Jump to content
Vesperala Forum

VALENTE MEDII...poezii de Mihai LEONTE


Mihai LEONTE

Recommended Posts

Vrednic amator de cultură

 

Domnul Mihai LEONTE este un exemplar membrul al Asociaţiei Amatorilor de Cultură şi Ştiinţă din România (înfiinţată în anul 1945). Aceasta pentru că, deşi de profesie maistru miner, cu îndelungată activitate în munca direct productivă, dânsul s-a dovedit a fi şi un neobosit autodidact, îmbogăţindu-şi necontenit sipetul cunoştinţelor din varii domenii: istorie, literatură, filatelie, numismatică, fotografie

Mă voi opri o clipă doar asupra celor trei plachete de poezii personale pe care a reuşit să le publice: Alb Negru (1999), Nostalgii (2000), Reverii adverse (2001). Majoritatea sunt scrise în anii săi de avânt tineresc, sub imboldul firesc pe care i le-au prilejuit dragostea, munca deosebită, natura, societatea. Versurile sale blânde, agreabile, narative, uneori mici spovedanii, dovedesc o rară şi proprie sensibilitate în faţa aspectelor diverse ale vieţii pe care a trăit-o şi a emoţiilor estetice de care a fost cuprins în faţa unora dintre ele.

Fără pretenţia de a fi un pisc al poeziei, Mihai LEONTE este cu certitudine un adevărat OM de caracter, un căutător de frumos ce nu conteneşte a alege grâul de neghină şi care oferă celor din jur câte ceva din prea-plinul sufletului său luminos, generos, demn de aprecierea noastră cea mai de laudă.

 

Profesor universitar doctor Emilian M. Dobrescu

Vicepreşedinte A.S.R.

4 iunie 2001

Link to comment
Share on other sites

  • Replies 73
  • Created
  • Last Reply

Top Posters In This Topic

ÎNCĂ MAI VISEZ

 

Am visat de când mă ştiu

Iată mai visez şi-acum

Versuri simplu ca să scriu

Cu ele să merg la drum

 

Astfel am găsit în viaţă

Lucruri multe şi frumoase

Care au ieşit în faţă

Dintre multe rele scoase.

 

Azi visez mai mulţi nepoţi

Care să-mi zică bunicul

Asta vă doresc la toţi

Şi apoi vină şi sfârşitul.

 

 

24 martie 2000

Link to comment
Share on other sites

DISPARIŢIE

 

 

Unde sunt cuvintele frumoase

Dar unde eşti să ţi le ofer?

Relaţiile noastre foarte serioase

Uneori mă lasă mai stingher.

 

Am să ţes în jurul tău regrete

Le voi împleti cu salbe de dureri,

De buzele tale îmi e atât de sete

Dar unde eşti să mi le oferi?

 

Visătoare clipe, în tăcere trec

Timpul, tot mai monoton se scurge,

Doar în natură pot să-mi reculeg

Liniştea ce printre ierburi fuge.

 

Lăsaţi-mă în plină singurătate!

Trist n-o să mă vedeţi, doar gânditor,

Voi fi mai mult, şi iarăşi în seninătate

Mă voi lăsa cuprins desigur mai uşor.

 

Valea Călugărească

16 martie 1966

Link to comment
Share on other sites

IARNĂ . . .

 

În noapte luna de pe cer

Ne priveşte cu răceală,

E frig, zăpadă şi mult ger

Dar sunt cuprins de o căldură,

Cum să spun? Aproape ireală.

 

Dar fiindcă sângele în vene

A prins un puls, accelerat,

Îmi bag capul între perne

Şi mă las de somn furat.

 

Viselor veniţi la mine

Să mă-nconjuraţi când dorm,

Chipul ce mi-e drag cu mine

Să-mi fie tovarăş de somn

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

MÂINE . . .

 

Mâine ne vom da uitării

Fără remuşcări

Alungarea depărtării

Îndemna-va la visări

Găsi-vom poate adăpost

Fiecare pentru sine

Dorinţa vie care-a fost

Iluzii doar senine?

Arzânde doruri vor mai fi

Esenţa lor pribeagă

Lucidă pentru a trăi

Rezistentă şi întreagă.

Existenţa mea, departe totuşi,

Ideală va rămâne,

Neştiută printre lotuşi

Căutându-te pe tine.

Arcuri largi de sentimente,

Pur şi simplu întâmplări,

Trăi-vor de tine dependente

Autentice visări.

 

Valea Călugărească Mai 1966

post-20-1199972627_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

IPOSTAZE

 

Ridic privirea, am în faţă,

Chipul tău

Păcat, că amândoi în viaţă

Nu vom fi mereu

Mă uit spre cer, e clar, senin

Şi plin de stele

M-aş bucura ca un copil

De-ai fi prin ele

Merg pe stradă. Sunt atent

Altfel însă par

Mai mult ca un om absent

Cu un surâs amar.

 

Singura cetate ce nu poate fi cucerită cu sila,

este sufletul omului

Nicolae Iorga

post-6-1201021794_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

PETALE DE TRANDAFIR.

 

Mă uit la-mprăştiatele petale

Ale trandafirului, cândva o floare,

Care a fost în mâinile tale

Privindu-le, continuă să mă-nfioare.

 

Mă gândesc cu câtă fină gingăşie

Le-ai sărutat, rupându-le uşor,

Strecurându-le în hârtie

Ca ele să-mi aducă al tău dor.

 

Când plicul l-am deschis cu grijă

M-a cucerit al rozelor miros,

Se pare că a fost surpriză

Şi le-am privit aşa sfios.

 

Dă-mi voie iarăşi să mă-nfior

La gândul că în suflet te doresc,

Şi-n această strofă să strecor

Sincer, eternul TE IUBESC.

 

19 ianuarie 1966

post-6-1201021934_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

STATUIA TA

 

Soţiei mele Ana LEONTE

 

Ţi-am dăltuit statui în suflet

Acolo ai un sanctuar al tău

Piedestale cu un etern antet

Pe care le vei avea mereu.

 

Am adunat culori diverse

Din nesfârşitul curcubeu

Sa-ţi fac tablouri imense

Să le descriu mi-e tare greu

 

Nu sunt poet că scriu un vers

Sau că iubesc acum la bătrâneţe

N-am trecut destul prin univers

Mai am în suflet multă tinereţe.

 

În strângerea intensă de mână

Îţi simt pulsaţia febrilă

Aşteptând ca să rămână

Ca imaginea fertilă

 

Corpul tău vibrând de viaţă

Desigur, ca şi altădată

Privirea ta încă semeaţă

Şi mirosul ce îmbată.

 

24 noiembrie 2000

Moldova Veche

post-6-1201242021_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

RENUNŢARE . . .

 

Las visătorul paradis

În el nu cred

În sentimente am zis

Mă pierd

Duc dragoste cu mine

Curată

Însă nu pentru tine

Niciodată

Duc dorul de la cineva

Ascuns

De durere aş striga

De ajuns.

Sufăr greutăţi enorme

Nu mi-e greu

Nu admit intime reforme

Singur eu

Te chem pe tine într-o parte

Îţi vorbesc

În tainice şoapte

Te iubesc.

 

4 ianuarie 1966

post-6-1202131314_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

NU VREAU!

 

Nu vreau să treci sub cerul plin de stele

Cu gândul sfărâmat pentru o plăcere.

 

Nu-mi scoate din minte iluzia supremă

Că tu eşti muritoare, când eu te cred eternă.

 

Nu mă lăsa să mă înec în vise

Sau în ale gândului inedite abise.

 

Nu încerca să-mi cânţi o melodie

Căci voi aluneca iarăşi în reverie.

 

Nu-mi trebuie nimic din univers

Căci mai am încă de mers.

 

25 noiembrie 1966

post-6-1203068121_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

LA ANIVERSARE

 

a 60 a

 

Moşule ce tânăr eşti

Zice cântecul aprins

Vezi că-i bine să trăieşti

Şi că dorul nu s-a stins.

 

La vorbe încă te simţi tare

Doar la mers mă oboseşti

Te lupţi cu viaţa în continuare

La greutăţi mai şi zâmbeşti.

 

Bunicule, te strigă nepoţelul

În suflet simt o bucurie

Dar în pieptu-ţi clopoţelul

Alarmă dă o sonerie.

 

E bine anii să-i aduni

Să râzi de tot ce-a fost

S-ajungeţi şi voi bătrâni

Îndeplinind al vieţii rost.

 

19 ianuarie 2001

post-6-1203139444_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

DE DEPARTE. . .

 

Fiicei mele Amelia Elena LEONTE

 

Draga noastră fată de departe

Ne sună săptămânal la telefon

Îi este greu, munceşte şi învaţă

Dar luptă să ajungă om.

 

Plânge mama şi o doare

Ştiindu-şi fata singurică

Că nu e mamă fără supărare

Considerându-şi fata încă mică.

 

Nu bucurăm şi nu mai ştim

Ce să răspundem la-ntrebări

Vrea să ştie că trăim

Fără greutăţi şi supărări.

 

Că suntem bătrâni o ştie

Luptându-ne cu bolile şi viaţa

Însă noi o spunem cu mândrie

Că ne e zâmbitoare fata.

 

11 mai 2001

post-6-1203402788_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

  • 3 weeks later...

TRANDAFIRII . . .

 

Trandafirii, flori regale

Au ghimpii foarte ascuţiţi

Dar şi miresme ireale

Cum aţi putea să nu-i iubiţi?

 

Trandafirii rupţi, se ofilesc în glastră

Oricum vei încerca să ţi-i păstrezi,

Vor muri ca visurile noastre

Doar în amintire poţi să-i revezi.

 

Nu rupeţi trandafirii de niciunde

Ei poartă simbolurile iubirii,

Ce în inimi ne pătrunde

Deci, nu mai rupeţi trandafirii!

post-6-1204866820_thumb.jpg

post-6-1204866861_thumb.jpg

post-6-1204866873_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

LA MULŢI ANI!

 

Dragi colegi e ziua mea

Aţi hotărât să fiu sărbătorit,

La mulţi ani! Îmi veţi cânta

Aşa cum e obişnuit.

Vă dau în dar şi eu

Un caiet cu poezii,

I-am găsit un titlu greu

Neprevăzut, „Adverse Reverii”.

Ani am adunat şaizeci

Nu par a fi chiar mulţi,

După ce prin viaţă treci

Observi că sunt ani trecuţi.

 

19 ianuarie 2001

post-6-1205342692_thumb.jpg

post-6-1205342713_thumb.jpg

post-6-1205342726_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

PRIVEAM . . .

 

Priveam întins la Carul Mare

Şi-nconjuram Pământul.

Cine ştie unde oare

Am fost atunci cu gândul?

 

Când în faţă ai prezentul

Concludent cu reveniri.

Tot mai vrei să iei trecutul

Filigranat de amintiri.

 

Te-a cuprins melancolia

Prezentei tale elocvenţe,

Trăind intens copilăria

Parcă fără grijile curente.

post-6-1205677426_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

AMINTIRI

 

Ningea atunci, mi-aduc aminte bine

La braţ mergeam prin fulgii de zăpadă,

Probleme fără-nsemnătate discutam cu tine

Fraze goale sau cuvinte în şaradă.

 

Străzile erau pustii. Lumea dispăruse

În seara când visând călătoream,

Priveam la tine, cu gândurile duse

Şi cine ştie la ce, la cine mă gândeam.

 

8 noiembrie 1964

post-6-1206421589_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

  • 2 weeks later...

SLAVĂ ŢIE!

 

Cred în unul, Dumnezeu

Ca orice om de pe Pământ,

Căci a crede nu e greu

Viaţa e un lucru sfânt.

 

Tot ce-i pământesc, frumos

Te atrage spre păcat,

Care om nu-i păcătos

Şi greşit n-a mai călcat?

 

Pe nimeni n-am umilit

Am făcut şi câte-un bine,

Nu ştiu când am şi greşit?

Spuneţi voi, Puteri Divine.

 

Muezini, strigând credinţă

Prea înaltului Allah,

Călugării cu pocăinţă

Care doar mătănii fac.

Link to comment
Share on other sites

UNDE-I LINIŞTEA?

 

acrostih

 

Linişte nu am de când

Eşti prezentă-n viaţa mea,

Oare te voi păstra aşa în gând

Nu te voi uita cândva?

 

Tu mă-nsoţeşti oriunde

Eternă, unde sunt şi eu,

Mireasmă dulce, fascinante unde

Intimitate blândă eşti mereu.

 

Hoinar gândul nu mai umblă

Ascuns ca altă dată, nu ştiu cui,

Inima mi-e iarăşi plină

De limpezimea ochilor căprui.

Link to comment
Share on other sites

AMINTIRE

 

Din macadamul dur, împrăştiat

Mi-am adunat gândirea,

Uitându-mă la tine-nfiorat

Mi-am regăsit iubirea.

 

Dar oare cât te-am căutat

În lumea asta infinită,

Poate că nici nu am visat

Că te voi găsi iubită!

 

Cuvintele frumoase se adună

Iar buzele se caută-nsetate,

În suflet e veşnică furtună

Şi trupurile sfârşesc îmbrăţişate.

 

Tu eşti icoana minunată

Pe care o privesc pios,

De frumuseţe aureolată

Te înconjoară gândul meu sfios.

post-6-1208578976_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

  • 4 weeks later...

ÎNTR-O ZI . . .

 

Voi muri extrem de fericit

Dacă voi şti că cineva,

Fiind dincoace de mormânt

Va mai privi la crucea mea.

 

Da, muritorule de rând

Am fost cândva şi eu un om,

Prin viaţă am trecut cântând

Sădind ici acolo câte un pom.

 

Uită-te în jurul tău

Şi fă ce crezi că-i bine,

Căci plină e lumea de rău

Doar ce e bun rămâne.

Link to comment
Share on other sites

TRANDAFIRII TOŢI DIN LUME. . .

 

Trandafirii toţi din lume

Am să-i adun încet, încet,

Văzându-te ei îţi vor spune

Cuvinte-n şoaptă şi discret.

 

Cei cu roşiile petale

Simbolul veşnic al iubirii,

Vor fi în gândurile tale

Prin însăşi trandafirii.

 

Sunt trandafiri ce se agaţă

Căutându-şi un zenit,

Cu dorinţă veşnică de viaţă

Spre-nălţimi, spre infinit.

 

Nu vreau în juru-mi un suport

Mă ridic treaptă cu treaptă,

Să mă mişc mai dezinvolt

Căci viitorul mă aşteaptă.

 

Cum! Nu ştii ce-i viitorul?

Este primăvara care vine,

Prin care nouă CREATORUL,

Ne-a trimis ziua de mâine.

post-6-1211516993_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

DOAR TU ŞTII!

 

Doar tu ştii ca să desfaci

Misterul tainic al iubirii,

De aceea, sincer, îmi şi placi

Aşa cum îţi plac ţie trandafirii.

 

Din îmbrăţişarea ta nu vreau să scap

E prea fierbinte şi plăcută,

Vreau să iau viaţa de la cap

Pe o nouă cale, nebătută.

 

Sărutul tău să-mi fie leac

Ca bolile să nu m-atingă,

Dar ce magie să mai fac

Iubirea mea să nu se stingă?

 

Mergând prin viaţă în acelaşi pas

Prin dragoste să fim uniţi,

De-a lungul anilor ce ne-au rămas

Să fim mereu nedespărţiţi.

post-6-1212034020_thumb.jpg

Link to comment
Share on other sites

  • 1 month later...

FILOSOFÂND

 

Universul nu sunt eu

Nici nu-mi pot imagina,

Că undeva versul meu

Vreun ritm va accelera.

 

Nici că inimi va frânge

Sau că va schimba ceva,

Doar când ochii-mi vor plânge

Tu vei apărea din nou undeva.

 

Asemenea unui meteorit

Sau vreunei comete stinghere,

Chiar dacă voi fi necăjit

Voi găsi încă destule repere.

 

1964

Link to comment
Share on other sites

  • 3 months later...

LASĂ-MĂ!

 

acrostih

 

Lasă-mă aşa cum sunt

Evaziv sau poate imperfect,

O rădăcină să mă lege de pământ

Nu vreau în viaţă ceva mai concret,

Te rog nu încerca să mă reduci

Erori în suflet să-mi produci.

 

Mai mult vei pierde, sau contrar

Inima-mi va pulsa mai rar,

Haotice gânduri vei schimba

Alte căi precise nu vei stabili,

Irosite sentimente vei accelera

Lungi clipe fericite vei părăsi.

 

1964

Link to comment
Share on other sites

Join the conversation

You can post now and register later. If you have an account, sign in now to post with your account.

Guest
Reply to this topic...

×   Pasted as rich text.   Paste as plain text instead

  Only 75 emoji are allowed.

×   Your link has been automatically embedded.   Display as a link instead

×   Your previous content has been restored.   Clear editor

×   You cannot paste images directly. Upload or insert images from URL.

Loading...
×
×
  • Create New...