MIRAJELE ALBASTRE 2008...autor Mihai LEONTE

[Mihai LEONTE]

Mihai LEONTE

 

 

 

MIRAJELE ALBASTRE

 

 

Poezii şi alte scrieri

 

 

 

http://www.postimage.org/image.php?v=gx1TeNv9

 

 

Moldova Nouă 2008

 

Sponsorii acestui volum:

 

Primăria oraşului MOLDOVA NOUĂ – Sponsor principal

S.C. BĂLEANU SERVCOM S.R.L Moldova Nouă

Doctor Ioan GUGA, Senator de Caraş-Severin 2000 - 2004

Costică Doru ANDRONIC, Patron Moldova Nouă

S.C. Pro Marketing Reşiţa, director Dan GHEORGHIU

 

 

 

Desenele aparţin graficienei

Nynna VIZIREANU din Constanţa

 

 

 

 

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

 

LEONTE, MIHAI

Mirajele albastre / Mihai Leonte. - Reşiţa : Pro Marketing, 2008

ISBN 978-973-87840-7-9

 

821.135.1-1

[Mihai LEONTE]

DISTINSUL MEU CITITOR,

 

Când vei răsfoi paginile acestui volum, vei păşi în sufletul şi viaţa mea. Sigur nu vei găsi totul despre mine, nu pentru faptul că nu am dorit să vă dau totul, ci pentru că nu am reuşit să scriu totul aşa cum aş fi vrut. Prin asta înţelegându-se că nu mi-am găsit cele mai potrivite cuvinte, prin care să redau simţirile mele sufleteşti. Am scris doar ce am văzut, şi nu vreau să scriu ficţiuni.

Încă nu am ajuns la finalul sacului, pot să fiu mulţumit cât de cât.

Mihai LEONTE nu este un scriitor, el este acel om care dealungul vieţii a trăit intens, uneori la cote maxime. Poate nu mi-am îndeplinit toate visurile mele. Important pentru mine a fost să învăţ o meserie, şi daca această meserie a fost cea de miner, nu am regretat că am învăţat-o şi am practicat-o. Am trecut prin treptele meseriei, de la ucenic la maistru principal minier.

Am început să scriu din anii şcolii profesionale, şi poate cu mult înainte, dar cel care mi-a arătat tainele scrisului a fost profesorul Pavel RANGA, responsabilul Cenaclului literar Pavel DAN din Turda. Mi-am adunat scrierile dispersate pe multe caiete şi foi volante, numai când am ajuns la Moldova Nouă. Cu toate că am scris la diverse reviste şi ziare, însă când mi se citea biografia şi meseria, mi se dădeau răspunsuri evazive. În anii de după revoluţie, l-am cunoscut pe ziaristul Constantin ŢIGĂNELE, care citindu-mi scrierile, m-a convins că merită să fie făcute cunoscute. Pot spune că al doilea om care m-a scos din umbră a fost Marian COCEAN, patronul unei tipografii pentru imprimate, care fără să-mi solicite vreun ban, mi-a tipărit prima plachetă de poezii; ALB-NEGRU, în anul 1999.

Motto-ul meu este;

,,Voi fi fericit când cineva îmi va recita doar un singur vers''.

Poezia fiind o infinitate de ipoteze, axiomele sunt interzise!

Sunt fericit totuşi că poezii de ale mele sunt citate de persoane diverse, pe care le iau drept un motto personal. Acest lucru este mult mai valoros decât orice alt premiu.

[Mihai LEONTE]

AMINTIRI DESPRE MINE…

( Autobiografie )

 

Mă numesc LEONTE MIHAI, născut la data de 19 ianuarie 1941, în comuna Buneşti, judeţul Suceava, din părinţii Vasile şi Elena-Jăniţa LEONTE, născută CONDURACHE.

Primele 4 clase elementare le-am urmat în satul natal, clasele 5 şi 6 în centrul de comună BUNEŞTI, iar clasa a 7-a am absolvit-o la cursurile fără frecvenţă în 1961 la Zlatna.

Între 1957 şi 1961 am urmat cursurile Şcolii Profesionale de Mineri Zlatna, regiunea HUNEDOARA.

De la 1 iulie 1961 până la 18 august 1962 am lucrat ca muncitor miner la I.M.Ghe. Doja ZLATNA. Din noiembrie 1962 am lucrat ca miner la E.M. BAIA de ARIEŞ, regiunea CLUJ. În perioada 1963-1966 am urmat cursurile Liceului Seral Baia de Arieş, însă semestrul II al clasei a X-a l-am absolvit la Liceul Seral Valea Călugărească. Liceul l-am absolvit cu diploma de bacalaureat în 1972 la Liceul Real Moldova Nouă, secţia Serală.

Din noiembrie 1966 am lucrat la I.M. Moldova Nouă ca miner până în 15 septembrie 1968 când am fost selecţionat pentru şcoala de maiştri pe care am urmat-o şi am absolvit-o în iunie 1969.

De la 1 iulie 1969 am lucrat ca maistru miner subteran până la 1 septembrie 1980 când am fost promovat maistru principal minier subteran. Toată această perioadă, până la 1 mai 1990 când m-am pensionat, am lucrat numai în cadrul Întreprinderii Miniere Moldova Nouă.

În anul 1967 m-am căsătorit cu Ana Martinovici cu care avem doi copii:

Leonte Marius Dan născut la 2 aprilie 1968, mecanic miner subteran până în 2006, actualmente lucreză în alt domeniu, căsătorit, şi are un copil Ovidiu, născut în 1991.

Leonte Amelia Elena născută la 11 mai 1969, căsătorită, actualmente cetăţean al S.U.A., şi lucrează la Spitalul Municipal HARTFORD din Connecticut, fiind absolventă a unei facultăţi de management.

Pe tot parcursul activităţii din producţie am fost colaborator al Sindicatului Miner, fiind organizator de grupă permanent, şi sporadic în conducerea superioară. Am făcut parte în permanenţă din conducerea Casei deAjutor Reciproc din întreprindere, fiind o perioadă şi vicepreşedinte.

În permanenţă, am continuat unele activităţi extraprofesionale ca: 1963-1965 am frecventat Cenaclul Literar „PAVEL DAN” Turda, unde am debutat cu poezia „Artist în minerit” în ziarul „Turda Nouă”.

Din 1976 am devenit membru al Asociaţiei Filateliştilor din România, Cercul filatelic ,,Danubius” Moldova Nouă, unde am avut diverse funcţii de conducere, fiind evidenţiat cu Diploma cu rangul; Medalie de Argint de către asociaţie.

În perioada 1978-1982 am jucat şah prin corespondenţă la diverse turnee interne printre care şi Cupa României.

După ieşirea la pensie în 1990, considerând că e necesar ca bătrânii să-şi poată apăra drepturile, am iniţiat înfiinţarea Asociaţiei Pensionarilor „Clisura Dunării” şi apoi la fondarea Casei de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Moldova Nouă. Ambele organizaţii au fuzionat în ianuarie 1993 având o conducere unică, al cărei preşedinte am fost ales iniţial, şi reales până în prezent.

În 1994 cu ambele organizaţii am aderat la Uniunea Generală a Pensionarilor din România, fiind ales în Consiliul Naţional în 1994 şi reales în 1998.

La alegerile locale din 1992, am fost ales consilier independent al oraşului Moldova Nouă, şi apoi consilier judeţean independent pentru judeţul Caraş-Severin. Actualmente nu fac parte din nici un partid politic. Sunt membru al Alianţei pentru Pace din România filiala Caraş-Severin. Colaborator al Asociaţiei Pro-Democraţia Club Reşiţa. Mai sunt membru al Asociaţiei Amatorilor de Ştiinţă şi Cultură Bucureşti, unde este preşedinte profesorul Claudiu VODĂ, cunoscut autor de lucrări ştiinţifice pentru tineret.

Ca hobby, am fost şi sunt fotograf amator, iniţiind şi organizând din 1998 la Moldova Nouă Expoziţia Fotografică „Bătrânii noştri” care are loc în fiecare an la 1 octombrie cu prilejul Zilei Internaţionale a Persoanelor Vârstnice.

Am reuşit să-mi tipăresc creaţiile începând cu anul 1999 astfel;

• 1999 - a apărut placheta ,,Alb negru’’ (volum de poezii)

• 2000 - a apărut placheta ,,Nostalgii’’ (volum de poezii)

• 2001 - a apărut placheta ,,Valenţe medii’’ (volum de poezii)

• 2001 - a apărut placheta ,,Reverii adverse’’ (volum de poezii)

• 2002 - a apărut volumul ,,Meditaţii admise’’

• 2004 - a apărut volumul ,,Apogeul metaforic’’

• 2006 - a apărut volumul ,,Agate magice’’

• 2006 – a iniţiat apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET; Spiralele vieţii

• 2007 – a iniţiat apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET; Drumurile vieţii

- 2008 – selecţionat în volumul antologic; Freamăt de dor la Editura 3D.

- 2008 iniţiază apariţia volumului antologic al poeţilor de pe NET; Mirajele vieţii, care va apare la Suceava.

- a apărut volumul Mirajele albastre 2008

Începând cu anul 1999 participă la toate ediţiile Zilelor Culturii la Moldova Nouă, prezentându-şi volumele tipărite publicului larg, dar şi invitaţilor acestor manifestări anuale.

În 08 august 2002, Consiliul Local al comunei Buneşti, judeţul Suceava mi-a acordat titlul de „Cetăţean de onoare” al acestei comune.

În februarie 2002 am fost invitat de către regretatul poet Ion CHICHERE, la Cenaclul Semenicul din Reşiţa, unde am susţinut o seară de poezie împreună cu membrii acestui cenaclu.

Am avut diverse colaborări, începând din 1994, la ziarul „TIMPUL” din Reşiţa, în apărarea intereselor şi drepturilor pensionarilor, ca şi a tuturor persoanelor defavorizate. De asemenea colaborez şi la postul de radio Timişoara, cu realizatorii emisiunii „Vârsta a Treia”.

Am colaborat şi la ziarul „POŞTAŞUL” cât şi la alte publicaţii.

Întrând în rândul NET-iştilor, activitatea mea a fost mult uşurată prin răspândirea cu repeziciune a scrierilor personale, dar şi încurajarea celorlalţi autori tineri, şi mai puţin tineri, căutând să le promovez creaţiile pe diverse site-uri, dar şi prin volumele antologice menţionate.

[Mihai LEONTE]

Genealogia lui Mihai LEONTE, completări la biografie

 

Sunt născut în zodia Capricornului, iar după zodiacul chinezesc sub semnul Dragonului de Metal. Aceste semne zodiacale mi-au purtat noroc până în prezent, şi se pare că m-au plasat pe o linie a vieţii destul de favorabilă. Provin dintr-o familie de ţărani autentici din acel sat Petia, prin care trece un pârâu liniştit denumit simplu: Ciofu.

Bunicii mei dinspre tată se numeau Domnica şi Gheorghe LEONTE. Nu deţin alte date despre dumnealor. Tatăl meu Vasile LEONTE născut la 3 februarie 1917 şi decedat la 29 aprilie 1987, mai avea încă 6 fraţi. După datele care le deţin ei erau; Ana, Elena, Paraschiva, Dumitru, Ioan şi Mariţa.

Ana a fost căsătorită cu Gavril IACOB, de profesie mecanic la o moară din Fălticeni.

Elena, căsătorită în satul Hârtop cu Neculai Vasilache. Satul Hârtop este vecin cu satul nostru Petia. Tot la Hârtop s-a căsătorit şi mătuşa Mariţa, sora cea mai mică a tatei, căsătorită cu Ilie MITREA. Paraschiva, adică mătuşa Chiţa, cum i se zicea, a fost căsătorită cu Moş Neculai TĂNASĂ, un gospodar deosebit, cu multe hectare de pământ şi multe oi. Tata lui moş Neculai, era moş Lixandru unul dintre cei mai vestiţi ciobani ai locului. Fratele tatei Dumitru a murit cam timpuriu, şi nu prea am amintiri despre dumnealui. Cel mai apropiat mie, a fost unchiul meu Ioan LEONTE, născut la 21 septembrie 1923 şi decedat la 26 mai 1991, căruia toţi îi spuneau Nicuţă, fiind cel mai mic dintre băieţi. Moş Nicuţă a făcut armata la jandarmi, şi apoi a lucrat în miliţie până prin 1953, de unde a fost trimis la munca de jos, la Fabrica de sticlă Turda. Pot spune fără să greşesc ca era cel mai şcolit dintre toţi ai familie LEONTE. Dumnealui mi-a insuflat în pemanenţă dorinţa de a şti cât mai mult. Revenind la tatăl meu ştiu că era un om simplu, adică avea 7 clase făcute în perioada interbelică, dar ştia să scrie la maşina de scris, şi datorită acestui fapt a îndeplinit foarte mulţi ani funcţia de contabil(socotitor) la C.A.P.-ul din comuna noastră Buneşti.

Bunicii dinspre mamă ştiu doar că se numeau Ioana şi Gavril CONDURACHE. Pe bunica Ioana am prins-o în viaţă cât de cât, dar n-am apucat să mă bucur prea mult de dragostea ei pe care o simţeam la acea vârstă atât de fragedă pentru mine. Simţeam ceva atât de plin când mă aflam lângă acea fiinţă încât mi-a dat putere mult mai târziu. Despre mama mea Jăniţa-Elena CONDURACHE, născută la 7 august 1919 şi decedata la 23 mai 1943 nu prea am ce spune, fiindcă nici nu ştiu prea multe despre dumneaei. Mama a mai avut încă 5 fraţi. Maria născută în anul 1911 şi decedată la 23 martie 1946, căsătorită în satul Rădăşeni cu Toader SANDU, cu care a avut 3 copii; Constantin născut la 21 mai 1926 şi decedat la 9 octombrie 1951, Ana născută la 5 ianuarie 1928, căsătorită cu Toader TUDOSE, nu a avut copii. Elena, născută la 28 septembrie 1929, căsătorită cu Constantin ANDRIEŞ cu care a avut 4 copii; Mariana, Ionel, Viorica şi Adrian. Elena ANDRIEŞ fiind cunoscută ca poeta de la Rădăşeni.

Ioan CONDURACHE fratele mai mare al mamei a fost căsătorit de 2 ori, având din prima căsătorie un fiu; Gheorghe CONDURACHE. Mătuşa Nastasia, născută la 18 martie 1914, şi decedată în 3 martie 1992, sora mamei a fost căsătorită în satul Unceşti cu Toader DEDIU, care a murit pe front în al doilea război mondial, cu care a avut 4 copii; Eleonora, născută la 1 decembrie 1935 şi decedată la 7 august 2001. Nicolai DEDIU, născut la 23 noiembrie 1937 şi decedat la 1 ianuarie 2004. Vasile DEDIU, decedat, despre care nu deţin mai multe date. Maria DEDIU, născută la 11 septembrie 1943. Mătuşa Zamfira, sora mamei a murit de tânără. Moş Ştefan CONDURACHE, născut la 5 septembrie 1921 decedat la 23 septembrie 1992, a fost căsătorit cu Mariţa BUCĂTARU, cu care a avut 3 copii; Felicia, născută la 23 septembrie 1948 decedată cam pe la 10 ani. Miluţă, născut la 20 octombrie 1951 şi Dănuţ, născut la 1 noiembrie 1958, căsătorit cu Viorica PĂIUŞ, născută la 1 martie 1961, având la rândul său 3 copii; Gavril, Anca Mihaela si Ştefan.

Pentru conformitate semnez cu numele întreg; LEONTE Mihai, născut la 19 ianuarie 1941, în satul Petia, comuna Buneşti, judeţul Suceava, ţara România.

[Mihai LEONTE]

ÎMI REPROŞEZ MIE!!!

 

Sunt mândru că am izbutit să trec prin viaţă într-un mod cât se putut cu demnitate. Este adevărat că în cultura mea sunt destule carenţe. Dar mă întreb, şi întreb câţi sunt acei care stăpânesc o cantitate suficientă de cultură? M-am străduit să merg înainte, prin toate câte au fost. Bune şi rele, greutăţi sau bucurii. Poate nu am făcut suficient. Aici intervine o latură ceva mai dificilă de analizat. Întrebaţi-i pe cei care au avut totul şi n-au realizat nimic. Dacă toţi ar fi încercat să facă ceva util, azi omenirea ar fi mult mai departe. Sunt destul de mulţi care aşteaptă să li se dea totul, dar nu dau societăţii nimic în schimb. Am avut şi voi avea respect pentru cei care şi-au înfruntat destinul mergând înainte prin cele mai mari şi multe greutăţi. Acei care au crescut sumedenie de copii. Acei care se încăpăţânează să trăiască în cele mai izolate locuri, în sate uitate de lume, crescând vite şi alte animale. Adunând iarba fir cu fir pentru asigurarea hranei pentru aceste animale pe timpul iernii. Acei oameni care au rămas în satele lor acolo unde nu ajunsese agricultura aşa zisă socialistă. Sper că în mare parte mi-am făcut datoria faţă de semenii mei şi faţă de societate. Că nu am făcut mult mai mult, mă consider vinovat pentru că nu am avut destulă înţelepciune pentru a face mai mult. Nu aş fi eu primul dezamăgit şi nici ultimul. Ilustrul savant şi creator Leonardo da Vinci(1452 - 1519) spunea că este nemulţumit de tot ce a făcut, căci considera că nu a făcut suficient. Câţi oameni ca Leonardo da Vinci, recunosc faptul că au realizat prea puţin pentru umanitate?

[Mihai LEONTE]

AŞTEPT

 

Aştept să vină zorile,

Să văd cerul limpede senin,

Să-ţi ofer toate florile,

Să ştim mereu că ne iubim.

 

Mă voi pierde în amurg,

Să revăd cerul înstelat,

Să aud buciumul prelung,

Să stau cu tine îmbrăţişat.

 

Te înconjur toata în privire,

Îţi trimit gânduri curate,

Îţi dăruiesc a mea iubire,

Dar tu eşti aşa departe!

[Mihai LEONTE]

CE FACI, DESTINULE?

 

Ce faci, Destinule, cu mine?

De ce mă trimiţi la Stele?

Sunt Muritor, nu se cuvine,

Să mă ridic atât de sus, la ele!

 

Am visat să am o Stea,

Dar nu pot să o ajung!

Ea se strecoară prin perdea,

Ale ei raze mă străpung.

 

Am fost mereu un visător,

Şi un romantic Incurabil,

Prin Universul veşnic, Trecător,

Nu pot să fiu Inconfundabil.

 

Steaua va rămâne sus, în zare,

Eu voi fi aicea pe Pământ,

Lumina va veni din depărtare,

Iar eu? Doar IMNE am să-i cânt!

[Mihai LEONTE]

SIMT IUBIREA TA

 

Simt iubirea ta pătrunsă,

In orice privesc, şi e bogată,

Mi-o dezvălui neascunsă,

Dăruindu-mi te toată.

 

Aş vrea să mă întruchipez,

Să fiu spiritul din frunză,

Iar atunci când mă visezi,

Să te simt în inimă ascunsă.

 

Te infiltrezi încă din amurg,

În tainiţele inimii rebele,

Ce toată fiinţa o parcurg,

Precum cometele prin stele.

[Mihai LEONTE]

UN ALT UNIVERS

 

Un Univers venit la tine,

Pe care poate l-ai visat,

Să-ţi aducă clipele sublime,

De vreo Ursită destinat.

 

Gândurile nu se îneacă în mare,

Nu le poţi pune gratii şi zăbrele,

Ele călătoresc în visare,

Prin Univers, printre stele.

 

Nu alimenta zilnic tristeţea,

Caută bucuria ce izbucneşte,

Readu-ţi din nou tinereţea,

Viaţa e frumoasă, IUBEŞTE!

[Mihai LEONTE]

CARE VÂNT?

 

Care vânt a declanşat furtună?

Scoţându-te din dulcea visare?

Fiind cu tristeţea împreună,

Iar acum nu mai ai stare?

 

Ce fel de Soare te-a dezgheţat?

Aducându-ţi în suflet licăriri?

Şi care Stea te-a încântat,

Aducându-ţi în ochi sclipiri?

 

Lasă-ţi inima liberă să viseze,

Să plece pe culmi de necuprins,

Sufletul să se elibereze,

Spre culmile acelea din vis.

[Mihai LEONTE]

BIDIVIUL TIMP...

 

Încalec pe bidiviul timp,

Căci el sigur merge înainte,

Nu-mi cere nimic în schimb,

Nici măcar să fiu cuminte.

 

L-am potcovit pe bidiviu,

Cu mult frumoase amintiri,

Pe care le păstrez, le ştiu,

Ale vechilor şi noilor iubiri.

 

Cu bidiviul am trecut furtuni,

Şi totuşi am mers mai departe,

Toate mi s-au părut minuni,

Înscrise în a vieţii carte.

[Mihai LEONTE]

NĂVODUL TIMPULUI...

 

Rupeţi a timpului năvod,

Plecaţi pe al vieţii drum,

Uitaţi de gropi şi glod,

Terminaţi ce aţi început acum.

 

Gustaţi încet din fructul iubirii,

Nu vă grăbiţi! Încet îl savuraţi,

Nu risipiţi esenţa fericirii,

De care sunteţi încărcaţi.

 

Iubirea şi viaţa, o luptă nebună,

Din care vrem să ne înfruptăm,

Toate în suflet se adună,

Pentru vecie le păstrăm.

[Mihai LEONTE]

SFIDARE !

 

Sfidând arcul peste timp,

Ignorând marea distanţă,

Îmi iau gândul şi mă plimb,

Lângă tine în vacanţă.

 

Sar peste lanţul de munţi,

Cu gândul să ajung la tine,

Liniştită şi tăcută mă asculţi,

Trăind clipele sublime.

 

Aş vrea să fiu acea iubire,

Din care noi ne-am zămislit,

Să încrustăm marea fericire,

Pe care iată ne-a unit.

[Mihai LEONTE]

LĂSAŢI...

 

Lăsaţi albinele să zboare,

Nu le îngrădiţi mişcarea,

Vor căuta suprema floare,

Pe câmpii, cât cuprinde zarea.

 

Nu închideţi cercul iubirii,

Lăsaţi gândul în mişcare,

Căci în calea fericirii,

Nimic nu o să-l doboare.

 

Nu luaţi copiilor jucăria,

Nu puneţi sufletului cătuşe,

Lăsaţi-l să poarte nostalgia,

Acelor gânduri jucăuşe.

[Mihai LEONTE]

TABLOU INERT !

 

Mi-aş dori să fiu tablou inert,

Pe un perete în camera ta,

Când nu eşti să te aştept,

Iar când vii, să te pot vedea.

 

Când dormi, săruturi să-ţi răpesc,

Să nu afle nimeni că te-am sărutat,

Să rămână o taină, că te iubesc,

Cum nu te-a iubit un alt bărbat.

 

Da, vreau să-ţi fiu eu Zburătorul,

Să-ţi pătrund în inimă discret,

Căci nu se ştie dacă viitorul,

Ne va oferi ceva concret.

[Mihai LEONTE]

TU EŞTI DIVINĂ !

 

Pentru mine eşti cea mai frumoasă,

Tu m-ai adus pe pajiştea iubirii,

Trimiţându-mi raza luminoasă,

Din mirificul tărâm al fericirii.

 

Tot ce e frumos la tine se adună,

Să îmi aduci al iubirii parfum,

Tu scoţi aur din raze de lună,

Să fie inimile noastre împreună.

 

Peste buzele tale calde,

Se abate o tainică lumină,

Adusă din soare, si stelele toate,

Eu te ADOR, cum eşti; DIVINĂ.

[Mihai LEONTE]

AŞ ALERGA...

 

Cum aş alerga cu tine,

Pe câmpii cu Sânziene?

Cum m-aş tăvăli cu tine,

Prin moldavele troiene?

 

Cum ar fi să te sărut,

Peste fragile din buze?

Cum ar fi să împrumut,

Zâmbete de mult apuse?

 

Tot întreb; şi ce? şi cum?

Dar răspunsuri nu găsesc,

Îţi trimit doar gândul bun,

Şi un sincer; te iubesc.

[Mihai LEONTE]

LA IZVORUL DORULUI

 

Aleargă gândurile în zbor,

Adună-le tu cântăreţ din liră,

Trimite-le departe la izvor,

Unde iubirea se resfiră.

 

O fugă nebună se încinge,

Cuprinsă-mi e fiinţa de dor,

Nici o apa nu-l poate stinge,

Şi nici să-l oprească din zbor.

 

Simt furtuna. Iubirea-i departe,

Zgomot de ape, linişte în cer,

Vino lângă mine aproape,

Căci ştii bine; Te prefer.

[Mihai LEONTE]

CLIPE FRUMOASE

 

Îngerii împrăştie petale,

Se scaldă în privirea ta,

Adunând iubirile totale,

In toată fiinţa mea.

 

Pe sânii tăi, doi albi crini,

Îmi odihnesc pudic privirea,

Mângâindu-mă, tu îmi alini,

Orice necaz. Eşti fericirea.

 

Palmele tale, aripi de înger,

Le simt ca adierea de mătase,

Din realitate urc spre cer,

Să nu pierd clipele frumoase.

[Mihai LEONTE]

VINO!

 

Vino să te plimb prin viile în muguri,

Să-ţi alung din suflet tristeţea,

Să culegem a iubirii struguri,

Să reînviem în inimi tinereţea.

 

Să-ţi aduc lumina în privire,

Amândoi prin vise să întinerim,

Să ai în suflet doar fericire,

O singură fiinţă să devenim.

 

Să plecăm acolo unde arde,

Sărutul florilor din luna Mai,

Sub al iubirilor stindarde,

Să-ţi spun; Nu pleca, mai stai!

[Mihai LEONTE]

ALERG PE PAJIŞTEA ALBASTRĂ

 

Am căutat pe cer o stea,

Aruncându-i nocturne priviri,

Ca drept răspuns îmi trimitea,

Luminoase, blândele-i sclipiri.

 

Voiam să plutesc pe Cerul senin,

Vâslind cu gândul printre raze,

Zburam cu pieptul de iubire plin,

Căutând-mi astrale ipostaze.

 

Oricât am încercat să merg,

Pe imensa Pajişte Albastră,

Înaintez încet, nu mai alerg,

Visând la iubirea noastră.

[Mihai LEONTE]

SIMFONIA PLOPULUI ALB

 

Somnul se scutură în noapte,

Ca frunzele plopului alb,

Cu simfonii din etere luate,

Aduse de vânt, aşa de legănat.

 

Mă uit peste dealuri, prin vii,

Ruginite de soare-n amurg,

La acel tablou pictat, îl ştii?

Din care culorile simple curg.

 

Simt şi eu adierea de o clipa,

Tu ai venit să mă mângâi,

De sărutări faci risipă,

Ca la întâlnirea dintâi.

[Mihai LEONTE]

PRIMESC

 

Primesc iubirea ta curată,

Ca pe un har Divin,

Cum cerul senin arată,

Dragoste pentru albul crin.

 

Tu mă îndemni să descifrez,

Enigmele încă nedezlegate,

În tinereţe să mă înrolez,

Prin noi iubiri neegalate.

 

Încerci să mă înveţi din nou.

Că visul nu e îngropat,

Ci el revine, nou ecou,

Pe care tu l-ai activat.

 

Îmi spui că zilele sunt vulturi,

Zburând pe Pajiştea Albastră,

Prin faţă mereu îmi fluturi,

Poezii cu iubirea noastră.

[Mihai LEONTE]

ÎNTOARCE-TE !

 

Întoarce-te în timp, copilă,

Alergând prin verzile câmpii,

Regăseşte-te fertilă,

Reclădeşte-te din temelii.

 

Primeşte lumina de la Soare,

Izvorâre a Cerului Senin,

Pe care o primeşte fiecare,

Mulţumindu-ne deplin.

 

Gândul tău fie imaculat,

Petale de la Crinul Alb,

Să iubeşti tot mai curat,

Alunecând pe al vieţii fald.

 

Nu-ţi lăsa inima să sângereze,

În tristeţe să se scufunde,

Sufletul mereu să viseze,

Plutind pe ale vieţii unde.

[Mihai LEONTE]

CHEMARE

 

Dragostea ta mă cheamă,

Simfonia iubirii să-mi cânte,

Totul spre visare mă îndeamnă,

Bucuria inima să-mi inunde.

 

Privesc Steaua din capul zării,

În fiecare seară, zi de zi,

Îmi baţi la uşa întrebării,

Dorul de tine a-mi potoli.

 

Astfel troiene de gânduri,

Pe tine iubito te îmbracă,

Am făcut-o în diverse rânduri.

Sufletul în iubire se încarcă.