugându-i ca prin ajutorul și rugăciunile lor, și în veacul de acum să aflăm scăpare de rele, și în cel ce va să fie să ne învrednicim de bucuria cerească și de împărăție.

Textul este preluat de pe site-ul Calendar Ortodox


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Dec 5 2011, 09:55 AM
Post #39


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



Legenda lui Mos Nicolae
Legenda lui Mos Nicolae este o poveste foarte populara si foarte frumoasa, insa Nicolae din Myra a existat in realitate, fiind cunoscut in lumea crestina ca Sfantul Nicolae, arhiereu de Myra, Turcia.
Sfantul Nicolae s-a nascut aproximativ in 280 in Patara, Lichia, in sudul Turciei de astazi, intr-o familie de crestini bogati si credinciosi. Parintii sai (tatal Teofan si mama Nona) au murit intr-o epidemie cand el era inca un copil. Nicolae si-a folosit de atunci intreaga avutie ajutorarii oamenilor saraci, bolnavi si suferinzi. Intreaga sa viata sta sub semnul facerii de minuni, a salvat de la inec un credincios care i-a cerut ajutorul prin rugaciuni, a salvat o corabie de la scufundare prin oprirea unei furtuni pe mare, a scos oameni nevinovati din temnite, a vindecat oameni de boli incurabile, le-a redat vederea, auzul sau graiul.
In perioada Imperiului Roman, crestinii erau persecutati, asa ca Sfantul Nicolae a fost intemnitat din cauza credintei lui, murind pe 6 decembrie 342 la Myra, Turcia.
Ziua mortii lui a devenit ziua Sfantului Nicolae, moment in care sunt sarbatorite atat faptele lui de sfant, cat si povestile ce au dus la nasterea legendei lui Mos Nicolae.
Legenda spune ca trei surori, fetele unui nobil sarac, nu se puteau marita datorita situatiei financiare precare. Se spune ca atunci cand fata cea mare a ajuns la vremea maritisului, Nicolae, ajuns deja episcop, a lasat noaptea, la usa casei nobilului, un saculet cu aur.
Povestea s-a repetat intocmai si cand a venit vremea de maritis pentru cea de a doua fata. Cand i-a venit vremea si celei de a treia fete, nobilul a stat de paza pentru a afla cine era cel care le-a facut bine fetelor sale. In acea noapte, nobilul a stat de paza si l-a vazut pe cardinalul care lasa saculetul cu aur. Se spune ca Sfantul Nicolae s-a urcat pe acoperis si a dat drumul saculetului prin hornul casei, intr-o soseta pusa la uscat, motiv pentru care a aparut obiceiul agatarii sosetelor de semineu.
Dupa ce tatal fetelor a vazut cele intamplate, Nicolae l-a rugat sa pastreze secretul, insa acesta nu a rezistat tentatiei de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neasteptat ii multumea lui Nicolae pentru el. Cei trei saculeti cu aur facuti cadou fetelor de nobil au devenit simbolul Sfantului Nicolae sub forma a trei bile de aur (in iconografia apuseana).
In secolul al XII-lea, calugaritele franceze, inspirate de fapta de milostenie a Sfantului Nicolae cu cele trei fete salvate de la prostitutie, in ajunul praznuirii lui au inceput sa faca cadouri familiilor nevoiase in ciorapi. Asa s-a nascut "Mos Nicolae".
O alta legenda spune ca Dumnezeu i-a chemat la el pe Sfantul ierarh Nicolae si pe Sfantul Casian Roman. Cei doi sfinti s-au imbracat in vesminte stralucitoare si au pornit la intalnirea cu Domnul. Pe drum, cei doi au zarit un carutas a carui caruta se infundase in noroi. La vederea omului aflat in necaz, Sfantul Casian, in loc sa dea o mana de ajutor, a plecat pentru a nu intarzia la intalnirea cu Dumnezeu. In schimb, Sfantul Nicolae l-a ajutat pe taran, si-a murdarit hainele si nu a ajuns la timp. Ajuns primul, Sfantul Casian a fost intampinat de Dumnezeu cu o politete rece. Dumnezeu i-a spus: „Esti punctual, impecabil in tinuta, dar iti lipseste ceea ce lui Nicolae ii prisoseste: dragostea fata de aproape“. Asa se explica ca numele Sfantului Nicolae este purtat de atatia oameni, este praznuit si proslavit in fiecare an, pe cand numele Sfantului Casian este mai rar, iar praznuirea lui se face o data la patru ani, pe 29 februarie.
Tot potrivit legendei, Nicolae de Myra ar fi fost unul din cei 318 participanti ai primului Conciliu din 325, de la Niceea, astazi İznik, Turcia.
Povestea lui Mos Nicolae - Sfantul Nicolae din Myra
In fiecare an, pe 6 decembrie, crestinii il sarbatoresc pe Sfantul Nicolae. Mos Nicolae nu e doar un personaj mitic, ce aduce nuieluse frumos impodobite si daruri copiilor cuminti si nuieluse adevarate celor rai, ci este un personaj real, Sfantul Nicolae din Myra.
Sfantul Nicolae s-a nascut aproximativ in 280 in Patara, Lichia, in sudul Turciei de astazi, la 350 de mile nord de Bethleem, intr-o familie de crestini bogati, cinstiti si credinciosi. Parintii i-au pus la nastere numele de Nicolae care inseamna “biruitor de popor”. A venit mai tarziu pe lume, dupa ce parintii lui s-au rugat mult. Inca de la inceput demonstreaza ca e un trimis al Domnului, pentru ca se hranea doar de la sanul drept, apoi miercurea si vinerea nu sugea lapte decat dupa asfintit.
Desi este cunoscut si cinstit nu numai in Biserica Ortodoxa, ci chiar in intreaga lume crestina, sunt cunoscute putine date istorice despre viata sa. Inca de mic invata tainele credintei in Iisus si taina iubirii de oameni. Parintii sai (tatal Teofan si mama Nona) au murit intr-o epidemie cand el era inca un copil. Toata averea mostenita a folosit-o pentru ajutorarea celor saraci, bolnavi sau suferinzi. Si-a trait viata in saracie, in post, rugaciune si dragoste fata de aproapele sau, fiind un model de fecioarie, intelepciune si dragoste. Unchiul sau, care avea acelasi nume, Nicolae, este acela care l-a calauzit pe calea iubirii de Dumnezeu si l-a ajutat sa urce pe sfintele trepte ale preotiei, ajungand arhiereu al cetatii Myra. Inca de tanar si-a simtit vocatia monahala. La moartea unchiului sau, a fost ales episcop si si-a dus mai departe traiul sau simplu de calugar.
A intemeiat manastirea Sionului de langa Myra, capitala Lichiei si a calatorit ca prelat la Ierusalim. Nu mai putin de 21 de "miracole" ii sunt atribuite, Sfantul Nicolae devenind cunoscut pentru credinta, zelul si dragostea pentru semeni, si in special pentru copii. Intreaga sa viata sta sub semnul facerii de minuni, a salvat de la inec un credincios care i-a cerut ajutorul prin rugaciuni, a salvat o corabie de la scufundare prin oprirea unei furtuni pe mare, a scos oameni nevinovati din temnite, a vindecat oameni de boli incurabile, le-a redat vederea, auzul sau graiul.
A participat in calitate de episcop la primul sinod ecumenic tinut la Niceea, astazi İznik, Turcia, in anul 325. Sinodul a condamnat erezia lui Arie, conform careia Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu, ci doar un om cu puteri supranaturale. La acest sinod, Sfantul Nicolae este recunoscut drept un mare aparator al ortodoxiei. "Atat de puternic a argumentat Nicolae si atat de incapatanat a fost Arie, incat, ingrijorat de ruptura care se putea face in Biserica, viitorul sfant i-a dat ereticului o palma in cadrul sinodului. De la palma Sfantului Nicolae a ramas obiceiul ca, in 6 decembrie, celor neascultatori sa li se dea o joarda in semn de avertisment".
In perioada Imperiului Roman, crestinii erau persecutati, asa ca Sfantul Nicolae a fost intemnitat din cauza credintei lui, murind pe 6 decembrie 342 la Myra, Turcia. La 8 ani de la moartea sa, imparatul Justinian a ridicat la Constantinopol o biserica, in cartierul Vlaherne, cu hramul Sfantul Nicolae. Ducandu-se vestea ca din mormantul sau izvoraste mir, crestinii din intreaga lume au inceput sa vina aici sa se roage, vindecandu-se de boli incurabile.
In afara de cinstirea care i se aduce ca ocrotitor al multor tari (Grecia, Rusia) si orase, el este si sfantul ocrotitor al celor ce practica diferite meserii, ca de exemplu marinarii. Biserica face praznuirea Sfantului Nicolae pe 6 decembrie, precum si la 9 mai (mutarea Moastelor sale) si pe 29 iulie (data nasterii sale).
In secolul al XII-lea, calugaritele franceze, inspirate de fapta de milostenie a Sfantului Nicolae cu cele trei fete salvate de la prostitutie, in ajunul praznuirii lui au inceput sa faca cadouri familiilor nevoiase in ciorapi. Asa s-a nascut "Mos Nicolae".
Din 1087 moastele Sfantului Nicolae se afla la Bari (Italia), la loc de mare cinste, unde mii de credinciosi vin cu incredere sa se inchine si sa se roage pentru ocrotire si vindecare de boli.
Din veacul al XIX-lea, mana dreapta a Sfantului Nicolae se patreaza la Biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti, unde se gaseste si mormantul Sfantului voievod martir Constantin Brancoveanu cu cei patru fii ai sai (Constantin, Stefan, Radu si Matei).
Cel mai intalnit obicei de Sfantul Nicolae este legat de gestul de a darui cadouri copiilor, celor dragi sau celor saraci. Acest lucru provine de la faptul ca, atunci cand parintii acestui sfant au murit, el si-a impartit toata averea saracilor. Sfantul Nicolae este intruchiparea darniciei si a dragostei de oameni, copiii fiind foarte fericiti cand se apropie 6 decembrie iar crestinii avand mare nadejde ca Sfantul le va asculta rugaciunile si ii va izbavi din nevoi.

Sursa: http://www.interferente.ro/Legenda-lui-Mos-Nicolae.html
http://www.interferente.ro/Povestea-lui-Mos-Nicolae.htlm






User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

2 Pages V  < 1 2
Reply to this topicStart new topic
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:

 



RSS Lo-Fi Version Time is now: 21st July 2018 - 11:31 AM
Arta si savoare www.iconcert.ro
 Vesperala Forum