vesperala

Welcome Guest ( Log In | Register )

62 Pages V  « < 42 43 44 45 46 > »   
Reply to this topicStart new topic
> O poezie pe zi, - autor consacrat -

danco
post Feb 1 2010, 05:10 PM
Post #861


StarGazer
Group Icon
******

Group: Stars
Posts: 4,322
Joined: 2-March 08
From: arad
Member No.: 115



Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel Mare
Dimitrie Bolintineanu

Ca un glob de aur luna strălucea
Și pe-o vale verde oștile dormea ;
Dar pe-un vârf de munte stă Mihai la masă
Și pe dalba-i mână fruntea lui se lasă :
Stă în capul mesei între căpitani
Și recheamă dulce tinerii lui ani.
Viața noastră trece ca suava rouă
Când speranța dulce ne surâde nouă ;
Astfel astă dată viața lor cura
Cugetele triste nu-i mai tulbura.

Luna varsă raze dulci și argintoase,
Austrul le suflă coamele pletoase,
Căpitanii toarnă prin pahare vin
Și în sănătatea lui Mihai închin ;
Dar Mihai se scoală și le mulțumește
Și, luând paharul, astfel le vorbește :

- Nu vă urez viață, căpitanii mei !
Dimpotrivă, moartea, iată ce vă cei !
Ce e viața noastră în sclavie oare ?
Noapte fără stele, ziua fără soare.
Cei ce rabdă jugul și-a trăi mai vor
Merită să-l poarte spre rușinea lor !
Sufletul lor nu e mai presus ca fierul
Ce le-ncinge brațul, iau ca martor cerul !
Dar românul nu va câmpuri fără flori,
Zile lungi și triste, fără sărbători.
Astfel e vulturul ce pe piscuri zboară :
Aripile taie-i, că ar vrea să moară !
Astfel e românul și român sunt eu
Și sub jugul barbar nu plec capul meu.


User's Signature

Singura prietenie de preț este cea care s-a născut fără motiv (Arthur von Shendel)
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Narcisa
post Feb 1 2010, 07:57 PM
Post #862


StarGazer
Group Icon
******

Group: EveningStar
Posts: 24,047
Joined: 30-December 07
Member No.: 9



Întrebare și răspuns
George Topârceanu

Rumegând cocenii de pe lângă jug,
S-a-ntrebat odată boul de la plug:

- Doamne, pe când alții huzuresc mereu,
Pentru ce eu singur să muncesc din greu?…

La-ntrebarea asta, un prelung ecou
I-a răspuns din slavă:
– Pentru că ești bou…


User's Signature

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Narcisa
post Feb 3 2010, 07:05 PM
Post #863


StarGazer
Group Icon
******

Group: EveningStar
Posts: 24,047
Joined: 30-December 07
Member No.: 9



Alfred de Musset

Ultimele versuri

De optsprezece luni ornicul meu
Trist, îmi tot sună moartea la ureche.
De optsprezece luni de griji și veghe
Simt și văd moartea-n orice loc, mereu.

Cu cât făptura mea se-mpotrivește,
Cu-atât instinctul morții nu-mi dă pas,
Și-atunci când îndrăznesc să fac un pas,
Simt inima în piept cum se oprește.

Puterile-mi se duc, necruțătoare;
Chiar și odihna parcă e-un frământ;
Ca un biet cal greu istovit și frânt,
Curaju-mi stins se clatină și moare.


User's Signature

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

danco
post Feb 4 2010, 12:08 PM
Post #864


StarGazer
Group Icon
******

Group: Stars
Posts: 4,322
Joined: 2-March 08
From: arad
Member No.: 115



Grivița

Aici, în noapte, când se-ating alunii
cu creștetul de colțurile lunii,
se-aude parc-o goarnă, de departe,
din amintiri, de dincolo de moarte.

Și poate că nici nu e goarna lunii,
ci numai dealul și sub el străbunii
ce-și dorm adânc și greu într-însul veacul
și-n somn vorbesc, visându-și iar atacul.

Aici, pioasă fruntea să se-aplece,
pe unde-nmiresmat și vântul trece,
prin roșii flori și galbene și-albastre,
și-aceste sfinte pajiști le sărută -
ca-n veci de veci să fluture sub astre
stindardele înfipte pe redută.

Victor Tulbure( în memoria lui Valter Mărăcineanu, căzut eroic în august 1877)


User's Signature

Singura prietenie de preț este cea care s-a născut fără motiv (Arthur von Shendel)
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Narcisa
post Feb 6 2010, 06:58 PM
Post #865


StarGazer
Group Icon
******

Group: EveningStar
Posts: 24,047
Joined: 30-December 07
Member No.: 9



Eu știu un basm
Octavian Goga

Eu știu un basm , de mult uitat,
C-un cântăreț rătăcitor,
Ce strunele și-a încordat
Pe rând, la poarta tuturor.
Și-n cântecu-i înviforat
A plâns de lacrimile lor.

Din goana lui s-au ridicat
Văpăi și valuri de scântei,
Bărbații s-au oprit în sfat
Și s-au oprit în drum femei,
O lume-ntreagă și-a legat
De glasul lui plânsoarea ei...

Cântând prin codri de brădet,
Drumeț pe larguri de pământ,
Așa s-a risipit încet,
Ca frunza spulberată-n vânt:
Nu visul lui nemângâiet,
Amarul altora l-a frânt.

Pe urma lui creștea popor
Și se ruga cu chip duios:
- Mai spune-ne câte ne dor
Și câte suflete ne-au ros,
Pribeagule stihuitor,
Le plângi atâta de frumos!...

El, ascultând al lor cuvânt,
A chibzuit și-a priceput
Că pururi fără crezământ
Durerea lui l-a petrecut,
Și că-n sălbaticu-i avânt
Străine doruri l-au durut...

Atunci o clipă s-a-ntâmplat
- Mai vreți voi basmul să vi-l spui?-
Că jalea lui a lăcrimat,
Dar a-nțeles că nime nu-i,
În tot norodul adunat,
Să vază lacrimile lui...


User's Signature

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

danco
post Feb 6 2010, 07:09 PM
Post #866


StarGazer
Group Icon
******

Group: Stars
Posts: 4,322
Joined: 2-March 08
From: arad
Member No.: 115



Horia
de Mihai Eminescu

Să privesc-Ardealul lunei i-e rușine,
C-a robit copiii-i pe sub mâini străine.

Ci-ntr-un nor de abur, într-un val de ceață
Își ascunde tristă galbena ei față.

Iar Carpații țepeni, îngropați în nori,
Își vuiau prin tunet gândurile lor.

Eu am - zise un tunet - suflet mare, greu,
Dar mai mare suflet bate-n pieptul său,

Fruntea-mi este albă ca de ani o mie,
Dară a lui nume mai mult o să ție.

Nalți suntem noi munții - zise-un vechi Carpat -
Dar el e mai mare că ni-i împărat.

Atunci luna iese, norilor regină,
Fruntea lui cea pală roșu o-n senină,

Galbene-i raze încing fruntea-i rece
C părea un munte diadem de rege.

Și un stol de vulturi muntele-ncongior,
Cugetnd că-i Joe, Dumnezeul lor,

Când în miezul nopții, cununat cu nimb
Fulgerul aruncă sus de pe Olimp.


User's Signature

Singura prietenie de preț este cea care s-a născut fără motiv (Arthur von Shendel)
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Mithras
post Feb 8 2010, 08:39 PM
Post #867


StarGazer
Group Icon
******

Group: Stars
Posts: 3,404
Joined: 30-December 07
Member No.: 10




Amaraciune

Macedonski

Sunt supărat și amărât
Pe oameni și pe Dumnezeu!
Și Dumnezeu , și oameni , sunt
Pe mine supărați mereu !

Ei mă blesteamă și primesc,
Primesc blestemul cât de greu…
Cum vrei să fie omul bun,
Când este fiu lui Dumnezeu?

Iar dacă sunt și eu ca ei,
Nu este vina mea de loc…
Își bat de mine joc râzând,
Plângând îmi bat de dânșii joc !


User's Signature





Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Mithras
post Feb 13 2010, 08:46 PM
Post #868


StarGazer
Group Icon
******

Group: Stars
Posts: 3,404
Joined: 30-December 07
Member No.: 10



COPILUL PIERDUT
Eugen Jebeleanu



Am patruzeci și opt de ani
și asta-i foarte bine.
Păcat doar de acest april
ce parcă nu mai vine.

Păcat doar de acel copil
ce nimeni n-o să-l știe,
care privește dintr-un iaz
de-oglindă fumurie

spre tâmpla-mi dreaptă grea de scrum,
apoi spre tâmpla stângă,
și nu se bucură, și-ar vrea
să plângă, doar să plângă.


User's Signature





Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Barcelona
post Feb 14 2010, 03:30 PM
Post #869


ma mai gandesc ce sa scriu aici
Group Icon
******

Group: Stars
Posts: 9,248
Joined: 10-February 10
Member No.: 1,053



Noaptea alba

Vasile Alecsandri

Noaptea-i albă, luminoasă,
Ceru-i boltă de opal.
Toată zarea-i scânteioasă,
Tot izvoru-i de cristal,
Căci pe lume-acum domină
Spaima vechilor stejari,
Sora morței cea mezină,
Iarna cu-orizonuri mari.

Astfel gerul e de tare
Cât îngheață-n orice loc
Și a gurii răsuflare,
Și cenușa de sub foc.
El lipește ochi cu gene,
Pe drumeț îl face orb,
Și în cuiburi, chiar sub pene,
Crapă ouăle de corb.

Câmpul lung și lat albește
Ca un strat de mărgărint.
Alba lună sus lucește
Ca icoană de argint
Și apare nemișcată
În abis nemărginit
Ca pe marea înghețată
Un vas mare troienit.

Miezul nopței!... totul tace!
Lumea pare un mormânt,
Unde mort și rece zace
Leșul marelui pământ,
Și sub bolta cea senină
Mii de stele cu foc viu
Varsă-o jalnică lumină
Pe gigantul său secriu!...

Ies pe câmp... Sub pași răsună
Câmpul sec și înghețat.
Un păr mare stă drept lună,
Cu corbi negri încărcat.
Totu-i mort!... Sunat-au oare
Pe al cerului cadran
Ora stingerei de soare
În al morței ocean?

Numai eu să fiu pe lume
Rămas singur trăitor,
Ca-n pustiiuri fără nume
Un nemernic călător?
Dar ce văd? ce se strecoară
Colo-n zare când și când?
E o sanie ușoară
Prin lumină lunecând.

Săniuța e durată
Dintr-un lemn ușor de plop
Și se duce înhămată
Cu un iepure ce-i șchiop.
Iar într-însa cine este?
Om să fie, sau un ciot?
E vestitul din poveste
Statu-Palmă-Barba-Cot!

Iepurașu-n trei picioare
Saltă, fuge ușurel,
Pe zăpada lucitoare
Săpând urme dupe el,
Pe când barba argintie
Al uncheșului străbun
Se târie pe câmpie
Ca o coadă de păun.

Unde pleacă, unde zboară?...
Iată-l vine spre Siret
Și pe deal mi se coboară
Ca un bulgăr de omăt.
El în lunc-acum pătrunde
Să descopere cu drag
Primăvara ce s-ascunde
Înlăuntrul unui fag.

Iepurașul se răpede
Naintând din salt în salt
Pân' ce-ajunge, pân' ce vede
În desime fagul nalt;
Iar uncheșul cu-o bărdiță
Bate-n trunchiul sunător:
„Unde ești tu, copiliță?“
El întreabă, plin de dor.

Lunca-ntreagă se răsună!
Din copaci, din văgăuni,
Mii de veveriți de lună
Ies, aleargă pe aluni,
Și din fagul nalt și falnic,
Vechi al luncii împărat,
Iese-un glas plăpând și jalnic,
Care blând a cuvântat:

„Cine vine? Cine bate
La locașu-mi friguros?
Ești tu, Prier[1], al meu frate?
Ești iubitul Făt-Frumos?“
„Eu sunt, dulce primăvară,
Statu-Palmă-Barba-Cot.
Din locașul tău afară
Am venit ca să te scot.“

„Și ce vrei să faci cu mine?
Ce gând ai? Ce dor lumesc?“
„Vreu în dragoste cu tine
Să mă dau, să-ntineresc!“
Abie zice și deodată
Glasul fetei a muțit,
Iar în lunca deșteptată
Hohot lung au clocotit.

Și vrăjitul fag 'ntinde
Un braț lung, cuprins de ger,
Pe uncheș de barbă-l prinde
Și-l ridică pe sub cer.
Statu-Palmă țipă, zbiară,
El se zbuciumă turbat,
Dar din iarnă pân-în vară
Sus rămâne spânzurat.

Vântul bate!... colo-n aer
Statu-Palmă clătinat
Umple lunca de-un lung vaier,
De-un lung vaier necurmat,
Și drumețu-și face cruce,
Căci se crede urmărit
De-ale codrilor năluce
Prin văzduhul oțelit.


User's Signature

tre s-am si eu o semnatura, nu?
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Mithras
post Feb 17 2010, 11:01 AM
Post #870


StarGazer
Group Icon
******

Group: Stars
Posts: 3,404
Joined: 30-December 07
Member No.: 10



Eva
Lucian Blaga

Cand sarpele intinse Evei marul, ii vorbi
c-un glas ce rasuna
de printre frunze ca un clopot de argint.
Dar s-a intamplat ca-i mai sopti apoi
si ceva la ureche,
incet, nespus de incet,
ceva ce nu se spune în scripturi.

Nici Dumnezeu n-a auzit ce i-a soptit anume
cu toate ca asculta si el.
Si Eva n-a voit sa-i spuna nici lui Adam.
De-atunci femeia ascunde sub pleoape o taina,
si-si misca geana parca-ar zice
ca ea stie ceva,
ce noi nu stim,
ce nimenea nu stie,
nici Dumnezeu chiar.


User's Signature





Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Mithras
post Feb 21 2010, 05:07 PM
Post #871


StarGazer
Group Icon
******

Group: Stars
Posts: 3,404
Joined: 30-December 07
Member No.: 10



Magda Isanos
[Fără nume]

O carte-mi tine-ades tovarasie,
Si-a mai rămas pe randurile ei,
Ca pulberea de soare stravezie,
Lumina unui gând din ochii tai.

Stau astfel vremea fără s-o mai numar;
Mă-nsala visul bun si mă gandesc
Ca-mi urmaresti lectura peste umar,
Si, daca taci, e pentru ca citesc.


User's Signature





Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Mithras
post Feb 24 2010, 10:45 AM
Post #872


StarGazer
Group Icon
******

Group: Stars
Posts: 3,404
Joined: 30-December 07
Member No.: 10



Sa iubesti...
Benoni Catana

Sfant izvor de fericire,
Asta-i Legea din Scriptura,
Totul, totul e iubire,
Asta-i legea si-n natura!

Daca marul, mar rodeste
El n-o face pentru sine
Legea celui ce iubeste
E sa faca numai bine.

Sa iubesti mai sus de toate
Pe Cel care te-a creat,
Sa faci mila si dreptate
Fratelui impovarat.

Traind fara Dumnezeu,
Omu-i fara de lumina,
Omul n-are decat eu
Caruia i se inchina...

Si incearca sa traiasca
Fiecare pentru sine,
Dar asteapta sa-l iubeasca
Si sa-i faca altii bine...

Cine sa te inteleaga,
Fire rea si egoista,
Daca-n mintea ta beteaga
Construiesti o lume trista?

Caci asa avem de toate,
Garduri, lacate si yale,
Bani, arme sofisticate,
Legi civile si penale...

Avem planuri si stiinta,
Si zburam pana la stele...
Fi-va astfel cu putinta
Ca sa mai scapam de rele?




User's Signature





Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Narcisa
post Feb 28 2010, 04:16 PM
Post #873


StarGazer
Group Icon
******

Group: EveningStar
Posts: 24,047
Joined: 30-December 07
Member No.: 9



Cantec vechi de luna noua noua
Nichita Stanescu

Iesise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu,
dar seara grea de stele si de lut
ardea pe strazi , si nu l-am cunoscut.

In felinarele cu iz de scrum,
ochi de pisica-mi licareau in drum,
si pasul greu mi se-asternea natang,
...si fluieram asa, ca sa nu plang.

Dar, tot credeam ca, poate , viermii moi
nu cresc in ochii mei pustii si goi,
nici in surasul meu nedaruit,
si tot credeam ca , poate , n-am murit.

Iesise-n calea sufletului meu
aiurea, din trotuare, Dumnezeu,
dar nu l-am cunoscut si, gol de gand,
trecui asa 'nainte, fluierand.


User's Signature

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

gargbird
post Feb 28 2010, 04:22 PM
Post #874


FallingStar
Group Icon
**

Group: Stars
Posts: 132
Joined: 14-January 10
Member No.: 1,023



Rondelul cadavrului
(desigur ca nu stiu cine l-a scris, scuze...)

Cadavrul zace-ntins in pat
Scaldat de-o trista atmosfera
Caci, fermecat de-o alta sfera
Divinul suflet a zburat

Tot ce-a fost cuget a-ncetat
Sa mai urzeasca vreo himera;
Cadavrul zace-ntins in pat
Scaldat de-o trista atmosfera

Hidos, verzui, desfigurat,
Din voluptatea efemera
Ce-l parfumase ca o sera
El azi nimic n-a mai pastrat

Cadavrul zace-ntins in pat...


User's Signature

Weil die Toten reiten schnell...

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

vesperala
post Mar 2 2010, 10:46 PM
Post #875


Miradoniz
Group Icon
**********

Group: *vesperala*
Posts: 37,043
Joined: 30-December 07
From: În castel de treci prin colonade...
Member No.: 1



Din lyra spartă...
Mihai Eminescu





Din lira spartă a mea cântare
Zboar-amorțită, un glas de vânt,
Să se oprească tânguitoare
Pe un mormânt!

Oare femeia, pe care mie
Dumnezeu sântul o-a destinat,
În patu-acela de cununie
S-a-nfășurat?

O caut, gându-mi și-o-nchipuiește,
Dar n-am văzut-o de când eu sunt...
Oare amorul ce îmi zâmbește
E în mormânt?


User's Signature

O raclă mare-i lumea. Stelele-s cuie/Bătute-n ea Ɵi soarele-i fereasta/La temniƣa vieƣii
Mihai Eminescu

Stelele-n cer, deasupra mărilor, ard depărtărilor, pùnă ce pier...

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

gargbird
post Mar 2 2010, 10:52 PM
Post #876


FallingStar
Group Icon
**

Group: Stars
Posts: 132
Joined: 14-January 10
Member No.: 1,023



Iata o poezie care m-a impresionat, desi nu-mi plac poeziile...

Mistrețul cu colți de argint

de Stefan Augustin Doinas

Un prinț din Levant îndrăgind vânătoarea
prin inimă neagră de codru trecea.
Croindu-și cu greu prin hațișuri cărarea,
cântă dintr-un flaut de os și zicea:

- Veniți să vânăm în păduri nepătrunse
mistrețul cu colți de argint, fioros,
ce zilnic își schimbă în scorburi ascunse
copita și blana și ochiul sticlos...

- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne,
mistrețul acela nu vine pe-aici.
Mai bine s-abatem vânatul cu coarne,
ori vulpile roșii, ori iepurii mici ...

Dar prințul trecea zâmbitor înainte
privea printre arbori atent la culori,
lăsând în culcuș căprioara cuminte
și linxul ce râde cu ochi sclipitori.

Sub fagi el dădea buruiana-ntr-o parte:
- Priviți cum se-nvârte făcându-ne semn
mistrețul cu colți de argint, nu departe:
veniți să-l lovim cu săgeată de lemn!...

- Stăpâne, e apa jucând sub copaci,
zicea servitorul privindu-l isteț.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Și apa sclipea ca un colț de mistreț.

Sub ulmi, el zorea risipite alaiuri:
- Priviți cum pufnește și scurmă stingher,
mistrețul cu colți de argint, peste plaiuri:
veniți să-l lovim cu săgeată de fier!...

- Stăpâne, e iarba foșnind sub copaci,
zicea servitorul zâmbind îndrăzneț.
Dar el răspundea întorcându-se: - Taci...
Și iarba sclipea ca un colț de mistreț.

Sub brazi, el strigă îndemnându-i spre creste:
- Priviți unde-și află odihnă și loc
mistrețul cu colți de argint, din poveste:
veniți să-l lovim cu săgeată de foc!...

- Stăpâne, e luna lucind prin copaci,
zicea servitorul râzând cu dispreț.
Dar el răspunde întorcându-se: - Taci...
Și luna sclipea ca un colț de mistreț.

Dar vai! sub luceferii palizi ai bolții
cum stă în amurg, la izvor aplecat,
veni un mistreț uriaș, și cu colții
îl trase sălbatic prin colbul roșcat.

- Ce fiară ciudată mă umple de sânge,
oprind vânătoarea mistrețului meu?
Ce pasăre neagră stă-n lună și plânge?
Ce veștedă frunză mă bate mereu?...

- Stăpâne, mistrețul cu colți ca argintul,
chiar el te-a cuprins, grohăind, sub copaci.
Ascultă cum latră copoii gonindu-l...
Dar prințul răspunse-ntorcându-se. - Taci.

Mai bine ia cornul și sună întruna.
Să suni până mor, către cerul senin...
Atunci asfinți după creste luna
și cornul sună, însă foarte puțin.


User's Signature

Weil die Toten reiten schnell...

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Mithras
post Mar 3 2010, 10:51 AM
Post #877


StarGazer
Group Icon
******

Group: Stars
Posts: 3,404
Joined: 30-December 07
Member No.: 10



Rochia- Magda Isanos

Din lada mirosind a molii si-a parfum
a scos o rochie din tineretea ei bunica.
Subtire-i si usoara ca un fum,
de parca-ar fi tesuta din nimica.

Ca trist fosneste crinolina de matase,
volanele i se destrama si se taie,
si-n loc de raze, siluete gratioase,
din alte vremi, danseaza prin odaie.

Revede balul cel dintai batrana,
isi recunoaste rochia de fata
si-i tremura pe-atlasu' rece mana
de-nduiosare multa-nfiorata.

Si cum isi pleaca fruntea tot mai tare
i-asa de garbova bunica-n vechiul sal...
Ce s-a facut frumoasa dansatoare
care-a plutit in rochia de bal?

Picioarele usoare si micute,
si ochii, si surasul stralucit,
in trupul garbovitei bunicute
cum, oare, pe vecie de-au murit?

Si mi-au raspuns matasurile moarte,
sau poate chiar batrana-n vechiul sal;
nu, n-au murit, danseaza mai departe
mereu in alte rochii, primul bal.



User's Signature





Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Mithras
post Mar 4 2010, 10:50 PM
Post #878


StarGazer
Group Icon
******

Group: Stars
Posts: 3,404
Joined: 30-December 07
Member No.: 10



Poza
Otilia Cazimir

Sunt eu, fetița asta serioasă
Ce stă pe-un scăuieș, cuminte,
Strângând la piept, cu mâinile-amândouă
Păpușa nouă,
De care încă-mi mai aduc aminte?
(Avea rochiță albă, de mătasă.)

Mi-e milă de mânuța ei,
De trupul mic, și firav, și puțin:
Mi-e milă ca de-un copilaș străin
Ce-ar fi murit, demult, sub ochii mei…

Pe vremea ceea nu mă cunoșteam, -
Oglinzile erau așa de nalte!
O dată doar, în luciul unui geam
Am bănuit o clipă chipul meu,
Am prins în ochi surâsul celeilalte
Și n-am știu că-s eu.

Dar într-o zi am coborât din cui
O cadră-n care nu era nimic –
Decât o fată cu priviri căprui.
Ca un pisoi prostuț și mic,
Am cercetat pieziș, cu frică,
Vedenia stângace.
Am râs: - Săraca, tare-i mititică!
A râs și ea. – Ai și mata cercei?
De ce nu vrei să vii oleacă-ncoace?…
Dar mâna care-o căuta pe-a ei
A pipăit zadarnic sticla, rama,
Și-nspăimântată am fugit la mama…

Azi, din fetița aceea nu mai este
Decât o poză ștearsă și-o poveste.
Cu ochii mari, cu cercelușii din ureche,
Mi-a adormit – păpușa veche
Pe scauieșul din grădină –
În suflet, printre cioburi de lumină.

Dar de Crăciun, când fulgi subțiri de fum
Coboară liniște pe suflet și pe drum,
Când bate-n geamuri cea dintâi colindă, -
Din întunericul uitat în mine
Eu simt, încetișor, cum vine
Fetița din oglindă,
Cum își deschide ochii calzi și vii
Și-mi cere iarăși râs și jucării.


User's Signature





Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Barcelona
post Mar 4 2010, 10:57 PM
Post #879


ma mai gandesc ce sa scriu aici
Group Icon
******

Group: Stars
Posts: 9,248
Joined: 10-February 10
Member No.: 1,053





Lupta vieții
George Cosbuc

Copiii nu-nțeleg ce vor:
A plânge-i cuminția lor.

Dar lucrul cel mai laș în lume
E un bărbat tânguitor.

Nimic nu-i mai de râs ca plânsul
În ochii unui luptător.

O luptă-i viața; deci te luptă
Cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? Ești un nemernic
Când n-ai un țel hotărâtor.

Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni,
Te lupți pe seama tuturor.

E tragedie nălțătoare
Când, biruiți, oștenii mor,

Dar sunt eroi de epopee
Când brațul li-e biruitor.

Comediant e cel ce plânge,
Și-i un neom, că-i dezertor.

Oricare-ar fi sfârșitul luptei,
Să stai luptând, căci ești dator.

Trăiesc acei ce vreau să lupte;
Iar cei fricoși se plâng și mor.

De-i vezi murind, să-i lași să moară,
Căci moartea e menirea lor.


User's Signature

tre s-am si eu o semnatura, nu?
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

danco
post Mar 5 2010, 10:04 AM
Post #880


StarGazer
Group Icon
******

Group: Stars
Posts: 4,322
Joined: 2-March 08
From: arad
Member No.: 115



Alb Liliac De Munte

Alb liliac de munte, am înflorit tîrziu,
dar nu-mi apun ca-n vale, miresmele devreme.
Asa am fost, asa as vrea sa fiu:
imaculatul crîng de noi poeme.

Alb liliac de munte ... Pe drum sa rupi un ram,
sa-l mirosi la tine în odaie -
ca seara, înc-o vreme, lînga geam,
sa mai doresti tîrzia mea vapaie.

de Veronica Porumbacu.


User's Signature

Singura prietenie de preț este cea care s-a născut fără motiv (Arthur von Shendel)
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

62 Pages V  « < 42 43 44 45 46 > » 
Reply to this topicStart new topic
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:

 



RSS Lo-Fi Version Time is now: 19th February 2018 - 07:30 AM
Arta si savoare www.iconcert.ro
 Vesperala Forum