vesperala

Welcome Guest ( Log In | Register )

30 Pages V  < 1 2 3 4 > »   
Reply to this topicStart new topic
>  Versete din Biblie, comentate

BigDefender
post Jan 21 2008, 10:53 AM
Post #21


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



22 IANUARIE
Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri, şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile şi gândurile în CRISTOS ISUS!
Filipeni 4.6-7

În rugăciune, noi aducem lui Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnului Isus, adorare, dar şi laudă şi mulţumire. Ce har minunat avem noi, că ne putem apropia de Domnul nostru, şi El vrea să-şi plece urechea şi să ne asculte. El vrea să ne dea totul spre binele nostru. Cea mai înaltă expresie de mulţumire, este adorarea în duh şi se arată în chipul cel mai real la Masa Domnului nostru, unde fiecare credincios îşi are locul lui. Domnul doreşte să ne mai dăruiască multe, să ne apropiem de El, să ne desprindem de socotelile omeneşti; astfel Numele Tatălui şi al Domnului nostru Isus vor fi înălţate tot mai sus pe stindardul nostru, chiar şi în aceste zile din urmă.
Să aducem mulţumiri Domnului pentru adunările din orice loc şi să cerem ca ele să fie o mărturie vie a lui Dumnezeu în această lume. De asemenea să ne rugăm pentru conducători şi pentru autorităţi, chiar şi pentru fiecare om, pentru ca mărturia din aceste timpuri să fie menţinută prin propăşirea Evangheliei, pentru ca mulţi să vină la pocăinţă şi să fie adăugaţi la Adunarea Lui. Să nu uităm pe bolnavii noştri, care trebuie să fie şi ei o pricină zilnică de amintire în rugăciunile noastre. La fel să ne rugăm pentru cei care sunt în necaz. Bineînţeles că în ora de rugăciune nu se pot aminti toate aceste probleme, dar Cel care cercetează inima şi rărunchii ştie ce se află şi în gândul nostru şi va prezenta Tatălui totul, într-o formă ideală, şi plăcută Lui. Ne gândim că Domnul însuşi dă rugăciunilor noastre, puterea Sa. Dacă avem toate acestea în faţa ochilor noştri, atunci orele de rugăciune nu vor fi aşa de slabe şi de sărace, cum se întâmplă adesea.
„... Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi ..."


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Jan 22 2008, 11:45 AM
Post #22


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



23 IANUARIE
Voi, copilaşilor, sunteţi din DUMNEZEU.
1 Ioan 4.4

Deseori se aude părerea că este un lucru de neconceput şi o îndrăzneală prea mare să spui: „sunt un copil al lui Dumnezeu." Aceasta se va vedea abia la sfârşit.
Dar faptul că cei ce L-au primit pe Isus sunt copii ai lui Dumnezeu ni-l spune Cuvântul lui Dumnezeu. Şi cât este de bine că noi avem încă de acum această siguranţă, că ne bucurăm de dreptul de a ne numi copiii Lui. Ioan spune în alt verset: „Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu, născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu” (Ioan 1.12-13). Prin NAŞTEREA din NOU, nu prin sforţări proprii suntem aşezaţi în această stare binecuvântată. Abia acum putem spune: „Acum SUNTEM copii ai lui Dumnezeu." Este lucrarea Lui, care în harul Lui nemărginit ne-a născut din nou, lucrând în inimile noastre prin Cuvântul şi prin Duhul Lui, dăruindu-ne în Domnul Isus, Fiul Său, o viaţă nouă. Nouă ne-a fost dat harul să credem în Numele Lui şi să-L primim în inimile noastre. Astfel în viaţa noastră s-a făcut o schimbare minunată:
Noi am devenit nişte oameni cu o natură dumnezeiască şi Duhul Sfânt locuieşte în inimile noastre. El este Duhul înfierii, prin care putem spune „Ava, Tată!"
Da, în adevăr, mare este această fericire care izvorăşte din Tatăl nostru. El ne-a făcut copii ai Săi, părtaşi ai Casei Sale. Pe acest pământ călătorim ca necunoscuţi şi nimic nu ne poate despărţi de El, pentru că El este Tatăl nostru. Să trăim în fiecare moment în inima noastră această stare de copii ai lui Dumnezeu, şi să dovedim acest lucru prin viaţa noastră. „Oricine rămâne în El nu păcătuieşte." Aceasta înseamnă să fim o mărturie înaintea oamenilor, atât spre folosul nostru şi al celor din jurul nostru, cât şi spre slava lui Dumnezeu.
Toţi cei care se îndoiesc de iertarea lor deplină şi veşnică, spun prin aceasta că jertfa lui Cristos nu este desăvârşită şi că nu este de ajuns pentru iertarea lor.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Jan 23 2008, 10:15 AM
Post #23


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



24 IANUARIE
Dar pe tine te voi izbăvi în ziua aceea, zice DOMNUL, şi nu vei fi dat în mâinile oamenilor de care te temi ... ci viaţa îţi va fi prada ta de război, pentru că ai avut încredere în Mine, zice DOMNUL.
Ieremia 39.17

Această veste i-a adus-o Ieremia etiopianului Ebed Melec care era slujitorul lui Zedechia împăratul lui Iuda. Acest etiopian era un instrument în mâna lui Dumnezeu.
Ce se întâmplase? Ieremia a prorocit poporului decăzut judecata lui Dumnezeu şi din această pricină a intrat într-o mare primejdie. Căpeteniile lui Iuda care urau pe prooroc l-au divulgat împăratului, iar aceştia l-au dat în mâinile lor. Ieremia a fost pogorât într-o groapă cu noroi. Dar Dumnezeu veghea asupra slujitorului Său. Ebed-Melec care cunoştea toată situaţia din prorociile lui Ieremia şi care Îl cunoştea şi pe Dumnezeul cel Viu, plin de curaj s-a dus la împăratul Zedechia şi i-a prezentat situaţia dezastruoasă în care se afla proorocul. El a găsit ascultare la împărat şi Ieremia a fost scos din groapă (Ier. 38.11-13). Dumnezeu nu a uitat actul de dragoste şi credinţă a lui Ebed-Melec. Ca răsplată pentru fapta săvârşită el primeşte promisiunea de la Dumnezeu că va scăpa cu viaţă când va fi asediată cetatea.
Ce minunată este grija lui Dumnezeu pentru ai Săi! El are şi în zilele noastre mijloace şi căi pentru a-i ajuta pe copiii Săi în cele mai mari greutăţi şi necazuri şi pentru a-i salva din orice situaţie. Dar pentru cei care fac ca Ebed-Melec este pregătită o răsplată. Chiar dacă Domnul ne-ar cere viaţa, nici atunci nu ar trebui să dăm înapoi. Să ne încredem în permanenţă în Marele nostru Dumnezeu.
Să veghem cu gelozie împotriva pornirii înnăscute, care ne îndeamnă să privim la om şi să ne bizuim pe nădejdi omeneşti. Să rămânem cât mai aproape de Izvor! Atunci nu vom duce lipsă de nimic.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Jan 24 2008, 10:43 AM
Post #24


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



25 IANUARIE
Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.
Luca 19.42

Plângând a spus Domnul Isus aceste cuvinte pentru Ierusalim. El s-a străduit să împlinească voia Tatălui în ceea ce priveşte mântuirea poporului Israel. În schimbul dragostei Lui a primit însă din partea oamenilor numai ură şi duşmănie. Ar fi fost drept ca Domnul să îndepărteze acest popor din faţa ochilor Lui; dar cine altul ar fi putut avea ca El atâta milă şi îndurare? El îi plângea pe ai Săi pentru că se vedea silit să se depărteze de ei, deoarece nu L-au primit; era îndurerat pentru ei, cunoscând pedeapsa de neînlăturat care urma să vină din partea lui Dumnezeu ca plată a neascultării lor. Şi tu poţi primi, aceste cuvinte ale Domnului Isus pentru tine. Poporul Israel a primit harul venit prin Domnul Isus Cristos ca pe un lucru de ocară. Vrei şi tu să te asemeni cu poporul Israel? Uşa harului mai este încă deschisă! Cât timp tu nu ştii. De aceea pregăteşte-te să intri cât timp se mai poate, înainte de a se închide uşa. Cât de primejdioasă este amânarea chiar pe acest pământ; gândeşte-te că trebuie să pleci neapărat cu un tren accelerat pentru a-ţi salva viaţa din primejdie, dar mai vrei să rezolvi încă unele probleme; amâi şi când ajungi la gară, vezi că trenul a plecat. El a plecat conform programului dinainte stabilit. Tu ai întârziat; trenul a plecat fără tine; acum este prea târziu. Fatal! Incomparabil mai rău este dacă pierzi, pentru toată veşnicia, trenul harului. Atunci nu mai poate ajuta la nimic: nici păreri de rău, nici legături cu alţii, nici strădanii, nimic, nimic, nimic; totul este numai PIERZARE. Să-ţi alegi din timp calea şi ţinta este peste măsură de important şi necesar. De aceea nu pierde ocazia! Vino la jertfa Domnului Isus cu păcatele tale, tu călător obosit. Acolo poţi găsi odihnă, acolo este linişte.
Când vrei să vii? Când vrei să te întorci din calea rea?
Când vrei să vii la Dumnezeu? NU AMINA! NU AMÂNA!


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Jan 25 2008, 11:37 AM
Post #25


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



26 IANUARIE
Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim, şi de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga şi lăuda pe DUMNEZEUL lui, cum făcea şi mai înainte.
Daniel 6.10

Rugăciunea în genunchi se cuvine oamenilor ca făpturi ale lui Dumnezeu şi este o expresie înaltă de cinstire în rugăciune; şi încă, mai mult ea exprimă poziţia potrivită a unui copil al lui Dumnezeu când prin Domnul Isus se apropie de Tatăl cu deplină încredere. Solomon s-a rugat în genunchi la întemeierea templului. Ezra, când a aflat despre păcatul poporului său, s-a rugat în genunchi şi a adus jertfe. Şi Pavel şi-a plecat genunchii la rugăciune pentru toţi credincioşii ca aceştia să poată fi întăriţi în mijlocul oamenilor. Când el se afla în Milet, a îngenunchiat împreună cu cei din Efes.
Şi despre Domnul nostru citim că în grădina Ghetsimani a îngenunchiat în ceasul greu în care judecata lui Dumnezeu se apropia.
Ce credincios, ce om viteaz era Daniel! Chiar când viaţa lui a fost în primejdie, el nu şi-a schimbat programul de rugăciune, el nu s-a retras în loc ascuns, ci de trei ori pe zi, cu fereastra deschisă, îngenunchea, şi se ruga lui Dumnezeu. Ce ruşine pentru noi, care avem harul să trăim în libertate, să fim totuşi înclinaţi să ne schimbăm în funcţie de împrejurări. Să ne dea Domnul fiecăruia personal şi tuturor membrilor familiilor noastre consecvenţă în a îngenunchia în rugăciune înaintea lui Dumnezeu Tatăl şi a Domnului nostru Isus Cristos. Domnul să lucreze ca aceasta să devină o obişnuinţă sfântă pentru noi. Dacă ne vizităm unii pe alţii, înainte de despărţire, să îngenunchem împreună. Prin aceasta Domnul ne va binecuvânta şi părtăşia noastră unii cu alţii, în dragostea lui Dumnezeu, va fi mai intimă.
Isus nu se temea de mânia oamenilor, nici nu căuta bunăvoinţa lor.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Jan 26 2008, 10:19 AM
Post #26


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



27 IANUARIE
Itai a răspuns împăratului, şi a zis: Viu este DOMNUL şi viu este domnul meu împăratul, că în locul unde va fi domnul meu împăratul, fie ca să moară, fie ca să trăiască, acolo va fi şi robul tău.
2 Samuel 15.21

Cu cât timpurile sunt mai întunecate, mai grele şi mai periculoase cu atât mai luminos strălucesc faptele credinţei şi ale dragostei care se fac în aceste vremuri. În uneltirile lui Absalom avem în Itai un asemenea exemplu. Atât de mult îl leagă dragostea pe un străin din ţara Israel de nenorocirea încercatului rege David, încât este gata să împartă cu el durerea, ocara şi blestemul care erau asupra lui David. Itai a primit din partea lui David libertatea de a pleca înapoi la Ierusalim; el ar fi putut face deci acest drum, cu voia împăratului. Însă acestui om nu-i trebuia favoarea din partea regelui şi nici libertatea, ci cu mult mai mult: pe rege însuşi: „în locul unde va fi domnul meu împăratul, fie ca să moară fie ca să trăiască, acolo va fi şi robul tău." Numai în părtăşie cu regele putea fi Itai fericit, chiar dacă trebuia să treacă prin moarte sau să trăiască.
Domnul Isus Cristos spune în Ioan 12: „Dacă îmi slujeşte cineva, să mă urmeze; şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu” (26).
Vedem în Pavel un slujitor devotat, a cărui dorinţă supremă era să meargă pe drumul Aceluia care i-a cuprins inima. El dorea ca Cristos să fie proslăvit în trupul său, fie prin viaţă, fie prin moartea sa.
Exemplul acestor doi oameni credincioşi în părtăşia lor desăvârşită, primul cu David iar al doilea cu Domnul Isus, să ne îndemne la o trăire nedespărţită de Domnul!
Cu cât un slujitor a lui Cristos va fi mai credincios Stăpânului ceresc, cu cât va merge mai mult pe urmele lui, cu cât va fi mai asemenea Lui, se poate aştepta să fie privit de fiii pământului ca „ieşit din minţi."


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Jan 27 2008, 11:37 AM
Post #27


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



28 IANUARIE
Două lucruri îți cer; nu mi le opri, înainte de moarte! Depărtează de la mine neadevărul și cuvântul mincinos; nu-mi da nici sărăcie, nici bogăție, dă-mi pâinea care-mi trebuie.
Proverbe 30.7

În acest verset ni se arată expresia unei dorințe deosebite. Cât de mult se temea scriitorul de minciună, care este un păcat în ochii Domnului! În Apocalipsa 21.8 citim că păcătoșii vor fi pierduți pe vecie. Cât de important este să fim atenți la cât și la ce vorbește limba. Acest organ mic poate fi folosit pentru slava Domnului, dar și pentru ocara Lui. Este totuși foarte serios să gândim că pentru fiecare cuvânt nefolositor vom da o dată socoteală. Să ne lăsăm călăuziți în toate împrejurările de Duhul Domnului, iar rugămintea lui Agur să fie și dorința noastră, spre slava și lauda scumpului nostru Domn! El însuși ne va dărui și dorința dar și înfăptuirea. În exprimarea lui Agur este de fapt o dublă dorință:
1. „Depărtează de la mine neadevărul și cuvântul mincinos."
2. „Nu-mi da sărăcie și nici bogăție."
Nimeni nu dorește să fie sărac și de aceea oamenii umblă mult după bogății. Totuși, Cuvântul Domnului ne vorbește și în această privință foarte serios. Spune că cine aleargă după bogății cade în cursele și mrejile Satanei. În timpurile de sărăcie, copiii lui Dumnezeu se agață mai mult de Domnul lor și se simt dependenți de El. Atunci ei pot face descoperiri înviorătoare în Domnul. Dacă cineva are parte de bogăție, are nevoie de mult har și de înțelepciune ca să o poată folosi spre slava lui Dumnezeu. Câte nevoi sunt pentru lucrarea lui Dumnezeu și pentru trebuințele celor sfinți și iubiți! Nimeni să nu neglijeze să facă binele cu ceea ce Dumnezeu i-a încredințat. Atât sărăcia cât și bogăția pot să împietrească inima omului. De aceea Agur spune: „dă-mi pâinea care-mi trebuie." Să fim mulțumiți și recunoscători pentru ceea ce ne dă Domnul fiecăruia.
„Negreșit, evlavia însoțită de mulțumire este un mare câștig” (1 Tim. 6.6). „Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile..."


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Jan 28 2008, 12:48 PM
Post #28


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



29 IANUARIE
Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, și căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât de sus cerurile față de pământ, atât sunt de sus căile Mele față de căile voastre și gândurile Mele față de gândurile voastre.
Isaia 55.8-9

Dumnezeu are planurile și intențiile Lui, nu numai pentru neamuri, pentru poporul Israel sau pentru Adunarea Lui, ci și pentru fiecare credincios în parte. Iar gândurile Lui sunt mărețe și cu totul deosebite de gândurile noastre omenești. Dacă încredințăm în mâna Lui cârma vieții noastre ceea ce de fapt trebuie să facă fiecare credincios, atunci planurile și căile Lui în viața noastră se vor înfăptui. Căile omului au la bază un plan al lui Dumnezeu. Dumnezeu putea vorbi despre aceste lucruri cu Moise căci așa citim în Ps. 103.7: „El Și-a arătat căile Sale lui Moise și lucrările Sale copiilor lui Israel." Poporul vedea numai în parte unele arătări, în timp ce Moise a avut fericirea să cunoască toate căile lui Dumnezeu. Nimeni nu poate spune cât de înalte sunt cerurile față de pământ; tot așa nimeni nu poate exprima cu cât sunt mai desăvârșite căile și gândurile lui Dumnezeu față de căile și gândurile noastre, de ceea ce am putea plănui și cuprinde noi. Nu vrei oare sa te încredințezi fără nici o rezervă acestui Dumnezeu înțelept, acestui Tată credincios și să lași în seama Lui toate amănuntele vieții tale?
Noi mergem însă deseori în necredință, siguri, pe căile noastre care nu sunt căile lui Dumnezeu; de aceea în a doua parte a versetului 8 se spune: „Căile voastre nu sunt căile Mele." Este exact invers față de ce arată prima parte a versetului. Să facă Domnul ca fiecare copil al lui Dumnezeu să trăiască în dependență de Tatăl său ceresc, ca astfel El să-Și poată arăta slava Lui în viața noastră.
Trebuie ca firea veche să fie osândită și ținută în această stare de răstignire, căci ea vrea să depindem de noi și nu de Atotputernicul Dumnezeu.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Jan 29 2008, 10:50 AM
Post #29


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



30 IANUARIE
A fost dat din pricina fărădelegilor noastre.
Romani 4.25

Când Domnul nostru Isus atârna pe crucea Golgotei trupul Său era împovărat cu toate păcatele celor ce au crezut în El și ale celor care vor crede în continuare în El, până la venirea Lui, fără nici o deosebire. Dumnezeu L-a împovărat cu aceste păcate fără să fi lăsat deoparte vreunul din ele. Cristos a luat asupra Sa păcatele și le-a îndepărtat pentru totdeauna, de aceea Dumnezeu nu-și mai revarsă mânia Lui niciodată asupra celor iertați așa cum ne asigură Cuvântul lui Dumnezeu și nu-și mai amintește niciodată de ele. Domnul Isus care a purtat și a înlăturat deplin păcatele noastre a înviat din morți pentru neprihănirea noastră. Cine L-a înviat? Acela care ni L-a dat. Și de ce L-a înviat El? Pentru că lucrarea pentru care a fost dat, a fost îndeplinită. Cristos a proslăvit pe Dumnezeu, când suferea pentru păcatele noastre. Și Dumnezeu L-a proslăvit pe Cristos, prin aceea ca L-a înviat din morți, L-a așezat la dreapta lui și L-a încununat cu slavă și cu cinste.
Ce lucrare minunată!
Cristos a fost părăsit pe cruce când a purtat păcatele noastre, dar acum este încununat la dreapta Tatălui pentru că a făcut ispășirea păcatelor noastre. Cel răscumpărat poate acum să se bucure de pacea cu Dumnezeu întrucât cum spune Petru: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn." Poate vei întreba: „Cum găsesc eu această pace?" Răspunsul este simplu. Are păcătosul ceva de făcut? Poate fi el altceva decât, o biată făptură păcătoasă și pierdută? NU! Să vină simplu la Isus ca păcătos, să creadă Cuvântul lui Dumnezeu, să primească vestea bună în inima sa, să se odihnească în Domnul Cristos fiind mulțumit cu ceea ce este mulțumit Dumnezeu. Iar Dumnezeu este mulțumit cu ceea ce a făcut Cristos pe cruce. Crede deci în El.
„Credința este o ÎNCREDERE neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică ÎNCREDINȚARE despre lucrurile care nu se văd” (Evrei 11.1) „Și fără credință este cu neputință să fim plăcuți Lui!" (Evrei 11.6).


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Jan 30 2008, 10:50 AM
Post #30


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



31 IANUARIE
Doamne, auzi-mi glasul, dimineața! Dimineața eu îmi îndrept rugăciunea spre Tine, și aștept!
Psalmul 5.3

„Cine se scoală de dimineață departe ajunge", spune un proverb popular. Cât de prețioase sunt orele de dimineață pentru cel credincios, care simte nevoia să stea în prezența lui Dumnezeu. Chiar David a recunoscut și a experimentat valoarea acestor ore de dimineață. Clipele de liniște ale orelor de dimineață înaintea Domnului, înainte de a începe zarva zilei, sunt un nesecat izvor de putere și binecuvântare, de călăuză sigură pentru drumul nostru din ziua întreagă. Dacă ne înălțăm dimineața inima către Dumnezeu, căutând în rugăciune fața Lui, punând înaintea Lui toate nevoile noastre, citind Cuvântul Lui și cugetând în rugăciune asupra celor citite, atunci începem și noi lucrările zilei noastre într-o stare bună și nedespărțiți de Domnul. Dacă ne-am pus în zorii zilei nădejdea în El pentru toate lucrurile, atunci putem în odihnă și deplină liniște să ne bizuim pe El și pe sprijinul Lui. Dacă îl privim, dacă nădăjduim în El, negreșit își va coborî privirea cu îndurare spre noi și ne va călăuzi în dragoste și în har în toate căile noastre. În legătură cu Domnul, povara zilei va deveni mai ușoară. Aducând prin credință toate îngrijorările la El, vom primi în același timp asigurarea, că Domnul Isus ne va purta de grijă.
Zorii zilei este timpul cel mai potrivit să ai legătură cu Dumnezeu, deoarece inima noastră nu este încă plină de greutăți, iar liniștea casei te învăluie. Ar fi bine ca noi toți să cunoaștem și să prețuim aceste fericite ore de dimineață în legătură cu Domnul! „Eu iubesc pe cei ce mă iubesc și cei ce mă caută în zori mă vor găsi", spune sfântul Cuvânt a lui Dumnezeu. Rugăciunea să fie CHEIA zilei și LACĂTUL nopții! „Lasă-mă să aud în zori bunătatea Ta căci mă încred în Tine!"
Veghează-n zori, când ziua iar zâmbește
Când totul este iar înviorat.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Jan 31 2008, 11:02 AM
Post #31


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



1 FEBRUARIE
Alături de ei a lucrat, cu fetele sale, Șalum, fiul lui Haloheș, mai marele peste jumătate din ținutul Ierusalimului.
Neemia 3.12

O parte din poporul Israel venise din prizonierat cu mulți ani în urmă și a clădit altarul și templul din nou, desigur cu multe întreruperi. La venirea celorlalți, sub Neemia s-a început restaurarea zidului pentru ca astfel poporul să fie păzit de dușmanii din afară. Prin aceasta Israelul a fost despărțit de restul popoarelor, iar înăuntru s-a închegat unitatea poporului. Administrația și viața cetățenească ca și toată slujba adusă lui Dumnezeu au devenit unitare cum a fost la începutul celor douăsprezece seminții. Ce minunat vorbește acest verset inimilor noastre, prezentându-ne un om cu fiicele sale la o lucrare așa de însemnată. Nu se spune dacă Șalum avea și fii, dar fără să vrem ne ducem cu gândul la fiicele lui Țelofhad (Numeri 27). Ce bucurie să existe și azi fiice care lucrează la lucrarea de despărțire! Cât se bucură Domnul, când găsește surori tinere care ascultă conștiincioase îndemnurile Tatălui.
În chip deosebit este vorba aici de zidirea zidului, o lucrare care pare grea și neîndemânatică pentru femei. O, de-ar pricepe fiicele noastre în ce constă astăzi această lucrare! Crăpăturile și găurile în zidul despărțitor sunt foarte periculoase deoarece dă posibilitatea dușmanului de a intra. Poate ești fiica unui părinte credincios. N-ai vrea să ajuți și tu la zidirea zidului despărțitor față de lume? Atunci, NU te îmbrăca și nu te purta ca lumea, îmbracă-te și poartă-te cu cumpătare, arătând poziția ta despărțită de o lume care L-a răstignit pe Mântuitorul tău. Prin aceasta vei fi o pilda pentru alții și totodată o lucrătoare demnă pentru zidirea zidului de azi. Iată care este lucrarea ta!
Omului firesc i-ar plăcea mai bine să lucreze în public decât să învețe în taină; i-ar plăcea mai mult să fie plin de slava oamenilor, decât să fie supus, sub mâna lui Dumnezeu.
Suntem în cea mai mare primejdie să ieșim din sfințenia și liniștea stării de față a lui Dumnezeu în plină râvnă a slujbei, ori în frământările ce apar ca urmare a legăturilor cu oamenii.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 1 2008, 11:11 AM
Post #32


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



2 FEBRUARIE
Și toți în legăturile voastre, să fiți împodobiți cu smerenie.
1 Petru 5.5

Adevărata smerenie se găsește acolo unde în lumina lui Dumnezeu se recunoaște propria neputință și unde Domnul Isus este urmat pe calea lepădării de sine. Atâta timp cât ne aflăm în această lume rea, trebuie să învățăm multe în școala smereniei, dar, spre rușinea noastră vor apărea din loc în loc semnele aroganței firești. Dar cine vrea în adevăr să se smerească nu trebuie să se clatine. Domnul Isus vrea să ne ajute pe calea smereniei. Mândria este un păcat pe care îl avem în chip firesc; smerenia trebuie să o învățăm însă de la Domnul căci numai El este smerit cu inima. Devenind părtași ai firii noi, prin har avem capacitatea să învățăm de la El această lecție. Cel smerit nu caută nimic pentru folosul său. El socotește pe cel mai slab frate cu mult superior lui și aceasta din cauză că el își cunoaște propriile slăbiciuni. El îl caută și îl vede în fiecare mădular al lui Cristos pe Domnul însuși și acolo unde se găsește îl recunoaște ca atare. Vai ce repede ne smulge câte un vânt mantaua smereniei și iese la iveală trufia, aroganța noastră firească. Petru vorbește din propria lui experiență și ne îndeamnă să ne împodobim, să ne îmbrăcăm în smerenie pentru a fi biruitori și pentru a fi o binecuvântare pentru alții.
Pe bună dreptate s-a spus că smerenia crește numai pe mormântul mândriei. De ce este o plantă așa de rară? Pentru că trufia, aroganța, stau înrădăcinate în firea veche și sunt alimentate de creșterea personalității și cea a avuției personale. Firea (natura) cea nouă dorește să fie cât mai asemănătoare cu Cristos care a fost blând și smerit cu inima. Celor smeriți Domnul Dumnezeu le dă har, dar celor mândri le stă împotrivă. Cum reacționăm când suntem supuși criticii? Căutăm imediat să ne îndreptățim? Critica ridică în noi amărăciune și împotrivire? Devenim imediat combativi?
Astfel de reacții dovedesc că suntem stăpâniți de mândrie. Un duh smerit va accepta să fie judecat de oricine și va scoate din aceasta un profit duhovnicesc.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 2 2008, 02:23 PM
Post #33


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



3 FEBRUARIE
Ioiada, fiul lui Paseah, și Meșulam, fiul lui Besodia, au dres poarta cea veche. Au acoperit-o cu scânduri, și i-au pus ușile, încuietorile și zăvoarele.
Neemia 3.6

Din faptele legate de zidul cetății Ierusalimului putem scoate învățături prețioase. Zidul ne spune despre separarea cerută de Dumnezeu. Nu totul însă a fost făcut cum trebuia la aceste lucrări de refacere. Eliașib însuși ca mare preot nu a dat un exemplu bun deoarece pentru pricini de rudenie nu a pus încuietorile și zăvoarele la poarta oilor (vezi cap. 13.4-7). Dar iată că oamenii care lucrau la restaurarea porții celei vechi au pus iarăși încuietorile și zăvoarele. Ce pildă serioasă ne stă înainte dacă privim cum acești oameni, plini de abnegație, se osteneau să restaureze totul după chipul vechiului Ierusalim! Poate ei își dădeau seama ce importanță are Ierusalimul în ochii lui Dumnezeu. Ierusalimul era locul unde Dumnezeu vroia ca Numele lui să locuiască. Poarta din Nord-Est a Ierusalimului era în chip deosebit atacată de dușmani. Nu numai acest lucru a stat însă în fața ochilor reziditorilor, ci și însemnătatea lucrării pe care o făceau pentru generațiile viitoare.
Dumnezeu are și în zilele noastre astfel de oameni al căror nume nu este cunoscut, dar care lucrează cu râvnă și cu tragere de inimă la poarta veche. Astfel de oameni plini de energie lucrează cu entuziasm pentru a învăța și aplica în viață gândurile lui Dumnezeu în privința Adunării Sale. Vor întâmpina împotriviri chiar de la cei apropiați ai lor, deoarece ceea ce este „vechi", ceea ce seamănă cu „poarta veche" nu mai este astăzi actual. Stă scris însă: „Nu muta hotarul cel vechi pe care l-au așezat părinții tăi” (Prov. 22.28). Să lucrăm și noi stăruind în lucrurile și în adevărurile pe care n-i le-a transmis Dumnezeu prin Sfânta Sa carte!
Venirea Domnului Cristos este foarte aproape. Te va găsi oare acolo unde lucrurilor cerești li s-a dat o formă distractivă, lumească, acolo unde în loc să fie lăsat Duhul Sfânt să lucreze, lucrează omul? Hotărăște-te chiar acum pentru a asculta NUMAI de El!


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 3 2008, 06:44 AM
Post #34


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



4 FEBRUARIE
Și gemem în cortul acesta, plini de dorința să ne îmbrăcăm peste el cu locașul nostru ceresc, negreșit dacă atunci când vom fi îmbrăcați nu vom fi găsiți dezbrăcați de el.
2 Corinteni 5.2-3

Câte oftări nu ne smulg necazurile și greutățile ce intervin în trupul acesta chiar și pentru noi credincioșii. Unii au primit pe drumul vieții lor o durere care din când în când parcă îi frânează și le fură toată bucuria vieții. Ce mângâiere că aceste dureri și greutăți ne sunt trimise de Dumnezeu și Tatăl nostru. Dacă le luăm din mâna Lui atunci ele devin adevărate binecuvântări. Căci „noi știm că toate lucrurile lucrează spre binele celor ce sunt iubiți de Dumnezeu."
În lumina acestei făgăduințe găsim mângâiere în toate durerile noastre. Dar ceea ce este dureros la copiii lui Dumnezeu, este prezența firii pământești care caută să micșoreze și să distrugă savurarea de către credincioși a bucuriei în Domnul Cristos. Și Pavel oftează în acest trup, dar exprimă totodată și o înștiințare. Cineva poate fi îmbrăcat și totuși să fie găsit dezbrăcat. Este un lucru foarte serios - înseamnă că cineva poate să aibă o mărturie bună și totuși să nu aibă viață din Dumnezeu. Ce grav este acest lucru! O de s-ar cerceta fiecare, ca să știe care este situația lui, personală. Numai prin nașterea din nou se poate deveni copil al lui Dumnezeu. Ce mângâiere este în această nădejde: „să fim îmbrăcați peste acest locaș." Aceasta se va întâmpla când Domnul Isus va veni la Mireasa Sa pentru a o lua în slavă. Toți mântuiții vor primi trupul slavei în care nu va mai exista nici o slăbiciune, nici o durere sau greutate. În această stare vom fi pentru totdeauna cu Domnul în fericire. Care e starea ta? Ești mântuit? Dacă nu, atunci nu mai amâna!
Veniți la Isus Cristos. El a adus în Persoana Sa aceste bunuri veșnice care se numesc: iertarea păcatelor, pacea inimii, împăcarea cu Dumnezeu, bucuria adevărată, viața veșnică. Aceste bunuri vrea să ți le dea chiar acum. Primește-le din toată inima!


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 4 2008, 10:29 AM
Post #35


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



5 FEBRUARIE
Și nu numai atât, dar ne și bucurăm în DUMNEZEU, prin Domnul nostru ISUS CRISTOS, prin care am căpătat împăcarea.
Romani 5.11

Înaintea împăcării trebuie să fi fost o dușmănie. Noi eram dușmanii Iui Dumnezeu, de aceea peste faptele noastre rele, peste păcatele noastre se așternea blestemul. Unica și inevitabila lor urmare era moartea. În vederea unei împăcări, ținând seama de dreptatea Iui Dumnezeu, trebuia achitată mai întâi plata păcatului. De aceea când Noul Testament vorbește de împăcare, vorbește totdeauna de moartea Domnului în trupul Său. Acest adevăr este arătat în Romani 5.10: „când eram vrăjmași am fost împăcați cu Dumnezeu prin MOARTEA Fiului Său.” În Efeseni 2.16 ne este spus că Domnul a împăcat cu Dumnezeu „pe cei doi (evrei și neamuri) într-un singur Trup." Iar la Coloseni 1.21: „El ne-a împăcat acum prin trupul lui de carne, prin moartea Sa.” În 2 Corinteni 5 ne este arătat că Dumnezeu era în Cristos ca să împace lumea cu Sine însuși.
„El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn” (1 Petru 2.24). Dar mai mult: Ca om în trup a fost făcut PĂCAT. Datorită vrăjmășiei față de Dumnezeu El a fost pus deoparte, ca prin judecată, noi care odinioară am fost dușmani, să primim împăcarea. Aceasta-i în ÎNTREGIME lucrarea lui Dumnezeu în Cristos Isus; noi n-am putut face nimic și nici nu puteam să ne împăcăm cu Dumnezeu prin noi înșine.
Ce har minunat că Dumnezeu nu are nimic să ne reproșeze pentru starea noastră veche, ba mai mult ne-a dat Duhul Său. „Duhul care vine de la Dumnezeu ca să putem cunoaște lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu” (1 Cor. 2.12). Da, către noi El spune ca odinioară către Avraam: „Scoală-te străbate țara în lung și în lat căci ție ți-o voi da."
Sfințenia vieții unită cu o supunere adâncă a sufletului trebuie să izvorască din adevărata părtășie cu suferințele lui Cristos; căci nu se poate ca răul moral și suferințele sufletești să poată sta în fața acestor suferințe.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 5 2008, 10:11 AM
Post #36


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



6 FEBRUARIE
Care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, și a înviat din pricină că am fost socotiți neprihăniți.
Romani 4.25

Domnul Isus este Cel care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre. El Sântul, Mielul fără cusur, Fiul lui Dumnezeu care din veci era la sânul Tatălui fiind desfătarea Lui. El a devenit Om străbătând pământul acesta în sărăcie și amărăciune, fiind batjocorit de lume, lepădat și apoi răstignit pe cruce. El a venit și a gustat moartea iar acum șade la dreapta lui Dumnezeu încununat cu slavă și cu cinste. Dumnezeu însuși a pus păcatele noastre asupra Mielului fără cusur. Tot ce trebuia, nu numai ce privește poziția noastră, ci și pentru satisfacerea cerințelor Lui de a păstra neștirbită măreția și slăvirea Sfântului Său Nume, se poate găsi în moartea pentru ispășirea păcatelor noastre. Mielul fără cusur a fost făcut păcat în locul nostru. Dumnezeu și-a ascuns fața de El, și-a închis urechea și L-a părăsit în ceasul cel greu. Din ce pricină? Din pricina nelegiuirilor noastre. Dumnezeu L-a părăsit ca să ne poată primi pe noi. Dumnezeu L-a pedepsit pe El așa cum trebuia să fim pedepsiți noi și cum cerea starea noastră de oameni decăzuți. Domnul nostru milostiv a luat locul nostru în moarte și judecată ca noi să putem ocupa locul Său în adevăr și în slava veșnică.
Ce ne rămâne de făcut nouă care ne bucurăm din plin de această mare lucrare? De-am putea cânta și mai mult din adâncul inimii: „Slavă, slavă și adorare Celui care a fost făcut păcat pentru noi!"
Câtă odihnă, câtă mângâiere și câtă bucurie avem, când ne gândim la Făcătorul lumii, Acela care o ține, care ne iubește veșnic sufletele, ne iubește în totul. Ochiul Lui veghează necurmat asupra noastră, inima Lui e îndreptată spre noi, El a luat asupra Sa grija pentru nevoile noastre trupești și duhovnicești!
Să nu-i rănim dar inima Lui iubitoare și să nu-i necinstim slăvitul Nume întorcându-ne fața de la El!


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 6 2008, 09:26 AM
Post #37


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



7 FEBRUARIE
Nimeni n-a văzut vreodată pe DUMNEZEU; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut.
Ioan 1.18

Există numai o singură Cale pe care se poate ajunge în cer astfel încât să fii pe veci posesorul binecuvântărilor cerești. Domnul Isus spune ucenicilor Lui: „Eu sunt CALEA, ADEVĂRUL și VIAȚA. Nimeni nu vine Ia Tatăl decât prin Mine." Dacă M-ați fi cunoscut pe Mine L-ați fi cunoscut și pe Tatăl Meu..." (Ioan 14.6-7).
Înainte de venirea Domnului Isus pe pământ, Dumnezeu nu era descoperit ca TATĂ nici prin creație, nici prin lege și nici prin prooroci. Această descoperire o putea face numai Domnul Isus „singurul Fiu, care este în sânul Tatălui." Ca să împărtășească acest adevăr aici pe pământ, trebuia ca Domnul Isus să isprăvească lucrarea care i-a dat-o Tatăl. Starea omenirii era așa de dezastruoasă încât fără moartea Domnului Isus nu putea nimeni să fie așezat în binecuvântatele locuri cerești. „Dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă."
Domnul Isus este CALEA pe care îl putem cunoaște pe Dumnezeu ca Tată și cerul, Casa Tatălui. Dar El este și ADEVĂRUL, deci Acela prin care toate lucrurile ies la lumină în felul cum le vede Dumnezeu. Dacă noi vrem să știm un adevăr într-o anumită privință, atunci NUMAI Domnul Isus ne poate da învățătura necesară. Prin El știm cine este Dumnezeu, ce este lumea, păcatul, dreptatea, adevărul, și sfințenia, dar și ce este harul și dragostea. Domnul Isus este VIAȚA de care avem nevoie, dacă vrem ca Dumnezeu să fie revelat ca Tatăl nostru, și din care decurg toate binecuvântările acestei părtașii. El însuși a spus către ai Săi: „Tatăl însuși vă iubește."
Mulți dintre noi trebuie să se rușineze când se gândesc câtă vreme le trebuie să învețe ce le spune Dumnezeu.
Noi credem deseori că am învățat o lecție bine și încercăm să trecem la alta, însă înțeleptul nostru învățător știe mai bine și vede că este nevoie de o arătură mai adâncă.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 7 2008, 10:42 AM
Post #38


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



8 FEBRUARIE
Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez.
Ioan 3.30

Te mai iubești încă atât de mult încât ești în stare să păstrezi supărarea față de cineva care nu te-a băgat în seamă în loc să-l întâmpini cu dragoste prietenească? Te mai iubești încă atât de mult încât fața și inima ta se schimbă ca un barometru atunci când cineva te întâmpină cu mai puțină căldură? Te mai iubești atât de mult încât te simți bine numai în societatea celor care te stimează și te îndepărtezi de cei care îți spun adevărul? Ești încă atât de mare în ochii tăi încât inima îți este profund supărată când nu ți se recunoaște dreptatea pe care socotești că o ai? Te mai iubești atât de mult încât nu poți fi liniștit până ce nu-ți atingi țelul propus, chiar cu prețul unor sacrificii? Tu te numești copil al lui Dumnezeu și te mai iubești atât de mult că nu poți fi deosebit de unul din lume? Când vei deveni așa de mic în ochii tăi, încât să-ți fie indiferent dacă oamenii te onorează sau nu?
Cine poartă în inima lui o singură dorință arzătoare, aceea de a-L cunoaște pe Domnul Isus zi de zi mai bine și de a-L proslăvi, acela va pierde dragostea pentru persoana sa și va deveni asemenea învățătorului său. Iubirea de sine este roadă firii pământești și o trăsătură a oamenilor din zilele de pe urmă (2 Tim. 3.2). Vrei să te asemeni lor?
Învață de la David, omul după inima lui Dumnezeu. Disprețuirii venite din partea fiicei lui Saul a răspuns: „Vreau să mă arăt și mai de nimic decât de data aceasta, și să mă înjosesc în ochii mei..." (2 Sam. 6.22).
Mândria înseamnă îndumnezeirea EULUI tău. Cel mândru are o părere prea înaltă despre sine. El își atribuie dreptul la cinstea care îi aparține lui Dumnezeu și numai Lui. Valetul celui din urmă împărat al Germaniei spunea despre stăpânul său: „Nu pot tăgădui că era încrezut. Dorea să ocupe locul din centru în orice problemă.
Cu ocazia unui botez, ar fi vrut să fie în locul copilașului; cu ocazia unei căsătorii în locul miresei; iar cu prilejul unei înmormântări pe cel al defunctului...!" Acesta a fost și păcatul lui Nebucadnețar, păcat care l-a coborât în rândul dobitoacelor.


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 8 2008, 10:34 AM
Post #39


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



9 FEBRUARIE
Cine își aduce aminte de certare apucă pe calea vieții; dar cel ce uită mustrarea apucă pe căi greșite.
Proverbe 10.17

Cât de adevărat și esențial este în conținutul lui acest verset. Cine umblă potrivit acestor îndrumări va avea izbândă în calea lui și nu se va poticni. Cu cât mai mult vor sta astfel lucrurile dacă noi în permanență ne lăsăm călăuziți de Cuvântul Lui Dumnezeu! Niciodată nu putem spune că suntem prea în vârstă ca să învățăm din Sfânta Scriptură zi de zi. Și în acesta împrejurare îl avem ca exemplu pe Domnul Isus. El putea spune: „El îmi trezește în fiecare dimineață, El îmi trezește urechea ca să ascult cum ascultă niște ucenici” (Isa. 50.4). Ca om adevărat umbla în deplină dependență de Dumnezeu și Tatăl Său și zi de zi își lăsa urechea trează pentru a fi învățat. Viața noastră ar fi cu totul altfel dacă noi am fi mai asemănători cu El. Cu cât suntem mai dependenți de Domnul nostru cu atât mai ușoară ne este și mustrarea. Sunt pe pământ unii ucenici care tot timpul stau în apropierea învățătorului. Ei fac mari progrese în lucrurile duhovnicești. Așa se va întâmpla și cu noi pe măsură ce noi ne apropiem tot mai mult de El, căci cine este învățător ca El? Încrederea în noi înșine și respingerea mustrărilor duc la depărtarea de adevăr. Cei care iubesc sfatul sunt pe calea vieții și al adevăratei bucurii. Să nu fim ca animalele care trebuie strunite cu un frâu și un ham. Să ascultăm ce zice Domnul: „Te voi sfătui și voi avea privirea îndreptată asupra ta." Căile proprii au un sfârșit amar. Neascultarea unora i-a dus la legături cu lumea care i-a încercuit rapid și i-a înghițit încât să nu mai lase nici o urmă și nici un glas de om credincios.
Noi trebuie să dăm poporului numai ce am primit de la Dumnezeu și nimic mai mult. Trebuie să îi punem pe oameni să se confrunte cu Cuvântul lui Dumnezeu. Iată marele temei al slujbei pentru Domnul în toate timpurile.
Toate celelalte NU au preț. Toate învățăturile omenești, oricât de interesante ar fi, vor trece, dar El rămâne pentru vecie!


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

BigDefender
post Feb 9 2008, 11:04 AM
Post #40


de la mine mai mult, de la altii mai putin
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 9,951
Joined: 31-December 07
From: Buzau-Romania
Member No.: 18



10 FEBRUARIE
Sau disprețuiești tu bogățiile bunătății, îngăduinței și îndelungii Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui DUMNEZEU te îndeamnă la pocăință?
Romani 2.4

Dumnezeu este dragoste. El nu dorește moartea păcătosului, îndurarea Lui ar fi putut ajunge la capăt de mult căci în zilele noastre nu sunt mai puține nelegiuiri ca pe timpul lui Noe. Eclesiastul spune în cap. 8 vers. 11: „Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorința să facă rău." Iată dar pe om: în loc să folosească îndelunga îndurare a lui Dumnezeu pentru mântuirea sufletului său, el îngrămădește păcat peste păcat, mii și mii de păcate fără să se gândească la vreo judecată. Dar în acest fel oamenii se înșeală singuri. Nu-i oare o îndurare deosebită a lui Dumnezeu arătată față de tine în faptul că deși vede în fața ta un munte mare de păcate, El totuși îți dă sănătate, bunăstare pământească de zeci de ani, poate. Dacă lucrează în alt chip cu tine și îți trimite o durere, o suferință pe calea vieții tale sau îți răpește ce ai tu mai drag pe pământ, să ști că și acestea fac parte din îndurarea lui Dumnezeu față de tine. El caută cu orice chip să-ți abată picioarele de pe calea pierzării veșnice.
Cum a fost cu văduva din Sarepta? Moartea fiului ei a adus-o la următoarea mărturisire: „Ai venit la mine doar ca să îi aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea și astfel să-mi omori fiul” (1 Împ. 17.18).
Lasă-te iubite suflet condus de dragostea lui Dumnezeu spre pocăință. Vei avea un câștig imens: VIAȚA VEȘNICĂ. Dacă tratezi cu indiferență îndurarea lui Dumnezeu, arătată chiar și când El, din dragoste vrea să te îndrepte prin suferință, atunci ar trebui să-ți fie frică de întâlnirea cu El. Dar tu nu știi timpul când te vei întâlni cu El, de aceea vino chiar acum la Domnul Isus care a murit pentru păcatele tale. Nu amâna, căci „grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu."
„Pregătește-te să-L întâlnești pe Dumnezeu..."


User's Signature

Pace celor ce vin, bucurie celor ce raman, binecuvantare celor ce pleaca!

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

30 Pages V  < 1 2 3 4 > » 
Reply to this topicStart new topic
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:

 



RSS Lo-Fi Version Time is now: 18th February 2018 - 12:49 PM
Arta si savoare www.iconcert.ro
 Vesperala Forum