nocturnus

Poti sa-mi blochezi orice miscare Ma poti trimite la plimbare Puteti ramane in sanul vostru mare Facand din zi o sarbatoare Cu bine dar ostili prieteni Ramaneti doar in amintire Uitati sa aveti pareri Uitati sa nasteti vii combateri Ma duc, ma pierd in infinit Renunt sa va mai intristez O lunga viata fericita va doresc Adio dar, ramaneti linistiti. Am fost candva nocturnus...

Pentru cine se simte jignit rog sa priveasca adevarul mai de aproape. si daca in continuare se simte jignit rog sa ma scuze...cat despre a jigni pe cineva nici prin gand nu-mi trece, uneori adevarul supara...eu nu ma supar iar cand simt ca nu e un adevar ma zbat spre a combate...Daca despre cineva am afirmat ceva; prin comportamentul de aici, prin afirmatiile consacrate de el eu am concluzionat ( in mod evident pripit sau evident - dar nici nu am o alta cale decat cea de fata ). Domnilor suntem oameni mari sa nu ne mai jelim ci sa combatem, fara arme fara forta, frumusetea va consta in patima ce o punem atunci cand ne definim prin vorbe... parerea mea. Inca o data, daca am jignit pe careva ma iarta, nici prin cel mai ascuns colidor al simtirii mele nu a zacut, nu zace si nici nu va zacea un astfel de gand minuscul in comparatie cu ce am de oferit... Cu respect un membru ca si orisicare...

Limpezimea vine din credinta si nu din stiinta... Cat despre tine hmm - Pasarea Phoenix

Lider nerecunoscut... pt detalii intreaba.

Frumusetea ta imi fura muza by nocturnus Necunoscand pe nimeni mai fericit voi fi Mi-e frica ca in urma pierdute in van vor fi Atat a mea stiinta cat si a celorlanti privinta Si forumul va fi doar linistei o biruinta E doar un crez ascuns al meu Desi curiozitatea ma inunda Privesc uimit in jurul meu Cum Atlantida se scufunda. Nu-i oare Atlantida in fapte Acele dragi vise uitate? Nu-i forumul un loc de fapte Ce-ti duc visele tot mai aproape? De ce sa stric imaginea-mi de tine Asa cum vad si Atlantida in minte? Nu voi fi oare mai atent cu tine Stiindu-te atat de indeaproape? Si nu uitate in gand sa moara Acele vise osandite-s buna oara Ce nu mai fi-vor dupa zarva In ton cu a ta frumoasa ipostaza?

Mai sunt 57, ba nu 56 de zile...

Zbateri by nocturnus Ce caut oare azi sub soare? Sa caut umbre trecatoare? Sa vreau cunoasterea de mine? Sa incerc si sa ajung la tine? Sa las proiectii prin vlastare? Sa inalt din vis o noua zare? Sa implinesc destine nemiloase? Sa cern cuvinte prea pioase? Sa adun averi nemarginite? Sa dau stiintei noi tendinte? Sa nasc miracole prin fapte? Sa aflu oare dupa moarte?

Ca orice firma care se respecta ar trebui sa aibe un departament IT.

exista dar nu exe ci dll

Se poate repara, inca o intrebare e Win 2000 server? Acest fisier se incarca la intrarea in win ma mir ca abia cand deschizi o aplicatie iti da un astfel de mesaj..., in fapt e un serviciu

Eu mi-as dori-o pe Arabella cu tot cu inel. )

Mult prea curios din fire )

Dupa un timp de suferinte din nou pescarul se facu mai bine. Si iar pe mari o apuca si prinse din nou pesti ca mai inainte. Si fericit de viata pescarul iar isi ridica bordeiul din ruine. Si fii iar venira ca la miere si peste el prindea tot mai cu viata. Dar nu uita de intamplarea cea trecuta Si pasii iar pe plaja insorita si-i purta in fiecare ziua Cu aceleasi ganduri el traia: "- De ce la greu, Tu, Doamne, cu mine n-ai mai fost!" Si a treia zi de chinuri interioare vazu din nou in urma-i Perechea in plus de pasi si atuncea se intoarse graind: "- De ce Doamne m-ai parasit cand eram bolnav?" Si ca niciodata un glas adanc rasuna: "-Pescare, ti-aduci aminte atunci cand mi-ai zarit intaia oara pasii, si m-ai simtit aproape. Si clipele in care bolnav fiind pe plaja tu pasii tai zareai?" "-Pescare aceia erau pasii mei, eu te tineam in brate! Eu nu te-am parasit nicicand!"

Apoi se imbolnavii pescarul, cazu intins la pat. Si nimeni ca sa-i fie de ajutor n-a mai catat. Si prins de vie ganduri spre plaja cu greu a apucat Sperand cu fiecare a pasului durere Ca Dumnezeu sa vie iar ca sa-i aline chinul Dar orisicat s-ar fi plimbat pe plaja In urma sa nu mai vedea perechi de pasi Ci doar proprii lui pasi cum asterneau nisipurilor urme Si se gandea "-Dumnezeule de ce la greu ma lasi de ce nu esti cu mine!" "-De ce atata suferinta mi-ai dat si ai plecat!" "-De ce tocmai mie! Aceasta soarta-mi dai!" "-Gresit-am eu si te razbuni pe mine?" "-Hai Doamne! Te astept iar langa mine."

Si mare a sa uimire sa vada pe nisip Ca-n urma sa lasate-s doua perechi de pasi Se tot intoarse, coti mergand pe plaja Pe unde nu sunt urme si iar privi in urma Dar tot doua perechi de pasi zari. - Oh! Doamne! Esti langa mine, te simt.