vesperala Posted March 1, 2008 Report Share Posted March 1, 2008 se poate simţi împlinit un om singur? Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
RoAp Posted March 1, 2008 Report Share Posted March 1, 2008 se poate simţi împlinit un om singur? E foarte periculoasa asocierea asta de termeni. De obicei este o reactie de moment. Nu ne defineste neaparat. Chiar daca este doar o intrebare generica. Ar trebui definita "implinirea". Eu ii spun scop. Apoi clar definita legatura intre scop si singuratate. Nu trebuie neglijata nici "singuratatea" ca definitie. Apoi sa nu uitam cat de exacti sau de rigurosi ne permitem sa fim. Si apoi se poate reveni la "chestie de moment". Amanunte. La mine a mers reteta asta intotdeauna. Cred ca mi-au scris-o in codul genetic la nastere. Glumesc. Nimeni nu e singur. Macar cu "him/herself" si tot e cu cineva langa el. (flowers). Deci... se poate. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
vesperala Posted March 1, 2008 Author Report Share Posted March 1, 2008 Deci... se poate. tu nu eşti singur. iar un copil dă mereu impresia că viaţa e împlinită... aşa cum lipsa lui uneori poate face pe oameni să simtă că muncesc fără finalitate. da, poate fiecare defineşte în felul său termenii. şi da, poate părerile/raspunsurile pot fi mai generale Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
RoAp Posted March 1, 2008 Report Share Posted March 1, 2008 tu nu eşti singur. iar un copil dă mereu impresia că viaţa e împlinită... aşa cum lipsa lui uneori poate face pe oameni să simtă că muncesc fără finalitate. da, poate fiecare defineşte în felul său termenii. şi da, poate părerile/raspunsurile pot fi mai generale Nu ma pacaliti. Oricum buna incercare. Ma amuza(la trecut) teribil o chestie. Si acum de fapt. Cum ca: "la barza chioara ii face al de sus cuib". Ca nu vrea neaparat e altceva Si uite cum am ajuns sa fiu barza chioara. Nu a fost scop. Nu consider asta implinire. E o situatie data care implica responsabilitate. Nu glumesc. Dar e cale lunga de tot pana la a fi de acord cu ideea spre care bateti dumneavoastra. O consider in continuare amanunt. Nu va defineste slabiciunea. Chiar vreti sa pun emo-ul asta? ( ) Nu cred. Glumesc Sefa. Tot binele dumneavoastra. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Blue Sun Posted March 1, 2008 Report Share Posted March 1, 2008 singuratate si implinire doi termeni opusi singuratate cum ai defini-o? implinire nu mai ii singuratate oamenii singuri implinitii am cunoscut numai in sihastrii dar ei s-au unit cu Dumnezeu prin Credinta ei se autonumeau Implinitii... se poate simţi împlinit un om singur? Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Orpheus Posted March 1, 2008 Report Share Posted March 1, 2008 (edited) Singur poti fi oricand, la orice varsta, asta depinde in mare masura de cum ai reusit sa iti construiesti viata . Singuratatea, in urma unor esecuri de cuplu duce la o suferinta mult mai mare. Incepi sa te vezi o persoana dificila, frustrata, simti ca nu poti comunica, ti-e teama sa iti recunosti sentimentele si te izolezi tot mai mult de societate. Nu trebuie sa transformam singuratatea intr-o boala. Omul este o fiinta sociabila, oricat ar incerca el sa stea departe de lume, izolat, mai devreme sau mai tarziu tot va incerca sa comunice din nou. Tot odata singuratatea poate fi un act de libera alegere, sau poate fi consecinta unuia sau mai multor nereusite in a mentine o relatie cu altcineva. In prima ipostaza, exista motive serioase pentru a alege singuratatea. Exista si o categorie de oameni care se simt mult mai bine singuri din motive stiute doar de ei. Se retag intr-o lume a lor cunoscuta numai lor, si practic, uneori ne este greu sa-i intelegem si de aceea poate ca ii si ocolim. In spatele acestor oameni se ascund multe suferinte pe care daca le-am cunoaste am putea cumva sa ii ajutam . De aceea nu cred ca daca ar cineva ar incerca sa ofere unui asemenea om, dragoste si intelegere nu ar fi refuzat ci primit cu bucurie Singuratatea ne poate ajuta pe toti sa ne sedimentam gandurile, sa putem sa constientizam ce anume este benefic si ce nu pentru noi. Ne da posibilitatea sa ne analizam, si sa analizam. Introspectia in psihologie, de asta este nevoie cu predilectie. Ar trebui promovat introspectionismul, curentul care a acaparat atatia doritori insingurati. Poate ar trebuii sa stim sa apreciem clipele de singuratate pe care viata ni le da din cand in cand Desigur ca singuratatea nu este de dorit, dar nu trebuie sa o consideram neaparat ca pe o boala rusinoasa. Insa nu trebuie uitat totusi ca singuratatea adeseori......ucide. Edited March 3, 2008 by Orpheus Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Blue Sun Posted March 1, 2008 Report Share Posted March 1, 2008 corect scris Singur poti fi oricand, la orice varsta, asta depinde in mare masura de cum ai reusit sa iti construiesti viata . Singuratatea, in urma unor esecuri de cuplu duce la o suferinta mult mai mare. Incepi sa te vezi o persoana dificila, frustrata, simti ca nu poti comunica, ti-e teama sa iti recunosti sentimentele si te izolezi tot mai mult de societate. Nu trebuie sa transformam singuratatea intr-o boala. Omul este o fiinta sociabila, oricat ar incerca el sa stea departe de lume, izolat, mai devreme sau mai tarziu tot va incerca sa comunice din nou. Tot odata singuratatea poate fi un act de libera alegere, sau poate fi consecinta unuia sau mai multor nereusite in a mentine o relatie cu altcineva. In prima ipostaza, exista motive serioase pentru a alege singuratatea. Exista si o categorie de oameni care se simt mult mai bine singuri din motive stiute doar de ei. Se retag intr-o lume a lor cunoscuta numai lor, si practic, uneori ne este greu sa-i intelegem si de aceea poate ca ii si ocolim. In spatele acestor oameni se ascund multe suferinte pe care daca le-am cunoaste am putea cumva sa ii ajutam . De aceea nu cred ca daca ar cineva ar incerca sa ofere unui asemenea om, dragoste si intelegere nu ar fi refuzat ci primit cu bucurie Singuratatea ne poate ajuta pe toti sa ne sedimentam gandurile, sa putem sa constientizam ce anume este benefic si ce nu pentru noi. Ne da posibilitatea sa ne analizam, si sa analizam. Introspectia in psihologie, de asta este nevoie cu predilectie. Ar trebui promovat introspectionismul, curentul care a acaparat atatia doritori insingurati. Poate ar trebuii sa stim sa apreciem clipele de singuratate pe care viata ni le da din cand in cand Desigur ca singuratatea nu este de dorit, dar nu trebuie sa o consideram neaparat ca pe o boala rusinoasa. Insa nu trebuie uitat totusi ca singuratatea adeseori......ucide. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
nocturnus Posted March 1, 2008 Report Share Posted March 1, 2008 (edited) Nu caut sa inteleg singuratatea Imi caut sinele in cetatea Ce zamislita in mine zace Ca alte multe alte sate... Singur iar ma pierd departe De prezent, de cant de toate Iar ma indrept catre campie Sa-ascult cucul cum ma imbie Caut inventand norocul Pe ogor doar inorogul Sa ma duca mai departe Gandu-n zbor catre cetate Iar gresesc crezand in soapte Ce mi-s impregnate in noapte Si ma imbie cu suspine Sa ma inchid mai mult in mine Mi-e cetatea asediata De prezent si de o fata Ce sa fac sa fiu in stele Scris cu literele mele? Mi-e si cartea buchisita Gand de fapta talmacita Mi-e atat de greu inainte Dar si atat de trist in minte Nimeni nu ma pune anume Sa pazesc cetatea in nume Si trimit ca sol de pace Fata care ma mai place Si pocaluri ridicate si rasunete de salve Muta stelele in parte de inima tot mai aproape Si rasuna hore vii pe tinuturile gri Si alaiuri se formeaza, las cetatea fara straja Izolare si trufie izgonite de manie Farmec bland mi-e fata in gand Viata in piept rasare drept Nici un gand nu mai divulg... Edited March 1, 2008 by nocturnus Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
RoAp Posted March 1, 2008 Report Share Posted March 1, 2008 Trebuie definita implinirea. Fara asta discutia, de bun simt de altfel, va degenera. Personal apreciez modul in care colegii au tratat situatia data. Is chestii de viata si de retinut. Nu e deloc putin lucru. Revin. Implinirea poate sa fie de multe soiuri. Ganditi-va la cariera, la familie, la finante, la lista de amintiri si cate altele. Revenirea dupa o trauma fizica poate sa fie in context. Trebuie un numitor comun. Altfel nu se poate avansa. Cu toata buna credinta a noastra. Apoi putem lega singuratatea de asta. Dupa ce o definim si pe ea cat de cat. Singuratatea poate fi confundata cu raceala in cuplu de exemplu, poate sa fie un efect nedorit, poate sa fie introvertism. Zic si eu. E topic de filozofie, stiu. Propun sa folosim chestii din viata, chestii palpabile, fara amanunte desigur. Sigur invatam ceva. Tot binele dumneavoastra. roap. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Orpheus Posted March 1, 2008 Report Share Posted March 1, 2008 (edited) Personal, repet, personal consider ca se respecta tema data de titlul acestui topic: Singuratatea , termenul de implinire este un subiect complementar temei de baza, adus in discutie de Vesperala, dar nu este obligatoriu in dezbatere. Desigur insa, daca cineva este dornic sa defineasca si acest termen este invitat sa o faca. Ar fi o nota de implicare efectiva. Cu deosebit respect. Edited March 1, 2008 by Orpheus Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
nocturnus Posted March 1, 2008 Report Share Posted March 1, 2008 (edited) A te considera implinit nu inseamna neaparat a fi fericit, opinia mea e ca nu se exclud, singuratatea respectiv implinirea.... Termenul de "implinit" a capatat in zilele noastre o conotatie mai mult materiala, singuratatea in nici un care caz nu poate fi materiala - ar deveni izolare. Insa exista momente in viata noastra care si atunci cand ne consideram impliniti in varful piramidei noastre existentiale ... uneori parca "imi lipseste ceva" de aici e usor sa ajungi la inconfort psihic, izolare si incet dar sigur la singuratate. Edited March 1, 2008 by nocturnus Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
RoAp Posted March 1, 2008 Report Share Posted March 1, 2008 Personal, repet, personal consider ca se respecta tema data de titlul acestui topic: Singuratatea , termenul de implinire este un subiect complementar temei de baza, adus in discutie de Vesperala, dar nu este obligatoriu in dezbatere. Desigur insa, daca cineva este dornic sa defineasca si acest termen este invitat sa o faca. Ar fi o nota de implicare efectiva. Cu deosebit respect. Eu vad un numitor comun in zare. Danke Hawk! Stiti dumneavoastra. Not emo. Viespea nu are legatura cu asta. Ea sa stea in banca ei. E o tema cinstita si interesanta. Si putem invata ceva. Imi place postul colegului Nocturnus. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Orpheus Posted March 2, 2008 Report Share Posted March 2, 2008 Eu vad un numitor comun in zare. Danke Hawk! Stiti dumneavoastra. Not emo. Fiecare vede ce poate privii Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
vesperala Posted March 2, 2008 Author Report Share Posted March 2, 2008 A te considera implinit nu inseamna neaparat a fi fericit, opinia mea e ca nu se exclud, singuratatea respectiv implinirea.... consideri implicit că singurătatea şi fericirea se exclud, dacă urmăresc argumentarea... Viespea nu are legatura cu asta. Ea sa stea in banca ei. ce să fac? Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
nocturnus Posted March 2, 2008 Report Share Posted March 2, 2008 (edited) consideri implicit că singurătatea şi fericirea se exclud, dacă urmăresc argumentarea... Sa inteleg ca-ti place mult sa te minti, in ceea ce priveste fericirea? Ca sa ma explic mai detaliat ar trebui sa deturnez atentia de la subiect, poate deschide cineva un topic cu tema fericirea... Edited March 2, 2008 by nocturnus Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
vesperala Posted March 2, 2008 Author Report Share Posted March 2, 2008 consideri implicit că singurătatea şi fericirea se exclud, dacă urmăresc argumentarea... Sa inteleg ca-ti place mult sa te minti, in ceea ce priveste fericirea? Ca sa ma explic mai detaliat ar trebui sa deturnez atentia de la subiect, poate deschide cineva un topic cu tema fericirea... dacă la o întrebare simplă răspunzi cu întrebare nu văd rostul discutiei. era vorba despre ceea ce tu postasei, nu despre propria-mi părere. cred că erai maestrul topicelor cu fericire, nu? sau mă înşeală memoria? Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
nocturnus Posted March 2, 2008 Report Share Posted March 2, 2008 dacă la o întrebare simplă răspunzi cu întrebare nu văd rostul discutiei. era vorba despre ceea ce tu postasei, nu despre propria-mi părere. cred că erai maestrul topicelor cu fericire, nu? sau mă înşeală memoria? Un raspuns bun e dat in multe randuri de o intrebare bine pusa... Nu, eu pot spune ca printr-o intamplare nefericita sunt mai degraba dezamagit de viata, dar intr-o masura care m-a facut sa pot purta cu mine deziluzia atatia ani incat acum ma lupt sa o combat... Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
vesperala Posted March 2, 2008 Author Report Share Posted March 2, 2008 Un raspuns bun e dat in multe randuri de o intrebare bine pusa... Nu, eu pot spune ca printr-o intamplare nefericita sunt mai degraba dezamagit de viata, dar intr-o masura care m-a facut sa pot purta cu mine deziluzia atatia ani incat acum ma lupt sa o combat... eu ştiu un topic deschis cândva de tine , despre fericire, pe alt picior de plai. pur şi simplu: crezi că singurătatea şi fericirea sunt incompatibile? Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
nocturnus Posted March 2, 2008 Report Share Posted March 2, 2008 eu ştiu un topic deschis cândva de tine , despre fericire, pe alt picior de plai. pur şi simplu: crezi că singurătatea şi fericirea sunt incompatibile? A nu fi fotbalist nu inseamna neaparat a nu cunoaste jocul. Cu totii nu suntem altceva decat actori pe scena vietii noastre. Cu siguranta se exclud, altfel te minti, si inca sublim, iar rezultatul este intotdeauna un dezastru. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Orpheus Posted March 2, 2008 Report Share Posted March 2, 2008 (edited) Evident, de multe ori cand vorbim de singuratate ne gandim la a fi parasit, sau singur, ne referim la absenta din jur a oamenilor. Cand practic nu ai pe nimeni in jurul tau caruia sa-i poti impartasi nevoile, cineva cu care sa poti vorbii. Sau, de multe ori descoperim ca oamenii din jurul nostru nu ne inteleg, ne resping, situatie de altfel mai rea decat daca nu ar fi cineva prin preajma. In consecinta, singuratatea nu este inlaturata daca este cineva langa tine. Trebuie sa fie o persoana unica in felul ei – care sa te poate inteleage, o persoana care sa fie capabila sa asculte si o persoana care sa poata fi prezenta, langa tine, atunci cand ai nevoie de ea. Insa, nici cel mai strans parteneriat nu poate multumii pe deplin dorintele inimii. Inimile noastre sunt singure, ele iubesc si sufera fara ca nimeni sa le stie. De multe ori ar trebui sa stim ca a trece prin singuratate necesita si mult curaj, desi pare simplu nu e, si aceasta pentru ca nu ne gandim la singuratate ca la o suferinta ci ca la o fatalitate. Singuratatea poate sa decurga din faptul ca de multe ori ne dorim sa avem ceea ce nu avem. Edited March 3, 2008 by Orpheus Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
nocturnus Posted March 2, 2008 Report Share Posted March 2, 2008 Singuratatea este o boala grea, mistuitoare, care te otraveste incet dar sigur si te ucide. Ca sa te simti singur trebuie sa fi fost la un moment dat fie fericit fie implinit. Cand incepi sa-ti reamintesti evenimente fericite sau impliniri si nu vrei sa lasi pe nimeni sa-ti strice momentul e primul simtom al izolarii. Aceste amintiri in ciuda mierii ce o revarsa peste sufletele noastre sunt doar nade puse de singuratate. Daca in loc sa le refuzi le accepti este posibil sa fi deja infestat. Sa fie prea tarziu sa te mai vindeci. Nu cauta sa vrei ce n-ai avut vre-odata. Amintirea te minte spunandu-ti prin simtire ca ce-ai avut si nu mai ai e fericirea ce o cauti sau implinirea ce o astepti dar nu-i mai mult decat o scena trista dintr-o veche piesa neactualizata. Socializarea te ajuta sa te vindeci dar incepi sa o consideri vinovata si nu o mai accepti. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
LIVIA BATAIOSU Posted March 3, 2008 Report Share Posted March 3, 2008 SINGURATATE AUTOR: LIVIA BATAIOSU Paienjenis de lacrimi imi inunda ochii Si sufletu-mi de vanturi pustiit, Singuratate, de mine te apropii, Te-aud batand ca un ceasornic istovit. Tamplele ma dor zbatandu-se a jale, Vuiet in urechi se-aude fluierand, Pulsul repede ce-l simt in vene Imi sufoaca inima, lovind. Sub fruntea-mi rece ce sudori o trec Lacrimi randuri, randuri usor se intrec. Peste fata-mi pala mana mi-o petrec Si mi-o simt inerta…plec. Plec spre nicaieri…oriunde, Spre alta incapere goala. Singuratatea vine…ma cuprinde In plasa-i neagra, intr-o lume oarba. Tipatul se zbate in mine ca o fiara, Ma sfasie, ma arde ar iesi afara In urlet cu putere care sa darame Zidul ce ma tine undeva in mine. si as mai adauga ca poti fi singur sau simti singuratatea chiar daca esti inconjurat de o mare de oameni...chiar si atunci te poti simti * mai singur decat cu nimeni* Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Ally Posted March 4, 2008 Report Share Posted March 4, 2008 se poate simţi împlinit un om singur? unii da... Odă (în metru antic) Mihai Eminescu Nu credeam să-nvăt a muri vrodată; Pururi tînăr, înfăsurat în manta-mi, Ochii mei năltam visători la steaua Singurătătii. Cînd deodată tu răsărisi în cale-mi, Suferintă tu, dureros de dulce... Pîn-în fund băui voluptatea mortii Ne’ndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus. Ori ca Hercul înveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mării. De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet, Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări... Pot să mai re’nviu luminos din el ca Pasărea Phoenix? Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar în sîn, nepăsare tristă; Ca să pot muri linistit, pe mine Mie redă-mă! Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
vesperala Posted March 4, 2008 Author Report Share Posted March 4, 2008 eu ceream părerea ta... se pare că tu crezi că Eminescu se simţea împlinit... ştiu că e discutabil faptul, şi asta tocmai pentru că nu putem avea o confirmare. mă interesa oricum dacă voi v-aţi simţi împliniţi dacă aţi fi singuri. Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Ally Posted March 4, 2008 Report Share Posted March 4, 2008 Pentru putin timp da, mai ales cand ma "ia " cate o atitudine "sictirita"ca sa ma exprim mai romaneste,ca cea a poetului in a sa Oda... Quote Link to comment Share on other sites More sharing options...
Recommended Posts
Join the conversation
You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.