Vin şi eu acum cu nişte idei şi concepte ca un cunoscător. Rocozaur, în caz că te-ai simţit vreodată singurul care are trăiri de-astea gândeşte-te că mai e unu ca tine. Şi ăla sunt eu. Din ce-am citit pe-aici manifest cam aceleaşi simptome şi nici eu nu prea mă simt bine în pielea mea. Dar, ceea ce am învăţat eu odată cu experienţele astea e că dragostea nu e de mine şi să-mi văd de altceva. Ieşi la bere cu băieţii, mai joacă un fotbal, un baschet, mai citeşte o carte (nu sunt ironic), mai găseşteţi alte ocupaţii decât dragostili. Fă-ţi prieteni buni, în care poţi să ai încredere, aşterne-te cu picioarele pe pământ şi dacă vine vreo ocazie n-o rata, oricine ar fi ea. Eu fac toate astea şi din când în când mă mai amăgesc gândindu-mă că nu-s bun de nimic, că nicio fată n-am putut să păstrez din cele avute. Şi atunci realizez că de fapt gândindu-mă la asta şi amăgindu-mă n-am rezolvat nimic şi nimeni nu m-a scos din groapă, ci tot acolo am rămas. Încearcă să uiţi şi ai să te simţi mai bine. Nu zic să abandonezi de tot partea cu dragostea şi să rămâi singur cuc toată viaţa, dar numai aşa îţi poţi distrage singur atenţia de la lucruri de-astea şi timpul va trece mai uşor invers proporţional de cum vor veni şi fetele. :D