vesperala

Welcome Guest ( Log In | Register )

3 Pages V  < 1 2 3 >  
Reply to this topicStart new topic
> Întâmplări din viață, Diferite situații prin care am trecut.

danco
post Jan 6 2009, 06:38 PM
Post #21


StarGazer
Group Icon
******

Group: Stars
Posts: 4,322
Joined: 2-March 08
From: arad
Member No.: 115



Cum planul de acasă nu se potrivește cu cel din târg

Dragii prieteni. Am scris eu despre un cablu de alimentare pentru un aparat foto. Să vedeți ce-am pățit anul trecut, cam pe vremea asta.

Anul trecut, prietenul meu G, vine la mine și-mi spune :
- Am găsit o mașină faină la nemți, o dubiță (avea nevoie căci are firmă de construcții și amenajări interioare). E chiar acolo langă soră-ta, la vreo 30 de km. Hai, vii cu mine. Mergem cu autocarul, stăm două zile , o luăm și venim înapoi.
Eu am rămas așa... eram în plină pregătire cu licența...dar am văzut imediat o bună oportunitate de a împăca două lucruri. Mă duc cu el ( nu-l las singur la nevoie) și totodată îmi voi cumpăra cablul mult dorit la aparatul foto.
Am acceptat și totul a fost pregătit. Ne-am luat bilet și...la drum emo-yeap.gif
Drum lung, locuri strâmte, somn ioc, dar ajungem în Mannheim plini de voie bună. Sor'mea a venit de ne-a luat de la gară, pornind apoi la ea acasă.
Ca de obicei când ajung la nemți, nu pot să nu ma încânt când văd curățenia orașului... curățenia generală ca să zic așa. În fine, ajungem la sor'mea, mâncăm, eu fiind un bun cerccetaș al frigiderului bblush.gif
G, îi explică surori mele cam care este treaba cu mașina, apoi totul i-a viteză. Un telefon la firma care vindea mașina, o întâlnire a doua zi cu banii pregătiți...totul era ok, super ok huh.gif
A doua zi, pe la ora 10, pornim spre orăselul unde era mașina. Ajungem. Dubița nu arata nu știu cât de bine, era zgâriată, lovită, o clanță ruptă, scaune murdare, dar era ieftină și cel mai important (după spusele lui G, era tehnic în stare bună și de încredere fiind o firmă de renume). Aranjăm ca a doua zi să venim cu numerele, să facem actele, să luam mașina și acasă(adică să ne facem hatârul, să oprim la un centru comercial să facem niște cumpărături...cablul meu dance.gif ).
A doua zi, sor'mea ne ajută să face toate actele, apoi ea pleacă unde avea niște treabă, eu cu G luând trenul până în orășelul acela unde e mașina. Ajungem, facem tranzacția...aaa, să vă spun, mașina era deja scoasă dintre celelalte din parcare, era pregătită, dichisită... Apoi, salutare și noroc și la drum! Ne-am întors la sor'mea acasă, am luat prânzul... ciao ciao și din nou la drum, acum către casă.
Să vedeți. Când am încercat mașina, și prima dată și a doua oară, mergea super, doar, la apăsarea ambreiajului scotea un fluierat emo-whistle.gif ascuțit care persista cam un minut. Eu, cel putin nici nu am dat importanță, dar G îmi spune :
- Las' că îl fac acasă. don-t_mention.gif
Eu aveam cam 420 de euro la mine, G cam vreo 400. Arhisuficient pentru ceea ce vroiam să luam, ceva mărunțisuri pentru casă, copii și...cablul meu. Mașina mergea perfect. Știți voi, autostradă... Se însera când ajungem în apropiere de Nuremberg. G îmi arată indicatorul suspendat de pe autostradă.
- Ce zici, intrăm aici(în oraș)... ?
- Da, e ok, răspund pregătit pentru o perioadă nedefinită de shopping.
Ieșim de pe autostradă și intrăm în oraș. Semafoare multe, ambreiaj, demarare, iar stop, iar ambreiaj... și ajungem la un mare magazin. O parcare mare...intrăm, eu mă dau jos amorțit, G dă să parcheze cu spatele, dar...mașina rămâne pe loc în mijlocul parcării.
Nu bag de seamă, doar îl văd pe G schimbat la față. Mă apropii nedumerit.
- Nu mai am ambreiaj! blink.gif
- Ce?!
- Nu mai am ambreiaj, deloc..deloc...
Nu mă pricep eu așa mult la auto, dar mi-am dat seama că așa ceva nu e prea bine.
- Ce naiba facem ? mă întreabă G. Nu am ambreiaj...nu pot s-o mișc din loc.
Eu tăceam... Chiar nu știam ce să zic. Eram într-o parcare cu bariere automate, se întuneca și noi eram fără nicio idee.
După un timp ne-am adunat și am hotărât că, în primul rând, să ieșim din acea parcare și să căutăm un loc unde să putem parca peste noapte. Să vedeți voi chin la bariera automată. Până acolo am impins cumva, dar acolo, știți voi, bagi cartela se ridică și trebuie să ieși destul de repede. G, băga cumva în viteza a doua, punea contact și mașina zvâcnea înainte..dar după un metru se oprea brusc... Culmea, cum se ieșea din parcare era șoseaua circulată, deci imediat trebuia intrat în trafic... ce mai... Nimeni nu s-a apropiat să ne de-a o mână de ajutor... se uitau câți va la noi, eu la ei waiting.gif
În fine, scoate mașina așa zvâncnind, intrăm în trafic, și cumva cu viteza a doua sau întâia, așa cumva am reușit să ne târâm până într-o altă parcare mare liberă. Mașina a murit definitiv acolo. Am împins-o cu greu către un loc mai bun în parcare și...ce ne facem. Aveam noi puțini bani, dar, oricum, eram într-un oraș străin, noaptea, nu cunoșteam nici limba mai deloc... Amândoi aveam telefoane, dar nu și încărcătoare la ele și ne-am dat seama nu aveam de ales decât să cerem ajutor soră'mii.
Și m-am pus să explic, ce am pățit , unde suntem, bla bla bla... Sorămea zice:
- Off, știi că nu pot să vin acum,(eram la vreo 400 km de ea) copii dorm, mâine tre' să-i duc la școală, dar dau un telefon la o firmă de service, le spun cam ce aveți și unde sunteți și să vedem cum facem.
- Ok ! zic
Împreună cu G tot ne încurajam că de fapt nu era mare lucru, ceva rulment probabil... Apoi am tăcut căzuți pe gânduri.
Era tot mai frig, noi eram murdari, mai ales pe mână, sigur nu miroseam prea frumos... Apoi ne-a venit o idee. Dacă tot suntem langă un magazin, să mergem să cumpărăm un încărcător de mașină pentru telefonul meu , era singura noastra legătură cu
"salvarea".
Vaiii... Acolo am văzut cablul de care aveam nevoie și pentru care venisem... aveam bani dar nu puteam cheltui nimic căci nu știam cât ne face reparația mașinii, cu toate că primisem asigurări cum că n-ar face mai mult de 300 de euro, după cum am explicat noi.
Noaptea a trecut fără ca noi să putem închide un ochi. Dimineață, pe la ora 6, sună telefonul meu. Era un tip de la service care ne-a întrebat într-o engleză de baltă dacă mai e valabilă intervenția.
- Ja, clar! răspund eu ca un veritabil neamț emo-imao.gif
- Du..have...geld..money? întreabă tipul fără menajamente.
- Ja! repet eu ferm
Măi frate și vină tipul ăsta și în 10 minute ne urcă dubița pe trailer, apoi urcăm și noi în cabină și la drum către...habar nu aveam.
Două ore am făcut pănâ ne-am oprit în cel mai pur centru de service al firmei de care aparținea mașina.Transportul ne-a costat 200 de euro. Aici, ne-am dat jos și imediat a venit un tip care, după ce a urcat puțin și a încercat ambreiajul a comentat ceva pe limba lui... a spus ceva ein und tzwei hundert ceva ce eu am înțeles 120.
- Aaa ok ! răspund eu , apoi îl liniștesc pe G. Costă doar 120 de euro.
Suntem poftiți în sala de așteptare. Ce mai, cafea, suc și ceva prăjiturele gratis, tv, fotolii de piele, reclame, reviste... parcă eram la un hotel de lux. Cum stăteam eu așa și mă gândeam...repetam mecanic în gând ce mi-a zis tipul ăla ce s-a urcat în mașină și... cât p-aci să pic jos. Era vorba de 1200 de euro. Am transpirat instantaneu. emo-uf.gif Mi-am făcut curaj și i-am spus lui G ce cred că a spus ăla de fapt. A rămas stană de piatră.
Ne-am tot frământat mințile și nu vedeam altă ieșire decât să iau legătura cu sorămea și să plătească ea, de e cazul prin card. Era o solutie...unica.
Îi dau telefon, îi explic, mergem la un tip, ceva la un birou, cel care ne facuse niște acte acolo și îi explică, de fapt îi dau telefonul să vorbească cu sorămea. Ăsta ne duce la o femeie, ceva la plăți și discută și discută și cu sorămea și între ei, apoi ajung la concluzia că : pentru că suntem străini nu poate să plătească sorămea prin card...ceva de genul ăsta. Complicația de pe lume. Apoi ne-am gândit să ne trimită sorămea bani, eu să plec înapoi în Nuremberg, să merg la o bancă sa scot banii, asta fără să știu bine limba, fără să am habar unde poate fi metroul către oraș,căci service-ul era într-o pădure lângă oraș, să nu mai spun cum arătam, murdar, transpirat, obosit, nepieptănat, cu cearcăne...
Până la urmă, mașina e gata și vine si nota de plată. 620 de euro. Noi mai aveam cu totul 600, cu tot, cu fiecare cent. Nu ne înlocuise tot ambreiajul, doar schimbaseră nu știu ce. Noi nu aveam decât 600 de euro împreună...de unde bani de motorină si pentru tot ce mai necesită un drum înapoi în țară.
După un telefon undeva"sus" și explicarea problemei noastre, am fost anunțați oficial că, conducerea a hotărât să ne facă o reducere de 20 de euro ca să putem pleca.
Ohhh...am răsuflat ușurați și noi..și ei emo-lol.gif
Aranjasem cu sorămea să ne trimită totuși bani ca să putem avea de motorină și ceva pentru drum. Așa mi-a trimis imediat. Abia am ajuns cu motorina ce o mai aveam(după ce am luat banii), până la primul peco.
Un singur gând mai aveam, să ajung în țară cât mai repede, dar destinul mai avea o surpriză pentru noi. Cum am ieșit pe autostradă, nu am făcut nici vreo 2 km și ceva de la un camion din față se desprinde, ceva cat o minge de tenis, care vine, sărind, spre noi. G, face disperat o manevră de evitare și chestia aia, ce-o fi fost lovește în montantul de geamului din față, pe partea mea, atât de tare, încât, mai apoi când am oprit la o cafea, am văzut cât de îndoit era. În orice caz așa a tunat când ne-a lovit de ziceai că a fost un obuz.
În fine...până la urmă ajungem în țară, teferi, dar morți de oboseală...și fără cablu meu.
Acum, de fapt mâine îl primesc, jsm.gif

În speranța că nu v-am plictisit, al vostru, danco hatoff.gif


User's Signature

Singura prietenie de preț este cea care s-a născut fără motiv (Arthur von Shendel)
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

danco
post Mar 14 2009, 10:53 PM
Post #22


StarGazer
Group Icon
******

Group: Stars
Posts: 4,322
Joined: 2-March 08
From: arad
Member No.: 115



Mi-am adus aminte de o situație destul de ciudată, care, în mod normal, dacă mă gândesc bine, ar fi trebuit să mă lase rece, sau cel puțin să n-o pun la suflet, dar... atunci m-a deranjat.
S-a întâmplat în februarie, anul de grație 1990.
Eram la nemți. Într-o seară, împreună cu verișoara mea, cu vărul meu și cu încă câțiva prieteni, ne-am hotărât să mergem într-un club. Toate bune și frumoase. Plecasem cu două mașini. Am ajuns, ne distram, iar apoi, parcă era pe la ora unu dimineața, o fată din grup(nu-i mai știu numele), explica ceva atât concentrată, încâ, la un moment dat cum gesticula, și-a băgat, din greșeală, țigara aprinsă în ochi...
Reacția generală nu a fost deloc una de glumă. În două minute ochiul i se umflase și se făcuse roșu și lăcrima puternic. Când ne-am uitat, se vedea ceva corp străin pe cristalin. Am hotărât să mergem la urgență.
Plecasem cu fata asta doar eu, verisoara mea, vărul și prietena lui.
Verișoara mea a parcat mașina într-o zonă în construcții de lângă spitalului ăla. Era o porțiune de teren accidentat, în construcții, iar o zonă nu era bine lumina. Fata asta cu ochiul rănit, vine lângă mine și mă prinde de mână(cu cealaltă își ținea o batistă udă,dată de mine, la ochi). Așa, ajutând-o am trecut peste acel teren. Am așteptat o clipă, pănă verișoara mea a anunțat ce s-a întâmplat, căci fetei i se făcuse rău, iar eu o sprijineam. Vărul meu și prietena lu stăteau tăcuți mai deoparte. În fine, vine o asistentă și imediat o duce înăuntru.
Vărul meu cu prietena lui plecaseră, verisoara mea, de frig(căci nu am fost lăsați în spital cu respetiva) s-a dus la mașină, iar eu am așteptat-o până a ieșit. Cam o oră jumate, căci i se făcuse ceva, ca o mică operație ceva de îi curățase ochiul și avea un pansament cât toate zilele.
Fata iese, mă prinde de mâna, o ajut iar să treacă peste terenul ăla și după ce am trecut șoseaua(prin loc nepermis), la lumină, respectiva m-a văzut. Cred că abia acum a realizat cine a fost langă ea. S-a tras speriată deoparte trăgându-și violent mâna, căci o țineam ușor de braț cum trecusem prin zona în lucru, și m-a privit oarecum ca pe un străin care îi dorește răul.
I-a spus ceva verisoarei mele care, abia mai târziu mi-a spus că respectiva s-a plâns că de ce a lăsat-o singură lângă mine, când ea credea că altcineva din grup o ține.
M-am simțit prost. Avusem toată grija în acele momente de ea ..nu era nimic, nici nu schimbasem nicio vorbă... nici măcar nu era genul meu. Invision-Board-France-653.gif M-am supărat pentru am fost tratat ca un "barbar" intrat în lumea lor elitistă. Și mă cunoștea deja de două săptămâni.


User's Signature

Singura prietenie de preț este cea care s-a născut fără motiv (Arthur von Shendel)
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

danco
post Apr 3 2009, 09:21 PM
Post #23


StarGazer
Group Icon
******

Group: Stars
Posts: 4,322
Joined: 2-March 08
From: arad
Member No.: 115



Am urmărit firul întâmplării din topicul "Impact Social", în speță "excesul de zel al autorităților" și mi-am adus aminte de o întâmplare absolut autentică prin care am trecut

Dragii mei prieteni.. Eu niciodată nu am fost un șofer bun. Mai bine zis, nu-mi plăcea(nici acum nu-mi place) să conduc. Eram foarte prudent, doar că nu dădeam prioritate și nu respectam mereu culorile semaforului. drive1.gif Nu din rea voință, Doamne ferește...doar prin simplul fapt că nu aveam(și nu am) "stofă" de șofer. Dar să trec la subiect.
Pe la jumătate lunii iunie a anului de grație 1998, aud eu așa un zvon, cum că se pune de-o excursie familială la Marea Neagră. Toate bune și frumoase căci îmi place marea, ador marea, singura problemă era drumul. Ideea în sine era așa : sor'mea venea cu familia ei cu mașina, îar din Arad urmam să plecăm noi ceilalți, adică eu cu familia, bonus maicămea emo-lol.gif
Vă dați seama, eu șoferu' lu pește să duc întreaga familie în cutia asta de metal numită autoturism. Mai treacă meargă dacă aș fi mers numai cu nev...(conduceam numai cu partea ei înainte spiteful.gif), dar așa... Ai mei, știindu-mă un conducător prudent și având o mașină cât de cât bună, un V...lvo automatic, imediat au fost de acord.
- Dan, mergem cu mașinile! clapping.gif
- Ok zic eu, gândindu-mă de fapt emo-nono.gif Numai când mă gândeam la serpentine mă apuca amețeala. Știam că nu sunt un șofer bun pentru un așa drum lung. Mă gândeam cu groază la detalii tehnice legate de autoturim( iertați-mă că tot pun atâtea paranteze, dar trebuie să vă spun că, eu lucrasem doi ani la un service auto, la direcția de vânzări, și cu toate că eram mai mereu printre mecanici, nu se prindea nimic de mine. Mai rău, de câte ori trebuia făcut ceva la mașină, îi rugam pe prietenii mei de acolo să se uite).
În fine, clipa plecării se apropia, doar eu, care nu spusesem temerile mele, treceam prin clipe grele. Dar, cum Dumnezeu nu mă lasă la greu, m-a salvat și de această dată. Am făcut accident! emo-doh.gif
Nu a fost ceva grav. Aveam cedează trecerea, dar m-am gândit că am timp să trec. emo-crazy.gif Am iesit cam emo-stars.gif din mașină. Lovisem o frumoasă Dacia roșie(știu sigur asta emo-imao.gif ), care nu era alta decât mașina de serviciu al patronului de la un mare restaurant din oraș. La volan chiar patronul.
I-am îndoit aripa stânga față, fusta, i-am spart faru', semnalizatorul... La mine am spart farul și s-a îndoit tabla la încheietura dintre aripă dreapta față cu botu' mașinii(nu le am nici acum cu specificările exacte).
După clipa de uluială, mi-am cerut scuze recunoscând că a fost vina mea. Domnul acela, un tip amabil, la vreo 50 de ani, a înțeles situația și după ce ne-am pus la punct despre cum facem cu reparația, am așteptat poliția. Și a venit. Un băiat de vreo 25 de ani, cu o față de copil cuminte. Amabil, patronul a propus să revolvam problema și ne-a invitat pe terasa restaurantului său, care era la vreo 40 m de locul incidentului.
Cum necum, m-am înțeles foarte bine cu domnul patron, așa că după ce polițistul făcuse toate constatările, luă măsura normală și legală pentru ceea ce făcusem, de a-mi reține carnetul de șofer pe timp de 30 de zile. În momentul acela am simțit o bucurie nesperată. Până la plecarea la mare aveam ceva mai mult de o lună, dar și o idee spiteful.gif Dar patronul, pune o mână ușor pe băiatul polițist și îi spune:
- Hai să facem cumva să nu iei permisul, trebuie sa mearga baiatul cu masina la mare cu familia(caci îi spusesem).
Polițistul, care cunoștea influența patronului, tocmai spuse că : dat fiind natura accidentului, ar trebui să-mi i-a permisul și să îmi dea amendă, dar pentru că era prima mea abatere majoră, îmi poate da doar amendă. Atunci am făcut eu ceva de cascadorii râsului. Am spus tare:
- Nu se poate domnu'...(nu-i mai știu numele patronului). Dacă trebuie să-mi i-a permisul, atunci să mi-l ia. Legea e lege și am greșit!
Reacțiile celor doi au fost : blink.gif !!!
- Păi se poate să rămâi cu el și poți merge cu familia la mare, îmi zice patronul oarecum fâstâcit.
- Am greșit, plătesc! răspund eu ferm.
Ce mai. Polițistu mi-a luat permisul și mi-a spus să mă duc după el chiar mai repede de 30 de zile că mi-l dă. Eu, ca să scap de drumul la mare, am spus acasă ceea ce s-a întâmplat, doar că am specificat că permisul mi-a fost luat pe...trei luni...să fiu sigur dance3.gif .
Până la urmă am fost la mare, dar cu trenul, iar după permis m-am dus după vreo patru luni și ceva. Sincer, nici nu m-as mai fi dus, simțeam că n-am nimic în comun cu șofatul, cu toate că, să mă plimb cu mașina îmi place.

Cam asta a fost, dragi prieteni. Apropo...Conduceți cu grijă hatoff.gif


User's Signature

Singura prietenie de preț este cea care s-a născut fără motiv (Arthur von Shendel)
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

danco
post Jun 22 2009, 08:12 PM
Post #24


StarGazer
Group Icon
******

Group: Stars
Posts: 4,322
Joined: 2-March 08
From: arad
Member No.: 115



Cheful, fetele și... cum am intrat în ra..t la propriu.

Pe la mijlocul anilor '80, într-un răcoros sfârșit de octombrie, pe vremea când frunzele copacilor foșneau speriate la apropierea iernii nemiloase, iar vântul scăpat din zgarda verii, bătea și-și etala puterea jucându-se prin covorul arămiu din parcuri, vine prietenul meu la mine și-mi spune:
- Mergem la C. E ziua lui Sorin* și are nevoie de muzică(eu aveam boxe și un casetofon japonez, prietenul meu avea un magnetofon bun) și m-a rugat să mergem noi dacă putem. Mergem?
- Normal, de ce nu, zic eu, doar cheful înseamnă distracție, iar distracția..fete emo-pardon.gif
Zis și făcut. Am aflat asta într-o marți, iar cheful era sâmbăta.
Sâmbătă dimineața m-am dus la prietenul meu (locuiam în aceiași curte de bloc) și totul a fost bine și frumos până la capitolul haine. Cum, "curentul noncomformist" ne acaparase deja, iar vremea era rece, amândoi ne îmbrăcasem cu niște paltoane mai ușoare, dar lungi până-n pământ care aparțineau taților noștrii. Astfel echipați, la gară și la drum.
C era un orăsel mic de graniță. Recunosc că mai fusesem pe acolo, dar de puține ori până atunci și doar cu mașina. Acum era prima dată când veneam aici cu trenul. Totul era așa aranjat încât Sorin, gazda petrecerii, urma să ne aștepte la gară ca să ne conducă la el acasă. Am ajuns având boxele și, aparatele, cablurile... Nici nu am coborât bine când trei tipi în civil au și apărut langă noi. Erau mai în vârstă și nu păreau prietenoși.
- Dumneavoastră? face unul dintre ei fixându-ne acru. mafia1.gif
Ne-am uitat la ei ca proștii fără să înțelegem prea bine.
- Unde mergeți? ne întreabă iar ăla ce părea să fie șefu'.
- Am venit la un chef...
- La cine?
- La...și i-am spus numele.
Atunci și-a făcut apariția și Sorin. Zâmbind, le spune celor trei că am venit la el, că face cheful dinainte de plecare în armată... Fără problemă am fost lăsați apoi să plecăm. Normal că am întrebat cine sunt ăia și ce vor și atunci, tot zâmbind subtil, Sorin ne-a explicat că sunt de la securitatea de frontieră și fac mereu asemenea razii luând la întrebări pe cei care li se păreau suspecți de ceva. Voi ați venit așa...și se uită el cu o blândețe înțelegătoare la hainele noastre aiurite.(Ce aerian eram și atunci...nu stiam nimic concret despre aceste aspecte ale securității, în general).
În fine. Ajungem la Sorin acasă. Stătea la casă. Totul era pregătit, mâncare, băutură... avea bere, vin și țuică și ceva sirop de casă. După ce am instalat muzica, și cum încă nu venise niciun invitat , ne-am pus să bem câte o bere, două... emo-drinks.gif Curând au început să vină invitații și, în special, invitatele.
Orele treceau, noi ne împrietenisem cu două fete...chicoteli... giugu lugu bblush.gif, dans...blues la greu, doar noi hotăram muzica. Era prea perfect totul. Ceva trebuia să se întâmple emo-doh.gif
Pe la miezul nopții, când spiritele flirtului făcură schimb cu aventura, se ivise o problemă, destul de neglijată până atunci, atât de mine cât și de prietenul meu. Pur și simplu o nevoie fiziologică normală ne atrase atenția că e cazul să luăm măsurile adecvate. Așa, subtil, am cerut informația asupra locului unde se află toaleta și am aflat că este în curte puțin mai în spate. Nicio problemă. Am ieșit, comentând de-ale noastre, râdeam și ne simțeam super, mai ales că punctul culminant al petrecerii abia acum urma spiteful.gif
Era frig afară, iar iarba înaltă era udă. Cum luna arunca o lumină generoasă, undeva în față, între aleea betonată și toaleta de lemn, în mijlocul acelui loc cu iarbă, strălucea un petec, cam de juma de metru pătrat, ca să zic așa. Binențeles, părea singurul loc betonat , iar ca să nu ne udăm trebuia să sărim în acel punct, iar de acolo să mai facem un salt până la ... Cum era presați de nevoie și foarte bine dispuși, instantaneu a intervenit lupta pentru întâietate. Îmbrâncindu-ne și râzând ne-am luat avânt fiecare încercând să ajungă primul. Am sărit amândoi și tot așa am atins punctul strălucitor sub reflexele lunii, doar că, în loc ca piciorul să facă o bază de a sări mai departe, ne-am afundat în ceva, până la genunchi, căzând apoi de-a dreptul în iarba udă și înaltă. Ne-am ridicat după câteva secunde de uluială și ne-ar fi umflat un râs strașnic dacă un miros grețos și urât nu ne-ar fi înfundat nasurile fine emo-lol.gif
Ohh... atât am putut spune când am realizat incredibila situație. Sorin, care binevoitor, ieșise afară ca să fie sigur că găsim toaleta, văzu totul și se precipită spre noi forțându-se să nu râdă prea tare. Pur și simplu, petecul acela de beton, era o groapă în care adunau ai săi ra...ul și balegă pe care apoi o foloseau la îngrășământ. Și groapa avea era adâncă de intrasem amândoi până sub genunchi.
Aveam ra..t în pantofi, pe ciorapi, pe pantaloni, sub pantaloni, ce mai, eram în ra...t la propriu și duhnea de ne pica nasu'.
Rușinați la maxim, și cu mii de precauții, să nu fim văzuți de ceilalți, ne-a dus Sorin într-un hambar mic. Acolo, așezați printre lemne, unelte și butoaie, folosindu-ne de niște bucăți de lemn am început să râșcâim mizeria de pe noi. Mă uitam la prietenul meu, el se uita la mine... Sorin ne-a adus o găleată de apă de la fântână și un polonic de apă caldă să ne spălăm, căci nici vorbă să ne părăsim locul.
- Ce dreq facem acum? mă întreabă prietenul meu.
- Și alea ne așteaptă acolo...doamnee...
- Mă da proști suntem.. și pune-te pe râs.
Și uite așa ne-am pus pe spălat haine, pantofi și picioare.
Țin minte că am început să ne spunem cam așa, făcând haz de necaz și ținând cont că nu era lumină în hambar:
- Vezi că mai ai ra..t pe tine...și izbucneam în râs.
Apoi era să mă prindă când a vrut, cică, să-mi ia ceva de pe barbă. Abia când și-a apropiat mâna și am simțit izul împuțit de r...t mi-am dat seama ce vrea și am sărit într-o parte, urmărit de râsul lui.
Am reușit să dăm jos ra..tul, să curățăm cât de cât pantalonii, dar mirosul, duhoarea persista a naibii. Degeaba ne-am spălat cu săpun, că am dat cu spray, cu ceva apă de colonie, mirosea ... heat.gif
Vai, și fetele ne așteptau... Și aflăm că tot întreabă de noi, iar noi, eram în hambar cu pantalonii în mână și mirosind a r... blink.gif
Sorin ne-a adus câte o pătură căci era frig.Abia, după vreo două ore, având în noi încă acel iz de r... am revenit la chef, dar, pierdusem ocazia cu acele fete emo-ang.gif ...sau poate emo-imao.gif

Și uite așa, dragii mei, am mai pus o piatră din temelia amintirii. hatoff.gif


SORIN - de fapt nu mai știu cum îl cheamă, așa că am pus un nume aletor.
Orice asemănare cu persoane sau întâmplări este pur întâmplătoare


User's Signature

Singura prietenie de preț este cea care s-a născut fără motiv (Arthur von Shendel)
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Barcelona
post Feb 15 2010, 02:51 PM
Post #25


ma mai gandesc ce sa scriu aici
Group Icon
******

Group: Stars
Posts: 9,261
Joined: 10-February 10
Member No.: 1,053



Danco,foarte interesante si frumoase povestirile.
Ai vreo intamplare mai amuzanta pe care o poti posta?


User's Signature

tre s-am si eu o semnatura, nu?
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

danco
post Feb 15 2010, 08:05 PM
Post #26


StarGazer
Group Icon
******

Group: Stars
Posts: 4,322
Joined: 2-March 08
From: arad
Member No.: 115



CITEAZA(Barcelona @ Feb 15 2010, 02:51 PM) *
Danco,foarte interesante si frumoase povestirile.
Ai vreo intamplare mai amuzanta pe care o poti posta?

Trebuie să-mi storc puțin amintirile smile.gif


User's Signature

Singura prietenie de preț este cea care s-a născut fără motiv (Arthur von Shendel)
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Barcelona
post Feb 15 2010, 08:41 PM
Post #27


ma mai gandesc ce sa scriu aici
Group Icon
******

Group: Stars
Posts: 9,261
Joined: 10-February 10
Member No.: 1,053



Ok,poate fi si scurta...whatever


User's Signature

tre s-am si eu o semnatura, nu?
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

danco
post Feb 19 2010, 09:01 PM
Post #28


StarGazer
Group Icon
******

Group: Stars
Posts: 4,322
Joined: 2-March 08
From: arad
Member No.: 115



O mică relevare asupra partidei de pescuit la care am fost astăzi. Ei bine, am primit, surprinzător, telefonul de confirmare, mult mai repede decât mă așteptam, totuși, deși luat prin surprindere, am fost gata de acțiune în câteva minute.
Cum e și normal, nonconformismul mă caracterizează și la pescuit. Tot ce aveam la mine, era o undiță, cât se poate de clasică, fără monturi complicate. Un fir, două cârlige, un plumb și gata. Acesta e arsenalul meu personal.
Ajungem pe baltă(râul Mureș). Ochim de departe un loc bun. Prietenul meu coboară înainte, eu... mă opresc. La vreo trei metri de buza apei, lângă un copac bătrân și găunos, o cruce mare, neagră, metalică, amintea de un accident(înec) al unui tânăr.
- Hai de aici, îi spun amicului meu.
- De ce ? zice el. De asta...? si arată crucea.
- Da. Nu-mi place să-mi stea așa în spate....
În fine, plecăm în altă parte. Găsim un alt loc bun și ne instalăm. Desfac undița, agăt, cu o mână ușor sadică, râma pe cârlig și gata, bâta-n baltă.
Și stăm... juma de oră...nimic...o oră...nimic...două...nimic...nici măcar o trăsătură... Într-un sfârșit decidem să schimbăm tactica. Acum, mare lucru nu aveam ce să schimbăm. Eu o undiță, amicul meu o undiță, momeala aveam numai câteva râme. Ideea era următoarea : Să prindem un peștișor, pe care apoi să-l folosim ca momeală pentru răpitor. Zis și făcut. Amicul meu și-a tăiat dintr-un copac o creangă frumoasă, mare. dreaptă.. O tot măsura din ochi, o îndrepta ca pe un boloboc... și o transformă într-o undiță de dat la mână, cu tot ce-i trebuie. plută, plumbișor, cârlig micuț... Eu, a apucat o creangă de pe jos, cârnă, de parcă a fost într-o viață anterioară arcul lui Attila, îi leg cât se poate de tradițional firul de capăt, pun un cârlig în capătul gutei și gata. În baltă cu ea.
Nu trece un minut și creanga mea o ia efectiv din loc. Liniștit și calm, sigur fiind că firul e dus de curentul puternic, discutând între timp cu amicul meu ceva referitor la culoarul de zbor de deasupra noastră unde avioanele treceau ca niște albine, trag totuși puternic de frica ca firul să nu se agațe. Surprize, surprize! O știucă, de vre-o două kile(a se citi două sute de grame) mi se zbătea fioroasă în cârlic, Coada ei bătea apa făcând stropii să se ridice la mari înălțimi.... emo-crazy.gif După o luptă inegală și epuizantă, reușesc s-o aduc la mal și s-o pasez amicului meu s-o scoată din cârlig.(Din considerente pur umaniste refuz cu încăpățânare să scot violent cârligele din gura/burta peștilor.- în realiate... Aporopo(am auzit eu undeva zicându-se așa și mi- a plăcut rolleyes.gif ) eu nu îmi duc niciodată minciog cu mine. Dacă mă întreabă cineva, spun că eu nu duc peștii acasă, ci îi eliberez, urmând întocmai prescripția pescarului ultra-sportiv. dar de fapt, dacă aș prinde un pește cu advărat mare... mai bine să se ducă cu bâtă cu tot, am o teamă ciudată de acesti monstrii).
Amicul meu doar atât a mai spus referitor la întâmplarea asta:
- Bine că unii vin cu undițe care mai de care mai speciale, cu senzori, cu radare... și tu prinzi cu raha..ul ăsta de creangă. Asta e noroc!

Cu respect, al vostru Danco hatoff.gif


User's Signature

Singura prietenie de preț este cea care s-a născut fără motiv (Arthur von Shendel)
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Yelle
post Dec 19 2014, 03:31 PM
Post #29


StarGazer
******

Group: Banned by Moderators
Posts: 2,815
Joined: 19-February 14
Member No.: 1,771



In clasa a II-a, am fost cu doamna invatatoare in excursie la Gradina Zoologica. Cand am intrat acolo, am vazut un panou mare, pe care scria "dati de mancare animalelor". Mi-am zis, in sinea mea, ca astia sunt foarte nesimtiti ca asteapta sa hranim noi animalele, dar m-am dus la autocar si mi-am luat pachetelul, dupa care am inceput sa impart din el, pe la diferite custi din alea. Toata lumea se uita la mine de parca i-as fi injurat de muma desi, la vremea aceea, nu faceam asta. Apoi doamna s-a luat de mine. Eu i-am aratat panoul. Dansa m-a intrebat daca nu am vazut si NU-ul acela care era scris cu rosu si era de trei ori mai mare decat restul textului. Nu-l vazusem. Niciodata nu vad chestiile subliniate de altii. emo-pardon.gif Dupa aia, m-am tulburat asa, oarecum, si am pierdut portofelul, tot acolo in gradina. Era unul rosu, frumos nevoie mare, scria Parisienne pe el. Noroc ca l-am gasit.
Anterior, in anul acela, am facut pipi pe mine la ultima ora, pentru ca mi-a fost rusine sa cer voie la baie. Era iarna si mama imi lasase pe mine ciorapi, pijamalele, izmenele si, pe deasupra, pantalonii de lana tricotati de ea. Cand am ajuns acasa eram ca un burtele plin-ochi. Parintii mei au fost tare mandri de mine. haha.gif
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Aprig
post Dec 19 2014, 04:12 PM
Post #30


Ce avem noi aici?
Group Icon
******

Group: Stars
Posts: 4,513
Joined: 13-January 08
From: București
Member No.: 55



Mișto topicul asta, l-am ratat la vremea lui. Tre' să-mi fac timp să-l citesc.

Bookmark.


User's Signature

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Yelle
post Dec 19 2014, 06:26 PM
Post #31


StarGazer
******

Group: Banned by Moderators
Posts: 2,815
Joined: 19-February 14
Member No.: 1,771



Faza ciudata e ca am mult mai multe lucruri de povestit don copilarie decat acum. Si ce am acum, nu poate fi povestit.
Simt ca trebuie sa lucrez la asta. blink.gif
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Yelle
post Dec 23 2014, 11:15 AM
Post #32


StarGazer
******

Group: Banned by Moderators
Posts: 2,815
Joined: 19-February 14
Member No.: 1,771



Cand eram copil, porcul se taia la tara, la tataia.Eram trei verisoare si, cu ocazia asta, ne culcam impreuna. Dormeam cu grija. Dimineata devreme, ne trezeam cand auzeam porcul ca incepe sa guite. Dupa aia, taceam malc sub plapuma, pana cand nu se mai auzea nimic. O zbugeam rapid din pat si ne infiintam langa porcul aflat in plin proces de parlire. Pana sa ajungem acolo, uitam de toata mila pe care o resimteam fata de sarmanul animal. Cu porcul proaspat parlit si curatat, ne intreceam care-i prima cqre se suie pe el (zicea tataia sa ne suim pe el ca sa crestem mari emo-girl_cry.gif ) Atunci cand eviscera porcul, mirosea cam naspa, strambam din nas, dar atunci cand ni se spunea "pe locuri,fiti gata: sorici !" Ne transformam in termite. haha.gif
Acum toate trei suntem grase. Ieri am vorbit cu celelalte doua pe skype, sunt plecate pe alt continent de prea multi ani. Erau stravezii de pofta, cica se le fac o poza cu sorici, sa se bucure macar ochiul lor. emo-girl_cry.gif
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Yelle
post Dec 23 2014, 01:21 PM
Post #33


StarGazer
******

Group: Banned by Moderators
Posts: 2,815
Joined: 19-February 14
Member No.: 1,771



Asta cred ca e ultima pe care v-o povestesc. Invision-Board-France-653.gif
Tot la tara, mamaia avea un unchi care ii era vecin, Mos Vasile ii zicea. Sa tot fi avut vreo 70 si ceva de ani mos Vasile, ca e mort, saracul, de prin '94. Era casatorit cu matusa Maria si se certau toata ziua, nu se suportau. Din cand in cand, o mai alerga cu furca prin batatura, erau vioi amandoi.
Noi ne faceam vant aproape zilnic pe la mos. Avea multe carti istorice, pe care le tinea in tarne, intr-o camera mai pustie. Mereu ne imprumuta carti ca sa citim, plus ca ne spunea si povesti din razboi, caci luptase in el. Fiind vorba despre carti de istorie, de mine nu s-a lipit nimic, dar nu ma poate acuza nimeni ca nu mi-am dat silinta. emo-pardon.gif
Cateodata, il gaseam pe mos mulgand vaca. Ne dadeam si noi pe langa el, ziceam ca poate invatam si noi. Da' de unde, nu-i suficient sa tragi de ugerul vacii, trebuie tehnica, iar noi, in mod sigur, n-am deprins-o. Ne chema cateodata mosul si mai aproape, cica sa ne arate ceva, si apoi, tast ne tragea cu tata vacii lapte pe fata. La un moment dat, incepuram sa ne prindem cand veneau momentele astea, dar ne placeau, radeam cu mosul, asa ca ne bagam in joc.
Altadata, ii gaseam la masa. Aveau o masa micuta, rotunda, cu trei picioare, cu scaunele ca alea de la gradi in jur. Facea matusa o mamaliga mare, pe care o taia cu ata. Niciodata nu ne lasau sa plecam fara sa mancam cu ei. Cel mai mult ne placeau ouale cu jumari si cu rosii din gradina lor.
Acum s-au dus amandoi. Copiii si nepotii lor (care nici atunci nu-i prea vizitau, cred ca de aia si prinsesera ei asa drag de noi), le-au vandut casa unor tigani mutati din Bucuresti. sad.gif
La vremea respectiva, nu-mi placea sa ma duc la tara in vacanta, dar ma exilau ai mei ca sa mai aibe liniste prin casa. Eram destul de cuminte, dar inca de pe atunci vorbeam mult tare. emo-tongue.gif Mama zicea ca o sa-mi lege limba de clanta. emo-tongue.gif
Acum mi-e dor de vremurile alea. Imi pare rau ca ai mei copii nu vor avea parte de astfel de experiente. sad.gif

Edited by Yelle: Dec 23 2014, 01:24 PM
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

feueR-B-Frei
post Jan 6 2015, 03:20 PM
Post #34


FallingStar
Group Icon
**

Group: Stars
Posts: 88
Joined: 21-February 09
From: The Realm of Earth, one of the many parralel universes :)
Member No.: 868



QUOTE (Yelle @ Dec 19 2014, 03:31 PM) *
Anterior, in anul acela, am facut pipi pe mine la ultima ora, pentru ca mi-a fost rusine sa cer voie la baie.


Mie mi s-a intamplat prin clasa a treia sau chiar a patra, nu retin exact. Nu mi-a fost rusine sa ma cer, insa vita de invatatoare m-a intrebat daca n-am avut timp toata pauza, si nu m-a lasat. Pai ia de-aici, dedicatie, atunci!
Desigur, tot eu am fost oaia neagra, fiindca n-am insistat ca am nevoie tare. Ghinion, eu nu-s omu' care sa zica de doua ori.
Vorbim despre aceeasi "pedagoaga" care in clasa a doua mi-a aruncat la gunoi in fata intregii clase prima poezie compusa, ca intr-a patra sa alerge mandra prin toata scoala cu editia din ziua respectiva a ziarului Crisana, in care o alta poezie de-a mea aparuse.


User's Signature

Dincolo de noapte...e nenorocitu' ala de ceas desteptator!
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Asimetric
post Jan 6 2015, 03:22 PM
Post #35


StarGazer
Group Icon
******

Group: Admin
Posts: 7,231
Joined: 20-April 08
From: Uncanny valley
Member No.: 161



Mai ai poeziile alea? smile.gif


User's Signature


Pot să fiu uitat, pentru că
nu țin la brațe, pot să-mi lipsească.
Pot fi părăsit, pentru că
nu-mi iubesc picioarele, pot merge
și cu aerul.
Pot fi lăsat singur, pentru că
sangele meu se varsă în mare
oricum.


http://mariuslupu.deviantart.com/

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

feueR-B-Frei
post Jan 6 2015, 03:36 PM
Post #36


FallingStar
Group Icon
**

Group: Stars
Posts: 88
Joined: 21-February 09
From: The Realm of Earth, one of the many parralel universes :)
Member No.: 868



Pe undeva, ar trebui sa mai fie. Suspectez hard disk-ul primului meu calculator (dupa indelungi upgrade-uri, a "murit" Pentium 1, cu 48 MB RAM si placa video 2 MB), dar care daca e bagat in priza bag mana in foc ca inca functioneaza. Din pacate, e pe undeva pe la tara.
Chiar prima-prima, o stiu desigur pe dinafara:

"A plouat azi-noapte,
Ploaie cu bulbuci.
Sapte cate sapte,
Stelele de lapte
Se ascund in munti."

...hm, asta vedea copilu' de clasa a doua smile.gif cam mare saltu' fata de ce scriu azi! biggrin.gif

Edited by feueR-B-Frei: Jan 6 2015, 03:37 PM


User's Signature

Dincolo de noapte...e nenorocitu' ala de ceas desteptator!
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Asimetric
post Jan 6 2015, 03:42 PM
Post #37


StarGazer
Group Icon
******

Group: Admin
Posts: 7,231
Joined: 20-April 08
From: Uncanny valley
Member No.: 161



"Divin." (Filantropica)


User's Signature


Pot să fiu uitat, pentru că
nu țin la brațe, pot să-mi lipsească.
Pot fi părăsit, pentru că
nu-mi iubesc picioarele, pot merge
și cu aerul.
Pot fi lăsat singur, pentru că
sangele meu se varsă în mare
oricum.


http://mariuslupu.deviantart.com/

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Yelle
post Jan 6 2015, 03:42 PM
Post #38


StarGazer
******

Group: Banned by Moderators
Posts: 2,815
Joined: 19-February 14
Member No.: 1,771



Ah... asa, poezii. In clasa a opta eram indragostita de unul Gabi, cu numele de cod Fresh, Freshulica, Fresuletz. Numai eu si prietenele mele ii ziceam asa, pentru ca sa nu se prinda alte fraiere cum ca asa si pe dincolo. Zis si facut, m-am pus pe scris poezii. Mama, dar ce poezii, poeme cred, ca se intindeau pe cate 3-4 foi A4. Nu, nu i le trimiteam, le impatuream si le puneam in biblioteca, printre niste carti.
Intr-o zi, taica-miu cauta niste chestii si nu stiu cum i-a venit sa le caute prin biblioteca. A gasit poeziile. ohmy.gif Prima data, a stranit o furtuna, un tsunami, o calamitate naturala, cum ca ar fi scrise de maica-mea, ca s-ar fi indragostit ea de altcineva etc. Mama se uita asa blink.gif. Eu ma uitam asa emo-sorry.gif. Eu, in sinea mea, zic : hai, dom'le, sa recunosc, la urma urmelor, io nu-s maritata, n-are cine sa-mi taie gatul. Valeleu! Atunci da-i si vezi, ca cica alea par scrise de o femeie de treij' de ani, ca cum, dom'le sa scriu io asa ceva, ca de cine's io indragostita, ma gandeam :la naiba, oi fi omorat pe cineva? emo-cry.gif
De atunci n-am mai putut sa scriu ceva niciodata in viata mea. Decat balarii. Prima data cand am putut sa scriu ceva a fost pe forumul asta, pe un anume topic, acum disparut. Cred ca de aia sunt si atasata emotional de p'aici. ohmy.gif In rest balarii multe, multe de tot. blink.gif
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Asimetric
post Jan 6 2015, 03:43 PM
Post #39


StarGazer
Group Icon
******

Group: Admin
Posts: 7,231
Joined: 20-April 08
From: Uncanny valley
Member No.: 161



Mai ai poeziile alea? biggrin.gif


User's Signature


Pot să fiu uitat, pentru că
nu țin la brațe, pot să-mi lipsească.
Pot fi părăsit, pentru că
nu-mi iubesc picioarele, pot merge
și cu aerul.
Pot fi lăsat singur, pentru că
sangele meu se varsă în mare
oricum.


http://mariuslupu.deviantart.com/

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

feueR-B-Frei
post Jan 6 2015, 03:43 PM
Post #40


FallingStar
Group Icon
**

Group: Stars
Posts: 88
Joined: 21-February 09
From: The Realm of Earth, one of the many parralel universes :)
Member No.: 868



Șini ie di vin'? Șî pentru șe?


User's Signature

Dincolo de noapte...e nenorocitu' ala de ceas desteptator!
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

3 Pages V  < 1 2 3 >
Reply to this topicStart new topic
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:

 



RSS Lo-Fi Version Time is now: 26th May 2018 - 11:35 PM
Arta si savoare www.iconcert.ro
 Vesperala Forum