vesperala

Welcome Guest ( Log In | Register )

 
Reply to this topicStart new topic
> Istoria Secreta, Despre istoria mai puțin vizibilă, documente dispărute sau ascunse

Giurgiu Cosmin
post Mar 14 2009, 10:56 AM
Post #1


LittleStar
Group Icon
*

Group: Stars
Posts: 5
Joined: 14-March 09
From: Arad
Member No.: 898



Ce a mai rămas din miile de manuscrise ale bibliotecii din Alexandria întemeiate de Ptolemeu Soter, din acele documente de neînlocuit și pentru totdeauna pierdute despre știința antică? Unde este cenușa celor 200000 de lucrăriale bibliotecii din Pergam? Ce s-a întâmplat oare cu colecțiile lui Pisistrate de la Atena, cu documentele venerabile ale Templului din Ierusalim și cu aceea a sanctuarului din Memphis? Ce comori conțineau miile de cărți care au fost arse în anul 213 a.C din porunca împăratului Tchu-Huang-ti dintr-o pricină pur politică? Oare toate aceste distrugeri, toate aceste pierderi incomensurabile au fost întâmplătoare? Am exagera dacă ne-am gândi că în toate veacurile cineva a urmărit, și în mare parte a și reușit, distrugerea sistematică a unor manuscrise, documente și scrieri care poate ar fi făcut lumină în întunericul civilizației noastre? E posibil ca totul să fie o fatalitate a hazardului. În aceste condiții, ne aflăm față de lucrările antice ca dinaintea ruinelor unui templu din care au rămas doar câteva pietre. Putem într-adevăr reconstitui poate întregul, dar examinarea atentă a acestor fragmente și inscripții ne lasă să întrezărim niște adevăruri prea adânci ca să le atribuim numai intuiției Celor Vechi. Ne place să ne mândrim cu gradul nostru de civilizație și cultură, considerăm că suntem superiori altor civilizați, sau cel puțin a celor dinaintea noastră, suntem atât de siguri de faptul că noi am descoperit primi anumite lucruri, încât ignorăm dovezile care ne demonstrează mai tot timpul că „nou nu e decât ceea ce a fost uitat”. Gândindu-ne doar la faptul că din marele număr de manuscrise și documente antice și chiar medievale la noi a ajuns doar o mică parte, și că din acelea foarte puține sunt publicate și accesibile, putem concluziona că mândria și superioritatea noastră se bazează de fapt pe necunoaștere și ignoranță.
Cu ceea mai mare parte a cunoștințelor celor vechi pierdute, sau cel puțin ascunse marelui public, cred că ar trebui să devenim mai modești, și să mărturisim asemenea marilor oameni, Galileo sau Newton, că dacă am urcat atât de sus, e fiindcă ne aflăm pe umerii unor uriași.
Attebury un contemporan a lui Newton, scria: Modestia ne învață să vorbim cu respect la adresa Celor Vechi, mai ales dacă nu le cunoaștem perfect lucrările. Newton care le știa aproape pe de rost, avea pentru ei cel mai mare respect și-i considera bărbați de geniu și cu spirit superior, care-și duseseră descoperirile de tot felul mult mai departe decât ni pare nouă în prezent, din ce-a mai rămas din scrierile lor. Sunt mai multe lucrări antice pierdute decât păstrate și poate noile noastre descoperiri nu valorează cât anticele noastre pierderi.
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

samsara
post Mar 14 2009, 01:01 PM
Post #2


StarGazer
Group Icon
******

Group: SuperModerator
Posts: 19,875
Joined: 8-August 08
From: Brasov
Member No.: 282



Sunt sigura ca s-a dorit si inca se doreste si chiar se reuseste sa se tina oamenii in "intuneric". Dar nimic nu-i intamplator si toate au un scop. O sa vedem in timp de ce a fost asa si incotro ne-a dus.

Mi-a placut mult acest filmulet:

http://www.youtube.com/watch?v=AqMoyMo1c7Y...feature=related

Nassim Haramein - Teoria unificata a campului - Egiptologie 27/45


User's Signature

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

danco
post Mar 14 2009, 03:04 PM
Post #3


StarGazer
Group Icon
******

Group: Stars
Posts: 4,322
Joined: 2-March 08
From: arad
Member No.: 115



După cum a scris prietenul Cosmin, trăim într-o lume pe care credem că o cunoaștem și că o făurim și modernizăm în continuare, când de fapt, "ne învârtim în jurul cozii", sau a unei axe invizibile. "Dați-mi un punct de sprijin și voi urni pământul din loc" spunea Arhimede. Descoperirea acestui punct, ar fi descoperirea omenirii, dar, așa ceva nu se va putea, căci doar Dumenezeu dețin acest punct.


User's Signature

Singura prietenie de preț este cea care s-a născut fără motiv (Arthur von Shendel)
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Giurgiu Cosmin
post Mar 17 2009, 11:21 AM
Post #4


LittleStar
Group Icon
*

Group: Stars
Posts: 5
Joined: 14-March 09
From: Arad
Member No.: 898



Într-o dimineață senină a anului 1622, parizienii treziți mai devreme, descoperiră pe zidurile caselor niște afișe ciudate redactate astfel:
„Noi deputații din colegiul principal al Fraților de Roza-Cruce, am ales ședere văzută și nevăzută în acest oraș, din îndurarea Celui de Sus către care se îndreaptă inima Celor Drepți, spre a-i salva pe oameni, semenii noștri, din greșeală de moarte.”
Mulți au considerat această întâmplare drept o simplă glumă, dar nu era deloc așa ceva. Serge Hutin, a scris despre acest subiect cât se poate de serios. El spunea: „Li se atribuiau Fraților de Roza-Cruce următoarele taine: transmutația metalelor, prelungirea vieții, cunoașterea a ce se întâmplă în locuri îndepărtate, aplicarea științei oculte la descoperirea celor mai ascunse obiecte.” Dacă suprimăm termenul „ocult” ne aflăm în fața puterilor pe care le posedă știința modernă sau pe care pretinde că le va atinge în curând. Legenda care circula încă dinainte de apariția acestor afișe, societatea Roza-Cruce pretindea că puterea omului asupra naturii și a lui însuși avea să devină infinită, că nemurirea și controlul forțelor naturale îi erau la îndemână și că tot ce se petrece în univers i-ar putea fi cunoscut. Poate părea orgolios și absurd, dar nu e nimic absurd aici, iar progresele științei au justificat și demonstrat în parte aceste visuri. Acest apel ar putea fi afișat, din nou, în limbaj modern pe zidurile Parisului sau ar putea foarte bine apărea într-un cotidian, câți am lua în serios acest lucru?
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Giurgiu Cosmin
post Mar 27 2009, 02:32 PM
Post #5


LittleStar
Group Icon
*

Group: Stars
Posts: 5
Joined: 14-March 09
From: Arad
Member No.: 898



Minunata legendă a celor Nouă Necunoscuți are la bază o tradiție care poate să ne dovedească încă o dată, dacă mai era nevoie, că în alte timpuri, în alte civilizații a existat nu o absență a științei, ci doar o punere a ei la secret.
Tradiția celor Nouă Necunoscuți urcă până la împăratul Asoka, cel care a domnit în India din anul 273 a.C. Era nepotul lui Chandragupta, primul care a unit India. Plin de ambiție, ca și strămoșul său a cărui misiune a dorit să o ducă la capăt, el a pornit la cucerirea ținuturilor din jurul imperiului său. În lupta pentru cucerirea ținutului Kalinga, întins de la actuala Calcutta până la Madras, a avut loc o bătălie foarte sângeroasă. Kalinganezii rezistară și pierdură o sută de mii de oameni în bătălie. Vederea acestei mulțimi masacrate l-a tulburat profund pe împăratul Asoka. Căpătă pentru totdeauna oroare de război. Renunță să continue integrarea ținuturilor nesupuse în imperiul său, declarând că adevărata cucerire constă în a câștiga inima oamenilor prin legea datoriei și a pietății, și că dorește ca toate ființele însuflețite să se bucure de siguranță, de liberă exprimare, de pace și fericire.
Convertit la budism, Asoka, prin pilda propriilor sale virtuți, a răspândit această religie prin toată India și în tot imperiul său, care se întindea până în Malaezia, Ceylon și Indonezia. Apoi budismul ajunse în Nepal, Tibet, China și Mongolia. Asoka respecta însă toate credințele religioase. Propovădui vegetarianismul, făcu să dispară alcoolul și sacrificiile animale.
Se spune că, lămurit în privința ororilor războiului, împăratul Asoka a vrut să le interzică pentru totdeauna oamenilor folosirea dăunătoare a inteligenței. Sub domnia lui, știința naturi, trecută și viitoare, devine secretă. Cercetări mergând de la structura materiei până la tehnicile de psihologie colectivă se vor disimula de acum înainte timp de douăzeci și două de secole îndărătul chipului mistic al unui popor pe care lumea îl crede preocupat doar de extaz și supranatural. Împăratul Asoka întemeiază cea mai puternică societate secretă de pe pământ: aceea a celor Nouă Necunoscuți.
Ce urmăresc cei nouă necunoscuți? Care este misiunea lor? Probabil că prin activitatea lor nu doresc să lase să cadă în mâini profane mijloace care ar putea duce la distrugerea întregii omeniri. De asemenea să continue cercetările benefice pentru omenire. Această societate secretă s-ar reînnoi prin cooptare, iar scopul ei ar fi păstrarea și prezervarea secretelor tehnice venite din trecutul îndepărtat.
Manifestările celor Nouă Necunoscuți sunt rare, dar nu inexistente. În cursul istoriei au fost momente când au ieșit în lumină, dar aceste momente au trecut de cele mai multe ori neobservate de cei mulți.
Prima vulgarizare a legendei celor Nouă Necunoscuți s-a petrecut în 1927, o dată cu publicarea cărții lui Talbot Mundy, care a făcut parte timp de douăzeci și cinci de ani din poliția engleză din Indii. Cartea lui este la jumătatea drumului dintre ficțiune și realitate, fiind un roman anchetă. Cei Nouă Necunoscuți ar folosi un limbaj sintetic. Fiecare din ei ar fi în posesia unei cărți mereu rescrise și conținând expunerea amănunțită a unei științe.
Prima carte ar fi consacrată tehnicilor de propagandă și de război psihologic. De departe cea mai primejdioasă dintre toate științele, prin controlul gândirii mulțimilor ar permite stăpânirea întregii lumi.
A doua carte ar fi consacrată fiziologiei. Ea ar furniza în special mijlocul de a ucide un om prin o simplă atingere, moartea survenind prin inversiunea influxului nervos.
A treia ar studia microbiologia și îndeosebi coloizii de protecție.
A patra ar trata despre transmutația metalelor. E posibil ca anumite tehnici alchimice să își aibă originea tocmai în aceste ultime cărți prezentate.
A cincea ar conține studiul tuturor mijloacelor de comunicare, terestre și chiar extraterestre.
A șasea ar conține secretele gravitației.
A șaptea ar fi cea mai vastă cosmogonie concepută de omenire.
A opta ar trata despre lumină.
A noua ar consacrată sociologiei, ar da regulile de evoluție a societăților și ar permite să li se prevadă declinul.
Acestea ar fi cele nouă științe cărora s-ar consacra cei Nouă Necunoscuți, la adăpost de agitațiile religioase, sociale și politice. Cei Nouă Necunoscuți încarnează imaginea științei senine, a științei cu conștiință. Stăpână pe soarta omenirii, dar abținându-se să-și folosească propria putere, această societate secretă este cel mai frumos omagiu adus libertății nobile. Vigilenți în sânul gloriei lor ascunse, acești nouă oameni privesc cum se fac, se desfac și se refac civilizațiile, mai puțin indiferenți decât toleranți, gata să sară în ajutor, dar totdeauna în ordinea tăcerii care este măsura măreției umane.
Legenda celor Nouă Necunoscuți, mit sau realitate? Mit superb în orice caz, venit din vremuri străvechi și posibil resac al viitorului.
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Giurgiu Cosmin
post Apr 10 2009, 09:58 PM
Post #6


LittleStar
Group Icon
*

Group: Stars
Posts: 5
Joined: 14-March 09
From: Arad
Member No.: 898



Abatele Jean de Heidenberg, care va fi mai cunoscut sub numele de abatele Trithème, s-a născut pe 2 februarie 1462 la Tritthenheim. Începând cu anul 1480 a urmat cursurile faimoasei universități din Heidelberg. A obținut un certificat de pauperitate care l-a scutit de plata studiilor. Aici a întâlnit spirite de aceiași factură, avide de cunoaștere și deschise din punct de vedere spiritual. A întemeiat, împreună cu Jean de Dalberg și Rudolph Huesmann o societate secretă pentru studiul astrologiei, magiei numerelor, limbilor și matematicii. Cei trei își aleg pseudonime pentru a marca trecerea din planul profan în cel ezoteric. Jean de Dalberg devine Jean Camerarius, Rudolph Huesmann devine Rudolf Agricola, iar Jean de Heidenberg devine Jean de Trithème. Pseudonimele nu sunt alese deloc la întâmplare, dar baza pe care este făcută alegerea nu este cunoscută, fiind evident doar faptul că, în pseudonimele alese figurează cifra trei. Societatea înființată de cei trei este numită semnificativ Sodalitas Celtica, Confreria Celtică.
Celor trei li-se alătură evreul Paul Ricci care îi învață kabbala. Pe 2 februarie 1482, ziua în care își aniversa vârsta de douăzeci de ani, Jean de Trithème se călugărește la mănăstirea de benedictini Saint-Martin-de-Spanheim. Va deveni mai târziu abate de Spanheim, iar mai apoi de Wurtzburg. Pietatea sa creștină nu a fost pusă niciodată sub semnul întrebării.
Tocmai această credință adevărată îl va apăra de unele ispite atunci când se va arăta atras de alchimie și chiar magie. Acest interes pentru cele două arte, a fost cel a unui om de știință dezinteresat care nu caută pentru sine, nici bogăție nici putere.
Trithème a întemeiat, la mănăstirea Saint-Martin, cea mai bogată bibliotecă din Germania, alcătuită în mare parte din manuscrise. Nu se împăca cu cărțile imprimate, recent inventate, pe care le găsea vulgare. Alcătuirea acestei biblioteci la costat o adevărată avere.
Și-a continuat studiile și cercetările, în paralel cu munca de erudit și de istoric. S-a apucat de cercetări absolut ciudate. Cercetări despre care a făcut imensa greșeală de a scrie unor persoane prea vorbărețe și invidioase, care s-au răzbunat și i-au făcut rău. Cercetările sale se refereau la un procedeu ce permitea hipnotizarea oamenilor de la distanță, prin telepatie, cu ajutorul manipulării unor cuvinte. Lingvistica, matematica, kabbala și parapsihologia se întrepătrundeau într-un mod curios în cercetările sale.
Rezultatele cercetărilor sale le-a strâns într-o carte în opt volume, numită Steganografia. Cele opt volume cuprindeau secretele unei puteri incredibile. Manuscrisul complet al acestei cărți a fost distrus prin ardere, din ordinul electorului Philip, acest conte palatin a găsit în biblioteca tatălui său cartea și îngrozit de conținutul ei a hotărât să o distrugă. Nici un exemplar complet al acestei cărți nu a scăpat. În acest fel, o fatalitate a făcut să piară manuscrisul original care conținea cheia celor trei mari puteri.
Cu toate acestea, există un manuscris fragmentar care acoperă o mare parte din conținutul întregului.
Dar ce cuprindea Steganografia?
Cred că cel mai în măsură să răspundă la această întrebare rămâne Trithème însuși. Iată mai jos o mărturisire de a lui.
„Într-o zi din anul 1499, după ce am visat atâta timp să descopăr secrete necunoscute încă, convins de acum că ceea ce căutam nu era posibil, mă duceam la culcare, simțindu-mă rușinat că împinsesem nebunia până la limita imposibilului. În timpul nopții (în vis), cineva a venit la mine și mi-a spus pe nume: Trithème, mi-a zis el, să nu crezi că ai avut zadarnic toate acele gânduri. Deși ceea ce cauți nu-ți stă nici ție, nici altui om, în putere, va deveni posibil.
Învață-mă, am cerut eu, ce trebuie să fac ca să reușesc? Atunci mi-a dezvăluit tot misterul și mi-a demonstrat că nimic nu era mai ușor.” Să remarcăm în treacăt că acel cineva care l-a vizitat a folosit pseudonimul, nu numele.
Trithème și-a reluat munca cu mai multă îndârjire decât înainte și iată propria relatare cu privire la ce a descoperit:
„Vă asigur că această operă prin care vă dezvălui anumite secrete și mistere prea puțin cunoscute vă va lăsa impresia tuturor, chiar și celor mai ignoranți, că ar cuprinde fapte umane, admirabile și incredibile, având în vedere că nimeni nu a scris sau vorbit despre ele înaintea mea.
Prima carte conține și înfățișează peste o sută de modalități de a scrie în secret și fără suspiciuni tot ce vreți voi, și asta în orice limbă cunoscută, fără ca cineva să poată bănui ce cuprinde, și asta fără metateză sau transpunerea literelor, și fără teama sau îndoiala că secretul va putea fi cunoscut vreodată de altcineva decât cel pe care îl voi fi învățat în mod misterios această știință, sau acela căruia îi va fi transmis, de asemenea, cabalistic. Pentru că toate parolele și cuvintele folosite sunt simple și familiare, și nu trezesc suspiciuni, nimeni, oricât de experimentat ar fi, nu va putea descoperi secretul meu, lucru ce li se va părea tuturor admirabil, iar ignoranților, ceva imposibil.
În cartea a doua, voi vorbi despre aspecte și mai minunate care se aseamănă cu unele mijloace, datorită cărora îmi pot impune, cu siguranță, voința față de oricine va descifra sensul științei mele, oricât de departe s-ar afla, chiar la o sută de leghe de mine, și asta fără să pot fi bănuit că am recurs la semne, figuri sau caractere oarecare, iar, dacă mă folosesc de un mesager și acesta este prins pe drum, nici o rugăminte, amenințare sau promisiune, sau chiar violență, nu-l vor putea constrânge să dezvăluie secretul meu pentru că nu va ști nimic despre acesta; de aceea, nimeni, oricât de priceput ar fi, nu va putea descoperi secretul.
Și îmi stă în putere să fac toate acestea fără greutate, atunci când voi vrea eu, fără ajutorul nimănui sau al unui mesager, chiar cu un prizonier închis într-un loc oricât de adânc, păzit de un gardian oricât de atent.”
Iată pretențiile sale formidabile. Să ne închipuim pentru un moment că ar fi fost complet adevărate, ce sursă de putere, ce sursă de cunoaștere. Cel sau cei care ar fi deținut aceste tehnici secrete ar fi condus, din umbră istoria.
Majoritatea biografilor abatelui Trithème afirmă rezervați că acesta nu a găsit nimic și-și făcea doar iluzii. Dar mai există și din cei care tind să creadă că Trithème făcuse într-adevăr o descoperire formidabilă, că a greșit vorbind de ea și că distrugerea cărții sale este proba că nu se înșală.
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Reply to this topicStart new topic
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:

 



RSS Lo-Fi Version Time is now: 18th July 2018 - 07:00 AM
Arta si savoare www.iconcert.ro
 Vesperala Forum