Mai am o stea de rasarit

Welcome Guest ( Log In | Register )

Rating 5
8 Pages V   1 2 3 > » 

E mult de-atunci, Harietă

Posted by vesperala, Jun 19 2010, 08:42 PM in Dor de Eminescu - Biografia

"E mult de-atunci, Harietă, de când eram copii mici de tot și ne spuneau moșnegii povești. Povești sunt toate pe lumea asta... Poate că povestea e partea cea mai frumoasă a vieții omenești... Cu povești ne leagănă lumea, cu povești ne adoarme... Ne trezim și murim cu ele...".


Amintiri despre Eminescu (de Alexandru Vlahuta)

Posted by vesperala, Mar 23 2010, 08:13 PM


Amintiri despre Eminescu (de Alexandru Vlahuta)
"Eram în gimnaziu când am citit primele poezii ale lui Eminescu si fantastica lui nuvelã "Sãrmanul Dionis". Versurile lui exercitau asupra mea o înrâurire extraordinar de puternicã; adâncimea fascinantã a gândurilor lui mã umplea de un fior mistic de o admiratie extaticã...Si de multe ori am cãutat sã construiesc in inchipuirea mea de copil, figura necunoscutã a acestui zeu, care mi se pãrea cã trebuie sã trãiascã o viatã cu totul deosebitã de a noastrã, intr-o lume supraumanã in basme. Credeam câteodatã cã-l zãresc in unele tablouri din "Sãrmanul Dionis", o vagã siluetã care se depãrta mereu si parcã se topea intr-o luminã intensã ametitoare. Când am terminat liceul, aveam in cap figura lui Eminescu asa cum mi-o fãcusem eu: un tânãr slab, inalt, palid si tras la fatã, cu ochii negri, visãtori, pe umeri ii cad plete ondulate, o hainã lungã si veche ii acoperã trupul pânã in cãlcâie; el nu vede pe unde calcã, nu se uitã la nimeni si merge ca un somnambul, parc-ar pluti...Trei ani am cãutat pe ulitile capitalei figura aceasta si n-am gãsit-o. Intr-o zi mã-ntorceam cu mai multi prieteni de la Universitate. In dosul pasajului, aud pe cineva zicând: "Uite Eminescu"! Toti ne oprim sã-l vedem. Un om in vârstã, bine fãcut, rotund la fatã, fãrã plete, imbrãcat ca toti oamenii... Il vãd suindu-se-n tramvai - mã despart de prieteni si mã urc si eu. M-asez in fata poetului si-l privesc, dar cu sfialã! El tine pe brate un ghiozdan ros pe la margini; degetele de la mâna dreaptã îi sunt pline de cernealã violetã, ochii lui mici, infundati, cu gene rare, au privirea vagã si ostenitã a omului distras, dus pe gânduri...Lângã el stã o cocoanã slabã si sulemenitã, care-l priveste fix, din ce in ce mai intrigatã.Ea isi sterge cu batista colturile gurii si-si potriveste bridurile de la pãlãrie cu gesturile une-i persoane gata sã ia o hotãrâre. "-Asa-i cã nu mã mai cunoaste-ti, domnule Eminescu?!"...Eminescu se-ntoarce; un zâmbet blând îi lumineazã fata: "-Doamna A... Cu ce pricinã pe-aici?" Si doamna îi spune cã fata ei a pãrãsit "trupa" si cautã un loc de profesoarã; îi aduce aminte de când fãcea si el parte din trupã si ofteazã... "-Dar d-ta, ce faci aici in Bucuresti?" "-Eu... dau lectii..." Suntem in strada Buzestilor. Eminescu se ridicã-ncet si face semn conductorului sã opreascã. "-Ce, pe-aici stai?" Poetul rãspunde c-o miscare plictisitã din cap, care-nsemna si "da" si "bunã ziua" si multe de toate... Cinci ani dupã asta...Stam amândoi la o masã in cafeneaua de la "Imperial". In fata noastrã, la o altã masã, e un bãtrân chel c-o figurã foarte expresivã, de-o slãbiciune si de-o paloare bolnãvicioasã. Eminescu il priveste lung, milos, nu-si poate lua ochii de la el. Se pleacã incet la urechea mea: "-Oare cine-o fi? Tu nu-l cunosti?" "-Nu... da' de ce mã-ntrebi?" "-Grozav, seamãnã cu tata." Intrebãm pe chelner si aflãm cã-i consulul de la Salonic. Poetul mã sfãtuieste sã traduc in versuri "Cei sapte de la Teba" si laudã seninãtatea si mãretia tragediilor clasice. O fetitã c-un paneras de flori se tot milogeste pe lângã noi, c-un aer de sfâsâetoare mizerie. Aleg o garoafã si i-o dau poetului care-mi spune cã-i plac florile...Eminescu ridicã-n sus garoafa c-un gest delicat, se uitã gânditor la petalele învoalate, de un ros inchis si ca si cum ar relua sirul unei discutii intrerupte un moment, imi spune: "-Degeaba, ne trebuie un poet care s-o ia peste câmpi nebuneste...ne trebuie ceva nou, cu totul nou...un nebun, dar un nebun de geniu care sã-si [indescifrabil] el o formã a lui s-un drum de" [indescifrabil] Eu il privesc lung nedumerit; astept sã vãd cu ce se leagã asta. "-Uite, dintre tinerii de azi, stii cine dã semne c-are sã fie poet mare la noi?" "-Cine?" "-Mile. Da, da, nu te uita...Mile e poet...In "caietul rosu" al lui am gãsit lucruri minunate!..." E târziu, aproape miezul noptii. Afarã plouã si cum n-avem umbrelã, o tinem mai mult o fugã pânã la hotel Metropol. "-Rãmâi la mine noaptea asta..." "-Nu pot, am de fãcut gazeta pe mâine si mie nu-mi vine la indemânã sã scriu decât acasã la mine...Da' hai cã mã sui si eu pentr-n sfert de ceas, poate-o mai sta ploaia." Eminescu are chef de vorbã. Imi povesteste o dragoste a lui, o intâmplare curioasã care i-a inspirat poezia "Luceafãrul", si care nu se poate spune aici. "-Dar stii cã sunt douã aproape?" Isi ia pãlãria si pleacã grãbit.Mã culc. Ascult cum rãpãie ploaia pe acoperis; si mã gândesc la marele Eminescu, cât îi de sãrac si de chinuit. Am un bilet de loterie si fac planuri generoase pe câstigul cel mare de 100000 lei. Aud pasi pripiti de salã...o bãtaie discretã in usã: "-Cine-i?" Aprind lumânarea. Eminescu, ud leoarcã, isi ia floarea de pe masã si zgribulit, c-un râs copilãresc, imi zice "noapte bunã" si pleacã...


Eminescu și Lahovari

Posted by vesperala, Mar 21 2010, 09:00 PM in Dor de Eminescu - Biografia

Era în timpul războiului din 1877. Eminescu terminase de scris articolul de fond care se referea la acest război. Alexandru Lahovari intră în redacție, citește articolul și foarte nemulțumit reproșează lui Eminescu că nu atacă pe liberali.
- Domnule Lahovari, îi spune el, războiul este o problemă gravă națională, care trebuie privit pe deasupra luptelor noastre de partid.
- Dar bine, domnule Eminescu, nu mai facem opoziție?
- Ba facem, domnule Lahovari, dar în momentele grele prin care trece țara, trebuie să vedem cu toții lucrurile ca buni români.
Alexandru Lahovari are nefericita inspirație să-l acuze pe poet că s-a dat cu liberalii. Revolta lui Eminescu a îmbrăcat forma unei violențe de limbaj pe care tatăl meu mi-a redat-o fidel, însă ea nu poate fi reprodusă. E vorba de o înjurătură neaoș românească, însoțită de gestul de a-i arunca călimara în cap. Și dacă acest grav incident dintre atotputernicul ministru conservator și modestul redactor nu a avut consecințe, faptul se datorează lui T. Maiorescu și generalului Florescu, care s-au situat pe punctul de vedere al poetului, dar mai ales lui Lascăr Catargiu, șeful partidului, care, cu necontestata lui autoritate, a spus răspicat: “Lăsați pe băietul ista să scrie cum vre, că are condei”.
Gh. Eminescu
(nepotul de frate al poetului)


Mobilierul de la Biblioteca Iași

Posted by vesperala, Feb 5 2010, 01:04 PM in Dor de Eminescu - Biografia

Lista mobilierului din bibliotecă întocmită de Petrino:


1. Douãzeci și șase dulapuri de brad boite roș închis cu postamentele lor de aceiași culoare.
2. Treizeci dulapuri de brad tot de aceiași culoare cu geamuri cu patru uși ce se deschid una preste alta și fãrã postamente.
3. Șase dulapuri boite cenușiu cu postamentele lor, vechi și stricate.
4. Un dulap boit roș cu geamuri.
5. Un dulap boit galbãn cu geamuri.
6. Un dulap cu geamuri cu patru uși, ce se deschid în lãturi, cu postamentele lui iarãși cu patru uși.
7. Șase mese de frasin formã elipticã.
8. Douã scãri unghiete, una cu patru trepte și alta cu opt.
9. Un biurou lustruit și cu mușama verde, uzat.
10. Cinci peceþi mari; trei de tuș și douã de cearã
11. O tamponã de tuș.
12. Trei lampe mari de bronz, dintre care douã stricate de tot
13. O masã lungã de brad, boitã negru, îmbrãcatã cu postav roș ; învechitã.
14. O masã micã de brad, boitã negru, îmbrãcatã cu postav roș; învechitã.
15. Douãsprezece foteluri, îmbrãcate cu piele și mușama verde.
16. Un portret cu privaz aurit reprezentând pe M. S. Domnitorul Carol I.
17. Trei cãlãmãri ordinari.
18. Un dulap pentru numismaticã cu geamuri.
19. O cutie de carton : Album istorico-politic.
20. Un ceasornic de pãrete.


Listă cărți

Posted by vesperala, Feb 5 2010, 12:40 PM in Dor de Eminescu - Biografia

Cărți care au fost împrumutate de Eminescu de la Biblioteca din Iași.


1. Miklosich — Die slavischen Elemente im Rumunischen. 1 vol. 4°, luat în 1875, fev. 10.

2. Iarcu D. — Catalog general de cãrþile române. 1 vol. 4°, București 1865, luat în 1875, fev. 19.

3. Reissenberger L. — L'Église de monastère episcopale de la Kurtea d'Argis, 1 vol. 4°, Vienne 1867, luat în 25 fev. 1875.

4. Carol I, Domnitorul Românilor (biografie). 1 vol. 2°, București 1867, luat în 25 fev. 1875. 86r

5. Cogãlniceanu M. — Cronicele României. 3 vol. 8°, București 1872, luat în 3 martie 1875.

6. Siemers Clemens. — Abhandlung über d. allg. Eigenschaften d. deutschen Styles. 1 vol. 8°, Munster 1845, luat în 13 martie 1875.

7. Melic I. M. — Elemente de geometrie. 1 vol. 8°, Iași 1869, luat în 20 martie 1875.

8. Voltaire. — Histoire de Charles XII et histoire de Russie. 1 vol. 12°, Paris 1841, luat în 20 martie 1875.



Aceste cărți apăreau pe lista celor ce au împrumutat cărți și nu le-au restituit la timp, întocmită de D Petrino.
Cărțile din lista întocmită de D. Petrino care se aflau la Eminescu, poartă mențiunea, făcută cu creion : ,,adus și șters numele autorului". Excepție face numai manualul lui I. M. Melic, Elemente de geometrie,


[INTEROGATORIU. 9 NOIEMBRIE 1876]

Posted by vesperala, Feb 4 2010, 03:50 PM in Dor de Eminescu - Biografia

[INTEROGATORIU. 9 NOIEMBRIE 1876]



Cabinetul judelui instructor al Tribunalului Iași





Interogator

Astãzi 1876, luna novembrie 9, înaintea noastrã P. Stoica judecãtor de instrucþiune de pe lângã acest Tribunal asistat și de scriitor, în urma mandatului cu nr. 1743 a compãrut inculpatul M. Eminescu și s-a supus urmãtorului
interogator :



Întrebãri

Cum te cheamã :
De câți ani ești?
Ce profesiune ai?
Unde ești nãscut și domiciliat?
Ai mai fost dat judecãței și pentru ce anume cauzã?
Când ați intrat în servici ca bibliotecar la Biblioteca din Iași?
Cu ce regulã ați luat pe samã biblioteca de la fostul bibliotecar Bodnãrescu?



Rãspunsuri

Mihai Eminescu
De 28 ani
Redactor
Nãscut în Botoșani și domiciliat în Iași
N-a fost
Am intrat la una septembrie 1874.
Eu nu am luat biblioteca cu proces-verbal de primire pentru cã mai întâi sã o numãr. În vremea numãrãrii, constatând lipse, am numãrat din nou ștergând din lista cãrþilor lipsã pe cele aflate. Cu toate acestea, nici acuma n-am fãcut proces-verbal, cãci pânã în prezent nu sunt convins cã cãrțile în cestiune lipsesc într-adevãr. Dupã a mea pãrere sistemul vicios de þinere a bibliotecei produce aparența acestei lipse.


Întreb. Dar când ați predat-o succesorului d-voastrã, ce regulã ați pãzit?

Rãspuns : La predare am încheiat un proces-verbal, semnat de mine și D. Petrino, prin care d-sa declarã a fi primit în samã biblioteca și mobiliarul ei. Acest proces-verbal constatã numãrul opurilor și volumelor, dupã cum e trecut în inventare, plus cãrțile câte intrase sub mine. Despre așa-numitele lipse l-am informat asemenea pe D. Petrino.



Întreb. În timpul serviciului d-voastrã ați luat mobile din cancelaria bibliotecei?
Rãspuns : În timpul serviciului meu am întrebuințat douã scaune, o masã, un dulap nou, însã prea strâmt pentru cãrți și unul vechi, care nu se-ntrebuința. Toate acestea le-am înapoiat fãrã somațiune, afarã de dulapul vechi, pe care l-am trimis dupã somațiune și despre care bibliotecariul pãstreazã și azi qiutanța mea.



Întreb. Cãrțile ce luați din bibliotecã pentru uzul d-voastrã le treceați în condicã, cum cere regulamentul, sau cã le luați fãrã a îndeplini aceastã formalitate?

Rãspuns : Am avut trebuințã zilnicã de douã, feluri de cãrþi 1) Biografii a bãrbaþilor din România, pentru colaborarea la dicționariul enciclopedic Brockhaus 2) cãrþi de prozã și poezie românã pentru culegerea bucãților necesare pentru o carte de lecturã. Numai cãrți de aceste le-am luat fãrã a le trece în catalog, având de ele trebuințã pe foarte puțin timp, toate celelalte chiar pentru uzul meu, luându-le, le treceam în catalog. Drept probã pãstrez corespondența cu librarul Brockhaus și manuscriptul proiectatei cãrți de lecturã ; lucrãri cari amândouã îmi erau ordonate în mod oficios de Ministerul Instrucțiunei Publice. Toate acestea le-am înapoiat bibliotecei și despre ele nici n-a fost vrodatã cestiune.



Întreb. Cum puteți proba cã toate cãrþile ce ați luat fãrã formã le-ați restituit ?
Rãspuns : Fiindcã mare parte din cãrþile lipsã sunt scrise în limba greacã veche și modernã, ele nu mi-au trebuit, pentru cã nu pricep deloc aceastã limbã, altele iar sunt din ramuri de știinþã exactã, cu care asemenea nu mã ocup, prin urmare n-am putut lua asemenea cãrþi, cari nu-mi trebuiau la nimicã.



Întreb. Din procesul-verbal și listele redactate de d-l prim-procuror la fața locului se constatã cã lipsesc din bibliotecã 71 volume, cum se face cã lipsesc aceste cãrþi ?
Rãspuns : Cãrþile din procesul-verbal al d-lui prim-procuror într-adevãr nu se vor fi gãsind în raftul sau la locul lor, pentru cã sistemul vicios de-a þinea patru, cinci biblioteci într-una face ca sã se întâmple foarte ușor așezarea unei cãrți în capitolul de același nume din celelalte biblioteci. Astfel, eu cred cã acele cãrți nu lipsesc în realitate, ci cã trebuie sã fie neregulat puse în bibliotecã.



Întreb. Sunteþi învinovãțit prin rechizitoriul d-lui prim-procuror cã d-voastrã, în calitate de bibliotecar, ați sustras acele 71 volume din bibliotecã în profitul d-voastrã, vã îndemn sã arãtați adivãrul, cum ați comis asemenea faptã ?
Rãspuns : O asemenea faptã n-am comis-o defel. Adevãrul este pe care l-am arãtat mai sus

Întreb. Mai aveți ceva de adaos sau de schimbat la cele arãtate?
Rãspuns : Adaog cã lista cãrților lipsã pe care-a fãcut-o D. Petrino întâi și-întâi a fost estrasã dupã însemnãrile fãcute de mine cu creion roșu în catalogul bibliotecei; e prin urmare puțin verisimil ca un om sã-nsemneze singur [în] catalog cãrțile ce le sustrage. Dar fiindcã din cãrțile ce le însemnasem, cele mai multe le aflasem eu însumi, lista primitivã fãcutã de D. Petrino a fost falsã, cãci în ea erau trecute și cãrți cari se aflau în rafturile lor. Deja comparația listei fãcutã de d. procuror cu cea fãcutã de D. Petrino va arãta cu câtã ușurințã actualul titular fãcuse denunțarea.



Prevenitul scriindu-și singur rãspunsurile, a declarat cã conțin adivãrul și persistã în ele, subsemnând în unire cu noi și grefierul.



Jude instr. Stoica

M. Eminescu


Capitala în vremea lui Eminescu

Posted by vesperala, Jan 26 2010, 02:57 PM in Dor de Eminescu - Biografia

1880 - 2 noiembrie: Se inaugurează lucrările de canalizare și rectificare a Dîmboviței. Solemnitatea a avut loc lîngă un pavilion special amenajat la podul de fier de pe Calea Văcărești, lîngă "fîntîna apelor", în prezența domnitorului, a primarului general D. Cariagdi și a altor oficialități. Carol I a ridicat prima lopată de pămînt cu o cazma specială, cu limba de argint și coada de abanos și argint. Pe limba cazmalei era scris: "Cazma întrebuințată la începerea lucrărilor Dîmboviței în ziua de 2 noiembrie 1880, sub domnia lui Carol I". Lucrările, încredințate antreprenorului francez A. Boisquerin, efectuate între Grozăvești și Vitan, vor dura pînă în 1886, deși încheierea lor era prevăzută pentru 1882. Albia va fi adîncită cu pînă la 6 m în amonte, amenajîndu-se două căderi de apă, la Grozăvești și la Vitan. Planurile fuseseră întocmite de arhitectul Grigore Cerchez. Prima etapă a lucrărilor se va încheia în 4 ani, odată cu adîncirea albiei realizîndu-se taluzarea malurilor și rectificarea cursului: vor dispărea ostroavele, coturile numeroase, inclusiv marea buclă dintre Mihai Vodă și Piața Senatului. Ca urmare, cîteva construcții de pe stînga rîului vor ajunge pe dreapta acestuia (Biserica Sfîntul Spiridon Vechi). Vor fi construite mai multe poduri; în 1889 erau 7 poduri de piatră și 5 de fier.
(Ionescu Șt.-Dezv., 88; Vasilescu-Cura, 216; Potra I, 181, 252; Bacalbașa II, 76; Georgescu-Probleme, 143; Berindei-Buc., 232; Giurescu, 139)

1881 - Tramvaiul cu cai circulă pe trei trasee. Primul era Piața Victoriei-Calea Victoriei-Teatrul Național-Piața Sfîntul Gheorghe-Calea Moșilor-Bariera Moșilor, al doilea - Calea Victoriei-Piața Victoriei-Șoseaua Bonaparte (azi Iancu de Hunedoara) și al treilea - Piața Sfîntul Gheorghe-Calea Văcărești-Apele Minerale (Uzinele Lemaître).
- există 24 de farmacii; în acest an au fost înființate Farmaciile Victoria și Centrală.


Creangă către Eminescu

Posted by vesperala, Jan 16 2010, 07:03 PM in Corespondenţa lui Eminescu

Scrisoare

Bădie Mihai,

Ai plecat și mata din Ieși, lăsând în sufletul meu multă scârbă și amăreală. Să deie Dumnezeu să fie mai bine pe acolo, dar nu cred. Munteanul e frate cu dracul, dintr-un pol el face doi; ș-apoi dă, poate nu-s cu inima curată când grăiesc de fratele nostru că-i cu dracul, în loc să fie cu Dumnezeu. Dar, iartă și mata, căci o prietinie care ne-a legat așa de strâns nu poate să fie ruptă fără de ciudă din partea aceluia care rămâne singur. Această epistolie ți-o scriu în cerdacul unde de atâtea ori am stat împreună, unde mata, uitându-te pe cerul plin cu minunății, îmi povesteai atâtea lucruri frumoase… frumoase… Dar coșcogemite om ca mine, gândindu-se la acele vremuri, a început să plângă… Bădie Mihai, nu pot să uit acele nopți albe când hoinăream prin Ciric si Aroneanu, fără pic de gânduri rele, dar din dragostea cea mare pentru Ieșul nostru uitat si părăsit de toți. Și dimineața când ne întorceam la cuibar, blagosloviți de aghiazma cea fără de prihană si atât iertătoare a Tincăi, care ne primea cu alai, parcă cine știe ce nelegiuire am făptuit și noi. Ți-as scrie mai multișor, însă a venit Enăchescu si trebuie să plec cu dânsul la tipografie.

Cu toată dragostea,
Ionică

Ieși, 1877, decembre






Bădie Mihai,

Ce-i cu Bucureștiul, de ai uitat cu totul Ieșul nostru cel oropsit si plin de jidani? O fi musai viață burlăcească pe acolo, dar nu se cade să ne uiți prea de tot. Veronica a fost azi pe la mine si mi-a spus că și cu dânsa faci ca și cu mine. De ce? Ce rău ți-am făcut noi?! De Crăciun te asteptăm să vii. Tinca a pregătit de toate si mai ales „sarmalele“, care ție îți plăceau foarte mult. Eu am început, de, ca prostul, să scriu, dragă Doamne, o comedie. Când voi isprăvi-o, nu știu. Atâta știu, că subiectul e copiat, așa cum prea bine știi că pot copia, e luat din viața de măhăla, unde stau de când am părăsit Humuleștii. M-am întâlnit cu fratele Conta. La Ieși ninge frumos de ast-noapte, încât s-a făcut drum de sanie. Ciricul e mai frumos acum. Vino, frate Mihai, vino, căci fără tine sunt străin.

Te sărut pe frunte,



Bădie Mihai,

Slavă Domnului c-am primit vești de la tine! Eu te credeam mort si mă luam de dor cu amintirile, când erați în jurul meu, tu, Augură, cel blestemat, Conta și alții, cari acum vă fuduliți prin căpitală, alături cu ciocoii, mânca-i-ar cânii, că sunt fiii lui Scaraoțchi, și pe voi norocul și binele. De ce lași pe Veronica să se zbuciume? Te-am așteptat de Crăciun să vii, dar… beșteleu, feșteleu, că nu pot striga văleu, și cuvântul s-a dus, ca fumul în sus, și de venit n-ai mai venit… Aferim… Dar noi, adică Ienăchescu, Răceanu și alți mușterii pentru mâncărică și băuturică bună, am tras un bairam de cel turcesc, cu vin grecesc de la Amira. Apoi ne-am dus cu sania afară din oraș, si acolo pune-te din nou masă! A doua zi la fel; de-abia a treia zi ne-am zburătăcit, ca vrăbiile, fiecare pe la vatra lui. Acum stau lângă horn cu pisicele mele si mai pun rânduială în cele însemnări. Tu, te cerți cu politicienii prin Timpul; ce-ai pățit de te-ai făcut așa războinic?

Sănătate și voie bună,
Ionică


Personaje politice din articolele lui Eminescu

Posted by vesperala, Jan 14 2010, 04:34 PM in Dor de Eminescu - Biografia

Carol I - ,,Carol îngăduitorul", ,,Rampsint Îugăduitorul"
I.C. Brătianu -„Cancelarul de la Măgura" și ,,Cancelarul de pe malurile Dâmboviței" ;
C.A. Rosetti - ,,pocitură hidoasă".
Gh. Chițu („Preasfinția sa musiu Chițu"),
V. Boerescu („marele om de stat"),
I.C. Fundescu („Ionel Cocîrdel"),
Simeon Mihălescu („Simeon Cucernicul", ,,Simion Cuviosul"),
B.H. Stroussberg („regele Stroussberg"),
A.M. Warszavsky („ilustrul Warszawsky").


Munca la Timpul - atmosferă, amintiri

Posted by vesperala, Jan 14 2010, 04:34 PM in Dor de Eminescu - Biografia

„Luaserăm adecă Eminescu și eu — scrie Slavici — încă de la Viena obiceiul de-a citi împreună tot ceea ce fie unul, fie altul avea de gând să publice, și eu îi citeam ceea ce a scris el, iar el îmi citea ceea ce
am scris eu.
Acum, Caragiale, adevărat mare maestru în ale citirii, citea atât cele scrise de noi, cât și ceea ce scria el însuși.
Citea mai întâi articolul în întregimea lui, ca să ne putem da seama despre «impresiunea generală ».
Urmau asupra vederilor generale discuțiuni, care se-ntindeau foarte departe, pătrunzând din politică în economia națională, în etică și-n estetică, în scrutarea firii particulare a poporului român, a istoriei lui și a stărilor în care se află azi țara, discuțiuni vii și
variate, care nu se mai puteau sfârși [ ... ]
— Manuscript! striga băiatul din zețărie, ivindu-se în prag. Eminescu lua la goană pe imbecilul soios care îndrăznea să turbure prin prezența lui discuțiunile.
— Bine — ziceam eu — dar ziarul trebuie să fie distribuit pe la patru.
— Dă-o dracului gazeta ! întâmpina Caragiali. Nu merită publicul să ne stricăm cheful de dragul lui.
Treceam cu toate acestea la a doua citire și se-ncepea discuțiunea pe amănunte, frază cu frază, propozițiune cu propozițiune, vorbă cu vorbă".


T.V. Ștefanelli arată, la rândul său, că Eminescu lasă ca un articol început de el să fie continuat de Caragiale, cu „ce-i va plesni prin minte"


„Scriau articole pentru « Timpul» membrii Partidului — ține să precizeze Slavici — când erau «inspirați», însă aceștia numai rar de tot aveau timp pentru « Timpul » și inspirațiunile erau și ele rare, «băieții» rămâneau de capul lor, ceea ce pe ei nu-i supăra deloc"

Despre ziarul Timpul



Coala de tipar cuprindea la ,,Timpul" formatul obișnuit de ziar în patru pagini, cu cinci coloane de pagină. Se tipăreau, obligatoriu, în prima pagină, telegramele externe, care acopereau, în general, o jumătate de coloană, un editorial, în care se tratau probleme de interes general, pe mai multe coloane, și cel puțin un comentariu privind evenimentele cotidiene interne și externe. Eminescu introduce, ca redactor -șef, și un al doilea editorial, pe care îl întocmește, cu puține excepții, tot el, pe tot parcursul anilor 1880—1881. Două pagini ale ziarului, a doua și a treia, erau destinate cuvântărilor din Adunarea deputaților și din Senat, reproducerilor din presa română și străină și informațiilor din viața politică și
culturală. Ultima pagina se destina reclamelor.

----
Eminescu nu-și semnează articolele din ,,Timpul", cum se proceda în presa vremii, și dă chiar explicații asupra acestei practici. Articolele nesemnate reprezentau orientarea generală a ziarului și -l angajau în fața organelor administrative. Procesele de presă sau de altă natură se intentau redactorului-șef, cum se întâmplă și în cazul cotidianului bucureștean. Articolele semnate se consideră că exprimau puncte de vedere personale și răspunderea revenea numai autorului lor.

----
Poetul semnează cu numele său, cât lucrează în redacție, un singur articol, Materialuri etnologice, răspunsul pe care îl dă lui N. Xenopol și cu inițiale recenzia la prozele lui I. Slavici Novele din popor și o alta la culegerea lui E. Băican, Literatura populară, reprodusă de acesta ulterior și ca prefață la antologia sa.

Eminescu se folosește și de un pseudonim, Fantasio, cu care semnează) trei articole, Babele au trecut, Un răspuns d-lui C.A. Rosetti și Al doilea răspuns d-lui C.A. Rosetti, toate din 1882. Pseudonimul Fantasio este folosit și de alți colaboratori ai cotidianului bucureștean. Nu-i pot fi atribuite nici articolele semnate Cenzor, Nemesis sau cu alte pseudonime.

Să precizăm, tot aici, că în epoca anterioară gazetăriei de la ,,Timpul" Eminescu semnează cu numele său, cu inițiale și cu pseudonimul Varro 16 articole și documente, acestea din timpul pregătirilor pentru Serbarea de la Putna, din august 1871. Să mai notăm și faptul că la reintrarea, în gazetărie își semnează numai cu inițiale toate cele 6 articole publicate în „România liberă" și în „Fântâna Blanduziei" în 1888—1889

Eminescu - Opere - Volumul X - 1989 - Editura RSR


8 Pages V   1 2 3 > »