vesperala

Welcome Guest ( Log In | Register )

30 Pages V  « < 22 23 24 25 26 > »   
Reply to this topicStart new topic
>  Versete din Biblie, comentate

BigDefender
post Jan 27 2010, 09:48 AM
Post #461


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



28 Ianuarie
Maria Magdalena
„Isus, dupa ce a inviat, in dimineata zilei dintai a saptamanii, S-a aratat mai intai Mariei Magdalena, din care scosese sapte draci.” (Marcu 16,9)
Maria ii urmase pe Petru si Ioan inapoi, in gradina. Acum, ei se intorsesera la Ierusalim, dar ea ramasese acolo. Pe cand privea la mormantul gol, inima ei a fost umpluta de durere. Privind inauntru, a vazut pe cei doi ingeri. „Femeie, pentru ce plangi?” au intrebat-o ei. „Pentru ca mi-au luat pe Domnul, a raspuns ea, „si nu stiu unde L-au pus”. O alta voce i se adresa: „Femeie, pentru ce plangi? Pe cine cauti?” prin ochii ei impaienjeniti de lacrimi, Maria a vazut chipul unui om, si gandind ca este gradinarul, a zis: „Domnule, daca L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus si ma voi duce sa-L iau”. Daca mormantul acestui bogat s-ar fi socotit ca este de prea mare onoare ca loc de ingropaciune pentru Isus, ea insasi ar fi gasit un loc pentru El.
Pentru prima data dupa moartea Sa, Isus nu i S-a aratat lui Petru, nici lui Ioan si nici macar mamei Sale, ci Mariei Magdalena. Maria care Il iubise atat de mult pentru iertarea si pentru iubirea Sa, incat Ii unsese trupul, inainte de inmormantare, cu un parfum atat de scump. Stand langa cruce pana la sfarsit, ea urmase trupul pana la locul de ingropare, fusese prima care venise la mormant duminica de dimineata si zabovise in urma, cu ochii inlacrimati, atunci cand i se confirmase vestea ca Invatatorul disparuse, Mariei i S-a aratat Isus mai intai!
Dar iata ca, pe tonul cunoscut de ea foarte bine, Isus ii zise: „Maria”. De asta data, ea stiu ca nu un strain i se adresa si, intocandu-se, vazu in fata ei pe Hristos cel viu. In bucuria ei, a uitat ca El fusese rastignit. Sarind catre El, ca si cum ar fi vrut sa-I imbratiseze picioarele, ea zise: „Rabuni!” Dar Hristos Isi inalta mana, zicand: „Nu ma tine, caci inca nu M-am suit la Tatal Meu. Ci du-te la fratii Mei si spune-le ca Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si la Dumnezeul vostru.” Isus nu-i ingaduise sa Ii atinga trupul inviat, pentru ca dorea ca „mai intai sa Se suie la Tatal Sau, pentru a primi acolo asigurarea ca jertfa Sa fusese primita. Dupa inaltarea Sa temporara, Isus a ingaduit, fara sa Se impotriveasca, actul pe care ii cerea acum Mariei sa-l amane. Alergand la ucenici, ea le-a spus ca Il vazuse pe Isus, dar ei nu au crezut-o.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Jan 28 2010, 07:32 AM
Post #462


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



29 Ianuarie
„Inca nu M-am suit”
„`Nu Ma tine`, i-a zis Isus; `caci inca nu M-am suit la Tatal meu. Ci du-te la fratii Mei si spune-le ca Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru, la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru`.” (Ioan 20,17)
Cand Domnul Hristos Si-a inchis ochii pe cruce si a murit, sufletul Sau nu s-a inaltat imediat la cer, asa cum cred multi, pentru ca, altfel, cum ar mai fi putut fi adevarate cuvintele Sale – „Inca nu M-am suit la Tatal Meu`? Duhul lui Isus a dormit in mormant, impreuna cu Trupul Sau si nu a zburat catre cer, pentru a continua acolo o existenta separata. Tot ceea ce alcatuia viata si inteligenta lui Isus a ramas impreuna cu trupul Sau in mormant; iar atunci cand a inviat, a facut-o ca o fiinta intreaga, deplina; El nu a trebuit sa-Si cheme sufletul inapoi, din cer. El a avut puterea sa-Si dea viata si sa Si-o ia din nou.
Isus S-a inaltat imediat la cer si S-a prezentat inaintea tronului lui Dumnezeu, aratand semnele rusinii si ale cruzimii de pe fruntea Sa, din mainile si picioarele Sale. Dar El a refuzat sa accepte coroana de slava, adorarea ingerilor, asa cum refuzase si omagiul Mariei, pana cand Tatal L-a asigurat ca jerta Sa fusese primita. El avea in acelasi timp, de facut o cerere cu privire la cei alesi ai Sai de pe pamant. Mantuitorul dorea asigurarea ca, dupa aceea, cei rascumparati aveau sa fie si ei adusi la cer si la Tatal Sau.
Pentru cel credincios, moartea este ceva de mica insemnatate. Isus Hristos vorbeste despre ea ca si cum ar fi o clipa. „Daca pazeste cineva Cuvantul Meu, in veac nu va gusta moartea”. Pentru crestini, moartea nu este decat un somn, o clipa de tacere si de intuneric. Aceeasi putere care a inviat pe Hristos din mormant va invia si biserica Lui si o va proslavi impreuna cu El, punand-o mai presus de toate domniile, de toate puterile, de orice nume care se numeste, nu numai in lumea aceasta, dar si in lumea viitoare.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Jan 29 2010, 11:14 AM
Post #463


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



30 Ianuarie
Sa mearga in Galilea
„Atunci Isus le-a zis: `Nu va temeti; duceti-va de spuneti fratilor Mei sa mearga in Galilea: acolo Ma vor vedea`.” (Matei 28,10)
Cand s-a raspandit vestea despre Mantuitorul inviat, Satana avea deja o contrafacere pregatita. Soldatii romani care pazisera mormantul spuneau tuturor acelora care vroiau sa-i asculte ca ucenicii furasera trupul lui Hristos in timpul noptii. Cum multimea din Ierusalim parea dispusa sa accepte convingerea ca acest eveniment decisiv pentru mantuirea noastra nu era nimic mai mult decat o minciuna. Aceia care inviasera o data cu Isus au marturisit despre invierea Sa. Dar, asa cum fusese prezis, multi dintre preoti inca nu credeau – nici chiar dupa marturia incontestabila a celor ce fusesera inviati din morti (Luca 16, 27-31).
Si ucenicilor le-a venit la fel de greu sa accepte mesajul femeilor. Ei auzisera atat de mult despre asa-zisele teorii stiintifice ale saducheilor si despre invataturile lor, incat ceea ce aflasera despre inviere lasase o impresie prea slaba asupra mintii lor. Cu greu isi puteau imagina ce ar insemna invierea dintre cei morti. Nu erau in stare sa admita lucrul acesta minunat. Dovada invierii lui Hristos statea in ceea ce le spusese ingerul femeilor: „Dar duceti-va de spuneti ucenicilor si lui Petru, ca merge inaintea voastra in Galilea: acolo Il veti vedeam, cum v-a spus” (Marcu 16,7). Doar aceia care fusesera cu Hristos aveau sa recunoasca aceste cuvinte si instructiuni ca fiind ale Sale si motivul pentru care faceau referire la Petru! Faptul ca Isus l-a mentionat pe nume era un indiciu ca, in ciuda greselilor lui, Petru era inca recunoscut si inclus de Isus intre cei mai apropiati prieteni ai Sai, pentru ca el se pocaise cu sinceritate. Isus le-a trimis ucenicilor Sai trei mesaje: primul a fost dus de catre femeile care vorbisera cu ingerii la mormant (vers. 6); cel de-al doilea a fost dus de Maria Magdalena (Ioan 20,17); iar cel de-al treilea a fost transmis prin aceleasi femei, atunci cand Isus le-a intalnit in timp ce erau pe drum, spre ucenici, iar ele I s-au inchinat (Matei 28,9.10). Este important sa observam ca acum Isus a acceptat din partea femeilor omagiul pe care i-l refuzase mai inainte Mariei Magdalena. Intre timp, Isus Se suise la Tatal Sau si primise aprobarea pentru jertfa Sa. Era nevoie ca ucenicii sa-si exercite credinta. Mesajul Sau le cerea nu doar sa creada, ci sa actioneze potrivit cu aceasta credinta si sa mearga in Galilea.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Jan 30 2010, 01:29 PM
Post #464


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



31 Ianuarie
Drumul spre Emaus
„In aceeasi zi, iata, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o departare de saizeci de stadii de Ierusalim.” (Luca 24,13)
Tarziu, in dupa-amiaza zilei invierii, doi dintre ucenici mergeau pe drumul spre Emaus, un orasel situat la vreo cincisprezece kilometri departare de Ierusalim. Acesti ucenici nu avusesera un loc de frunte in lucrarea lui Hristos, dar aveau o credinta sincera in El. Ei venisera in cetate pentru a sarbatori Pastele si erau foarte mult tulburati de evenimentele care avusesera loc de curand. Auzisera de dimineata vestile in legatura cu lucarea trupului lui Hristos din mormant, precum si cele spuse de femeile care vazusera pe ingeri si intalnisera pe Isus. Acum se intorceau acasa pentru a cugeta si a se ruga. Plini de intristare, ei isi urmau drumul, vorbind despre cele vazute la judecata si la rastignire. Lipsiti de nadejde si credinta, mergeau in umbra crucii. Nu ajunsesera prea departe in calatoria lor cand li s-a alaturat un Strain; dar ei erau atat de absorbiti de necazul si de deznadejea lor, incat n-au privit la El de aproape. Cealalta Persoana a mers alaturi de ei cea mai mare parte din cele doua ore de calatorie, cat faceau pana acasa.
Deschizand discutia, Isus a intrebat: „Despre ce discutati intre voi pe drum si de ce sunteti tristi?” Cleopa, unul dintre cei doi, a raspuns: „Despre Isus din Nazaret, care a fost un profet puternic in fapte si in cuvinte, inaintea lui Dumnezeu si a intregului norod, si cum preotii si mai marii nostri L-au dat sa fie osandit la moarte si L-au rastignit”. Cei doi se temeau ca ei insisi gresisera, cumva, crezand in Isus si in ceea ce pretindea El cu privire la Sine, insa nu renuntasera cu totul la speranta ca El era Mesia. O presupusa credinta in Hristos, care nu este ferm inradacinata in invataturile Scripturii, nu poate sa ramana neclintita, atunci cand furtunile indoielilor incep sa bata.
Atunci Isus, incepand cu primele cinci carti ale Bibliei, le-a explicat profetiile referitoare la misiunea si la moartea Sa.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Jan 31 2010, 09:44 AM
Post #465


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



1 Februarie
„Ramai cu noi”
„Cand s-au apropiat de satul la care mergeau, El S-a facut ca vrea sa mearga mai departe. Dar ei au staruit de El, si au zis: `Ramai cu noi, caci este spre seara, si ziua aproape a trecut`. Si a intrat sa ramana cu ei.” (Luca 24, 28.29)
Pe cand mergeau impreuna, in timp ce umbrele serii incepeau sa se adune, Isus a continuat sa le prezinte Scriptura. Incet, incet, cei doi au inceput sa inteleaga umanitatea lui Isus si misiunea Sa de suferinta, pentru rascumpararea omenirii. Ei isi dadeau seama acum de jertfa lui Isus si de sangele Sau varsat pentru ratificarea legamantului vechi de veacuri. Isus le-a subliniat cu grija acele pasaje care faceau referire la moartea si invierea Sa. In acele texte erau incluse: Geneza 3,15; Exod 12,5; Numeri 21,9; 24,17; Deuteronom 18,15; Psalmi 22,1.8.16.18; Isaia 7,14; 9,6.7; 50,6.53; Ieremia 23,5; Mica 5,2; Zaharia 9,9; 12,10; 13,7; si Maleahi 3,1; 4,2.
Ucenicii erau obositi, dar convorbirea nu lancezea. De pe buzele Mantuitorului porneau cuvinte de viata si de asigurare. Dar ochii lor inca nu puteau sa priceapa... Nici acum nu banuiau cine putea fi tovarasul lor de calatorie... Gandeau ca El era un oarecare om, care participase la sarbatoarea cea mare si care acum se intorcea acasa. El mergea tot atat de atent pe stancile colturoase ca si ei, oprindu-Se cand si cand pentru o scurta odihna. Astfel, ei inaintau pe drumul de munte, in timp ce Acela care in curand trebuia sa-Si ia locul la dreapta lui Dumnezeu... mergea alaturi de ei.
Cand cei doi ucenici au ajuns acasa, se parea ca prietenul lor vroia sa-Si continue drumul, astfel ca L-au rugat sa ramana cu ei. Au pregatit o cina simpla si au asezat-o inaintea oaspetelui lor. Iata ca El intinde mainile pentru a binecuvanta hrana. Ucenicii se dau inapoi cu mirare. Insotitorul lor intinde mainile intocmai cum obisnuia sa faca Invatatorul lor. Privesc din nou si, iata, vad in mainile Lui semnele cuielor. Amandoi striga deodata: „Este Domnul Isus” A inviat dintre cei morti!” Uitand de oboseala, ei au pornit bucurosi inapoi, spre Ierusalim, ca sa le spuna ucenicilor.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 1 2010, 10:43 AM
Post #466


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



2 Februarie
„Pace voua”
„In seara aceleiasi zile, cea dintai a saptamanii, pe cand usile locului unde erau adunati ucenicii erau incuiate, de frica Iudeilor, a venit Isus, a statut in mijlocul lor si le-a zis: `Pace voua!`.” (Ioan 20,19)
De-abia terminasera cei doi ucenici din Emaus de povestit, cand o Persoana li S-a infatisat. Toti ochii erau atintiti asupra Strainului. Nimeni nu batuse la usa pentru a cere voie sa intre. Nu se auzise nici un zgomot de pasi. Ucenicii erau surprinsi si se mirau ce sa fie. Apoi au auzit un glas, care nu era altul decat glasul Invatatorullui lor. Cuvinte clare si distincte veneau din gura Lui: „Pace voua!” Indata li s-a facut teama de Cel care statea inaintea lor. Trebuie sa ne amintim ca erau aceeasi barbati care, intr-o alta situatie disperata de felul acesta, crezusera ca vad un duh mergand pe Marea Galileii.
„Pentru ce sunteti tulburati?” i-a intrebat Isus. „Si de ce vi se ridica astfel de ganduri in inima? Uitati-va la mainile si picioarele Mele, Eu sunt; pipaiti-Ma si vedeti: un duh nu are nici carne, nici oase, cum vedeti ca am Eu” (Luca 24,38.39). Apropiindu-Se de ei, Isus Si-a intins mainile pentru ca ei sa observe urmele cuielor la incheieturi, intre oasele lungi ale bratelor Sale. El Si-a ridicat poalele vesmintelor, astfel incat ei sa vada impunsaturile din picioarele Sale. Isus dorea ca ei sa-si foloseasca toate simturile pentru a se asigura ca era real. El arata, cu siguranta, ca Invatatorul lor si ei I-au recunoscut vocea deosebita. De asemenea, au putut pipai si simti ca urmele crudelor piroane erau acolo, in trupul Sau inviat. In timp ce ei se luptau sa inteleaga experienta pe care o traiau, Isus i-a intrebat: „`Aveti aici ceva de mancare?` I-au dat o bucata de peste fript si un fagure de miere. El le-a luat si le-a mancat inaintea lor” (vers. 41,43).
Invierea lui Isus era o preinchipuire a invierii din urma a tuturor celor care adorm in El. Infatisarea Mantuitorului inviat, felul Lui de a Se purta, felul Lui de a vorbi, toate acestea erau familiare ucenicilor Sai. Dupa cum Isus a inviat dintre morti, tot astfel si aceia care au adormit in El trebuie sa invie. Vom recunoaste pe prietenii nostri, tot asa cum ucenicii L-au cunoscut pe Isus.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 2 2010, 05:03 PM
Post #467


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



3 Februarie
Toma necredinciosul
„Ceilalti ucenici i-au zis deci: `Am vazut pe Domnul!` Dar el le-a raspuns: `Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor, si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede`.” (Ioan 20,25)
Toma nu fusese prezent atunci cand Isus S-a aratat ucenicilor pentru prima data. In ciuda declaratiilor lor, el a refuzat sa creada ca Isus traia. A trecut o saptamana, si Toma se simtea mai distrus ca niciodata. El le-a spus tovarasilor sai: „Daca nu voi vedea, in mainile Lui semnul cuielor... si daca nu voi puna mana mea in coasta Lui, nu voi crede” (Ioan 20,25). Ucenicii facusera din camera de sus caminul lor, unde se intalneau cu o oarecare regularitate. Intr-o seara, la opt zile dupa ce Isus Se aratase celor zece, Toma a hotarat sa li se alature. Pe neasteptate, a aparut Isus, salutandu-i cu cuvintele: `Pace voua!` Nimeni nu-I spusese lui Isus de necredinta lui Toma, dar, intorcandu-Se catre acest ucenic, Isus a spus: „Adu-ti degetul incoace si uita-te la mainile Mele; si adu-ti mana, si pune-o in coasta Mea; si nu fi necredincios, ci credincios.` Drept raspuns, Toma I-a zis: `Domnul meu si Dumnezeul meu!`” (vers. 27.28).
Dumnezeu le ofera intotdeauna oamenilor dovezi suficiente pe care sa-si bazeze credinta, si aceia care sunt dispusi sa le accepte pot gasi intotdeauna calea catre El. In acelasi timp, Dumnezeu nu-i obliga pe oameni sa creada impotriva vointei lor, pentru ca, daca ar face astfel, i-ar priva de dreptul de a face propria lor alegere. Daca toti oamenii ar fi fost ca Toma, generatiile urmatoare nu ar fi ajuns niciodata la o cunoastere izbavitoare a Mantuitorului. De fapt, numai cei care L-au vazut cu ochii lor pe Domnul inviat ar fi crezut in El. Dar pentru toti aceia care Il primesc prin credinta si se incred in Numele Lui... Cerul pastreaza o binecuvantare speciala. „Ferice de cei ce n-au vazut si au crezut” (Ioan 20,29).
Prin felul cum S-au purtat cu Toma, Isus le-a dat urmasilor Sai o lectie despre felul in care ar trebui sa se poarte cu aceia care au indoieli cu privire la adevarul religios si care si le exprima mereu, scotandu-le in evidenta. El nu l-a coplesit pe Toma cu cuvinte de mustrare si nici nu a intrat intr-o disputa cu el; ci, cu vadita blandete si amabilitate, El S-a descoperit pe Sine celui indoielnic.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 3 2010, 10:32 AM
Post #468


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



4 Februarie
Micul dejun pe malul marii
„Dupa aceea Isus S-a mai aratat ucenicilor Sai la Marea Tiberiadei” (Ioan 21,1)
Cum Pastele se incheiase, sapte dintre ucenici s-au retras catre casele lor, in Galilea. Ei se intorceau acum in acele locuri unde lucrasera alaturi de Hristos. Cand au coborat pe tarmul Galileii, amintirile i-au coplesit. Seara era placuta si Petru, care inca mai avea mare placere de corabii si de pescuit, a dat sfatul sa se mearga pe mare si sa se arunce mrejele. Ceilalti erau gata sa i se alature; aveau nevoie de hrana si de imbracaminte, lucruri pe care munca unei nopti cu izbanda in pescuit li le-ar fi adus. Asadar, au plecat cu corabia, dar n-au prins nimic. Au muncit toata noaptea, dar fara nici un spor. In cele din urma, s-au revarsat zorile. Barca era numai la o mica departare de tarm, si ucenicii au vazut un Strain stand pe mal.
Strigand catre ei, strainul i-a intrebat: „Copii, aveti ceva de mancare?” Ei au raspuns ca nu. Pescuirea fusese saraca, iar acum venise lumina zilei si nu aveau prea multe sperante sa mai prinda ceva. „Aruncati mreaja in partea dreapta a corabiei, si veti gasi”, le-a sugerat Strainul. Dupa ce au aruncat mrejele in partea dinspre Isus, ucenicii nu au putut sa o traga afara de multimea pestilor. Ioan si-a amintit de o ocazie cand cineva le ceruse sa-si arunce mrejele de o parte si ele se rupsesera de greutatea capturii (Luca 5,1-11). Intorcandu-se spre Petru, Ioan a zis: „Este Domnul!” Nerabdator, Petru si-a pus haina pe el, a sarit imediat in apa si a inotat pana la tarm. Ceilalti sase s-au luptat sa traga dupa ei mrejele pline, pe cei aproape 100 de metri pana la tarm, unde Petru li s-a alaturat si i-a ajutat sa le scoata la mal. Pe plaja au vazut arzand un mic foc de carbuni, cu pesti pusi la fript deasupra lui, si paine alaturi. Isus le pregatise micul dejun! Stia ca erau obositi si ca le era foame. Inca o data, El le reamintea chemarea pe care le-o facuse, de a fi „pescari de oameni”. In timp ce vor face lucrarea Sa, El Se va ingriji de cele necesare lor. Isus avea un anumit scop, cand i-a indemnat sa arunce plasa in partea dreapta a barcii. Pe partea aceasta statea El pe tarm. Aceasta este partea credintei. Daca lucrau in legatura cu El, unind puterea Lui dumnezeiasca cu straduintele lor omenesti, nu se putea sa nu aiba succes.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 4 2010, 09:55 AM
Post #469


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



5 Februarie
„Ma iubesti?”
„A treia oara i-a zis Isus: `Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti?` Petru s-a intristat ca-i zisese a treia oara: `Ma iubesti?` Si I-a raspuns: `Doamne, Tu toate le stii; stii ca Te iubesc`. Isus i-a zis: `Paste oile Mele!`” (Ioan 21,17)
Faptul ca Petru Il dezonorase pe Invatatorul lui era binecunoscut de ceilalti, astfel ca ei nu mai aveau incredere in el. In timp ce mancau impreuna in liniste, asezati in jurul focului, Isus S-a intors catre Petru si a spus: „Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti (in greceste, agape) tu mai mult decat acestia?” Isus a folosit cuvantul agape, sau dragoste in cea mai inalta forma. Petru si-a adus aminte de cuvintele pe care le rostise cu atata graba: „Chiar daca toti ar gasi in Tine o pricina de poticnire, eu niciodata nu voi gasi in Tine o pricina de poticnire”. Acum, nu la fel de sigur pe sine, el raspunde: „Da, Doamne; Stii ca Te iubesc (greceste, phileo). Petru a raspuns cu termenul phileo, dragoste bazată pe emotii sau o prietenie obisnuita. Invatatorul i-a spus: „Paste mieluseii Mei”. Apoi Isus a intrebat din nou: „Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti (agape)?” „Da, Doamne”, a raspuns Petru. „Stii ca Te iubesc (phileo, `ca am afectiune pentru Tine`). Dupa ce i-a spus: „Paste oitele Mele, Isus l-a intrebat pentru a treia oara: „Simone, fiul lui Iona, Ma iubesti tu (phileo, ca pe un prieten?)” Petru s-a simtit jignit. Cum L-ar fi putut convinge pe Isus ca Il iubea, cand Invatatorul Se indoia, in mod evident, de prietenia lui? Apeland la Isus, Petru L-a rugat, cu umilinta, sa citeasca in inima lui. Orice gand de lauda de sine pierise. El nici macar nu a mai ramas la intrebare prin cuvantul „da”. In loc de aceasta, el a spus: „Doamne, Tu toate le stii; stii ca Te iubesc (phileo).” Petru si-a amintit cum Il tagaduise de trei ori pe Domnul lui. Acum, i se oferisera trei ocazii de a declara, inaintea celorlalti, ca era credincios si ca se pocaise cu adevarat de greseala lui. Inca o data Isus i-a spus: „Paste oile Mele!”
Intrebarea pe care Hristos i-a pus-o lui Petru e plina de insemnatate. El a amintit numai o conditie pentru a fi ucenic sau pentru a sluji. „Ma iubesti?” a zis El. Aceasta este insusirea cea mai de seama. Petru ar fi putut sa aiba oricare alta insusire, dar fara iubirea pentru Hristos, el nu putea sa fie un pastor credincios fata de turma Domnului. Domnul Hristos nu l-a inaltat niciodata pe Petru intr-o pozitie de superioritate fata de ceilalti ucenici. De fapt, Petru insusi a adeverit aceasta: „Sfatuiesc pe prezbiterii dintre voi, eu, care sunt un prezbiter ca si ei, un martor al patimilor lui Hristos si partas al slavei care va fi descoperita” (1 Petru 5,1).


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 5 2010, 06:28 AM
Post #470


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



6 Februarie
Moartea lui Petru
„A zis lucrul acesta ca sa arate cu ce fel de moarte va proslavi Petru pe Dumnezeu. Si, dupa ce a vorbit astfel, i-a zis: `Vino dupa Mine`.” (Ioan 21,19)
Isus i-a facut semn lui Petru sa-L insoteasca pe tarm, mai departe de ceilalti ucenici, care erau adunati langa foc. Inainte de moartea Sa, Isus ii spusese: „Tu nu poti veni acum dupa Mine, dar unde Ma duc Eu, vei veni mai tarziu”. La aceasta, Petru a raspuns: „Doamne, de ce nu pot veni dupa Tine acum? Eu imi voi da viata pentru Tine” (Ioan 13,36-37)... Petru fusese infrant cand venise incercarea... Hristos i-a descoperit viitorul, ca sa poata fi intarit cand va veni incercarea cea din urma a credintei. El i-a spus ca, dupa ce va trai o viata folositoare, cand varsta va influenta puterile lui, va urma cu adevarat pe Domnul Sau. In cuvinte si gesturi expresive, poate chiar intinzandu-Si mainile, ca la rastignire, Isus i-a spus lui Petru ca si el avea sa fie crucificat, pentru a urma pe Domnul lui. Incet si cu multa iubire, Mantuitorul i-a spus ucenicului Sau: „Vino dupa Mine”. Candva, Petru ar fi incercat sa rezolve lucrurile in felul lui, dar acum intelegea ca nu trebuie sa alerge inaintea Domnului, ci ca trebuie sa astepte si sa mearga dupa El.
Uitandu-se in urma, Petru l-a vazut pe Ioan venind spre ei. Curios, el a intrebat: „Doamne, dar cu acesta ce va fi?” Isus i-a raspuns: „Daca vreau ca el sa ramana pana voi veni Eu, ce-ti pasa tie? Tu vino dupa Mine!” Prin aceste cuvinte, Isus nu i-a spus lui Petru ca Ioan avea sa traiasca pana la cea de-a doua venire. Exilat pe Insula Patmos, Ioan, ucenicul iubit, avea sa traiasca pana la adanci batranete. El avea sa scrie cartea Apocalipsei si minunatele invataturi pline de afectiune, continute in cele trei epistole ale sale. Petru, ucenicul candva atat de nestavilit, de laudaros si de increzator in sine, a devenit supus si pocait. El L-a urmat cu adevarat pe Domnul lui – pe Domnul pe care Il tagaduise. Gandul ca Domnul Hristos nu-l renegase si nu-l lepadase a fost pentru Petru o lumina, o mangaiere si o binecuvantare. El a consimtit sa fie crucificat, dar a ales sa fie asezat cu capul in jos. Si el, care a fost partas al suferintelor lui Hristos atat de aproape, va fi, de asemenea, partas si la slava Sa, atunci cand va sedea pe tronul slavei Sale.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 6 2010, 09:55 AM
Post #471


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



7 Februarie
Marea insarcinare
„Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile, botezandu-i in Numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Si invatati-i sa pazeasca tot ce v-am poruncit. Si iata ca Eu sunt cu voi in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin.” (Matei 28,19.20)
Isus a stabilit o intalnire pe un munte din Galilea, si toti aceia pe care i-au putut anunta ucenicii s-au adunat sa-L asculte. Au mers la locul intalnirii pe cai ocolite, venind din toate partile, pentru a evita banuiala iudeilor invidiosi. Cu inima nerabdatoare, veneau vorbind despre vestile care ajunsesera la ei cu privire la Hristos. La timpul stabilit, cam cinci sute de credinciosi erau adunati in mici grupuri pe coasta muntelui, doritori sa afle tot ce se putea afla de la aceia care vazusera pe Hristos dupa inviere. Ucenicii treceau de la un grup la altul, spunand tot ce vazusera si auzisera despre Isus si aducand dovezi din Scriptura, asa cum facuse El cu ei. Toma povestea mereu cum se intamplase cu necredinta lui si arata cum i se spulberasera toate indoielile. Deodata, Isus Se arătă in mijlocul lor.
Pentru multi, aceasta era prima lor intalnire cu Isus. Mantuitorul i-a reasigurat pe ucenicii Sai ca Isi implinise misiunea. El Se jertfise pentru omenire, cumparand mantuirea cu pretul sangelui Fiului lui Dumnezeu. Tatal Ii acceptase jertfa, astfel ca ispasirea era completa. Acum, Isus le-a incredintat ucenicilor de atunci si tuturor acelora care aveau sa devina, in viitor, ucenici. Ei trebuia sa duca intregii lumi solia unui Mantuitor rastignit si inviat. Aceasta solie nu era numai pentru iudei, ci pentru toti oamenii, fara deosebire. Urmasii Sai trebuia sa predice Evanghelia Imparatiei, „in toata lumea ca sa slujeasca de marturie tuturor neamurilor” (Matei 24,14).
Toti aceia care iau numele de „crestin” trebuie sa-si asume responsabilitatea de a raspandi vestea buna a mantuirii prin Isus Hristos.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 7 2010, 09:22 AM
Post #472


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



8 Februarie
A fost inaltat la cer
„El i-a dus afara pana spre Betania. Si-a ridicat mainile si i-a binecuvantat. Pe cand ii binecuvanta, S-a despartit de ei si a fost inaltat la cer.” (Luca 24,50.51)
Dupa intalnirea de pe muntele din Galilea, ucenicii s-au intors la Ierusalim. Acum, Isus a petrecut cu ei patruzeci de zile minunate. El le-a explicat Planul de Mantuire in lumina crucii, astfel incat sa poata intelege natura misiunii Sale fata de omenirea decazuta. Domnul Hristos a condus mintile ucenicilor dincolo de mormant, la un Mantuitor viu. Acum venise timpul ca ei sa duca Evanghelia la toate popoarele. Isus trebuia sa-i paraseasca, si El a ales cu grija locul despartirii. Muntele Maslinilor ocupase intotdeauna un loc aparte in inima Sa.
Ajungand pe creasta Maslinisului si privind pentru ultima data in jos, catre Ierusalim, El a trecut dincolo de varf, coboand putin pe panta de rasarit, care ducea la Betania. Aici, Mantuitorul S-a oprit, iar ucenicii s-au adunat in jurul Lui. Hristos locuise in lume treizeci și trei de ani; El suferise dispretul, insultele si batjocura ei; fusese lepadat si rastignit. Care avea sa fie raspunsul Sau fata de aceia pe care venise sa-i mantuiasca? Avea sa-Si retraga dragostea de la aceia care-I respinsesera jertfa? Avea sa-i paraseasca pe ucenici, fara sa Se gandeasca deloc la binele lor? Nu! Raze de lumina pareau ca pornesc de la fata Sa, pe cand privea plin de iubire la ei. Nu i-a certat pentru greselile si vinovatiile lor; cuvinte de cea mai dulce duiosie au fost ultimele pe care le-au auzit de pe buzele Domnului lor. Cu mainile intinse pentru binecuvantare, ca si cu ii asigura de grija Sa protectoare, El Se inalta incet din mijlocul lor, atras catre cer de o putere mai mare decar orice atractie pamanteasca. Pe cand Se ridica spre cer, ucenicii inmarmuriti urmareau cu ochii incordati sa poata prinde si cele din urma raze de la Domnul lor, care Se inalta. Un nor de slava Il ascunsese de privirea lor; si cand carul de nor al ingerilor Il primi, ajunsera pana la ei cuvintele: „Si iata ca Eu sunt cu voi pana la sfarsitul veacului”.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 8 2010, 10:30 AM
Post #473


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



9 Februarie
La dreapta lui Dumnezeu
„Domnul Isus, dupa ce a vorbit cu ei, S-a inaltat la cer, si a sezut a dreapta lui Dumnezeu.” (Marcu 16,19)
Domnul Hristos Se inaltase la cer avand chip de om. Ucenicii vazusera norul care-L primise. Acelasi Isus care umblase, vorbise si Se rugase cu ei, care fransese painea impreuna cu ei, care fusese cu ei in barcile lor, pe lac, si care in ziua aceea Se ostenise urcand impreuna cu ei Maslinisul – acelasi Isus mergea acum sa sada pe tron cu Tatal Sau. Si ingerii i-au asigurat ca Acelasi, pe care ei L-au vazut mergand la cer, va reveni tot asa cum S-a inaltat. El va veni „pe nori”; si orice ochi Il va vedea (Apocalipsa 1,7). „Cand va veni Fiul omului in slava Sa, cu toti sfintii ingeri, va sedea pe scaunul de domnie al slavei sale” (Matei 25,31).
Cand s-au intors la Ierusalim, ucenicii erau niste oameni schimbati. Cei care ii vedeau se asteptau sa fie distrusi de moartea Invatatorului lor, dar ei erau triumfatori. Ucenicii stiau ca Isus biruise moartea si locuinta mortilor si ca Se inaltase la Tatal, ca reprezentant al neamului omenesc. In aceasta pozitie, El era prietenul tuturor acelora care marturiseau Numele Sau, fagaduindu-le sa-i reprezinte inaintea Tatalui Sau. Cerul le parea ucenicilor foarte aproape si nu se simteau deloc parasiti sau uitati. Desi erau inca in aceasta lume plina de intuneric si de tulburare, ei stiau ca Dumnezeu le pregatea un loc ceresc. Isus le fagaduise ca Se va intoarce si ii va lua cu El, acasa. Moartea si invierea Sa erau asigurarea fagaduintei Sale. Nu avea sa treaca mult pana cand aveau sa priveasca din nou chipul acela pe care Il iubeau. In inimile lor, ei stiau ca vor auzi din nou cuvintele de viata iesind de pe buzele Domnului si Stapanului lor. Asteptandu-I intoarcerea si increzandu-se in El, ei au implinit cu bucurie lucrarea pe care le-o incredintase.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 9 2010, 11:01 AM
Post #474


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



10 Februarie
„Veti primi o putere”
„Ci voi veti primi o putere, cand Se va pogori Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudea, in Samaria, si pana la marginile pamantului.” (Fapte 1,8)
Satana nu a renuntat usor la stapanirea asupra lumii noastre, doar pentru ca Hristos reusise in misiunea Sa de rascumparare a omenirii. La Isus nu a avut nici un succes, dar, daca era posibil, trebuia sa-i biruie pe urmasii Sai. In fiecare generatie aveau sa se straduiasca sa prinda in cursele lor pe aceia care cred in Isus.
Hristos nu i-a lasat pe ucenici fara aparare in fata atacurilor reinnoite ale lui Satana si ale legiunilor lui. Isus le promisese putere si, in ascultare de porunca Mantuitorului, ucenicii au asteptat in Ierusalim implinirea fagaduintei Tatalui – revarsarea Duhului Sfant. Dar ei nu au asteptat lenevind. Raportul biblic spune ca „tot timpul stateau in Templu si laudau si binecuvantau pe Dumnezeu” (Luca 24,53). Primii ucenici s-au pregatit pentru lucrarea lor. Inainte de Cincizecime, ei s-au adunat si au indepartat orice deosebire. Erau o inima si un gand. Ei au crezut fagaduinta lui Hristos, ca se va da binecuvantarea, si s-au rugat in credinta. Nu au cerut numai ca ei sa fie binecuvantati; erau apasati de povara pentru salvarea sufletelor. Evanghelia trebuia sa fie dusa pana la marginile pamantului, si ei au cerut revarsarea puterii lui Hristos, care fusese fagaduita. Atunci S-a revarsat Duhul Sfant si mii de suflete s-au convertit intr-o zi. Asa poate sa fie si acum. In loc sa se vesteasca speculatii omenesti, sa se predice Cuvantul lui Dumnezeu. Crestinii sa indeparteze deosebirile dintre ei si sa se predea lui Dumnezeu pentru mantuirea celor pierduti. In credinta sa se ceara binecuvantarea si ea va veni.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 10 2010, 10:54 AM
Post #475


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



11 Februarie
Acestea au fost scrise pentru ca voi sa credeti in El!
“Isus a mai facut inaintea ucenicilor Sai multe alte semne care nu sunt scrise in cartea aceasta. Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentru ca voi sa credeti ca Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; si crezand, sa aveti viata in Numele Lui.” (Ioan 20,30.31)
Ucenicul acesta este cel ce adevereste aceste lucruri si care le-a scris. Si stim ca marturia lui este adevarata. Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a facut Isus si care, daca s-ar fi scris cu de-amanuntul, cred ca nici chiar in lumea aceasta n-ar fi putut incapea cartile care s-ar fi scris. (Ioan 21, 24.25). Ioan a declarat ca ar fi putut sa spuna cu mult mai mult despre lucrarea de trei ani si jumatate a lui Isus: descrierea Sa fizica, alte minuni pe care le-a savarsit si invataturile minunate pe care li le-a dat. Multi dintre aceia care ii citeau atunci scrierile cunosteau si alte semne pe care le facuse Isus. Ele s-au pierdut in timp, pana la noi. Dar Ioan, prezentand lumii pe Mantuitorul pe care el Il urmase, nu a intentionat sa prezinte o istorie completa si detaliata. Ioan a ales, pentru a le impartasi cicitorilor sai, acele “semne” care formau baza, fundamentul mesajului pe care cauta sa-l transmita. Mesajul ucenicului era simplu. El vroia ca noi sa intelegem ca personajul istoric Isus a fost si este Fiul lui Dumnezeu, Mesia, viul Creator si Mantuitorul rastignit. Ucenicul ne-a impartasit Planul de Mantuire El a vrut ca noi sa credem in Isus ca fiind Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; si crezand, sa putem avea viata in Numele Lui.
“Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17,3). Umilul tamplar din Nazaret a schimbat, cu certitudine, lumea! Nimeni altcineva nu a adus o mai mare contributie la istoria pamantului decat El. Au trecut aproape 2000 de ani de cand El Si-a incheiat remarcabila Sa viata printre oameni, si totusi El are asupra societatii un mai mare impact decat oricare alta persoana care a trait vreodata.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 11 2010, 10:16 AM
Post #476


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



12 Februarie
Ce trebuie sa facem noi?
“Sa nu va parasiti dar increderea voastra, pe care o asteapta o mare rasplatire!” (Evrei 10,35)
Inainte ca Hristos sa vina in lume, caminul Sau era in Imparatia slavei, printre fiintele care nu cazusera niciodata. Ele Il iubeau, iar El ar fi putut sa ramana acolo si sa Se bucure de iubirea lor. Dar El n-a facut astfel. A parasit curtile imparatesti si a mers afara din tabara, pentru a purta ocara pacatului. A venit intr-o lume distrusa si parjolita de blestem, pentru a salva oile pierdute; si le-a adunat la sanul Sau divin pe toate acelea care au vrut sa vina la El. A fost un Om al durerii si obisnuit cu suferinta. A mers de bunavoie pe cararea aspra a lepadarii de sine si ne-a lasat astfel un exemplu. Aceasta a fost lucrarea lui Hristos pentru noi. Daca nu ar fi facut astfel, am fi fost lasati sa pierim fara nici o nadejde in Dumnezeu. Gasim aici o datorie cara apasa asupra tututor, deopotriva; nici unul dintre noi nu este scuzat. Aceia care vad nepretuita iubire a Mantuitorului in timp ce atarna pe cruce si-i inteleg valoarea, asa cum ne-a fost ea descoperita, vor fi sinceri si devotati in a-si duce la indeplinire insarcinarea; ei vor fi nerabdatori sa devina impreuna lucratori cu Hristos, in cautarea celor pierduti, care pier in pacat. Cu cat viata noastra se apropie mai mult de viata lui Hristos, cu atat vom fi mai de ajutor celor din jurul nostru si cu atat mai multa fericire vom putea aduce in vietile lor.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 12 2010, 09:42 AM
Post #477


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



13 Februarie
Lumina universala
Dumnezeu este lumina, si in El nu este intuneric” (1 Ioan 1,5)
Un om slab, ganditor, statea in fata focului; ferestrele biroului sau dadeau spre gradina casutei si spre strada agitata din fata ei. Era un exilat din Londra si isi alesese ca loc de refugiu linistitul sat Chalfont St. Giles. Sustinuse neobosit cauza republicana a lui Oliver Cromwell, dar cand s-a reintors regele, a renuntat la preocuparile politice si sociale turbulente, care ii acaparasera cea mai mare parte din viata. Atintidu-si ochii fara vedere asupra lui Dumnezeu, isi petrecea acum zilele compunand cele mai inaltatoare si marete poezii care s-au scris in limba engleza de la Shakespeare incoace. Numele sau este John Milton.
Tema luminii se revarsa in poezia lui Milton in raze luminoase de intelegere. Prin sublimele teme ale „Paradisului pierdut”, poetul a trecut de la limitele propriei sale orbiri fizice la tainele scopurilor lui Dumnezeu. El a cautat „lumina esentiala”, chiar energia si puterea lui Dumnezeu. Apoi, a descris lumina materiala de fiecare zi, care a luminat si a incalzit pamantul. In cele din urma, el a glorificat acea „lumina interioara”, prin care crestinul vede in sine.
„Dar tu, lumina,
N-ai mai trecut pe la acesti ochi, care se plimba in gol,
Vin anotimpurile, dar la mine nu se mai intoarce
Ziua sau apropierea dulce a diminetii,
Dar cu atat mai mult tu, Lumina celesta,
Stralucesti inauntru, ca sa pot vedea si povesti
Despre lucruri nevazute de ochiul muritor”.
Primul element al creatiunii, lumina, este un simbol inteles in tot Universul. El vorbeste despre spirit. Fizicienii pot si chiar au scris volume intregi despre functiile luminii: viteza sa, proprietatile sale, care confera viata, puterea sa. Si cand totul a fost spus si s-a facut, ea l-a luat pe un om ca Milton, orb, ca sa ne ajute sa-L intelegem pe Dumnezeul luminii. Umanitatea tanjeste instinctiv dupa El, asa cum o floare, in mod natural, se intoarce dupa soare.
„Scoala-te, lumineaza!” striga profetul, „Caci lumina ta vine si slava Domnului rasare peste tine” (Isaia 60,1). Acesta este imboldul pentru viitorul fiecaruia dintre noi. „Scoala-te ca sa apuci cat mai mult din Lumina. Reflecteaz-o! Lumineaza pentru ca si altii sa se impartaseasca de acest dar”.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 13 2010, 09:56 AM
Post #478


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



14 Februarie
Intunericul
„Poporul statea in departare, iar Moise s-a apropiat de norul in care era Dumnezeu” (Exod 20,21)
Cei mai multi dintre noi isi pot aminti de sentimentul de frica de intuneric. Deci nu ne-am nascut cu o astfel de frica, mediul, povestile auzite la scoala si alte inca o suta de influente ne-au hranit aceste temeri. Daca ar fi sa fim pe deplin cinstiti unul fata de celalalt, multi dintre noi ar trebui sa marturiseasca ca, atunci cand eram copii, ne uitam in dulap, sub pat, inainte sa ne culcam si ca stateam intinsi in pat cu transpiratia rece, privind cum contururile familiare din colturile camerei luau forme infricosatoare. Si apoi, in speranta ca o luminita linistitoate ar putea ajunge si la noi, ne rugam: „Te rog, mama, lasa usa numai putin crapata!”
Cu siguranta ca lumea noastra este in intuneric. Noi trecem prin multe nopti de indoiala. Noaptea de doliu vine la noi in mod repetat si nimeni nu este scutit de nopti de descurajare, in urma esecurilor reale sau imaginare. Cateodata, se pare ca suntem chiar pe marginea acestor gauri mari, negre, ale Universului.
Cu siguranta ca Dumnezeu este lumina. Dar afirmatia lui Ioan ca in Dumnezeu „nu este intuneric” (1 Ioan 1,5) necesita o explicatie. In timp ce nu este intuneric in El, Domnul poate fi gasit in „intunericul cel gros”. Adesea, Il simtim acolo, puternic. Este acesta un intuneric de taine? Da, Dumnezeu are intr-adevar tainele Sale, dar noi invatam sa avem incredere si sa le acceptam si nu sa ne abandonam in bratele fricii. Este acesta intunericul incercarilor? Dumnezeu este si acolo, asa ca nu trebuie sa ne temem de nici o greutate care ne sta in fata. Este acesta un intuneric al parasirii ? Acolo, in special putem sa impartim Ghetsemanii cu Domnul nostru.
In Italia secolului al XV-lea, artistul florentin Leonardo de Vainci a promovat folosirea unei tehnici de pictat, numita clar-obscur, folosind lumina si umbra in contrast. El a produs un efect tridimensional minunat aruncand elementele de lumina pe o panza neagra.
Asa si cu noi, gasindu-L pe Dumnezeu in intuneric, ni se descopera comori pe care nu le gasim in alta parte.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 14 2010, 09:33 AM
Post #479


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



15 Februarie
Lumina lumii
„Cand sunt in lume, sunt Lumina lumii” (Ioan 9,5)
Pamantul este intuneric si mileniile de pacat au facut ca acesta sa fie mai pregnant. Nu este deci de mirare ca obiceiurile sarbatorilor de iarna din multe culturi folosesc lumanari, lanterne si ghirlande de luminite. Luminile de sarbatori sunt mai degraba ecoul batator la ochi a ceea ce a insemnat nasterea lui Isus. El a venit in lume intr-o izbucnire de lumina, steaua care i-a condus pe magi, corul de ingeri pentru pastori. Taranii infricosati de pe colinele Betleemului se uitau la acei ingeri care aduceau doar putin din lumina cerului.
Mai tarziu, Simion, profetizand in curtea templului, scotea in evidenta, pentru toti cei care doreau sa asculte, semnificatia Copilului care purta lumina, Isus, adus la templu pentru consacrare. „Caci au vazut ochii mei mantuirea Ta ... Lumina care sa lumineze neamurile si slava poporului Tau Israel” (Luca 2,30.32).
Dar, adesea, vedem viitorul ca o noapte, presupunand ca prezentul ar fi cumva zi. Suferindul Iov a anticipat calatoria sa spre „tara intunericului si umbrei mortii, unde lumina este ca intunericul” (Ioan 10,22). Crestinul are totusi nevoie sa se prinda de sperante si sa inverseze ordinea aceasta. „Sa ne dezlipim de faptele intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii, sa traim frumos, ca in timpul zilei” (Romani 13,12.13).
Cei care au acceptat mantuirea merg mereu in lumina. Si nici un intuneric nu-i poate cuprinde. „Domnul este lumina si mantuirea mea, de cine sa ma tem?” (Psalmul 27,1).


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 15 2010, 09:35 AM
Post #480


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



16 Februarie
Soarele neprihanirii
„Va rasari Soarele Neprihanirii si tamaduirea va fi sub aripile Lui (Maleahi 4,2)
Inchinarea la soare, intr-o forma sau alta, a aparut aproape in fiecare cultura. Anticii au creat mituri care descriau procesiunea carului soarelui pe cer in timpul zilei. Ahkenaton, faraonul monoteist al Egiptului, a scris un imn care il portretizeaza pe zeul creator, in care el credea.
In India, acum 3500 de ani, preotii cantau imnuri sanscrite soarelui, „facatorului lumii... care lumineaza tot spatiul”.
In fiecare zi frumoasa, ne bucuram si deschidem ferestrele sa intre lumina. Unul din cele mai exuberante versete pe care le-a cantat vreodata regele David, descrie soarele ca pe „un mire care iese din odaia lui de nunta” (Psalmi 19,5).
Nu poate fi un loc mai bun de unde se poate privi soarele decat avionul. Fie burnita, fie ploaie sau grindina jos, poti urca acolo unde soarele isi face voia. Priveste acea fata inflacarata care apare pe un cer violet si care schimba norul cenusiu in rosu ca sangele! La o inaltime de 35.000 de picioare, simti efecte pe care nu le poti cunoaste jos, unde peisajele pamantului si jucariile umanitatii banalizeaza energiile soarelui. Acolo sus, stai timid in pragul cerului si privesti camera de lucru a lui Dumnezeu. Nu este de mirare ca astazi calatorii pe calea aerului se intorc acasa, crezand intr-o putere mai mare.
Soarele a aparut mai intai pe cerul senin al Edenului. Apoi, prin simbol si parabole, s-a mutat in intunecimea suferintei si in norii furtunosi ai pacatului. La sfarsitul Vechiului Testament, totusi o stralucire deplina a izbucnit din nou cand profetul anunta rasaritul Soarelui Neprihanirii. Impreuna cu El vine caldura care curata si curatenia care vindeca. De atunci, multe secole de intuneric au venit peste noi. Cateodata, am avut numai fagaduinta: profetia stralucirii. Totusi, acele fagaduinte au strapuns norii ca niste sageti aurii, luminoase, tocmai cand aveam nevoie de calauzire. Astfel, credinta noastra traieste si se incalzeste in lumina Soarelui Neprihanirii.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

30 Pages V  « < 22 23 24 25 26 > » 
Reply to this topicStart new topic
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:

 



RSS Lo-Fi Version Time is now: 19th February 2018 - 09:43 AM
Arta si savoare www.iconcert.ro
 Vesperala Forum