Jump to content
Vesperala Forum

Creaţii proprii


vesperala

Recommended Posts

  • Replies 100
  • Created
  • Last Reply

Top Posters In This Topic

Top Posters In This Topic

Posted Images

MOR INCET

 

 

 

Mor putin cate putin,

In fiecare zi incet ma sting.

Nu simt nici soare si nici chin

Si nici nu vreau sa simt nimic.

 

Nu-mi pasa daca-i zi sau noapte,

Daca traiesc sau daca mor.

Vreau sa dispar usor in soapte,

Sa dau odihna ochilor.

 

Nu pot sa rad si nici sa plang,

De fapt imi place sa ma sting

In ploaia care-mi bate-n geam

Care, ma cheama in neant.

 

Mor incet in fiecare noapte

Cand stelele ma cheama-n zbor

Dar, condamnata sunt la zilele banale

Sa le traiesc si sa-mi doresc sa mor.

 

Nu vreau sa lupt si nici sa cred

Ca maine totul va fi bine,

Eu am pierdut al fericirii rand

Si maine nu exista pentru mine.

 

Nu simt nimic si nici nu vreau

Caci mor incet, usor ma sting.

Nu simt nici bine si nici rau,

Nu pot zambi si nici sa plang.

Doar ma sting…

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...

Arome

 

O briză caldă aromatizezi

Cu parfum de lăcrămioară,

Iar apoi dramatizezi

O scena de primăvară.

 

Petale albe ning pe-alei,

Învăluind întreaga lume,

Ca elixirul ce îl bei

Amestecând culori nebune.

 

Ca şi zambila ce se tot gătea

În straie mov frumoase-ornat,

Aşa şi el îmi tot zâmbea

Privind mereu aristocrat.

 

:)

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

O ! NOAPTE….

 

LIVIA B.

 

O ! Noapte ce in vesmant m-acoperi,

Frau liber dai, izvoare curgatoare

Ce imi inunda trupul in adancuri

Cu visuri si gandiri imbietoare.

 

Cuvinte…soapte-n inima patrunse,

Trairi ascunse-n salba luminoasa,

Pe aripile tale zburda si aprinse

Se pierd zburand prin haina-ntunecoasa.

 

Alina-mi sufletul ce rataceste

Printre stele si luceferi cautand

Liniste…implinirea ce-i lipseste.

Daruieste-i! Ca-l vad ratacind.

 

O! Noapte…arata-mi calea catre izbavire,

Cu darul tau acopera-mi privirea,

In mana-ntinsa vreau sa tin trairea,

Sa-mi simt destinul,sa-mi ating menirea.

 

Si du-ma catre cele neguri

Unde lumina ma asteapta.

Ascunde-ma in zari si visuri

Sa pot pasi spre lumea cautata.

Link to comment
Share on other sites

  • 4 weeks later...

Se scurg, printre degete-mi, ultimele picuri,

Din lacrimile teilor mângâiaţi de toamnă,

Si îi aud cum suspină adânc, prin frunzele-ngălbenite,

Privindu-mă cu ochii-nceţoşaţi de rouă.

 

Mă apropii să îi mângâi, puţin, pe scoarţa aspră,

Si le şoptesc, că nu îi las singuri, chiar de iarna va fi grea,

Voi veni mereu pe lângă ei şi-aştept,

Din crengile-ngheţate un semn, de viaţă.

 

Am să-i îmbrăţişez, cu braţele-amândouă,

Şi-mi voi lipi obrazul de scoarţa îngheţată,

Şi-am să închid ochii, sărutându-i prin vis,

Şi-am să suflu aer cald din răsuflarea mea, sufletului lor.

 

Labirint de vise se vor împleti, zdruncinându-mi visul

Împleticindu-mă voi merge şi voi răzbi, prin friguri,

Căzând şi ridicându-mă mereu, sprijinindu-mă de stele,

Spre teii mei, să-mpart o soartă.

Link to comment
Share on other sites

PLANG NORII

 

Autor: LIVIA B.

 

Plang norii oadata cu mine.

Inima-mi e scaldata-n suspine.

Stropii ma ard, cad peste mine,

Imi ascund fata si dorul de tine.

 

Plang norii cu atata jale,

S-au saturat de a mea chemare.

Cu picuri ei imi stau in cale,

Sa-mi stearga lacrimile amare.

 

De-ai ridica a ta privire

Un pic la nori , apoi la mine,

Ai intelege, Tu Iubire,

Ca-i goala viata fara tine.

 

Si daca plangi si tu ca mine,

Vom plange sub un cer cu nori.

Vor plange norii peste noi,

Cu lacrimi grele si suspine.

 

Norii-nlacrimati de-i vom zari,

Atunci vom fi si mai uniti,

Caci ei ne plang in departari,

Ei stiu ca suntem chinuiti.

 

Cu-n chin dulce-amarui,

Am fost si vom ramane.

Noi suntem doi ai nimanui.

Vor plange norii peste mine…

Link to comment
Share on other sites

  • 4 weeks later...
  • 2 weeks later...

A cata oara suna intrebarea, de ce o faci..... si pentru ce?

Iti pui iar sufletul sa spere ,in lucruri mari, nu stii de ce

E bucuria regasirii, esti sigura ca nu te-nseli?

Incepi sa speri iar in iluzii, dar... stii tu bine, ai de ce?

Cind viata este ...stii cum este, si nu e prima oara cind

ramai doar tu cu amagirea .. iar o luam de la -nceput?

nu ti-a ramas doar amintirea si chipul unui nenascut?

ti-ai spus odata ..,,nemurirea nu are masca si nici chip".

 

Nu inteleg ce ratiune te pune astazi sa distrugi

ceea ce devenise ...un fel de scut ..scut de porunci

Nu trebuia decit sa afli ca e minciuna in ce crezi

si sa-ti cunosti doar povestirea , dar asta fara s-o repeti !

Si tu continui ...basm de aur asa crezi tu...la inceput

fara sa stii ca e minune ce tine doar cit un minut

si iarasi tu cu amagirea si iarasi sirul de poveti

nu stiu...mai ai puterea sa crezi ca tu esti cel ce inveti?

Link to comment
Share on other sites

Am crezut ca pot visa...mi-am prins doua stele-par,

Noaptea nu mai este grea,gindurile nu mai dor.

Sunt printesa-lumea mea si ceilalti sunt feti-frumosi

Iar castelul meu de gheata , se transforma intr-un dor.

imi este dor de fluturi galbeni si mi-e dor de flori de nea

Uite , si castelul asteapta...muzica a rasuna!

Ma imbrac in straie albe si cu doua stele-n par

Merg s-astept curind s-apara...Ziua vestitorilor.

Este ziua ce aduce tot ce crezi ca ai uitat

Nu mai stii ?! copil ce crede ca nimic nu s-a schimbat.

E un joc,un joc zglobiu...te invit a-l invata

Lasa totul azi si vino, vino tu cu steaua ta !

Astfel crezi ca nemurirea nu e doar un vis frumos

totul e posibil daca , vrei sa crezi ca inca poti.

Poti a fi copil si uite....ca un semn ca te cunosc

O sa stau chiar in gradina,asteptindu-te sa joci.

Voi dansa ca o printesa pina vii...si nu uita

Iasomia este floarea ,floarea... prefarata mea....

Link to comment
Share on other sites

DEPARTE DE PROPRIA-MI VIATA

 

 

Sunt exilata de propria-mi soarta,

Impinsa intr-un desis de maracini,

Din cand in cand zaresc o poarta

Dar, nu ajung la ea, nu pot de spini.

 

Dincolo-mi razbate doar privirea

Si dorinta care urla ca o fiara,

Incatusata sunt, asa imi e menirea

Doar sa privesc de dinafara.

 

Traiesc departe de propria-mi viata,

Ravnesc la ea cu patima si cu furie,

Cerului ma rog sa-mi dea povata

Cum sa daram temnita sortita mie.

 

Pasesc cu greu, increngaturi ma tin pe loc,

Rani deschise imi storc toata vlaga

Insa , mai am putere privirea s-o intorc

Spre rasaritul ce-mi inchide rana.

 

Departe de propria-mi viata ma tarasc,

Cu speranta cantr-o zi voi ajunge la ea,

Doar o zi, o singura zi sa traiesc,

Propria-mi viata...viata mea.

Link to comment
Share on other sites

Nu te-ai saturat sa zbori...numai tu de unul singur?

Cind tu crezi ca te gasesti , eu de fapt cred ca te pierzi.

Tu nu vezi ca timpul zboara si ca totu-i trecator ?

Si mai crezi ca Zana buna o sa vina iar in zbor.

N-o sa vina asta este... amagire in ce crezi

Daca afli Zana buna trebuie sa o opresti.

Sa ii spui cat esti de singur si cit dor in suflet ai

De va vrea ...o sa ramana ..tu si ea ...in lumea ta.

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

Sunt zile cand cunosc Eternitatea,

E totul plin de sensuri noi

O liniste divina se asterne

Si-aproape ca simti plansul mieilor.

Si nu mai este nici o intrebare

E acceptare si iubire doar...

E o iubire alba si senina

Cand ti se pare ca nimic nu este-n van.

Plutesc atunci fara nici o durere

Si nu-mi pun intrebari ce pot durea

Seninatatea mi-e prietena

Povara gandurilor n-o mai am.

 

Sunt zile cind cunosc si Disperarea

E fata despletita-n straie gri

Ce cauta de-o vesnicie implinirea

In lumea nu stiu cui ...si-a nimanui.

Alearga si danseaza spre lumina

Si amagirea e cintecul ei

E dansul simplu fara nume

A unui dor ce este doar al ei.

 

Sunt zile cind cunosc pe amindoua

Asist neputincioasa la prezenta lor

Si sper asa de fieacare data

Ca este doar un dans al ielelor.

Link to comment
Share on other sites

RENAŞTERE

 

Aprind torţa magică a luminii dintre veacuri,

Bănuind sub fiecare frunză ruginită,

Privirea ei iscoditoare, fulger de pătrunzătoare,

A ideei de suspin.

 

Coboară-mi povara de pe spatele-mi prea-ncovoiat,

Tranformă totu-ntr-o ninsoare,

Petale mici din fulgi de nea,

Să mă cuprindă într-o strânsoare.

 

Svâcneşte-mi inima din piept,

Smulge-o, fugi cu ea, arunc-o,

În învolburata mare a nemuriri

Şi spune-mi că, aleasă-i calea cea mai bună,

De a muri, privind la lună.

 

Totul se năruie în jurul meu,

Ca totul să se nască iar,

Cad stropii grei din cer,

Să înflorească floarea iar.

 

Am să renasc din propria-mi osânză,

Voi creşte mare, în amintirea celuilalt stejar,

Ce a cazut străpuns de timpul,

În care a crescut şi a crezut, amăgitor.

Link to comment
Share on other sites

Nu mai vreau sa scriu poeme ...mi se pare mai usor

Sa privesc pe geam afara ...asta pentru ca n-am somn.

Am o misiune simpla...sa pazesc astazi ceva,

O corabie ce nu vrea inca, in larg a se-aventura.

Nu pricep de ce sta inca la un mal pustiu si gol

Voi veghea asa se cade ...pina cind un capitan

Va veni degrab´aicea ca sa nu o scap in larg.

Link to comment
Share on other sites

O nouă zi

 

A răsărit o nouă zi,

În acordul fulgilor ce-mi oferă,

Amăgirea unei bucurii,

Ce uitasem cum arată.

 

A răsărit o nouă zi,

Frumoasă ca şi gândul meu,

Ca şi visul care nu m-a părăsit,

Pe care-l voi impărţi cu zăpada.

 

Întinde-mi o mână,

Trecătorule, ce alene-ţi plimbi,

Paşii, prin albul afânat covor,

Al lacrimilor nor.

 

Aştept să se deschidă darul meu,

Întârziat de ani,

Dar care mi s-a promis,

Că-l voi primi cândva.

 

A răsărit o nouă zi,

Un nou început,

Desfac o nouă pungă de speranţe,

Sperând într-un dar la interior,

Câştigător...

 

Visez alături de atâtea vise,

Sper alături de atâtea speranţe,

Cred, că şi iubirea mea se va aşterne odat,

Precum zăpada, din acestă nesperată zi.

Link to comment
Share on other sites

MEREU DEASUPRA…

 

Autor: LIVIA BATAIOSU

 

Strapunge-ma cu mii de ace,

Nicicum nu pot a sangera,

Durerea mi-a intrat in oase

Tot ce-a ramas e lacrima

Ce-i impietrita-n colt de ochi,

Fir de nisip incremenit in stropi.

 

Loveste-ma cu-ncrancenare,

Nicicum n-ai sa ma poti clinti,

Sunt stanca adanc infipta-n mare,

Eu stiu rabda si stiu razbi,

Durerea stransa-n timp imi da putere

Sa-nfrunt furtuna far’ a ma sfarsi.

 

Alunga-ma! Cu umilinta

Capul stiu mereu pleca

Dar, nu inseamna ca a mea credinta

Mi-o poti ucide sau lua

Caci umilinta ma ridica,

Mereu voi fi…deasupra ta.

Link to comment
Share on other sites

Cand te-nseli a mai credea...ca trecutul nu conteaza

E ca si cum ai zbura..insa fara aripi...iara.

E din nou amaraciunea de a sti ca singur esti

Si din nou e disperarea ...ca visezi...iar caii verzi.

Intr-o lume unde crezi..ca nimic nu e real

Daca esti domnita crezi..ca din basm poti evada?

Stai doar tu cu povestirea si vorbesti cu iubirea

Da-i doar chipul tau si-atit...restul e dezamagirea

Este simplu...ca un joc unde singura persoana

Esti doar tu...cu Fat -Frumos...ce nu vine niciodata.

Fugi spre calul alb ce sta si asteapta inca-odata

Sa te duca -n anotimpul ce ce nu L-ai stiut vreodata.

Este timpul firii tale restul nu este nimic

Ai puterea si curajul sa-l cunosti...atit.

Link to comment
Share on other sites

In clipa cand e regasire ,

te-ntrebi din nou...e chiar iubire?

E indoiala dar si voluptate

sa vrei sa crezi din nou in toate.

Te-opresc mereu parerile de rau

ce din trecut te-au alungat mereu

Nu stii cum e...sa mergi tot mai departe

sau sa renunti atat cat mai e vreme

Si te gandesti din nou...e doar parere.

E unic tot ce simti acum

dar daca...e doar fantoma ceea ce te-cearca?

Nu ai de unde sti si de te-nseli

Vreodata nu ai mai putea sa speri.

Raman doar tu si intrebarea

Oare si ea mi-a auzit chemarea?

Link to comment
Share on other sites

Sărutul

Simţi ?! A trecut un înger.

Ţi-a lăsat acum pe umăr o sărutare,

Să n-o striveşti privind în spate,

E soapta clipei aşteptate.

 

E mai firavă ca un ghiocel,

Mai mătăsoasă ca o aripă de flutur,

Nici să respiri o clipă, dacă vrei,

Să se topească şi să-ţi intre-n spate.

 

Nu va rămâne ascuns nepăsător,

Acest fior al lumii-namorate,

Se va scurge prin suflet, călător,

Cuibărindu-se-ţi în vise.

Link to comment
Share on other sites

Hai sa facem azi un joc

E un joc in care tu

Trebuie sa imi raspunzi

Folosind un DA sau NU.

 

Te intreb de fericire

Eu sunt sigura ca tu

Imi raspunzi senin

Cum raspunzi tu iarasi...NU.

 

Daca te intreb asa

Si ce ar mai trebui

Daca-ai incercat macar

Tu raspunzi in graba...DA.

 

As vrea sa imi spui chiar tu

De crezi ca ar fi posibil

Sa mai faci din noapte zi

Cred ca tu imi raspunzi ...NU.

 

De te-ntreb ...te-ai saturat?

De nimic nu vrei a sti?

Pot sa jur asa va fi

Ca imi vei raspunde ...DA.

 

Eu intreb si eu raspund

Si cu DA si iar cu NU

Tu nu ma asculti deloc

Cred ca jocul n-are loc.

Link to comment
Share on other sites

Singurătatea Florilor

 

 

Parcul pare pustiu, când,

Păşesc, uşor prin covorul alb,

Unde paşii mi se-afundă lăsând,

Să îşi ivească, de o culoare stearsă,

Imaginea unei flori...

 

Las o rază pierdută, din soarele fără putere,

Să îi ofere o clipă de lumină, adormită,

Florii amorţite de sub mantia de zăpadă,

Părăsită copilă a primăverii.

 

Lipite de pământ îi sunt frunzele,

Decolorate de emoţia iernii,

Firavă tulpină are, moale

Firul legămantului etern.

 

"Să nu ma uiti", parcă îmi spune,

"Nu sunt singura minune, ce-a rămas pe lume,

Nici singura speranţă a vieţii care va renaşte,

Din nou pe-această lume"

 

"Nimeni nu ne vede acum,

Acoperite de-o uitare efemeră, stăm

Şi traim într-o uitare pătimaşă,

Iară cântul nostru se numeşte-acum,

Al dorului album".

 

Cuprind cu ochii roată,

Întrega lume de zăpadă,

Şi-aud aşa încet, parcă-n şoaptă,

Glasul lor, ce doar aşteaptă să renască din

Singurătatea florilor parfum.

Link to comment
Share on other sites

O vad...tacuta, trista si timida

Ce nu stie a lua viata in piept.

S-agata de orice farama

Ce crede ca poate opri in loc.

As vrea sa fug la ea sa ii pot spune

Ca este singura ce poate face

Ca viata sa porneasca iar

Dar ea nu ma priveste...tace.

Tacerea ei e un raspuns

si nu pot crede ca e resemnare

Sau poate e ...si daca e

Poate e bine...cine stie oare..?!

Nu ai cum sa te-mpotrivesti

Si deopotriva sa crezi ca poti fi

Si cea care mai crede in povesti

Si cea aleasa tie ca sa-i fii.

Va fi aceeasi fata-n gri

Ce trece trista pe alei

Si tot ce i se poate intampla

E...sa gaseasca flori in drumul ei.

Link to comment
Share on other sites

Sunt oameni care trec neobservati

II vezi pe strazi in con de umbra

Ce duc cu ei o existenta

Atat de simpla si comuna.

 

Au intrebari si ganduri cred

La fel ca toti dar modestia

Nu stiu ca dintre toti

Primii vor fi doar... cei din urma.

 

Ei iau tacerea ca raspuns

Si-accepta soarta asa cum este

Impovarati ii vad cum trec,

Si fericirea-i pentru ei poveste.

 

II urmaresc de fiecare data

As vrea sa pot fi unul dintre ei

Pasind in viata -mi lineara

Fara sa am mereu pareri de rau.

 

Fara pareri de rau,fara regrete

Doar eu cu mine insami si atat

Sa pot trai in fiecare zi

Fara-mi aducea aminte de trecut.

 

Voi urmari mereu pe toti aceia

Ce-si duc povara zi de zi

Si-o sa ma-treb de fiecare data

Ce cred ca vor primi in schimb.

Link to comment
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...

×
×
  • Create New...