vesperala

Welcome Guest ( Log In | Register )

2 Pages V  < 1 2  
Reply to this topicStart new topic
> Scrieri inocente...ale lui Mihai LEONTE

Mihai LEONTE
post Jun 21 2009, 09:17 PM
Post #21


*Membru de Onoare*
Group Icon
****

Group: Membru de onoare
Posts: 625
Joined: 30-December 07
From: Moldova Noua Romania
Member No.: 6



KEMET, COPILUL HALELOR

Cine nu îl cunoștea pe Kemet în Halele din Ploiești? Toată lumea! Era peste tot unde apărea o căruță cu zarzavaturi, din primăvară până în toamnă. Cei care îl cunoșteau îl chemau dintr-o privire, căci Kemet știa de unde și când vin căruțele cu zarzavaturi. Țăranii îl chemau pe el fiindcă nu se tocmea cu cei care aduceau marfa. Nu era un copil prea bine făcut, era chiar pirpiriu, dar muncea cu spor la tot pe ce punea mâna. Era îmbrăcat cu un palton făcut dintr-o pătură cazonă se pare, fiindcă avea niște litere pe spate; KMT, de aici i se trăgea și numele său. Nimeni nu știa să aibă alt nume. De fapt nici el nu prea știa cum îl cheamă, se pare că uitase că ar avea un nume propriu. Piața halelor din Ploiești era lumea lui, și mică și mare. Ajunsese aici printr-o întâmplare hazlie. Plecase de acasă de copil, și un anume nenea Luță îl luase acasă la el să stea cu cei 2 băieți ai lui până ce soția lui, tanti Filica și mama ei tanti Fănica erau la muncă. Tanti Fănica era vânzătore la un aprozar în Hale, și când era acasă tanti Filica, îl lua pe Kemet cu ea să o ajute la ghereta ei din Hale. Cine cunoaște Halele din Ploiești, știu că este o clădire impunătoare, construită asemănător cu Halele din Paris! Astfel lumea lui Kemet începuse să se extindă. La început a stat pe lângă tanti Fănica, dar nu putea sta numai lângă ea. A început să exploreze spațiile din hală. Astfel a ajuns să cunoască pe țăranii veniți din Bărcănești sau Blejoi. Toamna începuse să-i cunoască pe cei din Vintileanca și din apropierea Mizilului care veneau cu marii harbuji ce de abia îi țineau în brațe. La intrarea în Hale venise cu opincile sale de acasă, căci nu avea altceva, apoi a început să strângă bani să-și cumpere o pereche de teniși. Tanti Fănica nu pre îl onora cu bani cu toate că seara când ajungea acasă făcea tot felul de socoteli numai de ea știute și de tanti Filica. Locuiau într-un fel de șandrama care începea la poarta de intrare și se termina undeva în fundul unei curți ce dădea în altă stradă. Lui Kemet pe timpul iernii, i se oferise să doarmă într-o bucătărioară care avea avantajul de a avea încălzire cu gaz metan. Zilele când trebuia să stea acasă cu cei doi băieți ai familiei Luță erau cumva bune, căci copii nu erau răi și se jucau mai tot timpul în camera lor. Tanti Filica lucra în ture la o fabrică nedenumită pentru Kemet, asta fiindcă toată lumea îi zicea fabrică, și atât! Astfel că în anumite săptămâni întregi Kemet era prezent la Hale. Într-o zi însă când Kemet a venit seara să se culce în mica lui cămăruță, a găsit poarta închisă. A încercat de mai multe ori să intre, iar când a văzut că nu poate intra, s-a întors la Hale. Venise primăvara și putea să se aciueze undeva. Cum învățase mai multe cotloane din Hale și-a găsit un culcuș pentru acea noapte. Dimineața a așteptat-o pe tanti Fănica să afle ce s-a întâmplat, dar tanti Fănica nu a mai venit, și nici nu avea să mai vină. O ridicase miliția pentru delapidare, ziceau ei. Astfel că Kemet pierduse un aliat. Cei care au aflat de ,,trăsnaia” Fănicăi, au început să-l întrebe pe Kemet ce știe, dar acesta era mut, nu știa nimic! Fie că nu voia să spună, sau chiar nu știa. Nenea Luță a venit la Hale și i-a spus să nu mai vină pe la ei. Fără alte explicații.



User's Signature

Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Mihai LEONTE
post Jul 29 2010, 02:28 PM
Post #22


*Membru de Onoare*
Group Icon
****

Group: Membru de onoare
Posts: 625
Joined: 30-December 07
From: Moldova Noua Romania
Member No.: 6



INDIENII MEI !

Într-o perioadă când munca ne era controlată încă de cum ieșeai din apartament, și până te întorceai din nou acasă nu puteai decât să vorbești în vreun fel codificat.
La locul de muncă atunci când începeam apelul muncitorilor, ca maistru aveam de fiecare dată un asistent, din partea partidului unic (pcr), vreun milițian, sau cine știe cui ii venea în minte să asiste. Nu pun la socoteală șefii direcți care oricum erau unii mai oameni decât ceilalți. Era un fel de birocrație peste birocrație. Încă de la începutul activității mele ca maistru învățasem că trebuie să ai oamenii de partea ta. Și astfel în orice relații foloseam foarte mult poreclele lor. Astfel îi feream de anumite riscuri de a fi sancționați de cei care nu îi cunoșteau. La echipa de transport aveam marea majoritate niște tipi mai bruneți, ceea ce m-a făcut să-i botez ,,indieni’’. Și cum indienii au doua nume aceștia au devenit; Aripă Neagră, Marele Tuciuriu. Tăciunele Alb, astfel încât la rândul lor mă porecliseră pe mine; Vulturul Pleșuv, fiindca aveam un început de chelie.
Unii aveau porecle din localitățile de unde veneau sau chiar de prin alte locuri de muncă. Dintre aceștia se remarca moș Koșava, un bătrânel simpatic și mucalit în același timp. De glumele lui nu scăpa nici un șef, indiferent de rangul său. Odată fiind anunțată vizita directorului general, moș Koșava s-a gândit că nu i-ar strica și acestuia o păcăleală de la un muncitor necalificat. A venit ziua respectivă și echipa care îl însoțea pe director se deplasa pe o galerie nu prea luminata si cu multe armaturi rupte. Moș Koșava vorbise cu mai mulți mineri care lucrau acolo să le distragă atenția la șefi în așa fel încât directorul să meargă singur înainte. Trucul a prins, iar Koșava stătea sprijinit de un stâlp, și când directorul s-a apropiat de el, după ce l-a salutat cu un ; noroc bun, l-a rugat sa sprijine puțin stâlpul să poată aduce un lemn să-l proptească. Astfel că moș Koșava a dispărut în întunericul minei lăsându-l pe director să păzească și să sprijine stâlpul. Între timp apar și cei din staff-ul directorului, găsindu-l pe acesta ținând stâlpul cu umărul. Văzând pe director sprijinit de stâlp l-au întrebat ce face acolo. Auzind despre ce este vorba și-au dat imediat seama despre farsa pusă la cale de moșul cel glumeț. Directorul a râs de gluma respectivă, dar împotriva glumețului nu s-au luat măsuri de pedepsire.



User's Signature

Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Mihai LEONTE
post Oct 1 2010, 06:14 AM
Post #23


*Membru de Onoare*
Group Icon
****

Group: Membru de onoare
Posts: 625
Joined: 30-December 07
From: Moldova Noua Romania
Member No.: 6




Bătrânii nu trebuie uitați...

„TIMPUL” 5 octombrie 1999

Despre bătrânețe s-a scris încă din cele mai vechi timpuri. Anticul filosof roman Cicero (106-43 î.e.n.) a scrs despre îndelungata experiență a bătrânilor în lucrarea „De senectute". Bătrânul Seneca (61 ï.e.n. 39 e.n.) a lansat sintagma „A trăi înseamnă să lupți". Românii au scos o altă sintagmă – „Tinerețe fără bătrânețe". Aici înțelepciunea populară a vrut să scoată în evidență că activitatea continuă nu-l va lăsa pe om să moară decât în picioare, ca bradul<br/>
<br/>
Despre trecerea de la etapa activă la cea a pensionării se pare că nu se știu prea multe, cu toate că foarte mulți au cercetat fenomenul despre așa-zisa „vârstă a treia". Francezul Voltaire (1694 - 1778) a decis că a „îmbătrâni” este singurul mijloc de a trăi mai mult. Trebuie să ne gândim că în fiecare dintre noi există dorința de a ajunge la bătrânețe. Dar sensul îmbătrânirii nu trebuie să fie un obstacol pentru generațiile ce vin, ci din contra, va trebui să devină un obiectiv, căci bătrânețea este ca un far, la care vor ajunge doar cei puternici, care vor reuși să străbată valurile vieții. Cei slabi vor deveni bătrâni înainte de vreme. 0rganizația Națiunilor Unite a fost și este preocupată de problematica bătrâneții. Astfel, în 1962, la Adunarea Mondială asupra Îmbătrânirii, ținută la Viena, a declarat anul 1982 - Anul Internațional al Bătrânului.<br/>
<br/>
Prin Rezoluția 45/106/1991 s-a hotărât ca ziua de 1 octombrie să devină în fiecare an, pentru toate statele lumii, Ziua Internațională a Vârstnicilor. În 1998, Națiunile Unite au declarat perioada 1 octombrie 1998 - 1 octombrie 1999 ca Anul Internațional al Persoanelor Vârstnice, fără însă a anula prin aceasta Rezoluția 45/106/1991.<br/>
<br/>
Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Moldova Nouă s-a menținut consecvent pe linia activității continue a membrilor săi, începând încă din 1997 organizarea Șezătorilor bătrânilor, organizarea unor simpozioane cu tematică adecvată, „Viitorul bătrânilor”, ”Viața bătrânilor, prezent și viitor”, „Morala creștină, reflectată în relațiile dintre părinți și copii”. Această ultimă temă a fost prezentată la Simpozionul Internațional „Solidaritate între generații”, care a avut loc la Predeal, în iulie 1999, de către Mihai LEONTE, președintele C.A.R.P Moldova Nouă. În acest an, s-a ajuns la ediția a doua a Expozìției Fotografice „Bătrânii noștri”, la care ni s-au trimis până în prezent 40 de lucrări ale unor fotografi renumiți din Sibiu, Oradea, Slănic Prahova, Carei, cât și ale unor fotoamatori din Moldova Nouă.<br/>
<br/>
Prin toate aceste activități și acțiuni, încercăm să ținem ridicat moralul bătrânilor, care o duc și așa destul de greu. Nu ne rămâne decât să le dorim celor în vârstă multă sănătate și optimism! <br/>
<br/>
Mihai LEONTE,<br/>
<br/>
Președintele Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor <br/>
<br/>
Moldova Nouă<br/>


User's Signature

Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Mihai LEONTE
post Oct 5 2010, 07:07 AM
Post #24


*Membru de Onoare*
Group Icon
****

Group: Membru de onoare
Posts: 625
Joined: 30-December 07
From: Moldova Noua Romania
Member No.: 6



JUCĂRIILE STRICATE

Cine n-a văzut un copil care jucându-se își face din zdrențe o păpușă, sau un tren din bucăți de lemn, vine cineva, un om în toată firea și dă cu piciorul acestor nevinovate jucării. Copilul își ridica privirea și se uită cu mirare la intrusul care ii stricase jucăriile. Dar cel mare și tare, nu realizează distrugerea universului creat de micuț, și își continuă maiestuos drumul considerând că a făcut o mare bravură. Învinsele jucării și constructorul lor ad-hoc au rămas nemișcate într-o întrebare nevinovată; ce o fi avut omul ăsta cu noi?
De multe ori în viață se întâmplă ca unii dintre noi să le stricăm jucăriile altora, și apoi să privim cu nepăsare la distrugerea pricinuită. Unii cred că numai ei știu, numai ei cunosc, și au autoritatea morală de a distruge totul în fața lor, fără reticențe, fără menajamente, fără regrete. Aceștia sunt cinicii și sadicii fără de sentimente, fără o credință în vreun lucru cât de cât sfânt. Nu poți să-i cunoști, fiindcă au fața umană, dar sufletul lor e negru, precum cărbunele de Anina, unde și-au dat viața oameni pentru ca noi să avem lumină și căldură. Atunci când cu gânduri ascunse vrei să câștigi ceva mai mult pierzi. Nu strica jucăriile altora. Nu promite și apoi nu mai da. Nu da niciodată și apoi cere înapoi. Prin aceste gesturi și purtări, nu faci altceva decât să-ți încalci principii care de fapt nu le-ai avut. Să devii dintr-odată din binefăcător un om de nimic, un adevărat distrugător de suflete. Este cel mai trist lucru din lume, să oferi un cadou și apoi să-l iei înapoi cu forța sau prin alte mijloace dure.
Totuși se întâmplă și așa ceva în viață.


User's Signature

Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Mihai LEONTE
post Nov 17 2010, 06:47 PM
Post #25


*Membru de Onoare*
Group Icon
****

Group: Membru de onoare
Posts: 625
Joined: 30-December 07
From: Moldova Noua Romania
Member No.: 6



Ciclul; Casa de sub Măgulice…autor Mihai LEONTE


CUNOȘTINȚA

Fiind elev al școlii profesionale, cum dădea primăvara îl rugam pe diriginte să ne lase să facem meditația in cimitir unde erau amenajate diverse mese, iar cadrul natural cu arbori destul de bătrâni era foarte plăcut. Cu oarecare rezerve dirigintele un profesor foarte generos ne elibera dintre zidurile școlii profesionale. Condiția eliberării era să ne formam grupe de câte 4 elevi după care ne dădea un bilet de voie. Aici aveam să cunosc ceva ce nu știam încă până atunci. Intr-o zi a venit la noi o distinsă doamnă să o ajutăm să întrețină mormântul soțului său. Adică să-l săpăm și să o ajutăm să planteze flori. Fiindcă eu terminasem ce aveam de învățat m-am oferit să o ajut. Din discuțiile purtate am reținut că soțul ei murise cu ceva timp în urmă măcinat de o boală îndelungă de plămâni. Doamna s-a recomandat a avea în jur de 40 ani, și că o cheamă Minica, un nume destul de curios pentru mine. În timpul cât am ajutat-o la lucru m-a întrebat despre biografia mea, și m-a solicitat să merg să o ajut când am timp liber să o ajut și acasă la lucrul în grădină. Între timp apare și dirigintele nostru pentru verificare, însoțit de un pedagog al școlii. Pe doamna Minica o cunoștea căci avea casa în oraș. Aceasta tocmai îi explica dirigintelui și pedagogului că ar dori să o mai ajut și acasă la diverse lucrări în timpul meu liber. Dirigintele a acceptat și chiar mi-a semnat un bilet de voie permanent. Astfel aveam să cunosc o lume în care am intrat fără să vreau. Doamna Minica mi-a dat adresa unde trebuia sa merg. A doua zi după orele de curs mi-am anunțat pedagogul de serviciu si am plecat spre adresa data de doamna Minica. Cu toate ca mai fusesem pe acea strada nu remarcasem prea mult casa unde stătea doamna Minica. Mi-a spus ca avea de săpat in gradina vreo câteva zeci de metri patrati si sa amenajam straturile de zarzavat si flori. Casa era situata undeva sub panta dealului, practic muntele Măgulicea cum ii ziceau localnicii. Doamna Minica locuia cu mama dumneaei in vârstă de 61 ani cum aveam să aflu. Doamna Minica era o femeie destul de frumoasă pentru cei 39 ani ai săi. Avea un corp zvelt și vorbea în continuu amețindu-și partenerii de discuții. M-a întrebat daca fumez și mi-a oferit o țigară Carpați fără filtru. Noi ucenicii fumam ce ne pica în mână. Am mers în grădină și după ce mi-a arătat parcela de săpat eu am început să sap cu sârg pentru a termina cât mai repede. însa după ce am săpat cam pentru două straturi m-a oprit și am început pregătirea straturilor. Doamna Minica a început să mă descoase și să-i povestesc despre mine. Bine înțeles cum eram destul de larg la gura i-am povestit despre viața mea și locurile pe unde umblasem până am ajuns la școala profesională Zlatna. Am muncit destul de întins iar la ora când trebuia să ajung la masa de seară la școală cele doua straturi erau gata însămânțate cu ceapă. Am vrut să plec dar nu m-a lăsat să merg la masa de la școală, astfel că am rămas să mănânc la familia dumneaei. Mama doamnei era și ea o femeie destul de vioaie pentru vârsta ei, pregătise câteva ochiuri de ouă cu jumări, și se scuza că nu gătise ceva mai bun. La masa am fost servit cu țuică însă am gustat doar un mic păhărel și am refuzat paharul de vin oferit după masa găsind multiple scuze, după care am plecat la școala. Doamna Minica m-a rugat sa vin și a doua zi să continuăm munca. Pentru ziua lucrată mi-a plătit 20 lei, sumă ce mi se părea destul de mare pentru cât lucrasem.

http://en.calameo.com/books/0001367692aade14afcf9



User's Signature

Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Mihai LEONTE
post Nov 28 2010, 07:14 PM
Post #26


*Membru de Onoare*
Group Icon
****

Group: Membru de onoare
Posts: 625
Joined: 30-December 07
From: Moldova Noua Romania
Member No.: 6



Ciclul; Casa de sub Măgulice…autor Mihai LEONTE

IMPACTUL

In ziua următoare am plecat din nou să-mi continui munca. Acasă era doar doamna Minica și mi-a spus că astăzi nu săpăm în grădină și aveam de tăiat și aranjat niște lemne. Pentru mine orice muncă era tot așa de grea sau ușoară și desigur nu mă speriam. Fiind primăvara doamna Minica era îmbrăcată într-un capot destul de ușor prin care i se zăreau proeminent sânii cu rotunjimi moderate. Lemnele erau într-o magazie și trebuiau crăpate și stivuite, o lucrare nu obositoare pentru mine. Doamna Minica adusese un platou cu plăcinte cu brânză, o carafă cu vin roșu care erau așezate pe o măsuță în apropiere. Eu am început să crap buturugile de lemn și nu eram atent la pregătirile ce se efectuau. Despicarea grămezii de lemne nu a durat nici o oră și am început să stivuim lemnele în magazie. Am început să le aranjez cu grabă, însă doamna Minica nu avea intenția să terminăm repede. Astfel că ea mi le dădea la mână și eu le așezam în stivă. La fiecare aplecare capotul doamnei se despica și sânii i se vedeau in toata splendoarea. Avea sânii rotunzi și destul de frumoși. Mai văzusem eu sâni, însă ai doamnei păreau splendizi și îmi luau ochii. Nu îmi permiteam să visez la ceva. O teamă față de ceva nepermis pătrunsese în mine. Ceva avea să se întâmple totuși. Nu mai aveam decât vreo câteva lemne și doamna Minica a căzut ca secerată peste grămada de lemne. Nu știam ce să fac. Am coborât de pe scara unde eram urcat și am ridicat-o pe doamna Minica încercând să văd ce are. Am ridicat-o cu mare grijă crezând că s-a lovit, neștiind cum s-a întâmplat fiind în acel moment cu spatele spre ea. Am ridicat-o și am observat că își revenise. M-a rugat să o sprijin și să o duc în casă. Am urcat treptele casei nu prea înalte și am așezat-o pe o canapea. M-a rugat să mă așez lângă ea și să îi masez puțin ceafa. M-am conformat și în scurt timp doamna și-a revenit, mulțumindu-mi pentru ajutorul dat. Eu m-am roșit și nu știam ce să mai fac. Doamna Minica mi-a spus să iau loc la masă, și a adus tava cu plăcintele și vinul invitându-mă să mănânc și să gust din vinul roșu. După ce se întâmplase nu prea știam cum să procedez. Doamna Minica nu dădea importanță evenimentului și se comporta ca și cum nu se întâmplase nimic. Timpul era cam înaintat și se înserase bine. Voiam să plec către internat, însă doamna Minica m-a rugat să nu plec să o las singură, căci mama ei era plecată la Alba Iulia unde aveau altă casă. Am acceptat cu riscul de a întârzia de la masă. Însă gazda pregătise deja o gustărica destul de consistenta și nu rămâneam flămând. Am început să discutăm de multe lucruri mărunte și neimportante. Până la urmă Doamna Minica mi-a spus că a vorbit cu dirigintele meu că mă va duce cu ea undeva la munte unde avea un sălaș. Acum începeam să leg căderea și motivul cu lemnele. A început să-mi facă un pat într-o cameră alăturată unde trebuia să dorm în acea noapte. Îmi era frică să beau din vinul oferit așa că m-am abținut pe cât posibil. Știam de când lucrasem la Valea Călugărească faptul ca nu e bine să bei mult vin. Am stat mai mult de povești cu doamna Minica, istorisindu-i episoade din viața mea. Se făcuse ora 23 și încă nu mă culcasem și nici la internat nu am mers. Doamna Minica s-a apropiat la un moment dat de capul meu și m-a întors cu fața către ea și m-a sărutat pe gură cu un fel de ciudă parcă, dar și cu un fel de gingășie ascunsă. În primul moment nu știam cum să mă comport și ce să fac. Dar nu a trebuit să acționez în nici un fel fiindcă doamna Minica era în brațele mele așa cum stăteam pe scaunul de pe care nu mă mișcasem de multă vreme. Nu pot să descriu tot ce s-a întâmplat, dar nici nu știu cum am ajuns în patul pregătit pentru culcare. După ce a stins lumina doamna Minica s-a cuibărit lângă mine și nu s-a lăsat până nu m-a dezbrăcat și de ultima textilă de pe mine. Am petrecut în acel pat cam vreo două ore lăsând multe griji ale lumii departe. Strategia căderii fusese bine regizată. Am plecat într-un târziu de la casa doamnei Minica și am sărit gardul internatului prin locul pe unde veneau întotdeauna întârziații. Norocul meu că aveam colegi de clasă care îmi acoperiseră lipsa.

http://en.calameo.com/books/0001367692aade14afcf9


User's Signature

Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Mihai LEONTE
post Dec 7 2010, 08:23 AM
Post #27


*Membru de Onoare*
Group Icon
****

Group: Membru de onoare
Posts: 625
Joined: 30-December 07
From: Moldova Noua Romania
Member No.: 6



Ciclul; Casa de sub Măgulice…autor Mihai LEONTE


CĂLĂTORIA CU MOCĂNIȚA

După impactul cu doamna Minica, nu știam cum voi mai da ochii cu dumneaei. Mie mi se părea că am comis o mare greșeală! Lucrurile însă aveau să fie cu totul altfel. Cam în fiecare duminică eram convocați la reședința de raion Alba Iulia. Eram spre finalul anului doi și participam la spartachiada tineretului. Concuram la proba de săritură în lungime. Plecam din Zlatna în jurul orei 4 dimineața cu trenul Mocănița care parcurgea distanța de 35 kilometri în circa 2 ore și jumătate. Surpriza mea avea să fie când la casa de bilete am zărit-o pe doamna Minica. Mi-a făcut semn să mă apropii pentru a-mi spune că îmi va cumpăra dumneaei biletul. Am încercat să-i spun să nu-mi cumpere bilet, căci noi aveam un delegat care se ocupa de tot. Am rămas împreună cu ceilalți colegi care mergeau la concurs. Mulți mă întrebau cine e doamna? Nu am avut timp de explicații căci trenul era gata de plecare. Am sesizat că doamna Minica mi-a arătat biletul și m-a chemat cu un gest subtil. Nu o puteam refuza! Am dat să urc în tren dar am fost invitat la clasa întâi de doamna Minica. Nu știam ce să mai fac! Să merg sau nu? Am așteptat să se urce dumneaei, iar eu am urmat-o destul de docil. Am lăsat-o să se așeze unde credea de cuviință. A găsit un loc unde stăteam față în față cu dumneaei. Discuțiile dintre noi erau destul de banale. Am găsit o temă comună; literatura și cititul. Pe banca noastră nu mai stătea nimeni, însă tot drumul nu am îndrăznit nici să ridic mâna spre doamna Minica. În anumite momente dumneaei mă atingea ușor cu mâna fie pe genunchi, fie îmi mângâia obrazul cu gingășie, ceea ce mă făcea să roșesc. A sesizat acest lucru. Eu o priveam parcă pentru prima dată, descoperind în privirea de femeie un fel de dorință, pe care însă nu reușeam să o înțeleg, nici ceea ce era ascuns în această privire. Astfel că nici nu știu cum am ajuns la destinație. Colegii m-au așteptat la coborâre, dar în timpul călătoriei delegatul nostru un pedagog, ,,inspectase” trenul și mă localizase! La despărțire doamna Minica nu mi-a spus nimic. Știa unde se va desfășura concursul. Am fost așteptați de un reprezentant al UTM-ului care ne-a însoțit până la stadionul unde aveau să se desfășoare întrecerile sportive. Probele de atletism se desfășurau la marginea stadionului. Groapa de sărituri era în spatele unei porți de fotbal.
La momentul când a început proba mea am văzut-o pe doamna Minica între spectatori. Nu prea eram eu specialist la sărituri, dar nu voiam să mă fac de rușine, în final am ocupat un nesperat loc trei. Trenul nostru pleca după amiază însă puteam opta pentru cel de seară care pleca la ora 22. Doamna Minica nu m-a lăsat să merg la tren și m-a invitat la casa dumneaei din oraș. I-am spus delegatului că voi veni cu trenul de seară. Ajunși la domiciliul dumneaei, aveam să o întâlnesc pe mama Minicăi. Aceasta m-a primit ca pe o persoană de a casei. Am așteptat terminarea mâncărurilor specifice zonei, dar parcă și ceva în plus. Casa dumnealor nu era nici deosebită, dar avea ceva plăcut specific locuințelor ardelene. Era plasată în cartierul țigănesc Lumea Nouă aproape de o crescătorie piscicolă. Avea garduri de scândură cât ținea grădina lor, iar camerele modeste, dar deosebit de curate și bine aranjate. După servirea mesei doamna Minica m-a invitat la film și astfel puteam să mai stăm de vorbă. În sala de cinema am stat chiar pe ultimul rând, unde dorise doamna Minica. Eu eram ca un fel de marioneta fiind manevrat de această ființă, despre care nu știam mai nimic. După film ne-am plimbat prin oraș numai ca să pierdem vremea. Totuși ne-am întors acasă devreme pentru ca eu să ajung la trenul de seară.


http://en.calameo.com/books/0001367692aade14afcf9


User's Signature

Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Mihai LEONTE
post Dec 14 2010, 07:27 AM
Post #28


*Membru de Onoare*
Group Icon
****

Group: Membru de onoare
Posts: 625
Joined: 30-December 07
From: Moldova Noua Romania
Member No.: 6



Ciclul; Casa de sub Măgulice…autor Mihai LEONTE


4 ÎNTOARCEREA

Gara mică din Alba Iulia nu era departe de locuința Minicăi, dar am plecat de acasă cu ceva timp mai devreme. Cât am stat acasă la Minica nu s-a întâmplat nimic deosebit. Mama acesteia ne-a lăsat singuri într-o cameră unde am continuat discuțiile noastre banale. Dar doamna Minica a îndrăznit să mă sărute de mai multe ori cu un fel de sete, iar eu eram în cea mai dificilă situație. Desigur că o doream ca femeie însă ceva mă făcea să nu întind mâna spre fructul dorit. Nu știu ce a discutat cu mama dumneaei, nici scopul pentru care venise la Alba Iulia, cert a fost că se întorcea cu același tren cu care mă întorceam și eu. Scenariul s-a repetat. Adică bilet la clasa întâi și singuri pe bancă. Vagoanele Mocăniței nu erau compartimentate și oricine intra în vagon vedea totul. Minica s-a plasat lângă ușa, iarăși față în față cu jucăria ei, căci mă consideram o jucărie în mâinile ei fiind un inocent în ceea ce privește femeile, căci abia depășisem pragul celor 18 ani. Doamna Minica s-a apropiat mai mult de mine și nu mi-a lăsat libertatea de mișcare astfel că am simțit căldura corpului și un miros care mă îmbăta pur și simplu. Mi-a spus foarte ferm că mă dorea cu un fel de ardoare. Simțeam și eu o dorință pe care nu știam ce va însemna în viitor, având în vedere diferența de ani. Am ajuns în Zlatna aproape de ora unu noaptea. Am întârziat intenționat până ce au coborât toți călătorii și am acceptat să o conduc pe doamna Minica acasă dar pe un alt traseu. Am ajuns repede acasă unde doamna Minica a aprins repede focul pentru a încălzi camera știută de la impact. Am vrut să mă întorc la internat însă nu am fost lăsat. M-a întrebat ce doresc să mănânc sau să beau. Nu am vrut nimic să beau pentru simplul motiv, că nu voiam să mă întorc mirosind a alcool. În scurt timp scenariul anterior avea să se repete. Doamna Minica nu m-a lăsat să răsuflu cucerindu-mă cum numai ea știa. Fără să ne dăm seama am adormit și ne-am trezit la ora 5 dimineața când am sărit din pat și am zbughit-o spre internatul școlii. Am avut iarăși noroc nefiindu-mi semnalată lipsa. Al doilea noroc era că în acea săptămână avea ore la sediul școlii. Săptămâna de cursuri era în plină desfășurare. Într-o zi dirigintele m-a chemat acasă la dumnealui să-l ajut la curățenia de primăvară prin curte și grădină. Mai fusesem și cu alte ocazii. În timp ce trebăluiam de zor în mica grădina a dirigintelui a ieșit din casă Minica! Am rămas foarte surprins! A venit direct la mine și m-a salutat cu noul,,servus” și a început să-mi povestească despre serviciul ei de la poștă unde era casiera oficiului poștal și ce mai are de lucru pe acasă întrebându-mă când o mai pot ajuta în grădină. Între timp apare dirigintele cu soția dumnealui și îmi spune că Minica era de fapt nepoata lor, căci soția dirigintelui cu mama Minicăi erau surori. Am rămas fără cuvinte pentru moment. Cei trei m-au lăsat să-mi continui activitatea și când eram aproape gata dirigintele a apărut. Mi-a povestit mai multe amănunte din viața Minicăi și a familiei sale. M-a invitat să iau o gustărică cu obișnuita slănină și ceapă, dar și cu brânză de oi. Știam de la colegii de clasă că dumnealui provenea dintr-o familie din satul Căpud, situat pe malul Mureșului vis a vis de Teiuș, celebrul nod de cale ferată din Ardeal. Am refuzat să beau din țuica oferită ca și din vinul roșu, asta fiindcă nu voiam să-mi fac greutăți la școală. S-a ajuns la discuția despre Minica. Dirigintele mi-a dat alte amănunte despre situația nepoatei sale. Care era intenția și unde voia să ajungă nu realizam deocamdată. La plecare mi-a dat 10 lei mult prea mult pentru aproximativ o oră de muncă. De fapt dumnealui în fiecare duminică ne premia pe cei buni la învățătură cu un film și cum mă număram printre ei, primeam și eu acel premiu pe care alți diriginți nu-l dădeau. Dirigintele avea și el un băiat și o fată care erau elevi de liceu pe atunci. Astfel că mai aflasem unele informații despre Minica. Cum aveam să procedez în viitor nu știam!

http://en.calameo.com/books/0001367692aade14afcf9



User's Signature

Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Mihai LEONTE
post Dec 30 2010, 07:15 PM
Post #29


*Membru de Onoare*
Group Icon
****

Group: Membru de onoare
Posts: 625
Joined: 30-December 07
From: Moldova Noua Romania
Member No.: 6





Mesajul poetului Mihai LEONTE pentru anul 2011

Dragii mei prieteni și cunoștințe din spațiul virtual, iată că am reușit să ajungem la poarta Noului An 2011. Îl vom întâmpina ca și pe anul 2010 cu noi speranțe în sufletele noastre, cu gândul că vom realiza mai mult în viitor. Avem același optimism care ne-a adus prin anii trecuți până la pragul lui 2011.
În plan personal mi-am îndeplinit opțiunea tipăririi unui nou volum personal, ARMONII MAJORE 2010, sprijinit fiind de familie, autoritățile locale din Moldova Nouă, alți prieteni și sponsori. Ajungerea la vârsta de 70 șaptezeci de ani poate fi numită un apogeu?
Poate că da, poate că nu!
Am fost inclus în volume antologice precum UNIVERSUL BUCURIEI și SPERANȚELE VIEȚII 2010. Aduc și pe această cale mulțumiri distinsului coleg Marin BUNGET alias Justițiarul, pentru includerea mea în volumul; SĂ NU UITAȚI DE MINE. Nu vreau să uit nici includerea unor creații ale mele în volumul ÎNSEMNE, patronat de site-ul CLEOPATRA a distinsei Andrada Luisa MATEI care mi-a trimis un volum GRATUIT.
Am scris despre unii colegi virtuali, dar și colegii NET - iști au scris despre mine. Ca drept mulțumire pentru cei care au comentat scrierile mele le-am pregătit un modest caiet cu acele comentarii. Va fi dat publicității după 1 ianuarie 2011, iar cei cărora voi avea posibilitatea le voi trimite un caiet tipărit.
Voi încheia acest mesaj cu speranța că îmi veți rămâne în continuare colegi și prieteni.
Vă doresc din tot sufletul meu, multă sănătate, împliniri și belșug în Noul An 2011.
Fiți OPTIMIȘTI și veți învinge toate pragurile care le veți întâlni.
Divinul Creator vă va însoți în tot ce veți întreprinde.
LA MULȚI ANI DRAGII MEI COLEGI ȘI PRIETENI ORIUNDE SUNTEȚI
Cu cea mai sinceră și înaltă prețuire,
Mihai LEONTE, cetățeanul Planetei Albastre, care este PĂMÂNTUL nostru.


User's Signature

Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Narcisa
post Jan 2 2011, 09:36 AM
Post #30


StarGazer
Group Icon
******

Group: EveningStar
Posts: 24,140
Joined: 30-December 07
Member No.: 9



La multi ani cu sanatate, maestre Mihai Leonte, va iubim pentru sufletul dumneavoastra nobil si pentru truda neobosita pe acest forum! emo-flowers.gif bighug.gif


User's Signature

Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Mihai LEONTE
post Jan 4 2011, 10:11 PM
Post #31


*Membru de Onoare*
Group Icon
****

Group: Membru de onoare
Posts: 625
Joined: 30-December 07
From: Moldova Noua Romania
Member No.: 6



CITEAZA(Narcisa @ Jan 2 2011, 08:36 AM) *
La multi ani cu sanatate, maestre Mihai Leonte, va iubim pentru sufletul dumneavoastra nobil si pentru truda neobosita pe acest forum! emo-flowers.gif bighug.gif

***
Multumesc Narcisa.
Iata si darul meu pentru tine, pentru cititorii mei:

http://en.calameo.com/books/0001367698cdb700cac75


Attached File(s)
Attached File  Aniversarea_mea_2011_coperta.jpg ( 232.51K ) Number of downloads: 2
 


User's Signature

Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Mihai LEONTE
post May 19 2011, 05:09 PM
Post #32


*Membru de Onoare*
Group Icon
****

Group: Membru de onoare
Posts: 625
Joined: 30-December 07
From: Moldova Noua Romania
Member No.: 6



În 18 mai 2011 poetul Mihai LEONTE din Moldova Noua și-a prezentat volumul MEMORII ACCESIBILE 2011 în fața Consiliului Local Moldova Nouă în chiar deschiderea ședinței ordinare de consiliu din această zi.
***

Attached File(s)
Attached File  MEMORII_ACCESIBILE_2011.jpg ( 588.49K ) Number of downloads: 2
 


User's Signature

Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Mihai LEONTE
post Dec 31 2011, 04:58 PM
Post #33


*Membru de Onoare*
Group Icon
****

Group: Membru de onoare
Posts: 625
Joined: 30-December 07
From: Moldova Noua Romania
Member No.: 6



2011 ANUL ȘAPTEZECIȘIUNU

Pentru poetul Mihai LEONTE

A ajunge la șaptezecișiunu de ani după ce ai muncit peste treizeci ani prin minele României, consider că este o bună realizare, asta și pentru faptul că fiind suferind, de circa 10 ani merg în două bastoane nu mă las învins de greutățile vieții.
Am început anul 2011 ca de obicei cu aniversarea mea din 19 ianuarie 2011 când mi-am prezentat caietul tipărit ANIVERSAREA MEA 2011 în care am inclus comentariile culese de la diverșii mei cititori și colaboratori despre mine, creațiile mele, volumele mele tipărite.
Am reușit cu sprijinul Primăriei Moldova Nouă și altor sponsori ca; Doru Costică ANDRONIC, Eugen BĂLEANU patronul SC Băleanu Servcom, dr. Ioan GUGA, Marian COCEAN și a editurii BRUMAR Timișoara, să-mi tipăresc volumul MEMORII ACCESIBILE 2011.
Am coordonat tiparirea celui de al șaselea volum antologic AMINITIRILE VIEȚII 2011 apărut deasemeni la Editura BRUMAR Timișoara. În acest volum au fost incluși 19 autori dintre care 6 au fost debutanți absolut.
La Zilele orașului Moldova Nouă din 15 august 2011 distinsul Doctor Inginer Ion CHISĂLIȚĂ, primarul orașului Moldova Nouă, care m-a declarat ca fiind o personalitate marcantă a orașului.
În 16 septembrie 2011 am fost invitat la Șezătoarea FLORI DE PE ȘOMUZ organizată de Primăria comunei Bunești Suceava și Biblioteca Bunești. Aici am avut parte de o primire plină de multă dragoste de foarte mulți prieteni de pe NET, dar și de organizatorii manifestării; primarul comunei Bunești Suceava, domnul Gheorghiță BERARU însoțit de sufletistul bibliotecar al Biblionetului Bunești domnul Ionel ȘTEFAN. Menționez mai vechi cunoștințe din satul Petia, preotul Constantin TUDOSĂ, profesoara de limba română Mihaela MURARIU, poeta Felicia LĂMĂȘANU din Mihăieștii Sucevei. M-am reîntâlnit cu octogenara poetă de la Rădășeni Elena ANDRIEȘ, verișoara mea primară însoțită de sora sa Aneta TUDOSE nașa mea.
Au fost prezenți si Sabina Violeta LAZĂR din Pașcani, Ovidiu DONISĂ din Suceava debutanți în volumul antologic AMINTIRILE VIEȚII 2011. De la Iași au venit Rodica RODEAN președinta ONG-ului UNIVERUL PRIETENIEI și poetul Nicu STANCU.
Am donat Biblionetului Bunești Suceava mai multe volume tipărite, cât și Bibliotecii I.G. SBIERA din Suceava și am oferit gratuit mai multe volume diverșilor participanți la această manifestare literară. Am fost deosebit de onorat de cuvintele alese adresate de preotul profesor dr. Florin GRIGORESCU, economista Viorica IRIMIA, cât și a mai mulți bibliotecari prezenți la acest eveniment.
Mulțumesc tuturor pentru sprijinul acordat sub diverse aspecte.
Pentru anul 2012 am în pregătire un nou volum personal, dar insist să realizăm și al șaptelea volum antologic BUCURIILE VIEȚII 2012.

http://en.calameo.com/books/0001367698cdb700cac75


Attached File(s)
Attached File  Volumele_lui_Mihai_LEONTE.JPG ( 304.18K ) Number of downloads: 1
 


User's Signature

Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Mihai LEONTE
post Feb 12 2013, 01:10 PM
Post #34


*Membru de Onoare*
Group Icon
****

Group: Membru de onoare
Posts: 625
Joined: 30-December 07
From: Moldova Noua Romania
Member No.: 6



Ciclul; Casa de sub Măgulice…autor Mihai LEONTE


5 MEDITAȚII

În zilele care au urmat am încercat să-mi analizez situația mea în această relație. Cine eram eu? Ce voiam de fapt? Eram încă destul de tânăr și necopt. Mai aveam de urmat doi ani de școală pentru a avea și eu o meserie. Pe seama mea unii colegi făceau glume, alții mă încurajau. Îmi persista în memorie discuția avută cu doamna Minica în seara venirii de la Alba Iulia. Dumneaei mi-a interzis să-i mai spun doamnă ci să fim ,,servus” cum se obișnuia între prieteni. Astfel că depășisem un prag psihologic prin care nu ne simțeam chiar în largul nostru. Vara se apropia și trebuia să mergem în vacanță. Acum știam mai multe despre Minica și trebuia să-mi urmez școala în continuare. Pe la mijlocul săptămânii de cursuri am fost invitat de un coleg să merg la bibliotecă în oraș. Aici aveam să o întâlnesc pe Minica, întâmplător sau nu! Printre alte discuții mi-a strecurat un bilet de voie permanent semnat de director, diriginte și de un pedagog. Am rămas mai mult decât surprins! Mi-a spus că mă așteaptă acasă după ce ies de la bibliotecă. La vremea aceea citeam Cronica de familie de Petru DUMITRIU și astfel am mai solicitat un volum. Între timp colegul cu care venisem a plecat și am rămas doar cu bibliotecara. Aceasta m-a întrebat dacă o cunosc pe Minica? Am spus că DA, cu un fel de convingere personală, la care bibliotecara mi-a răspuns că nu e rău! Ce a vrut să spună cu asta nu știam nici eu? Am urmat solicitarea de a merge acasă la Minica, însă am ocolit traseul obișnuit. M-am întâlnit cu un coleg de clasă și i-am spus că voi întârzia cu venirea la școala în seara aceea. Ajuns la destinația Minica, aceasta mă aștepta. Am crezut inițial că îmi va da ceva de lucru. Dar nu acesta era scopul convocării mele. Am fost invitat direct în casă și cum eram singuri m-a îmbrățișat și sărutat cum știa ea. Eram cucerit de acest fel de comportament și nu știam ce aveam de făcut. Dar asta nu era treaba mea. Ce trebuia făcut știa Minica. Stăteam așa cu mâinile lipite de corpul parcă mai minuscul decât în realitate al Minicăi, iar ea mă strângea la pieptul ei cald, încât eu mi se părea că se contopește cu mine.
După lungi povești destul de banale, dar din care fiecare se alegea cu câte ceva, am adormit într-un târziu. Printre altele mi-am povestit situația mea ingrată în raport cu ea. Minica mi-a propus chiar să mă mut la ea și să nu mai stau la internat. Nu am fost de acord. Nu s-a supărat. Am rugat-o să analizeze mult mai bine situația noastră fiind mult mai matură. Minica nu avea copii iar soțul ei murise de câțiva ani buni și acum era liberă să aleagă ce voia să facă în viitor. Prin natura funcției pe care o avea la poștă stătea destul de bine, în plus avea și ceva bază materială destul de bună în comparație cu alte persoane. Perspectiva unei relații cu astfel de persoană ar fi încântat pe oricine. În mintea mea vedeam lucrurile cu totul altfel și nu-mi plăcea să dau înapoi de la ce îmi plănuiam eu. Timpul era în fața mea și nu voiam să mă grăbesc. Din discuții i-am spus și Minicăi planurile mele, la care ea nu avea pentru moment un răspuns. Nu știu dacă pentru vârsta mea gândeam corect? La Ploiești și Valea Călugărească refuzasem multe alte oferte care îmi puteau aduce avantaje. Un exemplu ar fi acela când un maistru de la Rafinăria Vega a vrut să mă înfieze și l-am refuzat fără să mai întreb pe alții. Acum mă aflam cam în aceeași situație. Părinții mei nu-mi trimiteau bani la profesională și trebuia să mă descurc singur cum puteam. Asta nu mă descuraja absolut deloc ceea ce mă făcea să par în ochii dirigintelui, profesorilor și a colegilor un luptător. Timpul avea să decidă, însă mai aveam mult de mers. Dacă aș fi solicitat ajutor, Minica mi-ar fi dat orice, dar nu voiam nimic de la ea. Asta o punea pe gânduri și credea că o voi părăsi. Nu putea să accepte ideea că ne puteam despărți acum după ce eram împreună chiar și într-o relație precară. După această noapte parcă ceva ne apropiase mai mult totuși, căci la despărțire am îndrăznit să o sărut eu primul, lucru ce a făcut-o nespus de fericită. Pentru moment aveam să lăsam timpul să decidă pentru noi, pentru că noi singuri nu puteam să mergem spre un țel sau altul.

http://en.calameo.com/books/0001367692aade14afcf9



User's Signature

Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Mihai LEONTE
post Apr 7 2013, 06:47 PM
Post #35


*Membru de Onoare*
Group Icon
****

Group: Membru de onoare
Posts: 625
Joined: 30-December 07
From: Moldova Noua Romania
Member No.: 6



Ciclul; Casa de sub Măgulice…autor Mihai LEONTE


6 FINAL DE AN ȘCOLAR

Terminam în curând anul doi de profesională. O parte din examene le dădusem și nu aveam probleme cu învățătura. Urma ca în luna iulie să facem o lună de practică la sectoarele miniere după care plecam în vacanța de vară până în 15 septembrie. Pe clasă ocupam locul întâi. La 1 iulie începeam luna de practică la minele din Almașul Mare. Aici era foarte strict cu intrarea în mină fiindcă civilii lucrau cot la cot cu deținuții și trebuia să avem o legitimație specială care nu avea să ajungă în timpul practicii noastre. Pe mine și pe alți colegi ne-a luat să lucrăm la magazia minei unde depindeam de un maistru și de magaziner. Sâmbăta ne întorceam la sediul școlii din Zlatna pentru a ne schimba, căci la mină nu aveam condițiile necesare. În această perioadă Minica era destul de supărată pe faptul că nu ne mai întâlneam peste săptămâna. Sâmbătă cum am apărut la școală, cineva mi-a adus un bilet cu invitația la cină. Nu știam ce să fac, dar dirigintele fiind profesor de serviciu m-a trimis la domiciliul cu pricina. Nu am așteptat altă propunere și am plecat. Era în plină vară și soarele era încă sus. Minica mă aștepta cu nerăbdare și văzându-mă a fost foarte bucuroasă. Nu apucasem să mă spăl și să mă schimb, dar un schimb de cămăși curate mă aștepta. Noi ne predam rufele murdare elevului de serviciu pe clasă pentru spălare, iar sâmbăta le preluam curate și călcate. Nu puteam să refuz oferta căci eram destul de nespălat. Surpriza mea avea să fie când am sesizat că tot ce mi se oferise era nou-nouț! Deci refuzul meu nu ar fi fost justificat. Ne-am petrecut seara ascultând emisiunea de la un difuzor care era instalat în orice locuință din acea vreme. Discuțiile noastre însă aveau să se axeze pe tema vacanței mele care se apropia. Minica îmi găsise ceva de lucru în Zlatna, ca salahor după niște zidari unde aveam să câștig bani destul de buni. Mai aveam o săptămână de practică și trebuia să mă hotărăsc ce voi face. Acasă dacă mergeam nu mă alegeam cu nimic, asta fiindcă ai mei lucrau acum la colectiv, iar eu nu prea aveam de lucru decât doar să lucrez și eu la colectivă. Mai aveam varianta să mă angajez la exploatarea minieră pentru perioada vacanței cum se angajau unii colegi localnici. La terminarea practicii am acceptat oferta zidarului care mi-a promis 40 lei pe zi, mâncare asigurată de cei unde lucram, inconvenabil era că trebuia să lucrezi cam zi/lumină. Astfel că i-am solicitat zidarului mai mult, căci el câștiga mult mai mult. Am lăsat să discute prețul pe Minica și pe dirigintele meu. Astfel mi s-a oferit până la urmă 80 lei/zi. Era o sumă nesperat de bună, dar și munca era să fie pe măsură. Aveam liber duminica și sărbătorile religioase. De dormit puteam să dorm la școala profesională sau la zidarul meu care îmi oferea găzduire dacă nu aveam unde sta. Dar cum lucram în locații mai îndepărtate se întâmpla să dormim chiar acolo unde lucram. În decursul lunii august am lucrat cam 20 zile și am reușit să strâng peste 3000(treimii) lei, bani care mi se păreau o adevărată avere. Mi-am cumpărat costum, pantofi și alte mărunțișuri strict necesare. Restul sumei l-am pus la CEC pentru zile mai grele. La începutul lui septembrie am plecat și eu în vacanță să-mi văd familia din satul natal. Minica m-a rugat să nu plec, însă aveam biletele de tren CFR și în caz că nu le consumam se zicea că le plătim! Am convenit să revin în cel mai scurt timp, pentru a putea să ne bucurăm câteva zile de o libertate deplină. Acasă nu am găsit nici ceea ce mă așteptam, adică odihna de care aveam nevoie. Tata a vrut să mă bage într-o echipă a colectivei la treieratul grâului. Mama vitregă voia să tencuiesc o cameră cu pământ. Când am văzut care este situația nu am așteptat prea mult și am plecat retur spre Zlatna. Norocul meu că nu-mi luasem cu mine bagaj prea mare și am putut să invoc ceva ca să merg la Fălticeni și dus am fost. Când după numai câteva zile Minica a auzit că m-am întors era în culmea fericirii. Voia să mă știe aici în oraș lângă ea! Totuși nu am stat degeaba, maistrul nostru instructor Szylagy, tocmai lucra la casă și mi-am reluat munca de salahor până la începerea școlii. Viața își urma cursul fără alte evenimente. Dacă alta lume era fericită sau nu, două ființe își trăiau fericirea pământească fără menajamente.
http://confluente.ro/Manuscris--Povestiri/...1347006355.html

http://en.calameo.com/books/0001367692aade14afcf9


User's Signature

Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

Mihai LEONTE
post Aug 15 2013, 06:29 PM
Post #36


*Membru de Onoare*
Group Icon
****

Group: Membru de onoare
Posts: 625
Joined: 30-December 07
From: Moldova Noua Romania
Member No.: 6



Ciclul; Casa de sub Măgulice…autor Mihai LEONTE


7 SERI DE TOAMNĂ

Serile pe care le petreceam cu Minica erau o adevărată delectare pentru amândoi. Cu toate că printre colegi fumam, când ajungeam aici nu fumam niciodată. De obicei lăsam țigările la școală în dulapul din vestiar. Minica a sesizat lucrul acesta și mă aprecia pentru asta. Ascultam secvențe din viața ei, despre copilărie și școală. Părinții Minicăi aveau casa în Alba Iulia, cea pe care o văzusem și eu. Școala a urmat-o la oraș făcând până la Școala Normală. Nu s-a măritat de tânără și vremea de război a prins-o nemăritată. Tatăl ei fusese ceferist și cum a început războiul a fost mobilizat pe loc și mai apoi trimis în diverse misiuni cu trenuri de război sau chiar civile. Într-o misiune din aceasta prin anul 1943 și-a pierdut viața, fiind împușcat de nu se știe cine. După începerea luptelor pe frontul de est au locuit în Alba Iulia, dar la începutul anului 1944 au fost evacuați din oraș. S-au refugiat în munți. Au găsit găzduire undeva într-un sătuc de lângă Zlatna, la Dealul Roatei. Aici avea să-l cunoască pe soțul său chiar la familia care îi găzduise. Soțul său cu toate că avea anii să meargă în armată, a stat ascuns până după terminarea războiului, fiind considerat partizan și simpatizant cu comuniștii. Se pare că asta i-a adus unele beneficii după război! Familia soțului nu era una săracă fiindcă avea o casă în Zlatna și mai multe proprietăți prin munți. Mama Minicăi dacă a văzut că tinerii se plac a căutat pe foștii șefi ai soțului său și le-a solicitat să-i angajeze ginerele. Astfel că prin toamna lui 1945 familia s-a mutat la Alba Iulia. Lucrând la CFR soțul Minicăi, Todor a solicitat să facă serviciul pe linia Mocăniței, Alba Iulia – Zlatna ca și conductor de tren. Dar în decembrie 1957 a murit de un atac de cord, datorită bolii de plămâni de care suferea. Toată lumea a rămas surprinsă când au auzit de moartea fulgerătoare a lui Todor. Era la serviciu și a plecat spre magazia de mărfuri a gării când a căzut din picioare ca secerat. Avea 39 ani fiind născut în 1918. Astfel că Minica devenea văduvă la numai 37 ani. Nu avuseseră copii și astfel ea a rămas în casa de aici de sub Măgulice. Minica vizitase de multe ori și satul Căpud, satul natal al mamei sale și spunea că era o bună înotătoare, căci altfel nu te puteai scălda în râul Mureș. De fapt corpul ei de mică sirenă o clasa printre bunii înotători. Minica avea o voce caldă și plăcută auzului, încât eu o ascultam ca pe un fel de melodie. Nu o întrerupeam din povestit, lăsându-i libertatea de a spune tot ce vrea ea. Nu puneam întrebări, căci consideram că nu aveam voie să o interoghez în nici un fel, ce avea ea să-mi spună îmi spunea. Când începea să povestească îi plăcea să stea lângă mine și mă privea mereu în ochi. Nu gesticula în nici un fel și avea o cursivitate în vorbire care mă fascina. Aș fi ascultat-o ore întregi, dar se oprea din povestire și mă întreba; dar tu ce ai mai făcut? Uneori rămâneam surprins, căci mie nu-mi trecea prin minte ce aș putea să-i povestesc despre mine. Ce puteam să-i spun? Că am păscut vitele tatei în satul meu natal? Că am fost băiat la sifonăria din Fălticeni? Când începeam să-i povestesc despre copilăria mea, rămânea tristă și mă oprea nu știu de ce? Astfel că ne mulțumeam cu poveștile Minicăi. Avea în mine un fel de încredere pe care nu mi-o puteam explica! Banii casei erau puși să pot umbla la ei, cheile casei de asemenea îmi erau puse la dispoziție. Nu am îndrăznit să iau un bănuț de unde-i punea ea, nici să vin acasă fără ca ea să fie acolo. Nu am îndrăznit nici să-i solicit bani pentru nimic. Aflase că citesc ziarul Sportul popular, cum îi zicea pe atunci și m-am trezit că primesc la școală ziarul de la poștaș; mă abonase la acel ziar. Din discuții aflase că adun timbre și-mi aducea serii de timbre noi pe care atunci nu știam câtă valoare au și le foloseam la corespondență. Toate astea luate împreună mă făceau să o respect mai mult și să fiu mereu aproape de Minica. Mult mai târziu după ani și ani analizându-mi acel comportament al meu, mi-am dat seama cât de mult am iubit-o eu pe Minica. Acum însă totul se desfășura parcă după niște reguli dinainte știute. Dacă ne întâlneam pe stradă ne salutam și dacă Minica avea timp mai stăteam de vorba, însă întotdeauna primeam invitația de o vizita la casa de sub Măgulice. Asta era ca un fel de premiu pentru mine. Acolo ne simțeam rupți de restul lumii și aveam spațiul nostru în care nimeni nu ne conturba vreodată.

http://en.calameo.com/books/0001367692aade14afcf9

http://confluente.ro/Manuscris--Povestiri/...1347091418.html



User's Signature

Poezia este infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise! Mihai LEONTE
vezi;
http://www.flickr.com/photos/22071323@N06
http://www.armbell.com/petia/
Go to the top of the page
PM
+ Quote Post

2 Pages V  < 1 2
Reply to this topicStart new topic
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:

 



RSS Lo-Fi Version Time is now: 23rd May 2018 - 10:16 PM
Arta si savoare www.iconcert.ro
 Vesperala Forum