vesperala

Welcome Guest ( Log In | Register )

46 Pages V  < 1 2 3 4 5 > »   
Reply to this topicStart new topic
> Povestiri cu tâlc

BigDefender
post Feb 5 2008, 04:13 PM
Post #41


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



Marele concert


...Cand luminile din incapere s-au stins si concertul era pe cale sa inceapa, mama s-a intors la locul ei si a descoperit ca fiul sau disparuse.
Dintr-o data, cortinele au fost date la o parte si lumina reflectoarelor a poposit pe impresionantul pian Steinway de pe scena.
Ingrozita, mama vazu ca baietelul ei se asezase la claviatura, apasand pe clape si alegand cu grija notele cantecelului „Twinkle,Twinkle Little Star”. In acea clipa, marele maestru pianist si-a facut intrarea in scena, a mers repede la pian si i-a soptit baiatului la ureche: „Nu te opri. Continua sa canti”.
Apoi, aplecandu-se, Paderewski si-a intins mana stanga si a inceput sa completeze melodia, adaugand partea de bas. Dupa putin timp, si-a intins si mana dreapta, de cealalta parte a baiatului si a adaugat un acompaniament cursiv. Impreuna, batranul maestru si tanarul ucenic au transformat o situatie ce s-ar fi putut dovedi a fi dezastruoasa, intr-o experienta extraordinar de creativa. Cei din public au fost atat de fascinati, incat nu si-au putut aminti ce a mai cantat marele maestru dupa aceea. Si-au amintit doar de piesa clasica: „Twinkle, Twinkle Little Star”.
Poate ca asa stau lucrurile si cu Dumnezeu. Ceea ce poti realiza doar de unul singur este putin probabil ceva demn de a fi retinut. Ne dam silinta sa fim cat mai buni, dar rezultatele nu sunt intotdeauna o muzica frumoasa si armonioasa. Cu toate acestea, cu ajutorul Maestrului, lucrarea vietii noastre poate fi cu adevarat frumoasa.
Data viitoare cand iti propui sa faci lucruri marete, asculta cu atentie. S-ar putea sa auzi vocea Maestrului, cum iti sopteste la ureche: „Nu te opri. Continua sa canti”.
Fie sa-i simti bratele in jurul tau si cum te ajuta sa-ti transformi micile incercari in adevarate capodopere. Tine minte, Dumnezeu nu ii cheama pe cei pregatiti, ci mai degraba, ii pregateste pe cei „chemati”.
Viata se masoara mai exact prin vietile pe care le atingi, si nu prin lucrurile pe care le dobandesti.

Fie ca Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa fie mereu alaturi de tine! Si tine minte:
„Nu te opri. Continua sa canti”.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 6 2008, 09:32 AM
Post #42


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



CONFUCIUS l DISCIPOLUL SU, ZI LU


Zi Lu, unul dintre discipolii marelui Confucius, se plimba ntr-o zi i, trecnd printr-un bazar, a vzut un vnztor i un cumprtor certndu-se de zor.
Vnztorul zicea:
- Un Chi de mtase de Shandong cost trei bani. (Menionm, Chi" este o veche unitate de msur pentru lungime n China, echivalnd aproximativ cu 33 de centimetri), lei 8 Chi de mtase, trebuie deci s-mi dai 24 de bani! Nici un ban mai puin!
- n total 23 de bani! E limpede ca lumina zilei! De ce oare mi ceri un ban mai mult?
Zi Lu, biat cinstit i drept din fire, zmbind, l-a corectat pe cumprtor:
- Domnule, trei ori opt fac 24. Dumneata, ai greit socoteala!
Cumprtorul s-a artat nenduplecat necreznd cele spuse de Zi Lu. Mai mult dect att, a nceput s se ia la har cu nvcelul. Nici unul din ei nu vroia s cedeze i, pn la urm, n-au avut dect s fac pariu. Zi Lu a spus:
- Dac se va dovedi c tu ai dreptate, i voi da coiful meu pe care abia l-am cumprat.
Iar cumprtorul nfuriat a strigat:
- Dac neleptul va arta c dreptatea e de partea ta, i voi da, drept zlog, capul meu!
Amndoi s-au dus s-l ia drept judector pe neleptul Confucius. Dup ce a ascultat spusele celor doi, marele nvat i s-a adresat ucenicului.
-Ai pierdut pariul, Zi Lu. D-i acum omului coiful tu!
nvcelul nu era convins de decizia dasclului, dar a tcut i a fcut cum i s-a spus.
Abia dup plecarea cumprtorului, Zi Lu l-a ntrebat pe Confucius:
- Respectate dascl, toat lumea tie c trei ori opt fac 24, de ce ai spus c fac 23?
Zmbind ngduitor Confucius i-a rspuns:
- Dinadins am spus c tu ai pierdut pariul, cci chiar pierzndu-i coiful, vei putea oricnd s-i cumperi altul nou. Dar, nchipuie-i, ce s-ar fi ntmplat dac a fi declarat c cellalt a pierdut pariul?


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 6 2008, 11:20 AM
Post #43


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



Scrisoarea micului Anastasis

Domnul Temistocle vindea tablouri, rame si maruntisuri n pravalioara lui din Constantinopol. Tinea mult la familia lui si se chinuia sa-si vnda "nimicurile" pentru ca sa umple cinci guri flamnde. Deschidea dis-de-dimineata, si facea semnul crucii privind spre biserica Sfnta Sofia, atrna ramele n cuiele ce se gaseau pe peretii din afara, lnga usa magazinasului, stergea praful ce se aseza din gros pe picturi - pravalioara se gasea pe o straduta strmta, nepietruita - si asa si astepta clientii. Domnul Temistocle era un om bun, care simtea durerea celuilalt. Cnd intra vreun scolarel sa ia o bomboana, gndea n sinea lui: "Saracutul, este galben ca ceara. Cine stie ce mannca". Cunostea bine faa saraciei, dupa cum cunostea si sufletul omului, cu bunele si cu relele lui. Dintre toti copilasii de prin vecini, cel mai mult tinea la un baietel dulce si cuviincios pe nume Anastasis, care traia singur singurel ntr-o camaruta peste drum de casa lui. Saracutul, cu noaptea n cap pleca si cu noaptea n cap se ntorcea. Dupa fata-i trasa si dupa hainutele si ghetutele lui rupte se putea usor vedea ca abia daca avea ce mnca.
ntr-o dimineata de iarna, domnul Temistocle se ndrepta spre pravalioara lui. Era frig si zloata si mergea strngndu-si pe el paltonul, cnd l vede pe micul Anastasis c se apropie pe trotuarul celalalt.
- Unde te duci, Anastasis? Ai alt drum astazi? Nu te duci la lucru? Baietelule, o sa racesti. Nu esti mbracat gros.
- Ma duc la posta sa duc niste scrisori.
- Da-mi-le mie. Trec eu acum pe la posta. Hai, fugi napoi la lucru, ca o sa racesti afara.
- Va multumesc mult, domnule, spuse micutul drdind de frig.
Ce i-a venit domnului Temistocle, ca s-a uitat pentru cine sunt scrisorile. Una era pentru un negustor, alta pentru o fabrica de tutun, a treia era... "CATRE DOMNUL NOSTRU IISUS HRISTOS, N CER". S-a oprit locului si a nceput sa zmbeasca.
- Saracul baietel! Ia sa vad ce cere... A deschis scrisoarea si a citit:
Hristoase al meu,
Hainele mi s-au rupt, pantofii mi s-au stricat si mi-e frig. Din ce-mi da stapnul nu-mi ajunge nici de mncare. N-am reusit sa trimit aproape nimic mamei mele, care este saraca. Ce sa ma fac acum? Cum ies eu din iarna, Doamne? Ajuta-ma! Ma nchin Tie. Robul Tau, Anastasis.

- Comoara scumpa, spuse domnul Temistocle si a plecat spre casa. A pregatit un pachet cu haine calduroase de iarna - flanelute, un palton, pantofi, sosete de-ale copiilor lui - si s-a dus apoi la posta.
Peste doua zile l-a si vazut mbracat n haine calduroase. i veneau numai bine. Ochii copilului straluceau de bucurie. Ba luase pe chip si o adiere de lumina tainica, caci cine poate sti cte nu si-au spus seara la rugaciune Domnul si micutul Sau rob...

Domnul Temistocle s-a bucurat mult sa-l vada fericit pe acel baietel, dar nu avea cum sa-i treaca atunci prin gnd ca Anastasis va ajunge cndva Sfntul Nectarie facatorul de minuni... De unde sa fi putut banui?...


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 7 2008, 10:51 AM
Post #44


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



Cele doua fete ale iubirii

Increde-te in Domnul din toata inima ta si nu te bizui pe intelepciunea ta! Recunoaste-L in toate caile tale si El, iti va netezi cararile.
Prov. 3:5,6


Darrell statea in fata magazinului de pizza, ezitand, inainte sa deschida usa. Isi scutura capul de parca voia sa alunge indoielile legate de aceasta intalnire. In sfarsit, isi inlatura temerile cu un suspin, deschise usa si intra in restaurantul preferat al fiului sau.
Se temea asa de tare de intalnirea aceasta incat s-a straduit din rasputeri sa intre in restaurant si sa nu plece de acolo. Nu stia ca, in cateva ore, avea sa aiba parte de unul dintre cele mai frumoase evenimente ale vietii sale.
Darrell venise sa se intalneasca cu fiul lui, Charles, in varsta de 17 ani.
Desi il iubea foarte mult pe Charles, Darrell stia ca, dintre cei doi fii ai sai, acesta ii semana cel mai putin.
Cu fiul sau cel mare, Larry, nu avea niciodata probleme de comunicare.
Atitudinea si maniera lor de a gandi era atat de asemanatoare, incat nu mai era nevoie de cuvinte. Faceau totul impreuna: reparau masinile, sau mergeau la vanatoare. Darrell il trata pe Larry, la fel ca pe barbatii de pe santierul lui de constructie: dur. Iar : Larry, reactiona foarte bine la acest gen de tratament--chiar asta isi dorea.
Dar Charles era cu totul altfel. Darrell si-a dat seama devreme ca era altfel decat Larry. De cate ori isi certa fiul ca sa-l motiveze sa faca un lucru anume, un semnal de alarma se declansa in sufletul lui Darrell. Lui Darrell i se administrasera doze majore de disciplina si raceala--de-a lungul vietii--fata dura a iubirii--si numai o doza mica de caldura si afectiune--fata frumoasa a iubirii. Si putinul pe care-l primise il daruise si fiilor sai.
E de datoria mea, sa-i imbrac si sa-i hranesc si e de datoria mamei lor, sa-i faca sa se simta iubiti, isi tot repeta el in gand.
Dar, nu se putea convinge, ca asta inseamna sa fii tata. Darrell stia cat de mult suferise din pricina tatalui sau. Si constatase de nenumarate ori, ca si fiul sau sufera la fel.
Darrell, stia care era problema. Charles se astepta la o relatie apropiata cu tatal sau--chiar insistase asupra acestui fapt, de-a lungul anilor.Abia de curand isi daduse seama, ca singurul motiv pentru care el si Charles se intelegeau acum era ca fiul lui renuntase definitiv sa mai stea de vorba cu el. Asa cum procedase si Darrell cu tatal sau., incercand sa stea cat mai departe de el. Ca multi altii, Darrell, se straduise sa evite relatiile foarte apropiate.
Ani de-a randul, sotia si fiul sau incercasera sa-l cucereasca, iar el, fugise de ei, dorind sa pastreze o distanta sigura.
Apoi intr-o zi, a avut ocazia sa-si studieze propriul comportament, in timp ce se afla in biserica. In ziua aceea el a inteles ca exista doua fete ale iubirii.. Ca multi alti barbati el devenise expert in ce priveste fata dura a acesteia. Era capabil sa administreze o bataie, dar nu putea sa-si imbratiseze fiul. Putea oricand sa-i reproseze lui Charles o greseala, dar cuvintele de incurajare nu i le oferea decat de sarbatori sau de ziua lui--sau nici atunci!
Darrell, invatase ca desi dragostea mamei este foarte importanta, copii au nevoie in egala masura si de dragostea tatalui.
Darrell, era un om puternic, atat din punct de vedere emotional, cat si din punct de vedere fizic.. Desi era multumit de el insusi, una din intrebarile celui care tinea discursul, l-a impresionat:
- Cand a fost ultima oara cand v-ati imbratisat fiul si i-ati spus ca-l iubiti?
Darrell, nu se putea gandi cand fusese ultima oara. De fapt nu-si putea aminti nici de prima oara... A ascultat discursul si si-a dat seama ca-l iubise pe Charles numai cu jumatati de masura. Ani la rand, Darrell ii administrase un tratament dur fiului sau, ca sa-i castige respectul, dar ceea ce primise el in schimb erau temerile si remuscarile. Si din acest motiv l-a convins pe fiul sau, sa accepte acea intalnire la restaurant, dupa antrenament.
- Salut tata, zise Charles, strangand mana tatalui sau, care abia intrase. Charles avea 1,90m si era obisnuit sa-i priveasca de sus pe majoritatea oamenilor. Dar intotdeauna privea in sus, ca sa intalneasca privirile tatalui sau.
- Charles, spuse Darrell, potrivindu-si ochelarii si privind in jos. In ultima vreme, m-am gandit la anumite lucruri. Mi-am dat seama ca e ultima vacanta pe care o vei petrece acasa. In curand vei pleca la colegiu. Si impreuna cu hainele pe care le vei impacheta, in bagaje vei pune si sentimente, fie bune fie rele pe care eu te-am ajutat sa le acumulezi de-a lungul anilor...
In general Charles era o persoana foarte glumeata. Dar acum...a ramas tacut. Tatalui sau nu-i statea in fire sa discute despre relatia lor. De fapt nu-i statea in fire sa discute despre nimic serios. De aceea Charles era ochi si urechi.
- Fiule, as vrea sa-ti cer ceva. Gandeste-te la copilaria ta, chiar si la perioada in care aveai sapte ani si aminteste-ti cand ti-am ranit fiecare sentiment si nu am procedat cum trebuia. Aminteste-ti de cate ori te-am facut sa te simti nedorit si incapabil, printr-un gest sau printr-o vorba. Stiu ca suntem foarte diferiti si abia acum imi dau seama ca de multe ori am fost dur cu tine. De fapt...aproape intotdeauna am fost dur cu tine. Am incercat sa te fac asa cum credeam eu ca trebuie sa fii si abia acum imi dau seama ca nu te-am intrebat niciodata ce iti doreai tu de la viata. Te rog sa imi spui tot ce am facut sa te ranesc. Eu nu voi face decat sa te ascult. Apoi as vrea sa discutam despre asta si apoi sa-ti cer iertare pentru toate acele greseli. Nu vreau sa iei cu tine si amintirile neplacute pe care ti le-am pricinuit eu. Vei avea destule probleme in cei patru ani de colegiu si fara sa te gandesti la asta. Imi dau seama ca am irosit foarte mult timp.
Scotandu-si ochelarii si stergandu-si lacrimile, Darrell suspina si-l privi pe Charles.
- S-ar putea sa stam aici toata noaptea, continua el si sunt pregatit pentru asta. Dar intai as vrea sa-ti spun ca te iubesc si sunt mandru de tine.
Charles vazuse cuvintele "te iubesc" scrise pe felicitarile de ziua lui si de Craciun, dar era pentru prima data auzindu-l pa tatal lui spunandu-i asta. Invatase sa se astepte la duritate din partea tatalui sau. Acum ca el devenise mai bland Charles nu stia ce sa-i spuna.
- Tata, spuse el, nu te mai gandi la trecut. Stiu ca ma iubesti. Dar la insistentele lui Darrell, Charles isi lasa gandurile sa alunece de-a lungul celor 17 ani, petrecuti alaturi de tatal sau.
Treptat, pe masura ce devenea sigur, ca discutia nu e riscanta, Charles incepu sa-i aminteasca tatalui sau de suferinta pe care i-o pricinuise. I-a vorbit despre stradania sa de a deveni un bun jucator de fotbal american desi el ar fi preferat sa joace fotbal.
In toti acei ani, Charles simtise ca oricat de mult s-ar fi straduit nu l-ar fi egalat niciodata pe fratele sau mai mare. Tatal sau facuse o multime de comentarii menite sa-l motiveze dar care nu reusisera altceva decat sa-l descurajeze si sa-l raneasca.
In timp ce ii relata lui Darrell toate acele experiente, Charles citi tristetea si suferinta in privirea tatalui sau. Si mai mult decat atat tatal sau ii ceru iertare pentru fiecare lucru fie el si marunt, care ii lasase o amintire neplacuta.
Dupa aproape trei ore conversatia se sfarsi. In timp ce achita nota de plata Darrell ii spuse fiului sau:
- Stiu ca te-am luat prin surprindere. Dar nu uita ca usa mea e deschisa si ca daca iti mai amintesti de vreun gest de al meu care ti-a pricinuit suferinta vreau sa-ti cer iertare.
Cina se terminase, dar o noua relatie se cladise. Dupa 17 ani, in care fusesera doi straini care locuisera sub acelasi acoperis, in sfarsit tatal si fiul se regasisera.
In seara aceea la restaurant, ingerii s-au bucurat ca zidul emotional dintre tata si fiu incepuse in sfarsit sa se prabuseasca.
Fusese o seara impresionanta si importanta pentru amandoi. Cand s-au ridicat de la masa, Charles a facut un gest care l-a socat pe tatal lui.
Cei cativa oameni de la mesele alaturate au avut ocazia sa vada un jucator de fotbal inalt si puternic imbratisandu-si tatal la fel de puternic, pentru prima data dupa multi ani. Cu lacrimi in ochi, cei doi barbati s-au imbratisat, ignorand privirile celorlalti.
Gary Smalley si John Trent


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 8 2008, 10:41 AM
Post #45


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



Creativitatea- reintoarcerea la adevarata noastra natura

Intr-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar cand baietelul a vazut ca intrarea in clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atat de mare ca la inceput.
Intr-o dimineata cand baietelul se afla in clasa, profesoara le-a spus copiilor:
-Astazi o sa facem un desen.
-Grozav, a spus baietelul, caci ii placea foarte mult sa deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a inceput sa deseneze…
Dar profesoara a zis:
-Asteptati! Nu incepeti inca! Si a asteptat pana cand toti copiii au fost pregatiti.
-Acum o sa desenam o floare, a zis profesoara.
“Grozav” s-a gandit baietelul, caci ii placea sa deseneze flori. Si a inceput sa deseneze flori frumoase, si le-a colorat in roz, portocaliu, albastru.
Dar profesoara le-a zis copiilor:
- Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati. Si a desenat o floare rosie cu o tulpina verde.
- Acum puteti incepe, a zis profesoara.
Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai frumoasa decat a profesoarei; dar n-a spus nimic. A intors doar pagina si a desenat o floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.
Intr-o alta zi, cand baietelul intrase in clasa prin usa din curte profesoara le-a spus copiilor:
- Astazi o sa facem ceva din argila.
-Grozav, a spus baietelul, caci ii placea sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: serpi si oameni de zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pana ce toti copiii au fost gata.
- Acum o sa facem o farfurie, a zis profesoara.
„Grozav”, s-a gandit baietelul caci ii placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a inceput sa faca farfurii de toate formele si marimile.
Dar profesoara le-a spus copiilor:
- Asteptati, va arat eu cum se face! Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adanca.
- Asa! Acum puteti incepe!, a zis profesoara.
Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Ii placeau mai mult farfuriile lui, decat farfuria adanca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvant. Si-a transformat farfuriile lui intr-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adanca si mare ca cea facuta de profesoara.
Si foarte curand baietelul a invatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele facute de profesoara, si foarte curand n-a mai facut nimic de unul singur.
Si s-a intamplat intr-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat intr-o alta casa, intr-un alt oras. Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai avea nici o usa prin care sa intre direct din curte in clasa lui. Trebuia sa urce niste trepte inalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung pana ajungea in clasa lui.
In prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor:
- Astazi o sa facem un desen!
- Grozav, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca…
Dar ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Cand a ajuns langa baietel i-a spus:
- Tu nu vrei sa desenezi?
- Ba da, a zis baietelul.
- Ce desen facem?
- Nu stiu pana nu-l faci, a zis profesoara.
- Cum sa-l fac? zise baietelul.
- Cum isi place tie! raspunse ea.
- Sa-l colorez cum vreau eu? a mai intrebat baietelul.
- Cum vrei tu!, a fost raspunsul ei. Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel, cum sa stiu eu cine l-a facut?
- Nu stiu, zise baietelul.
Si a inceput sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…

Morala?
Creativitatea umana este un dar nepretuit. Iti aduci aminte de usurinta cu care puteai sa iti imaginezi jocuri cand erai copil, sau sa vezi in jucaria de carpe cea mai frumoasa papusa din lume? Cine spune ca floarea trebuie sa aiba petale rosii si frunze verzi? Puterea de a fi creativi este ceea ce ne defineste ca oameni.
Einstein spunea ca “Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este servitorul ei de incredere. Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat darul.

dupa Jack Canfield


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 9 2008, 11:14 AM
Post #46


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



Trei povestiri despre Realitate

De ce toata lumea de aici este atat de fericita, cu exceptia mea?
- Pentru ca ei au invatat sa vada frumusetea si bunatatea pretutindeni, i-a raspuns Maestrul.
- Dar eu de ce nu vad frumusetea si bunatatea pretutindeni?
- Pentru ca nu poti vedea in afara ceea ce nu vezi inlauntrul tau.
**************
Maestrul s-a adresat astfel unui vizitator care sustinea ca nu simte nevoia sa mai caute Adevarul, caci l-a descoperit in convingerile religiei sale:
- A fost odata un student care nu a devenit niciodata un matematician, deoarece credea orbeste in raspunsurile de la sfarsitul culegerii sale de probleme. Si culmea! Raspunsurile erau corecte!
**************
Una dintre cele mai deconcertante, dar si din cele mai incantatoare invataturi ale Maestrului era aceasta: “Dumnezeu este mai apropiat de pacatosi decat de sfinti.”
Iata cum explica el aceasta invatatura: “Dumnezeu sta in ceruri si tine fiecare om cu o sfoara. Ori de cate ori pacatuiti, voi taiati aceasta sfoara, dar Dumnezeu o leaga la loc, facand un nod. In acest fel, sfoara se scurteaza putin, iar voi ajungeti ceva mai aproape de el. Voi continuati sa taiati sfoara prin pacatele voastre, si cu fiecare nod, deveniti din ce in ce mai apropiati de el.”
**************

Povestirile fac parte din cartea “Intelepciune la minut”, de Anthony de Mello, aparuta la editura Mix.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 10 2008, 10:54 AM
Post #47


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



Povestea ghemelor pufoase si calde

A fost odata ca niciodata o tara in care toata lumea era fericita. Fiecare persoana se nastea cu un sac fermecat care continea un stoc interminabil de gheme pufoase si calde.
Cand acestea erau daruite altor persoane, ele erau ca atingerea mainii unui copil mic, astfel incat oamenii simteau caldura si afectiune ori de cate ori primeau un ghem pufos si cald. Si pentru ca sacii erau fermecati, fiecare putea cere si primi oricat de multe gheme calde vroia.
Intr-o zi, a venit o vrajitoare rea, care a raspandit zvonul ca nu vor fi intotdeauna suficiente gheme in saci (vrajitoarea vroia sa vanda o licoare care aduce fericirea, astfel ca stocurile gratuite de gheme pufoase calde nu erau benefice pentru afacerea ei).
Oamenii au inceput sa ascunda ghemele pufoase calde, in caz ca zvonul ar fi adevarat, astfel ca, la fel ca in cazul pietelor financiare, au sfarsit prin a face acest lucru sa devina real.
Acum locuitorii nu mai erau la fel de fericiti. Oamenii daruiau gheme numai cu economie, si chiar si atunci vroiau un ghem in schimb, de fiecare data. Unii au inceput sa daruiasca gheme din plastic, astfel incat sa pastreze originalele pentru ei. Desi pareau foarte reale, senzatiile pe care le ofereau nu erau aceleasi.
Unii au inventat spini reci, care stimuleaza sentimente neplacute, dar cel putin le reamintesc oamenilor ca ei traiesc. Vrajitoarea cea rea a facut o multime de bani vanzand leacurile ei nenorocite.
In cele din urma, un calator intelept a trecut prin tinut si vazand ceea ce s-a intamplat le-a spus oamenilor ca sacii ERAU fermecati, si cu cat scot din ei mai multe gheme, cu atat mai multe vor fi fabricate in saculeti.

Unii oameni l-au crezut pe calator si au inceput sa scoata mai multe gheme. Acum asteptam sa ii vedem reusind sa aduca inapoi obiceiul daruirii de gheme calde pentru binele oamenilor.
de Julie Hay



COPACUL FERICIRII




Zambeste tuturor.
Construieste un album de familie.
Numara stelele. Imita o persoana pe care o iubesti.
Suna-ti prietenii. Spune-i cuiva “Mi-e dor de tine!”
Vorbeste cu Dumnezeu. Redevino… copilul de altadata.
Sari coarda. Uita cuvantul “ranchiuna”. Spune “DA”.
Tine-ti promisiunile. Razi! Cere ajutor. Schimba-ti pieptanatura.
Fugi……. Canta……. Aminteste-ti de o aniversare. Ajuta un om sarac.
Termina un proiect. Gandeste! Iesi pentru a te distra. Ofera-te voluntar.
Rasfata-te intr-o baie cu spuma. Fa cuiva o favoare. Asculta cantecul greierilor.
Viseaza cu ochii deschisi. Inchide televizorul si vorbeste. Fii amabil!
Da-ti voie sa gresesti. Iarta! Multumeste-i lui Dumnezeu pentru soare.
Arata-ti deschis fericirea. Fa un cadou. Accepta un compliment. Priveste atent o floare.
Interzice-ti sa spui “Nu pot!” timp de o zi. Traieste-ti clipa! Continua o traditie
a familiei. Incepe o alta zi. Astazi nu iti face griji! Exerseaza curajul in lucrurile mici.
Ajuta un vecin la greu. Mangaie un copil care sufera. Asculta un prieten.
Priveste fotografiile vechi. Imagineaza-ti valurile marii. Joaca-te cu jucaria ta
preferata. Da-ti voie sa fii simpatic. Saluta-ti primul noul vecin.
Fa pe cineva sa se simta bine-venit. Promite cuiva ca il vei ajuta.
Aminteste-ti ca nu esti singur. Lauda intreit o fapta buna.
Primeste in sufletul tau si in casa ta un catel de pe strada.
Hraneste-l! Vorbeste-i! Pastreaza-l!
Sterge lacrimile de pe un obraz.
Cumpara-ti o ciocolata.

Imparte-o cu un
pofticios. Fii iar
curios. Gaseste
un lucru nou,
ceva frumos,
ceva interesant.
Da-te in leagan.
Citeste o poveste.
Povesteste-o unui
copil. Scrie o poezie.
Daruieste-o “jumatatii” tale.
Stai drept. Sadeste un copac.
Multumeste-le celor de la care ai invatat.
Sadeste si tu un arbore al vietii in inima si sufletul cuiva
!


DARUL HIENEI

Sfntul Macarie Alexandrinul sttea n n faa chiliei sale , nconjurat de ucenici i le ddea tot felul de nvturi. Deodat o hien, fiar slbatic se apropie cu puiul n gur i l pune la picioarele sfntului. Acesta ia puiul n mn, vede c este orb, l binecuvnteaz, scuip n degete, pune saliva pe ochii puiului care deschide ochii i ncepe s vad i s scheaune. Hiena l-a privit pe sfnt a mulumire i-a luat iar puiul n gur i dus a fost. Nimeni n-a spus nimic.
A doua zi hiena s-a ntors i a adus i a lsat la picioarele sfntului o blan de oaie, dar acesta i-a spus cu suprare:
Nu primesc daruri din furtiag!
Ruinat hiena a plecat capul i s-a deprtat.

Dup un timp sfntul a dat pielea de oaie Sfintei Melania care a numit-o darul hienei.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 11 2008, 10:22 AM
Post #48


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



Ce este viata?

Intr-o frumoasa zi de vara, pe la ora pranzului, se facu mare liniste in parc. Pasarile se odihneau linistite in umbra copacilor.
O vrabiuta isi scoase capul de sub aripa si intreba: “Ce este viata?”
Toti cei din jur au fost surprinsi de aceasta intrebare grea. Un trandafir tocmai inflorea, deschizandu-si petalele. El spuse: “Viata este o deschidere!”
Fluturele, care tocmai se odihnea pe una dintre petalele trandafirului dupa ce zburase de la o floare la alta, ii raspunse: “Viata este libertate si fericire!”
O papadie simti vantul atingand-o in joaca si spuse tematoare: “Viata este risipire, da, doar risipire…”
Jos, pe pamant, o furnica tragea dupa sine un pai de grau de zece ori mai mare decat ea. Cand auzi un asemenea lucru se opri, isi trase sufletul si spuse: “Viata nu este decat truda si munca!”
Poate ca ar fi inceput sa se certe daca nu ar fi venit o ploaie fina care sopti: “Viata este formata din lacrimi, doar din lacrimi!”
Deasupra ei plutea plin de maiestate un vultur care, de acolo de sus, spuse: “Viata este o nazuinta spre inalt!”
Apoi veni noaptea.
Dupa un timp, un om mergea acasa pe aleile goale. Venea de la o petrecere si se gandea… “Viata este o continua cautare a fericirii si o inlantuire de deceptii!”
Dupa lunga noapte venira in sfarsit si zorii diminetii, care spusera: “Asa cum noi suntem inceputul zilei care vine, la fel viata este inceputul vesniciei…”

___________________________

Ma intreb cum ai raspunde daca te-as intreba: “Pentru tine, ce este viata?”


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 12 2008, 10:36 AM
Post #49


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



BUNICUL AR FI TIUT

Beniamin se trezi. Din buctrie rzbteau voci glgioase. Mama i tata se certau iari. Lucrurile continuau aa de sptmni. Beniamin nu nelegea deloc de ce prinii lui nu se mai suportau. Cnd era n aceeai ncpere cu ei, acetia se purtau de parc totul ar fost n ordine. ns copilul simea c lucrurile nu stteau de loc aa. n fond, acum mergea deja la coal nu mai era un prostnac. De ce oare erau att de ri unul cu cellalt? Uneori se ntreba dac nu cumva totul era din cauza lui. Era adevrat c mai era i neasculttor. Uita de multe ori s fac ceea ce i se ceruse; camera lui era mai ntotdeauna n dezordine i tot zbovea pn s porneasc spre coal. Pentru toate astea mama desigur se necjea. Beniamin se temea c prinii lui se vor despri. n fond, cam la fel se petrecuser lucrurile i cu Marc. Marc era prietenul lui. El i vedea tatl doar la dou sptmni. Beniamin nu putea s-i imagineze o asemenea via! κi iubea tatl. Cnd acesta nu venea prea obosit de la serviciu, se juca prin toat casa, cu el i cu Miriam, surioara mai mic. Ce frumos se mai distrau! n ultima vreme ns abia dac se mai jucau mpreun. Tata era cel mai adesea ntr-o proast dispoziie, astfel c-i certa pentru orice nimic. Miriam plngea foarte tare i se necjeau toi.
Cu toate c Beniamin i trsese ptura peste cap, continua s-l aud pe tatl su ipnd i pe mama izbucnind n hohote de plns. Dac ar nceta totui odat! Asear, nainte de culcare, Beniamin se rugase lng pat. Bunicul i povestise c putea sta de vorb oricnd voia cu Dumnezeu. i spusese i c Dumnezeu i cunoate pe toi oamenii i-i iubete. El este minunat i puternic. Beniamin ascultase cu ochii mari. "Este mai puternic chiar dect tati?", ntrebase el. "Mult mai puternic", i rspunsese bunicul, "iar cine se ncrede n El, pe acela l ajut." Beniamin crezuse cuvintele btrnului. De cnd murise bunica, acesta tria singur ntr-o csu la marginea oraului. Din familia btrnului mai fceau parte Bello, cinele, i Molli, motanul. Lui Beniamin i plcea mult s locuiasc la bunic. Nimeni nu tia s spun poveti att de minunate. n plus, el avea aproape ntotdeauna timp la dispoziie. Cnd l ruga Beniamin, i aranja cu grij fotoliul, i punea ochelarii pe nas i lua vechea Biblie pentru copii din raft. Bello se ntindea la picioarele bunicului i Moli torcea pe pervazul ferestrei. Bunicul povestea despre Domnul Isus, cum i fcea pe orbi s vad, pe bolnavi sntoi i pe oamenii triti fericii.
De toate acestea i amintise Beniamin ieri sear, cnd i auzise iari pe prini certndu-se. Isus putea face ceva ca ei s se neleag din nou!
De ce oare Isus nu-l ascultase? Beniamin plngea ncetior. Chiar i aici sub ptur i auzea pe prini cum se certau. Nu mai putea suporta. "Vreau sa merg la bunicul", opti el i sri hotrt din pat. κi trase rapid pantalonii n picioare i pulovrul peste cap. Nici o clip nu se gndi c peste o or trebuia s plece la coal. Beniamin nu voia dect s ajung la bunic. Acesta trebuia s tie de ce Dumnezeu nu-l ascultase rugciunea.
Beniamin i terse cu dosul palmei lacrimile de pe obraz. Deschise fereastra dormitorului su i arunc o privire scruttoare n jos. Nu era prima oar cnd cobora pe tufa de soc. Reui i de data asta fr nici o problem. Afar era nc semintuneric. Pe strad ns era deja un trafic intens. Abia acum Beniamin i ddu seama c uitase s-i ia geaca. Era rece, aa c ncepu s alerge mai repede. De ce oare n dimineaa asta toate semafoarele indicau culoarea roie? Beniamin nu lua n seam privirile mirate ale trectorilor, cnd trecea n goan pe lng ei, mbrcat subire ca ntr-o zi clduroas de primvar. Pentru el era important doar c, cu ct se afla mai departe de ipetele prinilor lui, cu att se simea mai bine.
Cu toate c semaforul trecuse de pe verde pe rou, Beniamin sri n strad. Dou faruri se apropiau de el ca nite ochi uriai. Scrnir nite frne i apoi se ntunec totul n jurul lui Beniamin.
Abia cnd lumina dimineii ptrunse difuz n camer, Beniamin se trezi din starea de incontient. Clipi din ochi. Unde se afla? Camera asta alb cu patul nalt n care se gsea el, i era complet strin. Ah, da, dorise s mearg la bunicul...
Beniamin oft. Cnd deschise larg ochii, i se pru c viseaz. La cptiul lui se gseau prinii. Mami plngea. Tati o inea n brae i-i vorbea plin de dragoste, ncercnd s-o consoleze. Cnd observar c Beniamin se trezise, l privir plini de fericire.
"Aadar, totui m-a ascultat", suspin Beniamin satisfcut i adormi imediat din nou. Prinii se privir ntrebtor, dar n-aveau nici o idee despre ce anume vorbea micuul lor.


Bunicul ns ar fi tiut.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 13 2008, 10:22 AM
Post #50


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



JOCUL MULTUMIRII

Era odata o fetita pe nume Polyanna...si aceasta fetita era o fetita tare, tare multumita...si acest lucru se datora "jocului multumirii"....
Era un joc pe care-l invatase de la tatal ei, iar regula jocului suna cam asa..."Sa gasesti ceva care sa iti produca multumire in orice imprejurare".
Acest joc fetita a inceput sa-l joace intr-un moment trist...atunci cand a primit in pachet niste carje. Ce sentimente a incercat o fetita nevinovata care isi dorea tare mult o papusa, dar a primit o pereche de carje... Tatal ei i-a spus atunci sa se bucure, pentru ca nu are nevoie de ele. De atunci fetita s-a jucat intotdeauna impreuna cu tatal ei. Cu cat era mai greu...cu atat le placea mai mult jocul . Insa spunea fetita "cateodata e cat se poate de greu"...Iar asta s-a intamplat cand mama si tatal ei au parasit-o pentru a se muta la Cer, iar ea micuta a ramas singura pe lume...incerca mereu sa joace jocul multumirii desi simtea ca nu mai poate.
Dar atunci cand cauti lucruri bune si frumoase, uiti mereu pe cele rele si urate...

Poveste extrasa din cartea " Secretul Multumirii" de Harriet Lummis Smith


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 14 2008, 10:14 AM
Post #51


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



A-i pune si ochi unui dragon desenat

Se spune c n istoria Chinei, spre secolul al Vl-lea e.n., era un pictor pe nume Zhang Sengyou, foarte cunoscut prin dragonii pe care-i desena.

Odat, Zhang Sengyou zugrvea pe un perete de la Jemplul Anle din Jinling (oraul Nanjing de astzi), o scen lnfind patru dragoni uriai. Acetia i reuiser aa de bine nct erau parc gata s prind via. Doar c nu aveau pic ochii.

- De ce n-ai pictat i ochii, maestre? l-au ntrebat nite oameni.

- Fiindc nu pot! Voi nu tii c dragonii pictai de mine, dac i-a termina, punndu-le i ochii, i-ar lua zborul, nlndu-se n vzduh, a rspuns Zhang Sengyou.

Cei aflai acolo nu prea ddeau crezare spuselor lui. Pictorul, plictisit de insistena lor, puse n cele din urm iar mna pe pensul i complet dou din imaginile de pe perete. S vedei minune! Atunci, cerul se umplu de fulgere i tunete i ncepu o ploaie n uvoaie. Peretele cu pricina se crp i cei doi dragoni crora le pictase i ochii, se nlar la cer. Toi cei de fa nlemnir de ce le fu dat s vad.

De aici provine i proverbul din limba chinez: "a-i pune i ochi unui dragon" des folosit i astzi. El se refer la acele cuvinte strlucite, de duh, ntrebuinate ntr-o compunere scris sau ntr-un discurs, pentru a evidenia tlcul profund al textului, sau pentru ca expunerea s devin mai vie, mai convingtoare.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 15 2008, 11:17 AM
Post #52


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



Lao-tzu si Confucius
Ch'ien relateaz faptul ca Confucius ar fi vizitat Lo-yang pentru a avea o discutie cu Lao despre ritualuri. Lao-tzu i-ar fi spus lui Confucius: "Oamenii despre care vorbeti tu au murit demult, iar oasele lor sant oale si ulcele, numai vorbele lor au mai ramas. Mai mult chiar, cand omul superior are ocazia el se afirm cu prisosinta; dar atunci cand timpurile sant impotriva lui, el se lasa dus la voia intamplarii. Am auzit ca un bun negustor, desi are bogatii nemasurate puse la pastrare in loc sigur, se arata sarac de-a binelea. Iar omul superior, desi desavarsit in iscusinta sa, pare de-a dreptul prostanac privit din afara. Renunta, deci, la aerul mandru si la dorintele tale multe, la purtarea insinuanta si la ambitii. Nu-ti aduc nimic bun - iata tot ce am sa-ti spun." (Legge)

Confucius in vizita la Lao-tzu
Ulterior, Confucius le-ar fi spus ucenicilor sai, cu privire la Lao: "Stiu totul despre zborul pasarilor, despre inotul pestilor si despre goana animalelor. Cele care fug pot fi prinse cu capcane, cele care inoata cu carlig, iar cele care zboara pot fi sagetate in aer. Dar cat priveste dragonul, nu va pot spune cum suie el pe vant prin nori si se ridica la cer. Astazi l-am vzut pe Lao-tzu, si nu pot decat sa-l aseman cu un dragon". (Legge)
In acest discurs al lui Confucius - crede Legge - s-ar afla originea numelui "Lao-tzu", aplicat parintelui taoismului. Semnificaia acestui nume este: "Batranul filozof" sau "Batranul domn". Explicaia acestui nume este simpla: la data intalnirii cu Lao, Confucius avea numai 35 de ani, in timp ce Lao-tzu avea 88!


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 16 2008, 02:21 PM
Post #53


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



Socrate si Adevarurile

In Grecia antica Socrate(469-399 de ce), era foarte mult laudat pentru intelepciunea lui. Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus:
"Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?"
"Stai o clipa," ii replica Socrate. "Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei."
"Trei?"
"Asa este," a continuat Socrate. "Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al Adevarului. Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?"
"Nu," spuse omul. "De fapt doar am auzit despre el."
"E-n regula," zise Socrate. "Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?"
"Nu, dimpotriva..."
"Deci," a continuat Socrate, "vrei sa-mi ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?"
Omul a dat din umeri, putin stanjenit. Socrate a continuat.
"Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba - filtrul Folosintei. Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?"
"Nu, nu chiar..."
"Ei bine," a conchis Socrate, "daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?"

Omul era invins si s-a rusinat. Si astfel Socrate nu a aflat niciodata ca nevasta-sa il insela cu studentul respectiv.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 17 2008, 10:43 AM
Post #54


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



EVOLUTIE

In prima zi de scoala, profesorul ni s-a prezentat si ne-a dat drept sarcina sa facem cunostinta cu cineva necunoscut. M-am ridicat sa ma uit in jur si atunci o mana fragila imi atinse umarul. Cand m-am intors, am vazut o batranica marunta, cu chipul brazdat de riduri, care ma privea cu un zambet ce ii lumina intreaga fiinta.
Spuse: "Buna, frumosule. Ma numesc Rose. Am 86 de ani. Pot sa te imbratisez?"
Am izbucnit in ras si, dupa acceptul meu, ma stranse in brate cu putere.
"Ce cauti la universitate la varsta asta frageda si inocenta?" am intrebat.
"Vreau sa gasesc un barbat bogat, sa ma casatoresc, sa ma stabilesc la casa mea, sa fac niste copii", raspunse ea zambind.
"Hai sa lasam gluma", am reluat.
Eram foarte curios sa aflu ce o motivase sa abordeze acest gen de provocare la varsta ei.
"Dintotdeauna mi-am dorit sa merg la universitate si acuma mi se indeplineste visul", imi spuse.
Dupa curs ne-am dus la bufetul studentesc si am baut un milkshake de ciocolata. Ne-am imprietenit pe loc. Timp de trei luni, zilnic, dupa ore, plecam impreuna si stateam de vorba necontenit. Eram de-a dreptul fascinat sa ii ascult acestei "masinarii a timpului " confesiunile atat de bogate in intelepciune si experienta.
De-a lungul anului, Rose a devenit " mascota " campusului si se imprietenea cu usurinta cu toata lumea, oriunde s-ar fi dus. Ii placea sa se puna la patru ace si sa se lafaie in atentia pe care i-o acorda toata lumea in jur. Si se bucura de fiecare clipa.
La sfarsitul semestrului am invitat-o pe Rose sa tina un discurs la banchetul fotbalistilor. Imi vor ramane mereu in minte invataturile ei. A fost prezentata si a pornit spre tribuna. Cand a inceput discursul ei pregatit de acasa, scapa trei dintre cele cinci cartonase pe care isi notase ce voia sa spuna. Deranjata si stanjenita, se apleca spre microfon si spuse pur si simplu:
"Imi pare rau ca sunt atat de neindemantica. Am renuntat la bere in favoarea whiskey-ului si marca asta, Lent, ma baga in mormant. N-am sa reusesc sa mai pun in ordine cartonasele astea, asa ca am sa va spun ceea ce stiu."
Noi am ras si ea tusi ca sa-si dreaga glasul. Continua:
"Nu incetam sa ne jucam pentru ca imbatranim. Imbatranim pentru ca incetam sa ne jucam. Exista numai patru secrete pentru a te mentine tanar, a fi fericit si a deveni un om de succes. Trebuie sa razi si sa gusti umorul fiecarei zile. Trebuie sa ai un vis. Atunci cand ramai fara vise, mori. Suntem inconjurati de oameni morti si nici nu ne dam seama. E o mare diferenta intre a imbatrani si a evolua. Daca ai 19 ani si stai in pat inert timp de un an, fara sa faci un lucru productiv, vei implini 20 de ani. Daca am 87 de ani si zac in pat timp de un an fara sa fac nimic voi implini 88. Toata lumea imbatraneste. Nu e nevoie de talent sau pricepere. Ideea e sa evoluezi, identificand mereu oportunitatile care se ascund in inima schimbarii. Nu regreta nimic. Cei care sunt deja batrani nu regreta ceea ce au facut, ci mai degraba ceea ce nu au facut. Numai cei care au regrete se tem de moarte."
Si-a incheiat discursul cantand cu avant "Trandafirul ". Ne-a incurajat sa ii studiem versurile si sa le punem in practica in viata cotidiana.
Rose si-a luat diploma pe care o dorise atatia ani. La o saptamana dupa absolvire, Rose s-a stins pe tacute in somn. Peste 2000 de studenti au fost alaturi de cea care le-a demonstrat ca nu e niciodata prea tarziu sa fii ceea ce vrei sa fii. Aceste randuri au fost compuse in memoria lui Rose.

SI NU UITA: nu poti alege sa imbatranesti sau nu; dar poti alege sa evoluezi.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 18 2008, 11:53 AM
Post #55


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



Orbii si Elefantii

Se povesteste ca la un moment dat, la Buddha au venit un grup de discipoli.
“Maestre, aici n sat traiesc o multime de ermiti si intelectuali care se complac ntro continua disputa, unii spunnd ca lumea este infinita si eterna, ceilalti ca ea este finita si muritoare; unii spun ca sufletul moare mpreuna cu corpul n timp ce ceilalti ca el traieste etern si asa mai departe. Ce poti sa spui Maestre n ceea ce i priveste?”
Privindu-i, Buddha le-a raspuns,
“Cnva demult traia un rege care chemndu-si servitorii le-a spus: ‘Adunati-va cu totii, servitori credinciosi, apoi mergeti de strngeti la un loc pe toti oamenii nascuti orbi din mparatie, pentru a le arata un elefant.'”.
“Prea bine, marite rege” au spus servitorii, dupa care fiecare a plecat spre a ndeplini voia regelui lor.
Cnd toti cei nascuti orbi au fost adunati n locul desemnat de rege, acesta a venit n mijlocul lor si le-a spus, “Acesta este un elefant”. Apoi unui orb i-a prezentat capul elefantului, altui orb i-a prezentat trompa, altuia urechea si asa mai departe, spunndu-i fiecaruia ca ceea ce i-a aratat a fost un elefant.
De fiecare data cnd regele prezenta elefantul unui orb, l ntreba pe acesta,
“Asadar orbule, ai vazut cum arata un elefant? Spune-mi acum, ce fel de lucru este un elefant?”
Cei carora li s-a prezentat capul elefantului au spus ca elefantul este ca o oala. Apoi cei carora li s-a aratat urechea au spus ca elefantul este ca un cos de fructe; cei carora li sa-u aratat coltii de fildes ai elefantului au spus ca elefantul este ca un plug; cei carora li sa-u aratat trunchiul elefantului au spus ca elefantul este ca un grnar; cei carora li sa-u aratat picioarele au spus ca elefantul este ca si coloana care sustine un templu; cei carora li sa-u aratat coada au spus ca elefantul este ca o perie.
Apoi toti orbii adunati n acea piata au nceput sa se mbrnceasca si sa tipe, “Asa arata elefantul!”, “Ba nu, elefantul nu arata asa!”, “Ba da!”, “Ba nu!”. n curnd lucrurile au scapat de sub control si orbii s-au luat la bataie.

Maestrul a ncheiat, spunnd "La fel sunt si acesti predicatori si intelectuali care vorbesc la nivel teoretic de lucruri pe care ei nu le-au vazut… Prin ignoranta lor sunt exact ca orbii din povestea cu mparatul: certareti si deformnd realitatea ntr-un fel sau altul.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 19 2008, 10:09 AM
Post #56


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



VIATA ESTE UN JOC

Cu civa ani n urm, Brian Dyson, preedintele Coca Cola, a inut un discurs la o universitate despre legtura dintre munc i celelalte “responsabiliti” pe care fiecare dintre noi le avem n via.
“Imagineaz-i viaa ca pe un joc n care jonglezi cu 5 mingi n aer.
Aceste mingi sunt: munca, familia, sntatea, prietenii i spiritul. Trebuie s le menii n aer.
Curnd vei nelege c munca este o minge de cauciuc, dac o scapi va reveni napoi. Celelalte patru mingi ns, sunt din sticl. Dac scapi vreuna dintre ele, se va zgria, crpa sau chiar sparge. Nu va mai fi niciodat la fel.
Trebuie s nelegi aceste lucruri i s te lupi pentru a obine echilibru n via. Cum?Nu-i subestima valoarea comparndu-te cu alii. Fiecare suntem diferii i fiecare suntem speciali.
Nu-i stabili obiectivele dup ceea ce susin alii c este important. Doar tu poi tii ce e mai bine pentru tine.
Nu ignora lucrurile dragi ie. ine de ele ca i cum ar fi nsi viaa ta, pentru c fr ele viaa este lipsit de sens.
Nu lsa viaa s i se scurg printre degete trind fie n trecut fie pentru viitor. Doar trind cte o zi odat vei putea tri toate zilele vieii tale.
Nu renuna atunci cnd ai ceva de oferit.
Nimic nu se termin pn n momentul n care te opreti s mai ncerci.
Nu-i fie fric s admii c nu eti perfect. Acesta este firicelul fragil care ne leag unii de alii.
Nu-i fie fric s i asumi riscuri. Doar ncercndu-ne norocul nvm s fim bravi.
Nu alunga dragostea afar din viaa ta spunnd c e imposibil de gsit. Cea mai rapid modlitate de a primi dragoste este s druieti; cea mai rapid cale de a o pierde este s o ii prea strns; dar dndu-i aripi vei reui s o pstrezi.
Nu alerga att de repede prin via nct s uii nu numai pe unde ai fost ci i ncotro te ndrepi.
Nu uita! Cea mai acut dorin emoional a oricrei persoane este aceea de a se simi apreciat.
Nu i fie fric s nvei. Cunoaterea este o comoar pe care ntotdeauna o poi purta cu tine cu uurin.
Atenie cum i foloseti timpul i vorbele. Niciunele dintre ele nu mai pot fi recuperate.

Viaa nu e o curs, ci o cltorie care trebuie savurat pas cu pas. Ieri e Istorie, Mine e Mister iar Azi e un Cadou… Bucur-te de el!”


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 20 2008, 10:44 AM
Post #57


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



PRETUIESTE PREZENTUL

Imagineaz-i c exist o banc care i crediteaz n fiecare diminea contul cu 86.400 lei. E un cont special. n fiecare sear terge tot ceea ce nu ai reuit s foloseti n timpul zilei.
Ce ai face? Nu ai scoate pn la ultimul bnu din acel cont?
Fiecare dintre noi avem un astfel de cont. Se numete TIMP.
n fiecare diminea te crediteaz cu 86.400 de secunde. n fiecare noapte trece la pierdere tot ceea ce nu ai reuit s foloseti n mod util. Nu are sold, nu transfer ce nu ai folosit de la o zi la alta. n fiecare zi i deschide un nou cont. Dac nu foloseti tot depozitul dintr-o zi, e pierderea ta.
Nu exist recuperare, nu se poate lsa pe mine. Trebuie s foloseti depozitul zilei de azi.
Investete-l n aa fel nct s obii maxim de sntate, fericire i succes.
Ceasul ticie. Profit din plin de fiecare zi.
Pentru a realiza valoarea UNUI AN, ntreab un student care i-a picat examenele.
Pentru a realiza valoarea UNEI LUNI, ntreab o mam care a dat natere prematur copilului ei.
Pentru a realiza valoarea UNEI SPTMNI, ntreab editorul unui ziar sptmnal.
Pentru a realiza valoarea UNUI MINUT, ntreab o persoan care a pierdut trenul.
Pentru a realiza valoarea UNEI SECUNDE, ntreab un ofer care tocmai a evitat un accident.
Pentru a realiza valoarea UNEI FRACIUNI DE SECUND, ntreab persoana care a ctigat medalia de argint la Olimpiade.

Preuiete fiecare moment pe care l ai! Preuiete-l i mai mult pentru c ai pe cineva drag alturi cu care merit s i petreci timpul.
i ine minte: timpul nu ateapt pe nimeni!


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 21 2008, 10:54 AM
Post #58


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



Adrian Botez: „Prostul“

…Suntem n timpurile vechi ale Marii Ceti a Yerushalayimului. O furtun cumplit, de noapte, tocmai a trecut, tvlug, peste Cetate. Dup ce a nvrtejit, ca-ntr-un cazan clocotitor, nori de smoal, deasupra hipodromului mre (al rcnetelor de ntrecere a cvadrigelor fudule, cu cai ai deertului, de cei care unesc, n fptura lor de fulger, erpii i lebedele) - a spart cteva ferestre ale trufaelor palate din Marea Cetate i a ciobit, cu trunchiuri de chiparoi smuli din rdcini, marmura de pe vreo cinci trepte. Palate ale regelui Irod, ale celui de-al cincilea procurator al Iudeii, “cumplitul clre Pilat din Pont”, palate ale veneticilor patricieni, ale marilor preoi btinai…

Spre a face dreptate deplin, aceeai furtun a risipit, n uiere cumplite de balauri ai vzduhului, zeci i zeci de colibe ubrede i acoperiuri prea srccios mbinate, din umilele mahalale, ale umiliilor iudei… - cele dinspre grdina Ghetsemani i rul Cedron.

Dar, iat, zorii ncep s se reverse cu atta dulcea senin a luminii, nct parc nici o frmntare n-ar fi fost i trecut peste de toate pcatele rnitul pmnt…Palatele aurite ale celor puternici i templele credinelor (celor vechi, btinae, slbatice, nemblnzite - celor noi, nvlite, cu tot cu idolii lor, trufa naripai, cioplii n piatr ori turnai n bronz) - toate, strlucesc i se-avnt spre cer, cu trufie sever i intolerant - iar cocioabele crpite ale celor sraci i scot capul, i ele, pe unde pot, cu smerenie i viclenie - apoi se-niruie i se-amestec i se zbat i parc se-ncaier, sumedenie, mai cu seam acolo unde pieele vaste ale Centrului Falnic las loc labirintului de acoperiuri ale Marginii Umile. Iar drumurile mari, sfruntate i late, grase de colburi, las loc ulielor furiate, care, cu leauri adnci ca nite groaznice riduri - se spal de fala Cetii, n grdinie de iarb i de sfioase flori, gata s se uneasc, fericite i slobode, cu cmpurile nrourate, care nc n-au aflat de nisipurile apropiatului deert…

Acolo, la deprtata margine-a alinrii, unde este grdina unei pompoase case de var a cine tie crui potentat - iudeu ori roman, totuna, cci casa-i pustie, n aceast timpurie perioad a anului - n linitea razelor dimineii, la col de grdin i la cotire i-ncruciare de drumuri rzgnditoare - s-a oprit un om.

E singur, subire - nalt i singur, ca un cedru ori chiparos . Nu e nc nimeni pe uli - e prea diminea, i zbaterile furtunilor nopii i-au obosit pe oameni… - afar de un pici de vreo 7-8 aniori, care, la vreo 20 de metri de Strin, cu cmua rupt peste picioruele goale i zgriate, privete att urmrile mniei cerului de noapte, ct i pe Strinul cel singuratic, n alb cma de in nvemntat - cu egal i proaspt curiozitate. Era un Strin, trebuia s fie un Strin - dei purta strai de iudeu. Dac n-ar fi fost Strin, n-ar fi avut atta farmec, pentru micuul btina. Cci oamenii de pe-aici sunt ri i slbatici, rcnesc, spurcai la gur, i se ncaier i se lovesc ntr-una, amestecat i aprins - cu rost, rareori - dar, mai ales, fr nici un rost, ca nite diavoli ntrtai…Era att de frumos i tcut, att de nobil, Strinul de Yerushalayim - n simplitatea, n linitea lui, att de luminat i sever!

Printre ulucile nalte, de lemn, ale gardului acestei poienie de rgazuri i tihne, la marginea Marelui Frmnt al Cetii Trufiei - omul, cu boiul frumos i nalt, “mai nalt cu un cap dect toi cei din jur” (dac-ar fi fiind oameni n jur, dar nc nu sunt…) - zrete un rzor de flori albe i, altele, trist de albastre, toate culcate i frnte - zdrobite, dureros, sub rmiele unui acoperi, smuls de cine tie unde, zburtcit i prbuit, greoi i grosolan, de cu noapte, peste luminile gingae ale grdinii. Strinul ridic palma dreapt n sus i, cu privirile-i blnde, dar ferme, strlucind la ntrecere cu soarele rsrind - cheam spre vzduh - pe de-o parte, asprul i greoiul acoperi prvlatic de scnduri, s uureze povara uciga de deasupra florilor - pe de alt parte, cheam gingaele corole de flori s lepede umilina durerii i s-i nale, iari, mndria senin i pur, spre ceruri. i acoperiul se-nal, fr nici o boare sub el, de la pmnt - i dispare, n zbor napoi, cutnd i gsindu-i locul de deasupra de cas, de unde slbiciunea-l smulsese, trdndu-i misiunea ocrotitoare - iar florile frnte din lujere, cu un sfielnic i uurat geamt, se-ndreapt, iar fragede i tefere - i-i ridic, mndre i modeste, deodat, potirele, spre roua luminii din ceruri…Apoi, cu aceleai gesturi line, scrise parc pe vzduh, Strinul chem psrile din ramuri - zeci! - i ele se aezar pe umerii lui, ca pe-un arbore al lumii, i-ncepur un sfat ciripit - cu mare lumin i plin bucurie…

Piciul rmase cu gura cscat, ct ura…Sttu locului pre de multe clipite - pn cnd, scrind din toate ncheieturile, un crucior cu crbuni se ivi, trudnic, la colul de uli, tras de un Fierar i Crbunar, cu faa neagr, lucind de funingini. Cu capul n pmnt, de trasul poverii pe roate - Fierarul nici nu bg de seam cum l lovi, cu o roat grea i cu cotul, cumplit de osos, n ale, pn la izbucul sngelui (inul cel alb deveni purpuriu), pe Strinul cel nalt i blnd, care sttea n drumul lui, la cotitura de cale. Psrile de pe umerii Strinului explodar-n vzduh, speriate de moarte…n loc s-i mormie cererea de iertciune - vznd c lovitul i rnitul nu-i dect un vagabond, cu o simpl cma pe el - Fierarul nnegrit de crbuni izbucni, mnios:

Naiba s te ia, calic puturos! D-te din drumul celor care trudesc, neisprvitul pmntului!

Pace ie, truditor al mniei - truditor pe trei bani - murmur, cu linite, omul cel nalt.

- Pe trei bani? De unde tii tu, pduchiosul pmntului, c eu trudesc pe trei bani? i mai du-te naibii cu pacea ta cu tot, ct te vd! - i spori furia, Fierarul-doar-cu-ochii-albi - dar i mirarea.

- Ct vreme nu-i ndrepi nti alele, nainte de a-i osteni, apoi, n orice fel, trupul - i nu aduci, nti i nti, mulumire Celui care i-a druit nc o zi de lumin - truda ta nu face mai mult de trei bani: doi cu care s-i ostoieti pntecul i unul s-l pstrezi pentru rul morilor, ca dajdie dreapt - spuse, linitit ct ntreg cerul zorilor, omul cu alele deja purpurii. i de pace ai mai mult nevoie dect de crbunii ti - cci, ct crai doar crbuni, nu te mbolnvisei de mnie i nu-i pierdeai suflarea suduind…Atta c, nevoind s vezi lumina, nainte de negreaa crbunilor - s-ar putea s i se nnegreasc i albul de-acuma al ochilor, omule - i s nu m mai vezi deloc… - mai murmur, cu priviri strlucitoare de rou, Strinul cel nalt i blnd. i apoi, cu un glas sonor, precum vuietul gongului: Pace i lumin ie, truditorule, cci e nevoie de tine, pe acest pmnt!

Ca prin farmec, Fierarul i nghii ce venin i mai glgia prin gu - i ndrept, trosnind stranic, alele - i-apoi, de parc nu el ar fi fost semntorul de iui i spurcate sudalme-n vzduh, de mai nainte cu cteva clipe - plec, fostul zavistnic, acum cu faa parc mai puin neagr, ncepnd a ncrei zmbet i - culmea! - ngnnd un cntecel…, vesel i ghidu precum o raz strecurat printre crengile dese ale unui copac. i cruciorul scria cu mult mai puin - parc se mai uurase, i el, de poveri i dureri.

Piciului zdrenros, care abia apucase s-i nchid gura, dup minunea cea cu florile, cu acoperiul i cu psrile - iar i pic falca de mirare, mai s nghit o posta bun de pmnt…

Nu mult vreme i trecu, pe la strmtorarea, ncruciarea i cotirea de drumuri, Negustorul - gras ca un pepene i tolnit ntr-o lectic, de parc greutatea ekelilor de argint i a talerilor de aur, din punga atrnnd la bru, l-ar fi ologit de tot…i, cum era de ateptat, unul dintre sclavii care purtau lectica - unul care nu trgea cu ochii i pe la florile drumului abia trezite, ci, linguitor, privea doar la ameitoarea mreie a stpnului… - se mpiedic de Strinul cel nalt i-l izbi dureros - poticneala sclavului l rsturn pe o parte pe Negustor - i din gura larg a acestuia (gur care, pn nu se ajunsese, striga “La oale roii!” , pe hudiele Cetii Mree i Putrede) - se pornir, precum puhoaiele, sudalme i blesteme zdrobitoare:

-Cine! Trsni-te-ar trsnetul lui Iahve! Nu vezi c trec oameni de seam? D-te la o parte din drum, nemernicule, ncurc-lume ce eti - orbule i surdule!

-Pace ie, Negustorule! i mulumesc pentru numele dat: cinele-i fptur i suflet bun - se ntoarce, jertfit, spre stpnul su, iari i iar, omule, orict l-ai lovi i fulgera, orb i nedrept, pn la moarte – rosti, rar i blnd, cel lovit pentru a doua oar ntr-o singur diminea.

-…Orbule, surdule! Nemernicule, terge-te din faa oamenilor de seam! - continuna s spumege Negustorul.

-Nu eu m-am mpiedicat de tine, deci nu eu sunt orbul de care zici - gri Strinul cel nalt. i oare crezi c mreia ta m-o fi surzit, ori poate sunetul banilor, care-i alint ie urechile - de nu mai tii nici o muzic mai dulce dect aceea a argintului i aurului rece? Nici mcar mpraii lumii i popoarelor nu-s de vreo seam - ct vreme nu privesc nici Drumul, nici Cerul, nici Lumina care vdete Drum i Cer - i nici, mult mai adnc, pe Cel care a fcut Drumurile i Cerul i Lumina! Care-i i Cel care s-a ndurat s fac a curge n punga ta metalele erpeti ale ntunericului pmntului, nelegnd, cu mil, pn i o voie strmb ca a ta, om fr drum - gri aezat, cel cruia i picura snge ca roua, din alele rnite.

-…ncurc-lume! – zbier, nelsndu-se, cu una, cu dou, Negustorul, aproape sufocat de mnie i osnz.

-Nu eu mi-am ncurcat piciorul n lumea ta, ci sclavul tu cel linguitor, care te privea, n loc s vad Lumina Soarelui Adevrat i Calea. Nu eu ncurc iadul cu raiul, ntunericul pmntului cu lumina cerului. Pace ie, Negustor Orb, Slab Negustor - care nu tii negustor&igrave; i agonis&igrave;, spre folos adevrat i statornic, nici pentru tine nsui, i nici pentru lumea asta, pe care zici c o vezi - d-apoi pentru lumea pe care n-o vezi! - cci osnza i se-aterne peste ochi i peste suflet - i ridic strinul cel nalt aceeai voce de bronz…Scoal i mergi sntos, Negustorule - cci, o vreme, i de tine va fi nevoie n lume…de la o poart la alta…

Negustorul bolborosi ceva nedesluit - dar acest “ceva” bolborosit era de tot mblnzit n cimpoiul triplei lui gue - aproape c gungurea, precum turtureaua! i, minune! se ridic din lenea-i ologitoare, se cumpni spre vzduh, n sus, pe picioarele-i proprii, cam ovielnic, e drept, dar clca pe pmnt! - i porni, urmat de toat liota mirat a sclavilor - nici el i nici neltor-melodiosul glas de aur al pungii sale netiind unde i ncotro i de ce…

N-avu cnd piciul cel zdrenros s se mire i de aceast minunat mblnzire i ndreptare - i, de dup col, tot ologit n lectic, nfoiat n straiele-i scumpe i-n credina c nimic pe lume nu-i mai strlucitor dect el nsui i mintea sa - se ivi Fariseul, care - cum altfel? - se mpiedic (nici nu se mai tie dac printr-un sclav , printr-un tovar linguitor, sau chiar prin nsui cotul su, prea ntins a stpnire, mult peste firea ntinderii sale de trup) de blndeea nalt i atotndurtoare a Strinului, aflat la cotirea de drumuri a florilor nrourate. Lucru hotrt este numai c lovitura de mpiedicare, cu muchia ascuit i prelung, precum lama unui cuit tlhresc, a lecticii, fu mai teribil, prin durere, dect celelalte dou la un loc - cci Strinul ardea purpuriu, acum, din tot trupul…

-Vierme! Robule! D-te la o parte, trtur! Neghiobule! Scursur! Mgar puturos! Gunoiule! - url n delir, aproape s se sufoce de indignare, nvatul Templului…

-Pace ie, demone care-i strigi numele, precum cucul - spuse, cu glas limpede i sonor, ctre ctrnitul Fariseu - Strinul cel nsngerat. Tu, rob desvrit tuturor celor rele, trtor scurs i rspnditor a ntreag mrvia Lumii - mgar pe care Dumnezeu l va ncleca i struni, la Ziua Judeului Ultim i Sfnt! - snge din mine s-i dau - da, i voi da, ca s te vdesc i limpezesc Vierme Neodihnit n Rele! - i tot nu voi putea chema omul n tine, tu, care-i vinzi sufletul tuturor Negustorilor i i-l nnegreti i rsuceti la toi Furarii Iadului, cu deucheat, beat, de tot ngunoiat bucurie - creia-i zici “Minte” ! - firete, dezvelind silnicia neruinat-a Minciunii! Pace ie, demone, te duci s-i veri veninul nvturii n guile puilor de om care te-ateapt s-i hrneti cu Pine, iar tu vii i, printe ei crezndu-te pe tine, le dai spre hran arpe, i-i mbuibi cu moartea sufletelor! Pace ie, demone - i pas’ de te-ntoarce n iad, de unde-ai purces, cu tot cu zborul, zimuit de-ntuneric, al trdrii de Soare - al trdrii de Izvor al Luminii! De tine i de trdarea ta, precum de voma-mpuit i slobozit meree, chiar nu mai are nevoie lumea cea nou!

i, de cum gri chinuitul i hotrtul blnd glas al Strinului cu trupul iroind de snge - Fariseul, tovarii i trtorii si de lectic se nvrtejir-n vzduh, de parc att ateptau stihiile nopii, ca s se ntoarc, strneasc i s smulg buci din lume, din nou - i, pe aripi zimuite de furtun nebun, Fariseul i tovarii si se-nlar i pierir n sus, nti ca nite ppuele de crp, smotocite de vnturi, apoi tot mai mici, ca nite bici de spum, sparte i disprute, din orice vedere pmntean - ateptndu-i, ns, cu viclenie de arpe, ascuns n cumplit i cernit culcu, sub mti de rbdtor ntuneric, sorocul de crim, scris la Cartea cea trist i mrea a Lumii…

Piciul zdrenros nlemni…i, dup cteva clipe, parc mpins de vntoase, o lu la fug, napoi, spre casa prinilor lui - unde,-n ograd, tatl su, un Dulgher, devenit, prin nevoie, i iscusit Rotar - se necjea, n faa naltului opron cu porile deschise, de cum dduse lumina zorilor, s termine de dres dricul unui car, pe care-l tocmise pentru un vecin mai bogat - i-apoi avea de potrivit obezile roilor n ine - tiii, ct treab!… i ziua-i doar de cteva ceasuri, acolo…Ridic tesla, cu mare sete i folos s loveasc…

-Tat…ta-t…tat- - gfi sfios, ajuns, dup aprig goan, n dreptul muncii tatlui su, pruncul, venit de pe ulii.

-Ce i-e, mi? de unde mai venii? De ce te sculai, c treaz tot degeaba stai?! - mormi, morocnos c-i oprit din avntul muncii fctoare de bani, Dulgherul, cu ochii n jos, aintii pe lemnul trudit, cu dinii strni i degetele ncrligate pe tesl.

-Tat, un om plin de snge…

-Ce zici tu? Iar njunghiar pe-ai notri? L-a njunghiat careva dintr-ai notri? – ntreb repezit i-i slt ochi cercettori Lemnarul, s nu care cumva s fie bgat, de nevinovat, n vreo belea; pe-aa vremuri, oricine te poate urgisi i npstui, de-i mai bogat, ori mai puternic ca tine…totuna…

-Nu, tat - gfi, de zor i contiincios, fiul cel mic. El face s zboare acoperiuri napoi pe case…i vindec florile…vorbete cu psrile…i ndreapt spinrile…i-i face s zboare pe ri…

-Ce-ai, te-ai zrghit de tot? Ai fiebineli? i-a rmas de la furtuna de-azi-noapte? Cine s zboare, ce s zboare, de ce s zboare? - se fstci tatl, se neliniti puin, dar se i pregti de mnii i sudalme.

Pentru sine, mnii i sudalme, pentru sine - cci treaba asta era veche, la el n cas i-ograd: l tia pe fiu-su cam znatic, tare stngaci, nendemnatic i netrebnic. Bolnvicios…ce mai ncoace i-ncolo, ce s-o-nvrtim i cotim: prost, tare prost era! - un feciora netrebnic, cruia-i ardea numai de cai verzi pe perei. i-acuma, poftim! – a dat i-n boala vedeniilor!…κi luase demult gndul c va scoate din el un iscusit Meteugar. Dar - gata! - se mhnise altdat destul, pentru asta…Gata!

-…El mblnzete…l-a mblnzit pe Fierar, de-a cntat…

-Cine-a cntat, mi? - ntreb, cam ntr-aiurea, Lemnarul, derutat , oprindu-se, doar o clip, din lucru.

-Fierarul, Fierarul a cntat, i Negustorul n-a mai ocrt i-a plecat bucuros, i Fariseul a zburat, de tot a zburat, a pierit ca un balon de spun… - i ddu nainte, icnind, ca s-i nfrng teribila gfial, piciul n zdrene.

-Taci, nebunule! - zbier Lemnarul - apoi uier, printre dini: Taci, c ne bagi n temni pe toi, neisprvitule, plod nebun! Te-ai gsit s te iei de preoi, de cei sfini, mucos nebun!

-Dar…

-Taci odat, i spun! - strig dezndjduit, speriat de moarte, tatl. tia c moartea, cea mai cumplit moarte, l pndete ndat pe cel care defimeaz, ori pe cel care-ascult defimarea - totuna! - mai marilor Templului din Yerushalayim.

-El e n crucea drumurilor - acolo! - e plin de snge i face minuni! Oamenii l lovesc mereu, i-l nsngereaz cumplit, dar el e-att de blnd…i face pe oameni mai buni i ndreapt florile spre cer…se-aaz pe el psrile, ca ngerii - gfi tainic, n oapt aprins, cu ochii arznd rugtori, micuul zdrenros.

Tatl se liniti i se-ntoarse la munc, apucnd cu ndejde tesla. Avea atta de lucru…

-Tat…tat - el sngereaz, din pricina noastr…sngereaz pe uli…acolo… n crucea drumurilor, unde toi se izbesc de el - art cu degetuul lui murdar, dar sincer, copilul, cu ochii mai mari i mai rugtori ca nicicnd, creznd pn n ultima clip c tatl su este ocrotitorul tuturor, nu doar al familiei sale, i c se va repezi pe poart s vad de rnile Strinului cel minunat de blnd…care spunea vorbe vrjite…i s i le oblojeasc…

Dar tatl se aplecase cu nverunare peste ciolanele roii: avea de ctigat bani buni, dac termina carul de reparat i ntrulocat pn seara…Dup ce-l fcuse pe micul znatic s tac, s nu pun-n primejdie casa lui i familia - nu-i mai psa dect de munca lui i de visul la banii cei suntori…

-Tat…el sngereaz… - mai ncerc copilul n zdrene, disperat, dar toropit de oboseala ncercrii de a mrturisi, ct mai repede i convingtor, Adevrul.

Lemnarul mormi ceva nedesluit - i-i nfund mai ncpnat capul ntre umerii vnjoi. Ce-l interesa pe el c sngereaz, pe ulii, un vagabond, sau o mie de vagabonzi?….Ct vreme legea Cetii nu e atins, ct vreme soldaii legii nu sunt…i nu spun…nu dau de veste cu trmbie - nici legionarii romani, nici otenii Marelui Templu…Apoi, ridicnd o clip ochii:

-Dect s te prosteti atta, mai bine-ai ine de lemnul sta! - i spuse, cu nduf, fiului, care se cltina de oboseal. Nu-i bun, nu-i bun deloc lemnul sta - i vecinul e pretenios, ar vrea obezi de aur, poate…de aur, da…

Ca-n vis, fr s se gndeasc, micuul puse mna pe lemn…

Deodat, sub mna Lemnarului-tat slt, nvalnic zvcni, ca o inim imens - perfect rotund i orbitor de luminoas, sub razele sus trezite-ale soarelui - o roat de car: o roat cu spiele esute numai i numai din lumini! Lumina zvcnea i unduia printre spie, precum oglinda unui lac umbrit n adnc de mii de focuri tainice…

-Ptiu! - scuip, nfricoat i nciudat, totodat, Lemnarul cel aprig de harnic i ahotnic dup bani. Drace! Ce-i asta, ce s-a-ntmplat cu roata mea? Unde-i roata mea? A luat foc roata mea! - ncepu el s se jeluiasc, aproape s plng de spaim - i, cu ct lemnarul se jeluia, cu att roata luminoas se chircea, de durere amarnic, parc - pn se fcu mic, doar ct o minge scprtoare, precum un ochi dilatat, care st s izbucneasc, acu-acu, n disperat plns de umilin…

Omul, speriat i mnios, cu amndou minile, nfc i fcu vnt mingii de lumin sub opron, nfundnd-o n deplin ntuneric…sub paie…

i, dup ce alung roata de lumin, mult prea ciudat (“ce va zice vecinul, dac-i voi schimba rotundul i cunoscutul, cenuiul de roat - cu ciudenia asta, de niciunde venit, iscat…? - blestemat e copilul sta, numai necazuri mi face!”) - de sub privirile sale att de tiutoare de roat, att de obinuite cu cenuiul roii de lemn - se liniti n ritmul adormitor, ca de tob, al cioplirii din tesl. Se liniti n Marea tiin-a cioplirii de achii.

…i, pn-n sear, i termin treaba (niciun suprtor foc nu mai izbucni de sub mn ori tesl, din lemn!) cu iscusina i hrnicia lui att de obinuite - i, la poart, desprit de vecin, se bucur de lumina amurgului, care se stingea, mat, n ekelii ndelung i att de cinstit trudii… l ncerca o ngmfare, umflat n piept, dar pe care se silea s-o in bine ascuns, ca s-o deguste n voie, fr rivali i mpotrivitori: nimeni nu-i mai bun Meteugar dect el, nimeni! Minile lui plmdesc, vnjos i degrab, orice i vdete, clar i la lumina zilei, fibra, esutul de artere ale pmntului! i pentru ce face - ctig bani muli, muli - dei nu prea tie s-i rostuiasc, banii tia - i ai lui din cas tot n zdrene se poart…necum s mai aib s dea i altora, spre ajutorin…Dar el unete i desparte, cu rost pentru ochi i privire, tot ce-i vzut i pipit de minile sale…“Meteugar iscusit, detept, nepreuit Meteugar” - ce vorbe vrjite, ce ncntare fr seamn de dulce, rsftoare, att de dulce-adormitoare…

Nici urm, n urechile sale, de sunetul durerii vorbelor pruncului su: “Tat…el sngereaz n uli…sngereaz din pricina noastr…” i chiar s-i fi amintit - la colul de uli, la rscruce - acum, era pustiu. Nimeni nu mai sttea - nici s priveasc, mcar - d-apoi s se in de zboruri i de luminate, blnde minuni, cu sufletele i cu vzduhul…ntunericul era desvrit, n Vechea, Marea i Slbatica Cetate a Yerushalayimului.

…Numai ntr-un cotlon ascuns de opron, un prunc zdrenros plngea sfietor, innd strns lipit de inim o minge micu de lin vpaie, o minge nchipuind, n rostul ei, o roat de car - o roat care-l cuprindea, l mbria, la rndu-i, ntre spiele ei - spie aburind de o tainic, de nespus pentru alii, lumin…Numai pruncul cel zdrenros i umilit vzuse, n roata de lumin, oglindindu-se chipul cel nesfrit de blnd al Strinului…Strinul care, acum, sttea n trudnica ncovoiere a Roii - sttea rstignit pe Spiele unei Uriae Cruci Rotitoare-n Vzduhuri. Vzduhuri dumnezeiesc de limpezi, nstelate-n puhoi nesfrit de lumin… Att de strns inea copilul, cu degetele i cu sufletul, Roata - nct, din palme,-i nea sngele - snge de vpaie, luminnd a mare i tainic vestire, umilele paie-ale oprului. i lumina Roii pe care era, parc, crucificat - el, zdrenrosul prunc, dimpreun cu blndul Strin, pn la contopirea-ntre ei - devenea, i ea, sngerie…Izbvitor vemnt, ori mreaj de snge aprins, se esea, pentru ntreg pmntul, acolo sus, ntre stele.

…Deasupra Yerushalayimului ncepu s cad o ploaie tot mai deas, ptrunznd printre scndurile i cpriorii acoperiului de opron, ca-ntr-o iesle pe care picurii de ploaie-o luminau ngerete - i deasupra creia i lsa, protectoare, mbritoare, aripile, ca nite Spie, o Cruce uria, pe care, spre cele patru duhuri ale spaiului lumii, sngele Pruncului i sngele Marelui i Tainicului Strin se-ngemnau.

Dar, deocamdat, aceast Cruce n-o vedea niciunul dintre preaiscusiii Meteugari ai Pmntului. Doar un oropsit prunc - nebun i prost…care nici nu va-nva vreodat s fie iscusit sclav, Rotar-Rotitor al Cenuii…


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 22 2008, 09:57 AM
Post #59


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



- Spune-mi, zise ateul, exista un Dumnezeu - exista cu adevarat?
Maestrul ii spuse:
- Daca vrei sa fiu perfect onest cu tine, nu am sa-ti raspund.
Mai tarziu discipolii au cerut sa afle de ce nu i-a raspuns.
- Pentru ca intrebarea nu are raspuns, spuse Maestrul.
- Deci esti ateu?
- Bineinteles ca nu. Ateul face greseala de a nega acel ceva despre care nu poate fi spus nimic... iar teistul face greseala de a afima.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 23 2008, 12:16 PM
Post #60


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



Lacrimile unei mame

Intr-o zi, o mama a primit o scrisoare din partea unei rude. Dupa ce a citit-o, a ramas mult pe ganduri. In cele din urma, a chemat-o pe fiica sa Ofelia, in varsta de 15 ani, si i-a spus.:
- Draga mea, matusa ta, care stii ca este in varsta si tare bogata, mi- ascris ca ar vrea sa te infieze. M-a asigurat ca la ea vei gasi, tot ce te-ar putea face fericita, si orice dorinta a inimii tale, ti-ar fi pe loc indeplinita.
Pentru o clipa, Ofelia, visa cu ochii deschisi, la rochii si toalete scumpe, la calatorii in strainatate, la petreceri stralucitoare si la alte lucruri pe care i le-ar fi putut aduce aceasta imprejurare.
Mama sa i-a zis:
- Bineinteles acest lucru nu se poate implini fara consimtamantul tau. Cu toate ca iti sunt mama, m-as simti vinovata daca, tinandu-te langa mine, as sta in calea fericirii tale. Pe cand rostea aceste cuvinte, lacrimile siroiau pe obrajii mamei, si vocea-i tremura... Ofelia vazandu-si mama atat de trista, a inceput si ea sa planga.
- Buna si scumpa mea mama! striga ea, cazandu-i la picoare si imbratisand-o. Nu duce nici o grija, pentru ca eu nu-mi pot afla fericirea parasindu-te pe tine, iubita mama a inimii mele...
Lacrimile tale ma incredinteaza indeajuns, ca am in inima ta o comoara de bunatate si iubire, pe care toate avutiile din lume nu le-ar putea inlocui. Ii voi scrie de indata matusii,
ca-i sunt recunoscatoare pentru bunavointa ce mi-a aratat-o, dar ca eu nu-mi voi parasi parintii.

Cand o fericire indepartata iti va straluci inainte,
De lacrimile parintilor tai sa iti
aduci aminte...


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

46 Pages V  < 1 2 3 4 5 > » 
Reply to this topicStart new topic
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:

 



RSS Lo-Fi Version Time is now: 26th September 2018 - 02:13 PM
Arta si savoare www.iconcert.ro
 Vesperala Forum