Abatele Jean de Heidenberg, care va fi mai cunoscut sub numele de abatele Trithème, s-a născut pe 2 februarie 1462 la Tritthenheim. Începând cu anul 1480 a urmat cursurile faimoasei universităţi din Heidelberg. A obţinut un certificat de pauperitate care l-a scutit de plata studiilor. Aici a întâlnit spirite de aceiaşi factură, avide de cunoaştere şi deschise din punct de vedere spiritual. A întemeiat, împreună cu Jean de Dalberg şi Rudolph Huesmann o societate secretă pentru studiul astrologiei, magiei numerelor, limbilor şi matematicii. Cei trei îşi aleg pseudonime pentru a marca trecerea din planul profan în cel ezoteric. Jean de Dalberg devine Jean Camerarius, Rudolph Huesmann devine Rudolf Agricola, iar Jean de Heidenberg devine Jean de Trithème. Pseudonimele nu sunt alese deloc la întâmplare, dar baza pe care este făcută alegerea nu este cunoscută, fiind evident doar faptul că, în pseudonimele alese figurează cifra trei. Societatea înfiinţată de cei trei este numită semnificativ Sodalitas Celtica, Confreria Celtică.
Celor trei li-se alătură evreul Paul Ricci care îi învaţă kabbala. Pe 2 februarie 1482, ziua în care îşi aniversa vârsta de douăzeci de ani, Jean de Trithème se călugăreşte la mănăstirea de benedictini Saint-Martin-de-Spanheim. Va deveni mai târziu abate de Spanheim, iar mai apoi de Wurtzburg. Pietatea sa creştină nu a fost pusă niciodată sub semnul întrebării.
Tocmai această credinţă adevărată îl va apăra de unele ispite atunci când se va arăta atras de alchimie şi chiar magie. Acest interes pentru cele două arte, a fost cel a unui om de ştiinţă dezinteresat care nu caută pentru sine, nici bogăţie nici putere.
Trithème a întemeiat, la mănăstirea Saint-Martin, cea mai bogată bibliotecă din Germania, alcătuită în mare parte din manuscrise. Nu se împăca cu cărţile imprimate, recent inventate, pe care le găsea vulgare. Alcătuirea acestei biblioteci la costat o adevărată avere.
Şi-a continuat studiile şi cercetările, în paralel cu munca de erudit şi de istoric. S-a apucat de cercetări absolut ciudate. Cercetări despre care a făcut imensa greşeală de a scrie unor persoane prea vorbăreţe şi invidioase, care s-au răzbunat şi i-au făcut rău. Cercetările sale se refereau la un procedeu ce permitea hipnotizarea oamenilor de la distanţă, prin telepatie, cu ajutorul manipulării unor cuvinte. Lingvistica, matematica, kabbala şi parapsihologia se întrepătrundeau într-un mod curios în cercetările sale.
Rezultatele cercetărilor sale le-a strâns într-o carte în opt volume, numită Steganografia. Cele opt volume cuprindeau secretele unei puteri incredibile. Manuscrisul complet al acestei cărţi a fost distrus prin ardere, din ordinul electorului Philip, acest conte palatin a găsit în biblioteca tatălui său cartea şi îngrozit de conţinutul ei a hotărât să o distrugă. Nici un exemplar complet al acestei cărţi nu a scăpat. În acest fel, o fatalitate a făcut să piară manuscrisul original care conţinea cheia celor trei mari puteri.
Cu toate acestea, există un manuscris fragmentar care acoperă o mare parte din conţinutul întregului.
Dar ce cuprindea Steganografia?
Cred că cel mai în măsură să răspundă la această întrebare rămâne Trithème însuşi. Iată mai jos o mărturisire de a lui.
„Într-o zi din anul 1499, după ce am visat atâta timp să descopăr secrete necunoscute încă, convins de acum că ceea ce căutam nu era posibil, mă duceam la culcare, simţindu-mă ruşinat că împinsesem nebunia până la limita imposibilului. În timpul nopţii (în vis), cineva a venit la mine şi mi-a spus pe nume: Trithème, mi-a zis el, să nu crezi că ai avut zadarnic toate acele gânduri. Deşi ceea ce cauţi nu-ţi stă nici ţie, nici altui om, în putere, va deveni posibil.
Învaţă-mă, am cerut eu, ce trebuie să fac ca să reuşesc? Atunci mi-a dezvăluit tot misterul şi mi-a demonstrat că nimic nu era mai uşor.” Să remarcăm în treacăt că acel cineva care l-a vizitat a folosit pseudonimul, nu numele.
Trithème şi-a reluat munca cu mai multă îndârjire decât înainte şi iată propria relatare cu privire la ce a descoperit:
„Vă asigur că această operă prin care vă dezvălui anumite secrete şi mistere prea puţin cunoscute vă va lăsa impresia tuturor, chiar şi celor mai ignoranţi, că ar cuprinde fapte umane, admirabile şi incredibile, având în vedere că nimeni nu a scris sau vorbit despre ele înaintea mea.
Prima carte conţine şi înfăţişează peste o sută de modalităţi de a scrie în secret şi fără suspiciuni tot ce vreţi voi, şi asta în orice limbă cunoscută, fără ca cineva să poată bănui ce cuprinde, şi asta fără metateză sau transpunerea literelor, şi fără teama sau îndoiala că secretul va putea fi cunoscut vreodată de altcineva decât cel pe care îl voi fi învăţat în mod misterios această ştiinţă, sau acela căruia îi va fi transmis, de asemenea, cabalistic. Pentru că toate parolele şi cuvintele folosite sunt simple şi familiare, şi nu trezesc suspiciuni, nimeni, oricât de experimentat ar fi, nu va putea descoperi secretul meu, lucru ce li se va părea tuturor admirabil, iar ignoranţilor, ceva imposibil.
În cartea a doua, voi vorbi despre aspecte şi mai minunate care se aseamănă cu unele mijloace, datorită cărora îmi pot impune, cu siguranţă, voinţa faţă de oricine va descifra sensul ştiinţei mele, oricât de departe s-ar afla, chiar la o sută de leghe de mine, şi asta fără să pot fi bănuit că am recurs la semne, figuri sau caractere oarecare, iar, dacă mă folosesc de un mesager şi acesta este prins pe drum, nici o rugăminte, ameninţare sau promisiune, sau chiar violenţă, nu-l vor putea constrânge să dezvăluie secretul meu pentru că nu va şti nimic despre acesta; de aceea, nimeni, oricât de priceput ar fi, nu va putea descoperi secretul.
Şi îmi stă în putere să fac toate acestea fără greutate, atunci când voi vrea eu, fără ajutorul nimănui sau al unui mesager, chiar cu un prizonier închis într-un loc oricât de adânc, păzit de un gardian oricât de atent.”
Iată pretenţiile sale formidabile. Să ne închipuim pentru un moment că ar fi fost complet adevărate, ce sursă de putere, ce sursă de cunoaştere. Cel sau cei care ar fi deţinut aceste tehnici secrete ar fi condus, din umbră istoria.
Majoritatea biografilor abatelui Trithème afirmă rezervaţi că acesta nu a găsit nimic şi-şi făcea doar iluzii. Dar mai există şi din cei care tind să creadă că Trithème făcuse într-adevăr o descoperire formidabilă, că a greşit vorbind de ea şi că distrugerea cărţii sale este proba că nu se înşală.